ABANDONA, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A parasi pe cineva (lasandu-l fara sprijin sau ajutor); a renunta la ceva. 2. Tranz. si intranz. A renunta la continuarea participarii la o intrecere sportiva. – Din fr. abandonner.

CASTIGATOR, -OARE, castigatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care a obtinut un castig material, o superioritate asupra alteia intr-o intrecere (in munca, in sport etc.). ♦ (Animal, indeosebi cal) victorios intr-o intrecere sportiva. 2. Adj. Care asigura castigul, care da dreptul la castig sau dovedeste acest drept. – Castiga + suf. -ator.

TROFEU, trofee, s. n. 1. (In antichitate) Armura unui dusman invins, asezata de obicei pe un trunchi de copac, in semn de victorie; p. ext. monument ridicat in amintirea unei victorii sau in cinstea unui erou, pe care se asezau de obicei armele invinsului. 2. Prada de razboi luata de la un inamic. 3. Parte a unui animal vanat pastrata pentru valoarea sau frumusetea ei. 4. Cupa, obiect ornamental oferit invingatorului intr-o intrecere sportiva. – Din fr. trophee.

SCOR, scoruri, s. n. Raportul dintre punctele inscrise si cele primite la o intrecere sportiva; rezultat reflectat de acest raport. ◊ Scor alb = meci nul. – Din fr. score.

PERFORMANTA, performante, s. f. Rezultat (deosebit de bun) obtinut de cineva intr-o intrecere sportiva; p. ext. realizare deosebita intr-un domeniu de activitate. ♦ Cel mai bun rezultat obtinut de un sistem tehnic, de o masina, de un aparat etc. – Din fr. performance.

MICROBIST, -A, microbisti, -ste, s. m. si f. (Fam.) Spectator pasionat (in mod excesiv) la o intrecere sportiva (in special de fotbal). – Microb + suf. -ist.

DOPA, dopez, vb. I. Tranz. si refl. A(-si) administra (in mod nepermis) substante chimice stimulatoare spre a obtine temporar marirea randamentului fiziologic dincolo de limitele normale, intr-o intrecere sportiva. – Din fr. doper.

RIPOSTA, ripostez, vb. I. Intranz. A raspunde in contradictoriu, a replica prompt si cu energie. ♦ A raspunde unui atac al adversarului (intr-o lupta, intr-o intrecere sportiva). – Din fr. riposter.

SCORER, (1) scoreri, s. m., (2) scorere, s. n. 1. Persoana insarcinata cu evidenta (si afisarea) scorului intr-o intrecere sportiva. 2. S. n. Panou, tabel pe care se afiseaza scorul intr-o intrecere sportiva. – Din engl. scorer.

START, starturi, s. n. Loc de plecare (marcat printr-o linie) intr-o cursa sportiva. ◊ Expr. A se prezenta la start sau a lua startul = a lua parte la o intrecere sportiva. ♦ Momentul inceperii unei curse sportive, indicat de starter. – Din engl. start.

DISPUTAT adj. aprig, darz, indarjit, inversunat, (fig.) aprins. (O intrecere sportiva ~.)

COMPETITIE ~i f. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane sau state, organizatii, care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; concurs; concurenta; intrecere. 2) Reuniune constand din lupta pentru intaietate in una sau in mai multe probe sportive; intrecere sportiva; concurs. [Art. competitia; G.-D. competitiei; Sil. -ti-e] /<fr. competition

CONCURS ~uri n. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; intrecere; concurenta; competitie. 2) Examen prin care mai multi candidati concureaza pentru un numar limitat de locuri sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3) Reuniune constand in lupta pentru intaietate in una sau mai multe probe sportive; intrecere sportiva; competitie. 4) rar Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de imprejurari ansamblu de imprejurari care influenteaza la un moment dat o serie de lucruri; coincidenta de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus

ETAPA ~e f. 1) Interval de timp in evolutia unui fenomen natural sau social; faza; stadiu. ~ele civilizatiei. 2) Distanta dintre doua opriri strabatuta de o unitate in mars. 3) Distanta dintr-o cursa sportiva care trebuie parcursa fara oprire. 4) Parte dintr-o intrecere sportiva esalonata in timp. [G.-D. etapei] /<fr. etape

H********T ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival (despre persoane) Care are o infirmitate (fizica si psihica). 2) Care se afla in dezavantaj intr-o intrecere sportiva. /v. a h*******a

MARCAJ ~e n. 1) Semn distinctiv facut sau aplicat pe ceva (obiect, animal etc.). 2) sport Supraveghere a unui jucator cu scopul de a-i neutraliza actiunile ofensive. ◊ Tabela de ~ tabela pe care se inregistreaza rezultatele obtinute intr-o intrecere sportiva. /<fr. marquage

MICROBIST ~sta (~sti, ~ste) m. si f. fam. Spectator la o intrecere sportiva (in special de fotbal) care manifesta o pasiune deosebita. /microb + suf. ~ist

OBSTACOL ~e f. 1) Factor care impiedica sau ingreuiaza realizarea unei actiuni; stavila; piedica, impediment; baraj; bariera. 2) Obiect material peste care trebuie sa se treaca la o intrecere sportiva. Cursa cu ~e. /<fr. obsta-cle, lat. obstaculum, it. obstacolo

SCORER² ~e n. pl. Panou pe care se afiseaza scorul intr-o intrecere sportiva. [Monosilabic] /<engl. scorer

A SPRINTA ~ez intranz. A-si mari viteza (de alergare, de pedalare etc.) intr-o intrecere sportiva (mai ales in ultima parte a traseului). /<fr. sprinter

DIPLOMA s.f. 1. Act prin care o institutie de invatamant, un corp, un ordin onorific etc. confera un titlu, un grad etc. ♦ Act care se elibereaza unui premiat, unui concurent (la o intrecere sportiva, la o expozitie etc.) 2. Act de innobilare, de acordare de privilegii; hrisov. ♦ Carta regala, bula pontificala, titlu, document. [Cf. fr. diplome, it., lat., gr. diploma].

START s.n. 1. Loc de unde se da pornirea intr-o cursa sportiva. ◊ A se prezenta la start = a participa la o intrecere sportiva. 2. Momentul in care incepe o intrecere sportiva. ♦ (P. ext.) Pornire intr-o actiune. 3. (Av.) Locul pe un aerodrom de unde se conduce zborul avioanelor. 4. Reper care marcheaza inceputul benzilor cinematografice. [Pl. -turi, -te. / < engl. start, cf. germ. Start].

COMBINAT², -A, I adj. format din mai multe elemente deosebite. ◊ (chim.; despre corpuri) compus. II. s. f. intrecere sportiva (de schi) din doua sau trei probe. ◊ ~a alpina = proba compusa din coborare, slalom urias si special; ~a nordica = intrecere compusa din sarituri de pe trambulina si o proba de fond. (< fr. combine)

ALURA s.f. Fel de a se misca; mers, umblet; infatisare. ♦ Unghiul format de drumul urmat de o nava fata de directia vantului. ♦ Fel de a actiona, de a se purta; purtare, comportare; (spec.) ritm in care se desfasoara o intrecere sportiva. [Pron. -liu-. / < fr. allure].

ATACA vb. I. I. tr. 1. A incepe o lupta, a face un act de agresiune; a da un atac. 2. (Fig.) A lua atitudine potrivnica, trecand la actiune, fata de o situatie, fata de o teorie etc. 3. A vatama, a distruge, a mina, a roade. ♦ A cere in justitie anularea sau reformarea unei hotarari judecatoresti sau a unui act juridic. 4. A aborda (o problema, un subiect, o discutie). II. intr. 1. A lua initiativa intr-o intrecere sportiva. 2. A incepe executarea unei piese muzicale. [P.i. atac, conj. -ce, ger. -cand. / < fr. attaquer, it. attacare].

CAMPION, -OANA s.m. si f. 1. Luptator intr-o intrecere cavalereasca, intr-un turnir. 2. Cel care castiga primul loc intr-un campionat; (p. ext.) tara a carei echipa sau concurent a cucerit locul intai intr-o intrecere sportiva internationala. 3. (Fig.) Luptator, aparator principal al unei idei, al unei cauze etc. [Pron. -pi-on. / < it. campione, cf. fr. champion].

CUPA¹ s.f. 1. Vas de baut, de obicei mai mult larg decat inalt. ♦ Continutul unui astfel de vas. ♦ (Rar) Caliciu. 2. Vas de metal (pretios) care se acorda castigatorului unei intreceri sportive ca premiu; (p. ext.) intrecere sportiva care se desfasoara pentru un astfel de premiu. 3. Piesa de metal in forma de vas, care, fiind fixata pe un elevator, serveste la ridicarea cerealelor, a pamantului etc. 4. Planta cu tulpina foarte scurta, care face o singura floare albastra-azurie. [< lat. cuppa, cf. fr. coupe].

ETAPA s.f. 1. Loc unde se opresc trupele in mars. ♦ Distanta intre doua opriri; distanta parcursa in timp de 24 de ore de o unitate care se deplaseaza in mars. 2. Interval de timp; moment, faza. 3. Portiune a unei curse sportive. ♦ Parte dintr-o intrecere sportiva. ♦ Interval de timp in ciclul anual de antrenament. [< fr. etape].

ALURA Lu/ s. f. 1. mod de deplasare a unui animal, vehicul. 2. fel de a merge; tinuta, aspect; infatisare. 3. fel de a actiona, de a se purta; ritm in care se desfasoara o intrecere sportiva. 4. pozitia vantului fata de o nava. 5. unghiul format de drumul urmat de o nava fata de directia vantului. (< fr. allure)

ATACA vb. I. tr. 1. a efectua un atac. 2. (fig.) a lua atitudine potrivnica fata de o situatie, de o teorie etc.; a critica, a acuza. 3. a distruge, a mina. ◊ a cere in justitie anularea sau reexaminarea unei hotarari ori a unui act juridic. 4. a aborda (o problema, un subiect, o discutie). II. intr. 1. a lua initiativa intr-o intrecere sportiva. 2. a incepe executarea unei piese muzicale. III. refl. (fam. a se simti jignit; a se ofusca. (< fr. attaquer)

CURSA s. f. 1. drum, distanta de strabatut. ◊ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelasi itinerar, dupa un orar stabilit. ◊ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de directia in care se misca o nava comerciala cu directia nordului. 3. (fam.) alergatura, umblet. 4. (pl.) alergari de cai. ◊ (fig.) intrecere, competitie. 5. intrecere sportiva in care mai multi concurenti parcurg repede o anumita distanta. ◊ (alp.) orice ascensiune in munti. 6. miscare, deplasare rapida a unui obiect in spatiu. ◊ lungime a drumului parcurs de un piston in cilindru intre cele doua puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)

DERBI s. n. 1. cursa de trap sau de galop care are loc o data pe an. 2. intrecere sportiva de mare importanta, ai carei participanti sunt de valori foarte apropiate. (< engl., fr. derby)

DIPLOMA s. f. 1. (in evul mediu) act de innobilare, de acordare de privilegii. 2. act prin care o institutie de invatamant, un corp, un ordin onorific etc. confera un titlu, un grad etc. ◊ act care se elibereaza unui premiant, unui concurent (la o intrecere sportiva, la o expozitie etc.). (< fr. diplome, lat. diploma)

MECI s. n. intrecere sportiva intre doi competitori, intre doua echipe. (< engl., fr. match)

REGATA s. f. 1. intrecere sportiva la care participa ambarcatii cu rame, cu vele sau cu motor. 2. cravata care se innoada si cade vertical de-a lungul plastronului camasii. (< fr. regate, it. regatta)

RODEO s. n. 1. serbare organizata cu ocazia marcajului vitelor in unele regiuni din America. 2. intrecere sportiva de calarie pe cai nedomesticiti, cu si fara sa, de prindere a animalelor cu lasoul, lupte de tauri etc. (< sp. rodeo, fr. rodeo)

SCORER I. s. m. 1. golgheter. 2. cel care inregistreaza scorul in foile de arbitraj; cel care opereaza pe panoul de scor evolutia rezultatului echipelor angajate in joc. II. s. n. panou pe care se afiseaza scorul intr-o intrecere sportiva. (< engl. scorer)

START s. n. 1. loc de unde se da pornirea intr-o cursa sportiva. ♦ a se prezenta la ~ = a participa la o intrecere sportiva; a da ~ ul = a da semnalul de plecare intr-o intrecere sportiva. 2. momentul in care incepe o asemenea intrecere. ♦ (p. ext.) pornire intr-o actiune. 3. (av.) loc pe un aerodrom de unde se conduce zborul avioanelor. 4. reper care marcheaza inceputul benzilor cinematografice. (< engl. start)

TROFEU s. n. 1. armura unui dusman invins asezata pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatra sau de marmura purtand armele unui dusman invins, pentru a comemora o victorie. 2. prada de razboi luata de la inamic. ◊ victorie, biruinta. ◊ ofranda adusa unei divinitati din prada de razboi. 3. produs vanatoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vanat (coarne de cerb, colti de mistret etc.). 4. cupa, obiect ornamental oferit invingatorului intr-o intrecere sportiva. (< fr. trophee)

TUR s. n. 1. miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); tura¹ (2). ♦ ~-retur = dus si intors, plecare si sosire; ~ de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; ~ de pista = zbor de pe un traseu dreptunghiular, in jurul aerodromului. ♦ a trage primul ~ de manivela = a incepe turnarea unui film. ◊ plimbare scurta, raita. ♦ ~ de oras = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic. ◊ actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ ~ de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumatate din totalul etapelor. ◊ intrecere sportiva (de ciclism), in care se parcurge un circuit pe distanta lunga. ♦ ~ de scrutin = (prima sau a doua) etapa a unor alegeri care se repeta. 3. (tehn.) miscare circulara in jurul unui ax. 4. (la jocul de carti) ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. (< fr. tour)

derby (angl.) / derbi (cursa de calarie, intrecere sportiva) s. n., art. derby-ul / derbiul (-bi-ul); pl. derby-uri / derbiuri

ABANDON s. n. Renuntare la un bun sau la un drept. ♦ Parasire de catre cineva a copiilor sau a familiei. ♦ Renuntarea unui concurent la continuarea probei, intr-o intrecere sportiva. – Fr. abandon.

ABANDONA, abandonez, vb. I. Tranz. A parasi pe cineva (lasandu-l fara sprijin sau ajutor); a renunta la ceva. ♦ Intranz. A renunta la continuarea probei, intr-o intrecere sportiva. – Fr. abandonner.

ABANDONA, abandonez, vb. I. 1. Tranz. A parasi pe cineva (lasandu-l fara sprijin sau ajutor); a renunta la ceva. ♦ Refl. Fig. A se lasa cuprins, in mod exagerat, de un sentiment, de o emotie, de anumite preocupari. 2. Tranz. si intranz. A renunta la continuarea participarii la o intrecere sportiva. – Din fr. abandonner.

ALURA s. f. Fel de a se misca; (rar) infatisare. ♦ Ritm (in care se desfasoara o intrecere sportiva). – Fr. allure.

ALURA s. f. 1. Fel de a se misca; mers, umblet; (rar) infatisare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm in care se desfasoara o actiune individuala sau colectiva in intrecerile sportive. 4. Mod in care se desfasoara un eveniment, o intamplare etc. – Din fr. allure.

AUTOSPORT, autosporturi, s. n. Autoturism cu motor puternic, care poate realiza viteze mari, folosit in intrecerile sportive. [Pr.: a-u-] – Auto² + sport.

BLOCAJ, blocaje, s. n. 1. (Rar) Blocare, blocada. 2. Tactica de oprire a unei actiuni adverse sau de aparare stransa in unele intreceri sportive. 3. (Tehn.) Fundatie din piatra, bolovani de rau etc., la unele sosele si la cai ferate. ♦ Dig rudimentar format prin ingramadirea de pietre, bolovani, caramizi etc. – Din fr. blocage.

H********T, -A, h*********i, -te, adj., s. m. si f. 1. (Persoana) care are o infirmitate. 2. (Persoana, echipa etc.) care este in dezavantaj intr-o intrecere (sportiva). – V. h*******a.

MECI, meciuri, s. n. intrecere sportiva disputata intre doua persoane sau intre doua echipe; intalnire, partida, joc. – Din engl., fr. match.

COMENTATOR, -OARE, comentatori, -oare s. m. si f. Persoana care interpreteaza o opera literara, istorica etc., autor de comentarii. ♦ Persoana care comenteaza desfasurarea unui eveniment, a unei intreceri sportive etc. (la radio, televiziune). – Din fr. commentateur, lat. commentator, -oris.

CONCURS, concursuri, s. n. 1. intrecere (sportiva) care se termina intotdeauna cu un clasament si cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanti. 2. Examen pentru dobandirea, in ordinea clasificarii, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3. Ajutor, sprijin, colaborare. ◊ Concurs de imprejurari = totalitatea imprejurarilor care se intalnesc intr-un anumit moment; conjunctura. ◊ Loc. vb. A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-si da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din fr. concours, lat. concursus.

RODEO s. n. 1. Serbare organizata cu ocazia marcajului animalelor in unele regiuni din America. 2. intrecere sportiva in care un calaret trebuie sa incalece si sa se mentina, fara sa, cat mai mult pe un cal sau un taur nedomesticit. [Pr.: -de-o] – Din sp. rodeo, fr. rodeo.

REPRIZA, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care imparte in parti egale durata totala a unei intreceri sportive, intre care se interpun pauze variabile dupa natura jocului. 2. Durata a unei faze intr-o operatie tehnica; etapa de lucru. ◊ Loc. adv. In reprize = pe rand, in etape. 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turatia joasa la unul cu turatia inalta, printr-o accelerare brusca. 4. Reluare sau repetare a unei operatii tehnice intrerupte. 5. Defect la suprafata unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezinta sub forma santurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.

PRONOSTIC, pronosticuri, s. n. Ipoteza, previziune referitoare la desfasurarea si la sfarsitul unor evenimente, al unor actiuni, al unor intreceri sportive etc. [Var.: (rar) prognostic s. n.] – Din fr. pronostic.

PUNCTAJ, punctaje, s. n. 1. Notatie in puncte a rezultatelor obtinute la o intrecere (sportiva etc.); totalitatea punctelor obtinute de cineva intr-o intrecere (sportiva). 2. Insemnare, nota care contine punctele mai importante ale unei relatari, ale unui plan de activitate etc. – Punct + suf. -aj (dupa fr. pointage).

DISPUTA, dispute, s. f. 1. Discutie in contradictoriu intre doua sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversa; p. ext. cearta. 2. Lupta pentru intaietate, pentru transarea in favoarea sa a unei rivalitati; spec. intrecere sportiva; desfasurare a unei intreceri sportive. – Din fr. dispute.

DERBI, derbiuri, s. n. 1. Cursa speciala de trap sau de galop a celor mai buni cai de trei ani, care are loc o data pe an. 2. intrecere sportiva de mare importanta si prestigiu intre doua echipe, pentru stabilirea clasamentului. – Din engl., fr. derby.

SECUNDANT, -A, secundanti, -te, s. m. si f. Persoana care secundeaza, ajuta, urmeaza, insoteste pe cineva. ♦ Arbitru secund. ♦ Persoana care asista si indrumeaza un participant la anumite intreceri sportive (box, sah). ♦ (Inv.) Martor la un duel. [Var.: secondant, -a s. m. si f.] – Din germ. Sekundant.

SPORTIV, -A, sportivi, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care tine de sport, privitor la sport; care serveste la practicarea sporturilor; care este sau se comporta in conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Intalnire (sau intrecere) sportiva sau concurs sportiv = competitie sportiva la care participantii se intrec in vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstreaza, denota practicarea unui sport. Tinuta sportiva. 2. S. m. si f., adj. (Persoana) care practica sportul. – Din fr. sportif.

SPRINT, sprinturi, s. n. Marire a vitezei de catre un concurent (de obicei in ultima faza a parcursului) la unele intreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanta scurta, caracterizata prin viteza foarte mare. – Din fr., engl. sprint.

SOLDA, soldez, vb. I. Tranz. 1. A calcula soldul unui cont. ♦ Refl. Fig. (Despre tratative, intreceri sportive, actiuni etc.) A se incheia cu..., a avea drept rezultat.... 2. A lichida o socoteala, o datorie. 3. A vinde un rest de marfa cu reducere de pret. – Din fr. solder, it. soldare.

CRONOMETROR, -OARE, cronometrori, -oare, s. m. si f. Persoana care masoara timpul cu cronometrul pentru a norma procesele de munca, pentru a determina rezultatele intrecerilor sportive etc. – Din fr. chronometreur.

CRONOMETRU, cronometre, s. n. Instrument de precizie care functioneaza pe principiul ceasornicului, permitand masurarea timpului pana la fractiuni de secunda (folosit la normarea proceselor de munca, la determinarea rezultatelor in intreceri sportive etc.). – Din fr. chronometre.

DERBI ~uri n. 1) Cursa anuala de cai in varsta de trei ani. 2) intrecere sportiva de mare importanta. /<engl., fr. derby

FINIS ~uri n. 1) Parte finala a unei intreceri sportive. A ajunge la ~. 2) Sfarsitul unei actiuni. /<engl., fr. finish

INTERNATIONAL² ~i m. sportiv selectionat pentru intrecerile sportive internationale. [Sil. -ti-o-] /<fr. international, germ. International

INTERNATIONALA ~e f. Echipa reprezentativa a unei tari, care participa la intrecerile sportive intre diferite state. [Sil. -ti-o-] /<fr., germ. international

intrecere ~i f. v. A INTRECE si A SE INTRECE. ◊ ~ sportiva competitie sportiva. /v. a (se) intrece

LUPTA ~e f. 1) Incaierare, bataie intre doua sau mai multe persoane. 2) intrecere sportiva intre doi luptatori. 3) Ciocnire intre doua forte armate dusmane. 4) fig. Ciocnire intre doua forte (tendinte) care actioneaza in sens contrar (pe plan politic si economic). 5) Efort, straduinta pentru a invinge o greutate, pentru a-si crea conditii normale de trai. 6) Efort, straduinta pentru combaterea unor idei sau conceptii. [G.-d. luptei] /<lat. lucta

PALESTRA ~e f. (in Grecia si in Roma antica) 1) Loc special amenajat pentru diferite probe si intreceri sportive. 2) Scoala de educatie fizica pentru baieti. /<lat. palaestra

A PIERDE pierd tranz. 1) (bunuri materiale, fiinte, situatii, stari fizice sau morale, sentimente etc.) A nu mai avea in posesie; a inceta de a mai poseda; a prapadi. ~ basmaluta. ~ vaca. ~ postul. ~ drepturile. ~ increderea. ◊ ~ cunostinta a cadea in nesimtire; a lesina. ~ firul (gandurilor) a se incurca. ~ urma (sau urmele) cuiva a nu mai sti unde se afla cineva sau ceva. ~ ocazia a nu folosi la timp ocazia. 2) (parti ale corpului) A inceta de a mai avea (in urma unui accident, a unei operatii etc.). ◊ A-si ~ capul a se zapaci. 3) (rude, prieteni) A nu mai avea alaturi din cauza mortii. 4) (mijloace de transport) A nu mai reusi sa prinda; a scapa. ◊ ~ drumul (sau calea) a se rataci. 5) (partide, intreceri sportive, procese, lupte etc.) A face sa fie ratat; a nu castiga; a nu obtine. 6) (bani, produse alimentare sau industriale etc.) A consuma in mod nerentabil si nechibzuit; a irosi; a prapadi. ~ timpul. /<lat. perdere

SPRINT ~uri n. 1) Categorie de probe sportive de mare viteza pe distante scurte. 2) Accelerare a vitezei in ultima faza de desfasurare a unor intreceri sportive (alergare, ciclism, patinaj, natatie etc.). /<engl., fr. sprint

START ~uri n. 1) Loc de unde incepe o competitie sportiva. 2) Prima faza a unei intreceri sportive. ◊ A da ~ ul a da semnalul de incepere a unei probe sportive. La ~! comanda care anunta participantii la o proba sportiva sa ia pozitia cuvenita pentru a incepe competitia. 3) Moment de inceput al unei actiuni orientate spre un anumit scop. ~ul navei cosmice. /<engl. start

SALUPA ~e f. Nava usoara, propulsata de un motor, folosita in diferite scopuri (pentru transport, remorcare, pescuit, intreceri spor-tive etc.). /<fr. chaloupe

COMBINAT, -A adj. Format din mai multe elemente deosebite; imbinat, impreunat. ♦ (Chim.; despre corpuri) Compus. // s.f. intrecere sportiva (mai ales de schi), constand din doua sau trei probe. ◊ Combinata alpina = intrecere compusa din coborare, slalom urias si special; combinata nordica = intrecere compusa din sarituri de pe trambulina si o proba de fond. [Cf. fr. combine].

DERBI s.n. 1. Mare cursa de cai care are loc anual la Epsom in Anglia; (p. ext.) cursa de cai speciala, care are loc o data pe an. 2. intrecere sportiva de mare importanta ai carei participanti sunt de valori foarte apropiate. [Pl. -iuri. / < engl., fr. derby, cf. Derby – lord englez].

MECI s.n. intrecere sportiva intre doi competitori sau intre doua echipe. [Pl. -iuri, scris si match. / < engl. match].

REPRIZA s.f. 1. Partida formata dintr-un anumit numar de puncte. ♦ Fiecare dintre fazele diferite ale unei intreceri sportive. ♦ Grup de calareti care isi dreseaza caii sub comanda in acelasi timp. 2. Manevra prin care se imprima unui motor o acceleratie brusca. 3. Reluarea unei operatii tehnice intrerupte. 4. Sectiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repeta; reexpozitie. [< fr. reprise].

BALCANIC, -A adj. Din regiunea Muntilor Balcani; din (sau in legatura cu) Peninsula Balcanica. ◊ Jocuri balcanice = intreceri sportive organizate periodic intre reprezentantii tarilor din regiunea balcanica. [Cf. fr. balcanique].

EDITIE s.f. 1. Totalitatea exemplarelor unei opere, ale unei lucrari publicate o data si la care s-a folosit acelasi zat tipografic. ◊ Editie critica = editie comentata a unui text (mai ales clasic, vechi); editie definitiva = editie al carei text a fost vazut de autor si considerat ca definitiv; editie princeps v. princeps; editie speciala = editie suplimentara a unui ziar, a carei aparitie a fost determinata de un eveniment insemnat. ♦ Versiune. 2. Serie de intreceri sportive care se repeta periodic. [Gen. -iei, var. editiune s.f. / cf. fr. edition, it. edizione, lat. editio].

MARCAJ s.n. 1. Semn distinctiv, de recunoastere, facut pe un lucru. ♦ Mijloc de semnalizare rutiera folosit pe drumurile publice modernizate, constand din aplicarea cu ajutorul vopselelor a unor semne (linii continue sau intrerupte, sageti, forme geometrice sau inscriptii) pe suprafata caii rutiere, pe borduri, pe stalpi, parapete etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stanci, pe tablite; totalitatea unor asemenea semne. 2. (Sport) Sistem de delimitare a spatiilor sau a traseelor rezervate intrecerilor sportive, potrivit fiecarei ramuri sau probe. ♦ Actiunea de a marca (3). ◊ Tabela de marcaj = tabela pe care se afiseaza punctele inscrise si rezultatele obtinute intr-o competitie. [Cf. fr. marquage].

PISTA s.f. 1. Urma; fagas. ♦ Pista sonora = parte a unui film, a unei benzi de magnetofon etc. pe care sunt imprimate sunetele. 2. Teren amenajat pentru curse, pentru schi, pentru intreceri sportive etc. 3. Teren special amenajat pentru decolarea si aterizarea avioanelor. [< fr. piste, cf. it. pista].

PUNCTAJ s.n. Notatie in puncte a rezultatelor obtinute la o intrecere (sportiva etc.) pentru stabilirea clasificarii concurentilor. ♦ Insemnare a punctelor mai importante ale unei relatari, ale unui plan etc. [< punct + -aj, dupa fr. pointage].

RODEO s.n. 1. Serbare data cu ocazia marcajului animalelor in unele regiuni din America. 2. intrecere sportiva in care un calaret (cow-boy) trebuie sa calareasca fara sa un cal sau un bou nedomesticit. [Pron. -de-o. / < engl., sp. rodeo].

RUTIER, -A adj. Referitor la drumuri, la sosele. ♦ Transport rutier = transport facut pe sosea; tractor rutier = tractor rapid, in general cu roti, folosit in orase si pe sosele la transportarea remorcilor. // s.m. Ciclist participant la intrecerile sportive care se desfasoara pe sosele. [Pron. -ti-er. / < fr. routier].

SECUNDANT, -A s.m. si f. Cel care secundeaza pe cineva. ♦ Arbitru, ajutator al participantului in anumite intreceri sportive (box, sah). [Var. secondant, -a s.m.f. / < germ. Sekundant].

SEMIFINALA s.f. Faza a unor intreceri sportive care preceda finala, sfarsitul intrecerilor. [< semi- + finala, dupa fr. demi-finale].

TUR s.n. 1. Miscare circulara sau liniara pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turatie (2); ; tura¹ (2). ♦ Tur-retur = dus si intors, plecare si sosire; tur de orizont = observare succesiva a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pista = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat in jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivela = a incepe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurta, raita. ♦ (Liv.) Actiune care cere indemanare, agilitate, putere. ♦ Tur de forta = efort, intreprindere indrazneata. 2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzand jumatate din totalul etapelor. ♦ intrecere sportiva, mai ales de ciclism, in care se parcurge un circuit pe ditanta lunga. 3. (Tehn.) Miscare circulara in jurul unui ax. 4. (La jocul de carti) Ciclu de jocuri in care fiecare partener distribuie cartile, pe rand. [Pl. -ruri, -re. / < fr. tour, cf. lat. turnus – instrument pentru intors].

BALCANIC, -A adj. din regiunea Balcanilor; propriu acestei regiuni. ♦ jocuri ~ e = intreceri sportive organizate periodic intre reprezentantii tarilor din regiunea balcanica; balcaniada. (< fr. balkanique)

CART² s. n. mic automobil cu caroserie simplificata, folosit in intreceri sportive sau jocuri pentru copii. (< engl., fr., it. kart, germ. Kart)

COMPETITIE s. f. concurs, intrecere (sportiva). (< fr. competition, lat. competitio)

PISTA s. f. 1. teren amenajat pentru curse, schi, intreceri sportive etc. 2. fasie de teren amenajata pentru decolarea si aterizarea avioanelor. 3. urma, fagas, directie. 4. parte a unui film, a unei benzi magnetice etc. care serveste ca suport al imprimarii. (< fr. piste, it. pista)

PRELIMINAR, -A I. adj. care preceda sau pregateste o actiune, un fapt; (p. ext.) prealabil. II. s. n. (pl.) preparative. ◊ etapa competitionala in care sunt selectionati participantii pentru faza finala a unei intreceri sportive. (< fr. preliminaire)

PRONOSTIC s. n. 1. ipoteza, previziune referitoare la desfasurarea unor evenimente, intreceri sportive etc. 2. previziune a evolutiei ulterioare a unei boli. (< fr. pronostic)

PUNCTAJ s. n. 1. notatie in puncte a rezultatelor obtinute la o intrecere (sportiva etc.) in vederea sublinierii unui clasament; totalitatea punctelor obtinute. 2. insemnare a punctelor mai importante ale unei expuneri, ale unui plan etc. (dupa fr. pointage)

REPRIZA s. f. 1. partida formata dintr-un anumit numar de puncte. ◊ fiecare dintre fazele diferite ale unei intreceri sportive. ◊ grup de calareti care isi dreseaza caii sub comanda in acelasi timp. 2. accelerare a turatiei unui motor in scopul obtinerii unei cresteri de putere intr-un timp foarte scurt. 3. reluare a unei operatii tehnice intrerupte. 4. sectiune a unei forme muzicale (sonata, fuga etc.), in care se expune din nou un material tematic prezentat anterior. (< fr. reprise)

RUTIER, -A I. adj. referitor la drumuri, la sosele. ♦ transport ~ = transport facut pe sosea; tractor ~ = tractor rapid, in general cu roti, folosit in orase si pe sosele la transportarea remorcilor. II. s. m. ciclist participant la intrecerile sportive care se desfasoara pe sosele. (< fr. routier)

SECUNDANT, -A s. m. f. 1. cel care secundeaza pe cineva. ◊ martor la un duel sau harachiri. ◊ ajutator al unui participant in anumite intreceri sportive. 2. sportiv, echipa care intr-o cursa (ciclism, alergari, canotaj) urmareste indeaproape adversarul din fata. (< germ. Sekundant, lat. secundans)

SEMIFINALA s. f. faza a unor intreceri sportive care preceda finala. (< engl. semi-final)

STRIGIL s. n. 1. raclor cu care romanii racaiau murdaria de pe piele dupa intrecerile sportive sau in timpul baii. 2. canelura in forma de strigil (1), motiv decorativ frecvent mai ales pe sarcofage. (< fr. strigile, lat. strigilis)

CAMPIONAT, campionate, s. n. 1. intrecere sportiva cu caracter mai larg (national, international etc) prin care se stabileste care este cel mai bun dintre sportivi sau cea mai buna dintre echipe sau tari. 2. Situatia, calitatea de campion. [Pr.: -pi-o-] – It. campionato.

PROGNOSTIC¹, prognosticuri, s. n. Previziune a evolutiei unei boli pe baza analizei simptomelor, agentului patogen etc. si la sfarsitul unor evenimente, al unor actiuni, al unor intreceri sportive etc. [Acc. si pronostic] – Din fr. pronostic

COMPETITIE (‹ fr., lat.) s. f. Concurs, intrecere (sportiva). ♦ Forma de interactiune psiho-sociala mutuala constind in rivalitatea dau concurenta dintre doua sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. C. poate fi orientata prin educare, spre cooperare, dar se poate transforma si in conflict. ♦ (BIOL.) relatii antagonice intre doua sau mai multe organisme apartinind aceleiasi specii (c. intraspecifica) ori unor specii diferite (c. interspecifica) care au aceleasi cerinte de mediu (hrana, adapost, loc de trai). C. este atit mai puternica cu cit resursele mediului sint mai reduse. Sin. concurenta.

STACHETA, stachete, s. f. 1. (Reg.) Uluca, leat. 2. Bara subtire, asezata transversal, confectionata din lemn, metal sau material plastic, peste care trebuie sa sara sportivii la intreceri sau la exercitii de atletism, fara sa o atinga. [Var.: stacheta s. f., stachete s. m.] – Din germ. Staket.

DISPUTA, disput, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grupari sau colectivitati; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobandirea unui lucru, pentru intaietate, a fi in concurenta, in rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. Refl. (Despre intreceri, competitii sportive) A avea loc; a se desfasura. – Din fr. disputer, lat. disputare.

CONCURS s.n. 1. intrecere; competitie sportiva. 2. Examen pentru selectia candidatilor la intrarea intr-o institutie de invatamant sau pentru a obtine un post, o bursa etc. 3. Ajutor, sprijin; colaborare; contributie. ◊ A-si da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de imprejurari = totalitatea faptelor, a imprejurarilor care coincid intr-un anumit moment; conjunctura. [Cf. fr. concours, lat. concursus].

ABANDONA vb. I. tr. A parasi, a renunta definitiv la ceva. ♦ A neglija, a lasa in voia, in puterea... ♦ refl. A se lasa prada (bucuriei etc.) ♦ intr. A se retrage, a parasi (o competitie sportiva, o intrecere etc.). [< fr. abandonner].

CANOIST, -A s. m. f. sportiv la intrecerile de canoe. (< fr. canoeiste)

CONCURS s. n. 1. examen pentru selectionarea candidatilor la admiterea intr-o institutie de invatamant sau pentru a obtine un post, o bursa etc. 2. intrecere; competitie sportiva. 3. ajutor, sprijin; colaborare; contributie. ♦ a-si da ul (la ceva) = a colabora; ~ de imprejurari = conjunctura. (< fr. concours, lat. concursus)

PISTA, piste, s. f. 1. Fasie de teren amenajata ca drum si rezervata unei circulatii speciale. ♦ Fasie de teren (circulara, ovala etc.) amenajata pentru intreceri sau antrenamente sportive. ♦ Teren amenajat pentru rularea avioanelor la decolare si la aterizare. ♦ Loc rezervat pentru dans intr-un loc public. 2. Fig. Fagas, cale, curs; directie. 3. (Adesea determinat prin „sonora”) Fasie de la marginea peliculei cinematografice, fasie a unei benzi de magnetofon etc. pe care este facuta inregistrarea sonora. – Din fr. piste, it. pista.

COMPETITIE s.f. Concurs, intrecere (cu caracter sportiv). [Gen. -iei, var. competitiune s.f. / cf. fr. competition, it. competizione, lat. competitio].

EVENT s.n. (Sport) Proba, intrecere, cursa; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. ♦ (Hipism) Pariu in care trebuie indicat castigatorul din doua curse consecutive. [< engl. event].

OLIMPIADA s.f. 1. (In Grecia antica) intreceri si jocuri sportive care erau organizate in onoarea lui Zeus in cetatea Olimpia, la care participau concurenti din intreaga Grecie. ♦ Perioada de patru ani care se scurgea intre doua serbari ale jocurilor olimpice si care a servit ca unitate de timp intre anii 775 i.e.n. si 392 e.n. 2. Competitie sportiva internationala care are loc din patru in patru ani; jocuri olimpice. ♦ (p. ext.) concurs international de matematica, fizica etc. organizat anual sau o data la doi ani pentru elevii din invatamantul liceal. [Pron. -pi-a-. / < fr. olympiade, cf. lat., gr. olympias].

CUPA¹ s. f. 1. vas de baut, pahar mai mult larg decat inalt, cu picior. ◊ recipient evazat montat pe un picior (pentru fructe etc.). ◊ caliciu. 2. obiect de metal, de cristal etc., care se atribuie ca trofeu castigatorului unei competitii sportive; (p. ext.) intrecerea insasi. 3. piesa metalica de forma unui recipient deschis, care, fixata pe un elevator, serveste la incarcarea de materiale lichide, pulverulente etc. 4. planta cu tulpina foarte scurta si o singura floare, albastra azurie. (< lat. cuppa, fr. coupe)

EVENT¹ s. n. 1. (sport) proba, intrecere, cursa; spectacol sportiv; (p. ext.) rezultat bun, record. 2. (hipism) pariu in care trebuie indicat castigatorul din doua curse consecutive. (< engl. event)

H*******A, h********z, vb. I. Tranz. 1. A avea sau a-si crea (printr-o manevra) un avantaj asupra unui adversar, intr-o intrecere, intr-o competitie sportiva. 2. Fig. A stanjeni activitatea cuiva, a pune pe cineva in stare de inferioritate. – Din fr. h********r.

REUNIUNE, reuniuni, s. f. 1. Intalnire a unui grup de persoane, intrunire, adunare. ♦ Reprezentatie sportiva amicala sau oficiala; intrecere, competitie. 2. (Inv.) Asociatie, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. reunion.

REGATA s.f. 1. intrecere organizata intre ambarcatii sportive (cu vele), iahturi etc. 2. Forma de cravata care se innoada si care cade vertical de-a lungul plastronului camasii. [Pl. -te. / cf. it. regata, fr. regate].

CAIACIST, -A s. m. f. sportiv care participa la intrecerile de caiac. (< fr. kayakiste)

SALANGER, salangeri, s. m. sportiv care, in urma unei intreceri preliminare, a obtinut dreptul de a-si disputa un titlu de campion in meci direct cu detinatorul titlului. – Din engl., fr. challenger.

CAMPIONAT s.n. 1. Competitie sportiva cu caracter mai larg, in care se intrec cei mai buni dintre sportivi sau cele mai bune echipe, dintre care se alege cel mai bun sportiv sau cea mai buna echipa. 2. Situatia, calitatea de campion. [Pl. -te. / < it. campionato].

CAMPION, -OANA s. m. f. 1. luptator intr-o intrecere cavalereasca, intr-un turnir. 2. sportiv, echipa, tara care castiga primul loc intr-o competitie sportiva. 3. (fig.) aparator principal al unei idei, al unei cauze etc. (< it. campione)

H********T, -A adj., s. m. f. 1. (cel) dezavantajat fizic, ca urmare a unei deficiente senzoriale sau motorii. 2. (stat, colectivitate) aflat in stare de inferioritate (economica). 3. (sportiv, echipa) dezavantajat intr-o intrecere. (< fr. h*******e)

A DOMINA domin 1. tranz. 1) (persoane, idei, conceptii) A tine in suprematia sau in dominanta sa. 2) (lucruri, imprejurimi) A depasi in mod considerabil prin inaltime. 3) (emotii, reactii, pasiuni) A stavili printr-un efort de vointa; a inabusi: a infrana; a controla. 4) (adversari) A intrece prin superioritate intr-o competitie sportiva. 2. intranz. 1) v. A PREDOMINA. 2) A se afla intr-o pozitie de superioritate (prin volum, forta, intensitate, valoare) fata de cea ce este in jur. /<fr. dominer, lat. dominari

SALANGER ~i m. rar sportiv sau echipa care, in urma intrecerilor preliminare, a obtinut dreptul de a disputa titlul de campion in meci direct cu detinatorul titlului. /<engl., fr. challenger, challengeur

FINIS s.n. 1. Linia de sosire la o proba de alergari, curse etc. 2. Partea finala a unei probe; capacitatea unui sportiv de a sfarsi puternic o intrecere. [< engl., fr. finish].

DEMARCAT, -A, demarcati, -te, adj. 1. (Despre suprafete, spatii etc.) Care este delimitat printr-o linie de demarcatie. 2. (Despre sportivi angajati intr-un meci, intr-o intrecere) Care a scapat de sub urmarirea adversarului. – V. demarca.

BARAJ s. n. 1. constructie hidrotehnica asezata transversal pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. 2. lucrare provizorie pentru a impiedica patrunderea apei intr-o zona de lucru, a opri circulatia rutiera etc. 3. piedica; bariera. 4. lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca sa opreasca atacul inamicului. 6. intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenti aflati la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. 7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizata printr-un blocaj in sirul ideilor, in exprimarea lor. (< fr. barrage)

FINIS s. n. 1. linia de sosire la o proba de alergari, curse etc. 2. partea finala a unei probe; capacitatea unui sportiv de a termina in forta o intrecere. (< engl., fr. finish)

RETUR, retururi, s. n. 1. Intoarcere, revenire (in punctul de plecare). ♦ Indicatie pentru serviciul postal pe un plic sau pe un colet, aratand ca obiectul trebuie inapoiat trimitatorului. 2. (Sport) Denumire data duratei unei competitii la care participa mai multe echipe care, dupa ce s-au intrecut o data fiecare, se intalnesc inca o data, in revansa. ♦ Intalnire sportiva revansa intre doua echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj aditional. 3. (Tehn.) Conducta de intoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalatie de incalzire, respectiv de racire, dupa ce acesta a trecut prin instalatie si a cedat sau a preluat caldura. – Din fr. retour.

PERFORMER, -A, performeri, -e, s. m. si f. sportiv, echipa, cal de curse care a obtinut o performanta deosebita intr-o intrecere. – Din engl. performer.

SALANGER s. m. sportiv cu care un campion isi disputa locul intai in cadrul unei noi editii a intrecerii. (< engl., fr. challenger)

DOMINA, domin, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, idei, conceptii etc.) A tine pe cineva sau ceva sub influenta sau stapanirea sa; a stapani. ♦ Refl. A reusi sa nu-si dea pe fata sentimentele, gandurile etc. a se retine, a se stapani. 2. Tranz. si intranz. A intrece (cu mult) prin inaltime lucrurile sau fiintele inconjuratoare, a se inalta deasupra tuturor. 3. Intranz. si tranz. A se impune prin numar sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ Tranz. A se dovedi net superior adversarului (intr-o competitie sportiva). – Din fr. dominer, lat. dominari.

COARDA¹ ~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; struna. ~ de chitara. ◊ Orchestra de ~e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde ~a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop. Tesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror v******e produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Suvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-da] /<lat. chorda