IRASCIBIL, -A, irascibili, -e, adj. Care se supara, se infurie usor, iute la manie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis.

RANZOS, -OASA, ranzosi, -oase, adj. (pop.) Rautacios, bosumflat, artagos; iute la manie. – Ranza + suf. -os.

AVAN ~a (~i, ~e) pop. 1) Care este iute la manie. 2) Care este cainos la inima; plin de rautate; rau. 3) Care este grozav; cumplit de rau, de crud etc. Un vant ~. /<turc. avvan

RANZOS ~oasa (~osi, ~oase) Care este iute la manie; artagos; avan. /ranza + suf. ~os

naparcos, -oasa adj. (reg.) 1. iute la manie; artagos. 2. care exprima rautate; veninos. 3. iute din fire, istet, ager.

raulean, rauleana, adj. (reg.) persoana cu apucaturi rele, iute la manie.

iuteALA, iuteli, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este iute, graba cu care se misca cineva sau ceva; viteza (mare); repeziciune. ◊ Loc. adv. Cu iuteala fulgerului = extrem de repede, fulgerator. 2. Gust intepator, piscator, picant. 3. manie; violenta. – Iuti + suf. -eala.

manie, manii, s. f. 1. Izbucnire de iritare violenta, dar trecatoare, impotriva cuiva sau a ceva; furie, suparare mare. ◊ Loc. adj. iute (sau grabnic, rau) la manie = care se infurie usor; irascibil. ♦ Necaz, ciuda. 2. (Pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pamantului”) Prapad, urgie, grozavie, nenorocire, calamitate. – Lat. mania.

iute, iuti, adj. 1. Care actioneaza sau reactioneaza repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replica iute. ♦ Care fuge, alearga, inainteaza repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) In graba, repede, imediat, indata. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tarie, cu forta. Ploaie iute. 2. Care se enerveaza, se supara, se manie usor; irascibil; violent. 3. Care are gust intepator; care produce o senzatie gustativa usturatoare; picant. Mancare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzatie olfactiva intepatoare si neplacuta. Miros iute. – Din sl. ljutu.

manie ~i f. 1) Stare de iritare puternica, dar trecatoare, provocata de un fapt care contrariaza; furie stapanita. ◊ iute (grabnic, rau) la ~ care se enerveaza foarte repede; irascibil; iritabil. Intr-o ~ intr-un moment de enervare, de iritare. 2) Atitudine rezervata si ostila fata de cineva; suparare. 3): ~a lui Dumnezeu (Domnului, cerului) dezlantuire a fortelor naturii; stihie; prapad. /<lat. mania

IUTI, iutesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A face sa se produca, sa mearga etc. sau a se produce, a merge etc. mai repede, mai prompt; a (se) grabi. Isi iuteste pasii. ♦ Refl. A deveni mai tare, mai intens. Vantul s-a iutit. 2. Refl. (Rar) A se enerva, a se supara, a se mania usor. 3. Tranz. si refl. A da sau a capata un gust intepator, usturator, picant. Mancarea s-a iutit. – Din iute.