bob (-oabe), s. n. – 1. Boaba, boaba fainoasa. – 2. Numele celor 41 de boabe (alteori de porumb) cu care ghicitoarele obisnuiesc sa prezica viitorul. – 3. Graunte in general. – 4. (Inv.) Saminta. – 5. Strop, pic, cantitate minima. Mr., megl. bob „fasole”. Sl. bobu (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34); cf. bg., rus. bob. In prima sa acceptie, nu are pl.; in a doua, se foloseste numai la pl., bobi. Pe baza pl. n. boabe, care se foloseste in celelalte cazuri, s-a format din nou un f. boaba, care coincide cu sb. boba. Der. boaba, s. f. (graunte; bob; strop, pic, cantitate minima); boamba, s. f. (graunte; bob); bobareasa si (prin contaminare cu baba) babareasa, s. f. (ghicitoare, prezicatoare); bobi, vb. (a ghici); bobic, s. n. (bulgare); bobica, s. f. (oala, vas rotund); bobiste, s. f. (teren cultivat cu bob); bobita, s. f. (boaba; graunte; vuietoare, Empetrum nigrum; planta, Paris quadrifolia), cf. sb. bobica „boaba”; bobitar, s. m. (Trans., coacaz); bobitoare, s. f. (prezicatoare); bobos, adj. (cu mult bob); popic, s. n. (bila folosita la jocul de popice; joc de popice); popicar, s. m. (proprietar de popicarie; jucator de popice); popicarie, s. f. (sala de popice). Popic, de la bobic, trebuie sa se fi spus la inceput pentru bila cu care se joaca; astazi se spune curent despre jocul in sine, si de fiecare din cele noua bucati de lemn cilindrice ale acestuia, poate datorita unei confuzii, glumete sau inconstiente, cu popa, nume care se da de obicei piesei centrale. Trebuie sa semnalam ca ar fi posibila o explicatie diferita, dat fiind existenta lui bobic, s. m., care se foloseste in Munt. cu sensul de „prajina, bat”. – Din rom. trebuie sa provina tig. sp. bobi „bob” (Besses 37).

BOWLING [BAULING] s. n. 1. joc de popice practicat pe o pista moderna, cu dispozitive automatizate. 2. teren, loc amenajat pentru bowling (1). (< engl. bowling)

popicaRIE, popicarii, s. f. Loc, teren, local (special amenajat) unde se joaca popice (1). – Popic + suf. -arie.

BILA² s.f. Sfera de lemn, de sticla, de metal etc. cu care se joaca popice, biliard, care se foloseste la rulmenti etc. ♦ (Cu complinirea: alba, rosie, neagra etc.) Nota care se dadea in trecut la unele facultati. [< fr. bille].

cocaie, cocai, s.f. (reg.) 1. lemn stramb cu care ciobanii atarna caldarea cu mamaliga; cujba. 2. cobilita, coromasla, cumpana. 3. batul folosit in jocul popic. 4. parte a razboiului de tesut. 5. parte a pivei de aba.

BILA², bile, s. f. Sfera (de mici dimensiuni) fabricata din diferite materiale si intrebuintata in diverse scopuri (ca rulmenti, la unele jocuri de copii, la jocul de popice, ca modalitate de vot etc.). ◊ Bila alba = expresie a votului pozitiv. Bila neagra = expresie a votului negativ. (La notarea raspunsurilor studentilor; in trecut) Bila alba = calificativ intre „foarte bine” si „bine”. Bila rosie = calificativ intre „bine” si „suficient”. Bila neagra = calificativul „insuficient”. – Din fr. bille.

BOWLING s. n. 1. Varianta a jocului de popice. 2. Loc, teren amenajat pentru bowling (1) si alte jocuri mecanice. [Pr.: bauling] – Din engl. bowling[alley].

POPA ~i m. 1) (mai ales in biserica ortodoxa) Slujitor al cultului; preot. ◊ A da ortul (sau pielea) ~ii a muri. A-i merge (sau a i se duce) vestea ca de ~ tuns a se face cunoscut printr-o fapta reprobabila. 2) Carte de joc pe care este reprezentat chipul unui barbat in varsta cu coroana; rege. 3) Piesa cea mai mare, care se pune in mijloc la jocul de popice. 4) pop. Snop care se pune cu spicele in jos in varful claii. [G.-D. popii] /<sl. popu

popicaRIE ~i f. Teren special amenajat pentru jocul de popice. /popic + suf. ~arie

BOWLING s.n. joc de popice practicat pe o pista moderna cu dispozitive automatizate de colectare si de amplasare a popicelor. [Pron. bauling. / < engl. bowling].

popicos, popicoasa, adj. (inv.) care are forma asemanatoare cu cea a unui popic de la jocul de popice; prelung lunguiet.

BILA², bile, s. f. Obiect de forma sferica (de dimensiuni mici), facut din diferite materiale si intrebuintat in diverse scopuri (la unele jocuri de copii, la jocul de popice, la anumite masini etc.). ♦ Bila alba (sau neagra) = (intr-un anumit sistem de votare) vot prin care se aproba (sau se respinge) o lege, un guvern etc. ♦ (In trecut, la notarea examenelor din universitati) Bila alba = nota „foarte bine”. Bila rosie = nota „bine”. Bila neagra = nota „insuficient”. – Dupa fr. bille.

simal s.n. (reg.; in sintagma) de-a simalul (joc) = de-a popicul.

POPIC, popice, s. n. 1. (La pl.) joc distractiv la care se folosesc noua bucati de lemn cilindrice, fasonate la strung si asezate intr-o anumita ordine, jucatorii urmarind sa rastoarne cat mai multe dintre ele de la distanta, cu o bila mare de lemn aruncata pe un jgheab; (si la sg.) fiecare dintre cele noua piese ale jocului. ♦ (La pl.) popicarie. 2. Piesa mica de lemn folosita ca proptea in constructia tunelurilor. [Var.: (reg.) popica s. f.] – Pop¹ + suf. -ic.

popic ~ce n. 1) la pl. joc distractiv cu noua piese cilindrice de lemn asezate vertical, care consta in doborarea lor cu ajutorul unei bile de lemn, aruncate pe un jgheab. 2) la sing. Piesa cilindrica de lemn folosita in acest joc. /pop + suf. ~ic

PURCEA, -ICA, purcele, s. f. 1. Puiul de s*x feminin al scroafei; p. gener. scroafa (tanara). ◊ Expr. (Fam.) A lua purceaua de coada (sau de nas) = a se imbata. 2. (Art.) Numele unui joc de copii la care unul dintre jucatori impinge cu un baston o minge, o bila, un os etc., in timp ce ceilalti jucatori cauta sa-i impiedice cu bastoanele trecerea; p. restr. minge, popic etc. care serveste la acest joc. – Lat. porcella.

jambor, jambori, s.m. (reg.) popic de lemn de 15 cm lung cu care se joaca copiii.

2) bila f., pl. e (fr. bille). Globulet, goaga (mai ales de ciment ori de sticla) cu care se joaca copiii: se juca la bile (V. bucoi). Globulet de biliard, de popice, de aruncat in urna la vot s.a.

celichiu s.n. (reg.) joc de copii cu doua bete (unul scurt si ascutit la amandoua capetele, celalalt de un metru); popic, turca.