AMOR s. n. iubire, dragoste. ♦ ~ propriu = atasament de pretuire exagerata a propriilor calitati. (< lat. amor)

-ERAST, -ERASTIE elem. „iubire, dragoste”. (< fr. -eraste, -erastie, cf. gr. erastes, indragostit)

AMOR, amoruri, s. n. iubire, dragoste. ◊ Amor propriu = pretuire (uneori exagerata) pentru propria persoana, sentiment al demnitatii provenit din constiinta propriei valori a cuiva. ♦ (Concr.) Iubit² (2). – Din lat. amor, it. amore.

Ura ≠ adoratie, amor, dragoste, iubire

DRAG s. v. dragoste, iubire.

IBOSTE s. v. amor, dragoste, iubire.

IUB s. v. amor, dragoste, iubire, iubit.

IUBIT adj., s. 1. adj. v. drag. 2. s. v. drag. 3. s. amor, dragoste, iubire, (Olt.) iub. (El a fost marele meu ~.) 4. adj. v. drag. 5. adj. drag, indragit, scump. (Lucruri ~; prieten ~.) 6. s. v. amant. 7. (arg.) gagic, gagiu. (A avea un ~.)

AMOR ~uri n. Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire; dragoste. ◊ ~ propriu pretuire exagerata a propriilor calitati; mandrie. /<lat. amor, it. amore

DRAG¹ n. Sentiment de afectiune fata de cineva sau de ceva; dragoste; iubire; amor. ◊ De ~ul... din dragoste pentru... /<sl. dragu

ADORATIE s.f. dragoste, iubire nemarginita. ♦ Cult, veneratie pentru o divinitate; adorare. [Gen. -iei, var. adoratiune s.f. / Cf. fr. adoration, it. adorazione, lat. adoratio].

AMOR s.n. 1. (Liv.) iubire, dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2. (Liv.) Atasament, afectiune. ◊ Amor propriu = pretuire a propriilor calitati; mandrie. [Pl. -ruri. / < lat. amor, cf. it. amore].

E***O- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) dragoste”, „iubire”, „impuls, instinct e*****”, „sexual”. [Cf. fr. e***o-, it. e***o- < gr. eros].

iub, s.n. (inv.) dragoste, iubire.

prietesug, prietesuguri, s.n. (inv. si pop.) 1. prietenie, amicitie. 2. dragoste, iubire. 3. legatura stransa intre grupuri sociale, tari, popoare, natiuni; prietenie.

EROS s. n. 1. dragoste, iubire; (spec.) dragoste senzuala; motiv e****c in literatura. 2. ansamblul dorintelor s*****e, considerate din punct de vedere psihanalitic; libido. ◊ ansamblul instinctelor de conservare si perpetuare. (< fr. eros /1/, germ. Eros)

AMOR, amoruri, s. n. iubire, dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2 (Livresc) Atasament, afectiune. ◊ Amor propriu = pretuire (uneori exagerata) a propriilor sale calitati, imbinata cu susceptibilitatea fata de parerea altora despre sine. – It. amore (lat. lit. amor).

iubire, iubiri, s. f. Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoana de s*x opus; relatii de dragoste; amor, iubit¹. ♦ Sentiment de afectiune (si admiratie) pentru cineva sau ceva. – V. iubi.

iubiTOR, -OARE, iubitori, -oare, adj. Care iubeste, inclinat sa iubeasca; caruia ii place ceva, plin de dragoste, dragastos. – iubi + suf. -tor.

INDRAGOSTI, indragostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a incepe sa iubeasca pe cineva; a se amoreza, a se inamora. ♦ Tranz. (Neobisnuit) A iubi pe cineva. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – In + dragoste.

AMOROS, -OASA, amorosi, -oase, adj. Plin de iubire, de dragoste. ♦ Privitor la dragoste, de dragoste. – Amor + suf. -os (dupa fr. amoureux).

iubiRE s. 1. amor, dragoste, (inv. si reg.) iboste, (inv.) libov. (~ dintre doi tineri.) 2. v. iubit. 3. v. dragoste. 4. v. patima.

IUBET ~eata (~eti, ~ete) si substantival Care iubeste mult; patimas in dragoste. /a iubi + suf. ~et

AMOROS, -OASA adj. Plin de dragoste, de iubire. ♦ Referitor la dragoste, de dragoste. [Cf. it. amoroso, fr. amoureux].

E****C, -A I. adj. referitor la dragoste; de iubire. ◊ (despre opere literare) care contine sentimente de dragoste; care canta dragostea. II. s. f. totalitatea operelor literare care canta sentimentul iubirii. (< fr. e******e, gr. e******s)

AMOROS, -OASA, amorosi, -oase, adj. Plin de iubire, de dragoste. ♦ Privitor la dragoste, de dragoste. – Din amor + suf. -os (dupa fr. amoureux).

dragosteALA, dragosteli, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) dragosti; mangaiere, dezmierdare (intre doua fiinte de s*x opus care se iubesc); relatii de dragoste. – Dragosti + suf. -eala.

dragoste s. 1. v. iubire. 2. iubire, (pop.) drag. (Iti ofer cartea cu toata ~.) 3. v. iubit. 4. afectiune, iubire. (Il inconjura cu multa ~.) 5. (BOT.; Sedum carpaticum) (reg.) masa-raiului.

LIBOV s. v. amabilitate, amor, atentie, curtoazie, dragoste galanterie, gentilete, iubire, politete.

dragoste (dragoste), s. f. – iubire, afectiune, tandrete. Sl. dragostu „minune” (Cihac, II, 100; Tiktin), cf. bg. dragosti „placere”, sb. dragost „convenienta”. Cf. si drag. – Der. dragastos, adj. (frumos, atragator; afectuos, tandru); dragosteala, s. f. (mingiieri, rasfat); dragosti, vb. (a iubi, a rasfata); dragostiv, adj. (inv., afectuos); dragostenie, s. f. (iubire); indragosti, vb. refl. (a prinde dragoste de cineva, a se amoreza).

Canens, nimfa originara din Latium, personificare a Cintecului. Era sotia regelui Picus, pe care-l iubea cu o dragoste fierbinte. Intr-o zi, la o vinatoare, Circe l-a vazut pe Picus si s-a indragostit de el. Fiind respinsa si ca sa se razbune, ea l-a metamorfozat in pasare. Indurerata de disparitia sotului ei, Canens porneste in cautarea lui. Dupa sase zile si sase nopti de cautare zadarnica, cade sfirsita de oboseala pe tarmurile Tibrului si moare.

dragoste, dragoste, s. f. I. Sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multa) dragoste sau cu toata dragostea = cu (multa) placere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, fata de) cineva (sau de ceva) = a se indragosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i placea sa... A se topi (sau a se sfarsi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patima. ♦ (Concr.) Fiinta iubita; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legatura s*xuala; relatii amoroase. II. Planta erbacee cu frunze in forma de lance, dintate si cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.

IRONS [aiənz], Jeremy (n. 1948), actor britanic de film. Datorita calitatilor sale fizice (silueta eleganta, paloare romantica), intruchipeaza in special tipul gentlemanului perfect, devastat insa de obsesii si patimi necontrolate („Logodnica locotenentului francez”, „dragostea lui Swann”, „Misiunea”, „iubire imaginabila”, „Casa spiritelor”, „Frumusete furata”). Premiul Oscar: 1990 („Misterul familiei von Bullow”).

RADICEVIC [radi:tʃevitʃ], Branko (1824-1853), poet sarb. Discipol al lui V.S. Karadzic. Lirica romantica, in maniera lui Byron, concisa, alegorica, paradoxala, cu accente populare pe tema naturii, a dragostei de viata si iubirii („Poezii”, „Razbunarea”).

IDILA, idile, s. f. Specie de poezie lirica si e*****a din sfera poeziei bucolice, in care este prezentata, in forma optimista sau idealizata, viata si dragostea in cadrul rustic; bucolica. ♦ iubire curata, naiva si tinereasca intre persoane de s*x opus. [Var.: idil, -e s. n.] – Din fr. idylle. Cf. germ. Idyll.

ZEIFICA, zeific, vb. I. Tranz. 2. (Persoane, fiinte sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerata; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. [Sil. ze-i-]

A DEIFICA deific tranz. 1) (fiinte sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerata; a iubi ca pe un zeu; a adora; a zeifica; a diviniza; a idolatriza; a venera. 2) (fiinte) A trece in randul zeitatilor; a diviniza; a zeifica; a idolatriza. [Sil. de-i-] /<lat. deificare, fr. deifier

A ZEIFICA zeific tranz. 1) (persoane, fiinte sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerata; a iubi ca pe o zeitate; a idolatriza; a deifica; a diviniza; a adora. 2) (fiinte) A trece in randul zeitatilor; a diviniza; a deifica; a idolatriza; a apoteoza. [Sil. ze-i-] /Din zeu

E****C adj. Referitor la iubire. ♦ Care contine sentimente de dragoste; care canta dragostea. ♦ (s.f.) Totalitatea operelor literare care canta iubirea. ♦ Senzual. [Cf. fr. e******e, it. e*****o < gr. e******s < Eros – zeul iubirii la greci].

BAIESU, Ion (pseud. lui Ion Mihalache) (1933-1992, n. sat Baiesti, jud. Buzau), scriitor roman. Debut cu schite, povestiri si reportaje minate de clisee („Noaptea cu dragoste”, „Sufereau impreuna”). Proza satirica („iubirea este un lucru foarte mare”, „Pompierul si opera”). Comedii, unele in tonalitate ebsurda („Iertarea”, „Presul”), un roman („Balanta”), scenarii.

LABE, Louise (supranumita la Belle C******e) (c. 1524-1566), poeta franceza. Renumita prin frumusetea si spiritul ei. Lirica remarcabila prin prospetime si sinceritate („Sonete”, „Elegii”). Proza avand ca tema dragostea („Disputa dintre nebunie si iubire”).

IUBET, -EATA, iubeti, -e, adj., s. m. si f. (Pop.) (Persoana) care iubeste mult, care este patimasa in dragoste. ♦ (Inv.) (Persoana) careia ii place mult ceva, care este amatoare de... – iubi + suf. -et.

A SE DRAGOSTI ma ~esc intranz. 1) A se afla in relatii de dragoste (unul cu altul); a se iubi. 2) A face schimb de semne de afectiune (conconutent); a se mangaia. /Din dragoste

A IDOLATRIZA ~ez tranz. 1) (fiinte sau lucruri) A trata cu dragoste sau cu admiratie exagerata; a iubi ca pe un idol; a diviniza; a deifica; a zeifica; a venera; a adora. 2) (fiinte) A trece in randul idolilor; a diviniza; a deifica; a zeifica; a apoteoza. /idolatru + suf. ~iza

AFECTIUNE s.f. 1. dragoste, sentimente bune pentru cineva, atasament, iubire, caldura. 2. (Med.) Stare patologica a unui organ; maladie, boala. [Var. afectie s.f. / cf. fr. affection, lat. affectio].

MANDRU² ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care se afla in relatii de dragoste cu alta persoana de s*x opus; iubit. /<sl. mondru

INDRAGI, indragesc, vb. IV. Tranz. A simti atractie, afectiune, dragoste pentru cineva sau ceva; p. ext. a iubi. ♦ Refl. recipr. (Pop.) A se iubi. – In + drag.

A SE iubi ma ~esc intranz. A avea relatii de dragoste (cu cineva); a se dragosti. /<sl. ljubiti

PORUMBEL ~i m. Pasare salbatica sau domestica, de talie mica, cu cioc scurt si penaj divers colorat, care traieste in perechi. ◊ ~-gulerat porumbel cu un rand de pene in jurul gatului (ca un guler). ~ calator (sau de posta) porumbel special dresat pentru a duce diferite mesaje. A trai (sau a se iubi) ca doi ~i a trai in mare dragoste si intelegere. /porumb + suf. ~el

iubiT ~ta (~ti, ~te) m. si f. Persoana care intretine relatii de dragoste cu o persoana de s*x opus. /v. a iubi

AMANT, -A s.m. si f. 1. Persoana care are relatii intime de dragoste cu cineva in afara casatoriei; ibovnic. 2. Persoana care iubeste si este iubita la randul ei de alta persoana de sens contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis].

A ADORA ador tranz. 1) A iubi cu patima. 2) (persoane, fiinte sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerata; a respecta in mod deosebit; a venera; a idolatriza; a zeifica; a diviniza. /<fr. adorer, lat. adorare

iubiRE ~i f. 1) v. A iubi si A SE iubi. 2) Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; dragoste; amor. 3) Atasament sufletesc (simpatie, prietenie, afectiune) puternic fata de cineva sau ceva. /v. a iubi

iubiT², -A, iubiti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva il iubeste; drag. 2. S. m. si f. Persoana care este in relatii de dragoste cu o persoana de s*x opus; amant, amorez, ibovnic, dragut. – V. iubi.

A iubi ~esc tranz. 1) (persoane de s*x opus) A trata cu sentimente de dragoste. 2) A trata cu un deosebit atasament sufletesc. A-si ~ tara. A-si ~ mama. /<sl. ljubiti

dragoste f. 1) Sentiment de afectiune si devotament fata de cineva sau de ceva; iubire: amor; drag. ◊ Cu multa ~ (sau cu toata ~ea) cu multa placere; foarte bucuros. 2) Sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; amor; iubire. ◊ A prinde ~ fata de cineva a se indragosti. 3) Fiinta iubita. 4) Sentiment de afectiune foarte puternica (si durabila) (pentru cineva sau ceva); pasiune; patima. [Art. dragostea; G.-D. dragostei] /<sl. dragosti

AMANT, -A, amanti, -te, s. m. si f. Persoana care intretine relatii de dragoste cu o persoana de alt s*x fara a fi casatorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.

GALEOFILIE s.f. dragoste morbida fata de feline (in special pisici). [Pron. -le-o-. / < fr. galeophilie, cf. gr. galee – nevastuica, philein – a iubi].

KAMA (KAMADEVA) (in mitologia vedica), zeul dragostei, personificarea dorintei si a desfatarii. Atributele sale fundamentale sunt simbolizate prin cele doua sotii: Prῑti sau Māyāvatῑ (iubirea, Prietenia) si Rati (Voluptatea). Reprezentat ca un adolescent frumos, calarind un papagal si insotit de alaiul fecioarelor ceresti; inarmat cu un arc cu sageata din flori. Sub egida lui ar fi fost scrise in Antichitate tratatele „Kāmasūtra” si „Kāmatāntra” despre arta sau stiinta dragostei. Potrivit legendei, a fost transformat in cenusa de Siva devenind astfel acorporal.

GERONTOFILIE s.f. 1. dragoste fata de batrani. 2. (Med.) P*********e constand din atractie s*****a fata de persoane in varsta. [< fr. gerontophilie, cf. gr. geron – batran, philein – a iubi].

Eros, in mitologia greaca, zeul iubirii. Era fiul lui Hermes (Ares sau Zeus) si al Aphroditei, si frate cu Anteros (v. si Anteros). Sub infatisarea unui copil frumos, uneori inaripat, se ascundea un zeu temut. Cu sagetile lui care nu greseau niciodata tinta, Eros semana chinurile mistuitoare ale dragostei atit printre zei, cit si in rindul muritorilor. Insasi Aphrodite se ferea de fiul ei cel capricios si necrutator. Figura zeului Eros apare in numeroase episoade legate de Heracles, Apollo, Zeus etc. Cel mai cunoscut il constituie insa dragostea dintre Eros (denumit si Amor) si Psyche (v. Psyche).

A PLACEA plac 1. intranz. 1) A trezi simpatie sau dragoste; a fi pe plac; a fi drag. ◊ Stii ca-mi placi? exprima peiorativ dezacordul cu afirmatia sau propunerea cuiva. 2) (urmat de un verb la conjunctiv sau la infinitiv) A avea o deosebita satisfactie. Imi place sa dansez. 2. tranz. (persoane de s*x opus) A trata cu un sentiment de afectiune puternica (de natura e*****a); a iubi. /<lat. placere