ANION s. (FIZ.) 1. ion negativ. 2. anion macromolecular v. macroanion.

ION s. ion de hidrogen v. proton; ion negativ v. anion; ion pozitiv v. cation.

ANION s. m. ion negativ. (< fr. anion)

ELECTROnegativ, -A, electronegativi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai carui atomi capteaza cu usurinta electroni, transformandu-se in ioni negativi. – Din fr. electronegatif.

ELECTROnegativ ~a (~i, ~e) (despre elemente chimice) Ai carei atomi capteaza electroni, devenind ioni negativi. /<fr. electronegatif

ELECTROnegativ, -A adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care are tendinta de a capta electroni de la alte substante, putand elibera ioni negativi. [Cf. fr. electronegatif].

PLASMA s.f. 1. Produs lichid intercelular aflat in sange, in limfa si in muschi. 2. Zona dintr-o descarcare electrica intr-un gaz, care contine atat ioni negativi, cat si atomi si molecule neutre. ♦ Masa gazoasa dintr-o astfel de zona. [< fr., gr. plasma < plassein – a forma].

ELECTROnegativ, -A adj. (despre elemente chimice) ai carui atomi capteaza electroni, transformandu-se in ioni negativi. (< fr. electronegatif)

ANion, anioni, s. m. (Chim.) ion cu sarcina negativa, care este atras de anod. [Pr.: -ni-on] – Din fr. anion.

ANion ~i m. chim. ion cu sarcina negativa. [Sil. an-i-on] /<fr. anion

ionIZA vb. tr. 1. a face sa apara ioni pozitivi sau negativi intr-un mediu. 2. a introduce, in scop terapeutic, ioni in organism. (< fr. ioniser)

PLASMA¹ s. f. 1. lichid intercelular in sange, in limfa si in muschi. 2. zona dintr-o descarcare electrica intr-un gaz, care contine atat ioni pozitivi si negativi, cat si electroni si atomi neutri, cu mare conductibilitate termica si electrica, cu proprietati specifice. (< fr., lat., gr. plasma)

ANion, anioni, s. m. (Chim.) ion cu sarcina negativa. [Pr.: -ni-on] – Fr. anion (< gr.).

ANion s.m. ion incarcat cu sarcina electrica negativa. [Pron. -ni-on. / < fr. anion].

ion, ioni, s. m. Atom, molecula sau grupare de atomi care are un exces de sarcina electrica pozitiva sau negativa. [Pr.: i-on] – Din fr. ion.

AMFion s. m. ion organic cu doua sarcini electrice contrare, pozitiva si negativa. (< fr. amphion)

CARBANion s. m. ion care contine o pereche de electroni (cu sarcina negativa) neparticipanti la un atom de carbon, avand trei covalente. (< fr. carbanion)

ion s. m. particula electrizata de sarcina pozitiva (cation) sau negativa (anion), provenind dintr-un atom (sau grup de atomi). (< fr. ion)

ion (‹ fr. {i}; gr. ion „care merge”) s. m. (FIZ.) Atom, molecula sau grupare de atomi cu exces de sarcina electrica pozitiva (i. pozitivi, cationi) sau negativa (i. negativi, anioni); apare prin pierderea sau castigarea unuia sau a mai multor electroni. Termenul a fost propus de M. Faraday (1834).