EXEMPLU s.n. 1. Actiune care poate servi de model; pilda. ♦ Persoana care intruneste toate calitatile pentru a putea fi imitata; model. 2. Caz, fapt cu anumite caractere tipice, simptomatice care este citat pentru a lamuri, a sprijini o idee, o demonstratie etc. 3. Pedeapsa; intamplare care poate servi ca invatatura de minte, ca pilda. [Pron. eg-zem-, pl. -le, -luri. / cf. lat. exemplum, fr. exemple].

EXEMPLU s. n. 1. actiune care poate servi de model; pilda. ◊ persoana care intruneste toate calitatile pentru a putea fi imitata; model. 2. caz, fapt cu anumite caractere tipice, simptomatice, care este citat pentru a lamuri, a sprijini o idee, o demonstratie etc. ♦ de ~ = de pilda, bunaoara. 3. pedeapsa; intamplare care poate servi ca invatatura de minte. (< fr. exemple, lat. exemplum)

SOCOTEALA s. v. apreciere, atentie, cinste, cinstire, consideratie, estimare, estimatie, evaluare, indemn, indrumare, inteles, invatatura, judecata, mesaj, minte, numarare, numarat, numaratoare, onoare, povata, povatuire, pretuire, rationament, ratiune, respect, semnificatie, sens, sfat, stima, talc, trecere, vaza, vorba.

minte s. v. carte, cultura, cunostinte, instructie, invatatura, pregatire, studii.

A INVATA invat 1. tranz. 1) (activitati, actiuni, procese) A insusi prin eforturi sustinute. ~ o meserie. 2) (persoane) A face sa capete cunostinte si/sau deprinderi intr-un domeniu oarecare; a pregati; a instrui; a prepara. ◊ ~ minte a pedepsi pentru a-i da invatatura pe viitor. 3) A sustine cu sfaturi, cu recomandari (cum trebuie procedat intr-o situatie sau alta); a sfatui; a povatui; a indruma. 4) (lectii, poezii, roluri etc.) A retine in memorie; a memoriza. 2. intranz. pop. A urma cursurile (unei institutii de invatamant); a-si face studiile. /<lat. invitiare

INVATA, invat, vb. I. 1. Tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunostinte si deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a initia pe cineva intr-o meserie, stiinta, arta etc. 2. Tranz. A sfatui, a povatui pe cineva sa faca ceva (aratandu-i cum sa procedeze). 3. Tranz. A dobandi cunostinte prin studiu, a ajunge prin munca sistematica sa cunosti o meserie, o arta, o limba etc.; a studia. ♦ A-si intipari in minte ceva pentru a putea reproduce; a memora. 4. Tranz. si refl. A (se) deprinde, a (se) obisnui, a (se) familiariza. 5. Tranz. A trage o invatatura, a capata experienta. ◊ Expr. (Tranz. si refl.) A (se) invata minte = a castiga sau a face sa castige experienta, a trage sau a face sa traga invataminte dintr-o intamplare neplacuta. – Lat. *invitiare (< vitium „viciu”).

invatatura s. 1. v. invatamant. 2. studiu, scoala. (A plecat la ~.) 3. invatare, studiu, (inv.) deprindere. (S-a pus pe ~.) 4. carte, cultura, cunostinte (pl.), instructie, pregatire, studii (pl.), (inv. si pop.) slova, (inv. si reg.) carturarie, (reg.) scrisoare, (inv.) minte, pricopseala, pricopsire. (Om cu ~.) 5. v. stiinta. 6. doctrina, sistem, teorie. (~ economica; ~ lui Darwin.) 7. v. sfat. 8. v. pilda. 9. concluzie, invataminte (pl.), (fig.) lectie. (A tras toate ~ile care se impuneau.) 10. v. morala. 11. v. precept. 12. v. parabola.