Dex.Ro Mobile
Rezultate din textul definițiilor
TALON ~oane n. 1) Parte a unui document care ramane dupa detasarea partii de baza inmanate solicitantului. 2) Foaie de control pentru obtinerea unui lucru sau pentru accesul undeva. 3) Parte intarita a unui ciorap, care acopera calcaiul. 4) Parte de la capatul de jos al arcusului. 5) tehn. Margine tare si ingrosata a unei anvelope care se introduce in janta rotii. /<fr. talon

TALON s.n. 1. Portiunea de deasupra calcaiului unui ciorap. ♦ (Rar) Talus. 2. Partida la jocul de carti. 3. Marginea tare si ingrosata a unei anvelope, care se introduce in janta rotii. 4. Parte care ramane la cotorul unui chitantier, al unui bonier etc., dupa ce s-au rupt partile detasabile. 5. (Arhit.) Mulura convex-concava formata din doua arcuri de cerc care se racordeaza. 6. (Muz.) Partea de la capatul de jos al arcusului. [< fr. talon].

TALON s. n. 1. partida la unele jocuri de carti. 2. portiunea de deasupra calcaiului unui ciorap. 3. marginea tare si ingrosata a unei anvelope, care se introduce in janta rotii. 4. parte care ramane la cotorul unui chitantier, bonier etc. dupa ce s-au rupt partile detasabile. ◊ document eliberat calatorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifica existenta biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului. 5. (arhit.) mulura convex-concava formata din doua sferturi de cerc care se racordeaza. 6. (muz.) piesa montata la capatul de jos al unui arcus. (< fr. talon)

BANDAJ, bandaje, s. n. 1. Fasa (de tifon) cu care se acopera o rana sau cu care se sustine sau se imobilizeaza o parte bolnava a corpului. V. pansament. 2. Fasie de panza cu care boxerii isi infasoara pumnii si peste care isi pun manusile. 3. Piesa circulara montata pe exteriorul obezii sau jantei rotilor, la unele vehicule. – Fr. bandage.

GEANTA s. v. janta. (~ a rotii unei masini.)

janta s. geanta. (janta a rotii unei masini.)

volAnt2 ~ti m. 1) roata cu janta masiva care se fixeaza pe arborele unei masini pentru a-i uniformiza turatia. 2) Piesa complexa a unei masini batatoare, folosita la scarmanarea bumbacului. /<fr. volant

BANDAJ s.n. 1. Fasa cu care se leaga o rana sau o parte bolnava a corpului; (p. ext.) pansament. ♦ Aparat special pentru a sustine o hernie. ♦ Fasa cu care boxerii isi infasoara pumnii pe sub manusi. 2. Cerc (de otel, de cauciuc etc.) care se monteaza pe janta unei roti de vehicul. 3. Sistem de inele din sarma cu care se consolideaza infasurarile rotoarelor masinilor electrice. [Pl. -je. / < fr. bandage].

BANDAJ s. n. 1. fasa cu care se leaga o rana, o parte bolnava a corpului; (p. ext.) pansament. ◊ aparat special pentru a sustine o hernie. ◊ fasa cu care boxerii isi infasoara pumnii pe sub manusi. 2. cerc metalic sau de cauciuc care se monteaza pe janta unei roti de vehicul. 3. sistem de inele din sarma cu care se consolideaza infasurarile rotoarelor masinilor electrice. (< fr. bandage)

geanta (genti), s. f. – Partea exterioara a unei roti de autovehicul. – Var. janta. Fr. jante, cu influenta cuvintului anterior. Termen automobilistic, se foloseste si in expresia a fi pe geanta (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61.

janta s.f. Partea exterioara a unei roti, pe care se fixeaza bandajul de rulare sau pneul; obada. ◊ A ramane pe janta = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a ramane in pana de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geanta s.f. / < fr. jante].

janta, jante, s. f. Partea exterioara periferica a unei roti de autovehicul, de bicicleta etc., construita astfel incat sa permita montarea pe roata a unui pneu. ◊ Expr. A ramane (sau a fi) pe janta = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a ramane fara bani, a fi lefter. [Var.: geanta s. f.] – Din fr. jante.

janta s. f. partea exterioara periferica a unei roti de automobil, de bicicleta, pe care se monteaza pneul. ♦ a ramane pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a ramane in pana de bani. (< fr. jante)

janta ~e f. Parte in forma de cerc a rotii unui vehicul, pe care se monteaza pneurile. [G.-D. jantei] /<fr. jante

AUTOECHILIBRARE s. f. echilibrare automata a rotilor de autovehicul cu ajutorul unui dispozitiv care se intercaleaza la montajul acestora, intre janta si butuc. (< auto2 + echilibrare)