A TRIUMFA triumf intranz. 1) A repurta un triumf; a birui cu succes. 2) A incerca o mare satisfactie in urma unui triumf; a se bucura nespus; a jubila. 3) fig. A intra in drepturi; a fi recunoscut. Adevarul a triumfat. [Sil. tri-um-] /<lat. triumphare, fr. triompher

OPTIUNE, optiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din doua sau mai multe lucruri, posibilitati etc. pe acela sau pe aceea care iti convine; alegere. ♦ Spec. Alegere, in temeiul unui drept, intre doua sau mai multe situatii juridice. ◊ drept de optiune = a) drept acordat cuiva de a-si alege cetatenia (de obicei in cazuri de stabilire in alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o mostenire sau de a renunta la ea. 2. Conditie stipulata uneori in tranzactiile comerciale, potrivit careia o parte contractanta, care isi asuma obligatii ferme, acorda celeilalte parti, pentru un anumit termen, dreptul de a alege intre diferitele conditii ale contractului sau chiar dreptul de a renunta la tranzactie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.

DIVIZIBILITATE (‹ fr.) s. f. Calitatea de a putea imparti, de a fi divizibil. ♦ (MAT.) Proprietate a doua numere intregi, a doua polinoame etc. de a se imparti exact intre ele (fara rest). ◊ Divizibilitatea obligatiilor = principiu de drept civil potrivit caruia drepturile de creanta si obligatiile corelative lor se divid de plin drept intre creditori si/sau intre debitori, atunci cand apartin / incumba mai multor persoane sau cand sunt dobandite in comun printr-o transmisiune cu titlu universal. Inconvenientele acestui principiu pot fi inlaturate de parti prin stipularea solidaritatii sau a indivizibilitatii.

REVISTA ROMANA PENTRU STIINTE, LITERE SI ARTE, publicatie lunara, aparuta la Bucuresti (apr. 1861-nov. 1863), sub conducerea lui Al. Odobescu. A publicat, alaturi de scrieri beletristice, studii de istorie si arheologie, medicina, economie, geologie, drept. Intre colaboratori: V. Alecsandri, N. Filimon, Gr. Cobalcescu, Em. Bacaloglu, Gr. Stefanescu, P.S. Aurelian.

HAT ~uri n. 1) Fasie ingusta de pamant nearat, lasata drept hotar intre doua ogoare; razor. ◊ A fi intr-un ~ (sau ~ in ~) cu cineva a fi vecin cu cineva. 2) Teren arabil nelucrat; parloaga. /<turc. had

AZIL s.n. 1. (In trecut) Institutie cu caracter filantropic in care erau tinuti copii, batrani, invalizi, bolnavi incurabili. 2. (Fig.) Loc de refugiu inviolabil; adapost, refugiu. ◊ Azil politic = acordare de catre un stat a dreptului de intrare si de stabilire pe teritoriul sau unei persoane straine persecutate in tara sa din motive politice. [Pl. -luri, -le. / < fr. asile, cf. it. asilo < lat. asylum – loc inviolabil, gr. asylos < a – fara, syle – jefuire].

A PARTAJA ~ez tranz. livr. (bunuri materiale, averi) A supune unui partaj; a imparti conform prevederilor (intre persoanele in drept). /<fr. partager

PACAT ~e n. 1) Fapta sau vorba care contrazice principiile moralei religioase. ◊ Cu ~ nedrept; vinovat. Fara ~ drept; nevinovat. A intra (sau a cadea) in ~ a savarsi o fapta regretabila. A-si ispasi (sau a-si spala) ~ul (sau ~ele) a-si ispasi vina. A face ~e cu cineva a invinovati pe nedrept pe cineva. A-l impinge la ~ (pe cineva) a fi indemnat de un gand rau. E ~ (sau e mai mare ~ul) e regretabil; n-ar trebui. 2) Intamplare nefasta; nenorocire. ◊ Din ~e din nefericire; cu regret. Ce ~ imi pare foarte rau. ~ele mele vai de mine. 3) fig. Imperfectiune morala caracteristica unei persoane. /<lat. peccatum

CONTUBERNIU s. n. 1. (la romani) cort pentru zece soldati. ◊ grupul celor zece soldati. 2. (in dreptul roman) casatorie intre doi sclavi sau intre un om liber si un sclav. 3. (fig.) coabitare ilegala intre doua persoane de s*x diferit. (< fr., lat. contubernium)

TAUR, tauri, s. m. 1. Masculul necastrat al vacii, apt pentru reproductie (Bos taurus).* Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a infrunta cu indrazneala o dificultate, a lua lucrurile pieptis. 2. (Entom.) Radasca. 3. (Art.) Constelatie boreala, reprezentand unul dintre cele douasprezece semne ale zodiacului, in dreptul caruia trece soarele intre 21 aprilie si 21 mai. – Lat. taurus.

TAUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasa, parul de pe frunte lung si adesea cret; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a infrunta cu indrazneala o dificultate, a lua lucrurile pieptis. 2. (Entom.) Radasca. 3. (Art.) Constelatie boreala in dreptul careia trece Soarele intre 21 aprilie si 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

RAZOR¹, razoare, s. n. 1. Fasie ingusta de pamant nelucrat, servind drept hotar si poteca intre doua ogoare; hat. 2. Loc arat; ogor. 3. Strat de flori sau de legume in gradini; brazda. 4. Cararuie (intr-o gradina). – Din bg. razor.

CONTUBERNIU s.n. (Ant.) 1. Cort militar roman. 2. Grup de zece soldati romani (care ocupau acelasi cort). 3. (In dreptul roman) Uniune, asociatie intre doi sclavi sau intre un om liber si un sclav. 4. (Fig.) Coabitare ilicita intre doua persoane de s*x diferit. [Pron. -niu. / cf. it. contubernio, lat. contubernium].

CALITATE s.f. 1. Categorie filozofica prin care se desemneaza sistemul insusirilor esentiale ale unui obiect, ale unui fenomen etc., in virtutea carora el este obiectul, fenomenul dat si nu altul. 2. Insusire (buna sau rea); (p. restr.) caracteristica pozitiva. ♦ (Log.) Insusire a unei judecati predicative de a fi afirmativa sau negativa. 3. Situatie, pozitie, titlu, conditie care constituie sau da un anumit drept. ♦ Diferenta de valoare intre un turn si un nebun sau un cal la jocul de sah. [< lat. qualitas, cf. fr. qualite, it. qualita].

BERBEC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. (La sg. art.) Constelatie din emisfera boreala, in dreptul careia trece soarele intre 21 martie si 21 aprilie; unul dintre cele douasprezece semne ale zodiacului. II. 1. (Inv.) Masina de razboi intrebuintata la spargerea zidurilor si portilor unei cetati asediate. 2. Dispozitiv mecanic sau manual compus dintr-o piesa grea care actioneaza prin cadere, folosit la baterea pilonilor, batucitul pamantului, spargerea bucatilor mari de fonta etc. ◊ Lovitura de berbec = izbitura a coloanei de lichid intr-o conducta, produsa cand scurgerea lichidului e oprita brusc. [Var.: berbece s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex).

INFIGE, infig, vb. III. 1. Tranz. A face ca un obiect cu varf ascutit sa intre adanc In ceva; a implanta, a vari. ◊ Expr. A infige mana sau mainile (in ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A implanta ceva intr-un obiect ascutit. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se apuca de ceva (fara dreptul sau priceperea necesara), a intra sau a se amesteca undeva cu obraznicie. [Prez. s. infipsei, part. infipt] – Lat. infigere.

A ALIENA ~ez tranz. jur. (proprietati, bunuri, drepturi etc.) A face sa intre in posesia altcuiva prin cedarea oficiala a dreptului de proprietate; a instraina. [Sil. -li-e-] /<fr. aliener, lat. alienare

FUS² ~uri n. 1) Parte a unei masini care asigura primirea sau transmiterea unei miscari de rotatie. ~ul morii. 2) Trunchiul fara crengi al unui arbore. 3) Partea de mijloc a unei coloane (cuprinsa intre baza si capitel). 4) Corpul drept al ancorei. /<lat. fusus

A MOTIVA ~ez tranz. 1) (actiuni, atitudini, hotarari etc.) A prezenta drept just, legitim, aducand motive intru sustinere; a justifica; a indreptati. 2) A explica servind drept motiv. /<fr. motiver

BARON s.m. Senior feudal care avea pe pamanturile sale drepturi absolute; titlu de noblete intre cavaler si viconte; persoana avand acest titlu. [< fr. baron, cf. it. barone, germ. Baron].

BARON s. m. senior feudal care avea pe pamanturile sale drepturi absolute. ◊ titlu de noblete intre cavaler si viconte. (< fr. baron, germ. Baron)

OPTIUNE s. f. 1. faptul, dreptul de a (putea) alege intre doua sau mai multe lucruri, posibilitati etc. 2. conditie existenta in unele tranzactii comerciale, potrivit careia i se acorda cumparatorului un termen in care el poate definitiva tranzactia sau poate renunta la ea, pe cand pentru vanzator obligatia ramane ferma. (< fr. option, lat. optio)

FONDUL NATIUNILOR UNITE PENTRU COPII (U.N.I.C.E.F.; in engl.: United Nations Chldren’S Fund). Creat la 11 dec. 1946, cu sediul la New York (S.U.A.), cu scopul de ajuta copiii din tarile devastate de razboi cu alimente, medicamente si imbracaminte. Prin Rezolutia Adunarii Generale din 6 oct. 1953 programul O.N.U. de ajutoare a copiilor a capatat un caracter permanent. La 2 sept. 1990 a intrat in vigoare conventia asupra dreptului copilului, iar la 29 sept. acelasi an U.N.I.C.E.F. a convocat la New York un summit mondial cu participarea a 71 de sefi de stat sau de guvern, care adopta un plan de actiune in sprijinul copiilor. U.N.I.C.E.F. este un organism specializat in sistemul O.N.U., cu statut semiautonom. Pentru activitatea sa a fost distins in 1965 cu Premiul Nobel pentru Pace.

civil, -a adj. (lat. civilis, d. civis, cetatean. V. cetate). Cetatenesc: drepturi civile. Se zice in opoz. cu militar si ecleziastic [!]: functiune, autoritate civila. Fig. Cioplit, civilizat, bine crescut. Moarte civila, perderea [!] drepturilor de cetatean. Razboi civil, intre cetatenii aceluiasi stat. Dreptu, codu civil, cel relativ la drepturile si datoriile cetateanului. Casatorie, inmormintare civila, facuta numai cu actele oficiului starii civile, deci fara preut [!]. Stare civila, situatiunea unui om conform actelor de la oficiu starii civile (la primarie), de ex. daca e barbat, femeie, insurat ori nu, viu sau mort: ofiteru starii civile. Biurou in care se tin hirtiile acestei situatiuni. S. m. Un civil, o persoana civila (nu militar, nici preut). Adv. A te cununa civil, fara preut, ci numai la primarie. Cu politeta [!]: a te purta civil. – Vechi, azi pop. tivil (germ. zivil).

INTERNATIONALISM s.n. Solidaritate, cooperare intre natiuni, popoare, tari egale in drepturi, pe baza unor interese si vederi comune, in scopul sprijinului reciproc al dezvoltarii relatiilor politice si economice, al progresului si pacii. ◊ (In ideologia marxista) Internationalism proletar = principiu fundamental care exprima unitatea si solidaritatea de clasa, internationala a oamenilor muncii din toate tarile in lupta impotriva exploatarii si asupririi. [Pron. -ti-o-. / Cf. fr. internationalisme].

CEREALII s. f. pl. (ant.) sarbatori dedicate zeitei Ceres, venerata de romani drept „creatoarea recoltelor”, care aveau loc intre 12 si 19 aprilie. (< lat. cerealia)

CASTILE ALBASTRE, unitati armate, constituite din Fortele de Urgenta ale O.N.U. (F.U.N.U.), a caror interventie decisa de Consiliul de Securitate, nu este ofensiva si nu poate avea loc fara acordul statelor aflate in conflict. Ele servesc ca „tampon” intre fostii beligeranti si nu au dreptul sa foloseasca armele decit in cazuri de legitima aparare. Au intervenit in Egipt (1956), Congo (1963), Cipru (1964), Kashmir (1965), Sinai (1973), Inaltimile Golan (1974), Liban (1978), Namibia (1989-1990). Premiul Nobel pentru pace (1988).

LAMPANT (‹ fr.) adj. Petrol ~ = fractiune lichida obtinuta in procesul de distilare cu autoaprindere a titeiului intre c. 200 si 300ºC. Se intrebuinteaza drept combustibil in lampil de iluminat, in motoarele cu explozie cu raport de compresiune mic etc. Sin. gaz (4).

ILOT, iloti, s. m. 1. (In vechea Sparta) Persoana care nu avea nici un fel de drepturi cetatenesti, cu o situatie sociala intermediara intre omul liber si sclav, apartinand statului si putand fi imprumutata proprietarilor de pamant. ♦ Persoana exploatata, asuprita. 2. (Rar) Om degradat, decazut. – Din fr. ilote.

INTERNATIONALISM s. n. 1. Solidaritate, colaborare, cooperare liber-consimtita intre natiuni popoare, tari etc. egale in drepturi, in scopul sprijinului reciproc. 2. Doctrina potrivit careia diversele interese nationale trebuie sa fie subordonate unui interes general, supranational. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. internationalisme.

EGALITATE, egalitati, s. f. 1. Faptul de a fi egal, stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situatie in care mai multi participanti realizeaza acelasi numar de puncte in cadrul aceluiasi concurs. 2. Principiu potrivit caruia tuturor oamenilor si tuturor statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri, prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. (Mat.) Relatie intre doua sau mai multe cantitati, elemente, termeni etc. egali; expresie a acestei relatii, scrisa cu ajutorul semnului egal (2). – Din fr. egalite.

CONTE¹, conti, s. m. 1. (In oranduirea feudala) Mare senior, conducator al unei provincii, care, pe pamanturile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de noblete ereditar, intermediar intre viconte si marchiz (in Occident) sau intre baron si print (in Rusia); persoana avand acest titlu. – Din fr. comte.

BARIERA ~ f. 1) Bara mobila cu care se inchide temporar un drum, o trecere peste calea ferata etc. 2) Loc de intretaiere a unei sosele cu o linie de cale ferata. 3) Loc de unde incepe o alergare de cai. 4) Loc de intrare intr-un oras, servind odinioara si drept punct de incasare a taxelor pentru marfurile aduse spre vanzare. 5) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; stavila; impediment; baraj. [G.-D. barierei; Sil. -ri-e-] /<fr. barriere

PARTAJ ~e n. 1) Operatie de impartire a unor bunuri materiale intre doua sau mai multe persoane in drept. 2) Document ce contine o asemenea operatie. /<fr. partage

OPTIUNE s.f. 1. Faptul sau posibilitatea de a opta, de a alege intre doua sau mai multe lucruri; (spec.) drept al cuiva de a-si alege cetatenia; optare. 2. Conditie existenta in unele tranzactii comerciale, potrivit careia i se acorda cumparatorului un termen in care el poate definitiva tranzactia sau poate renunta la ea, pe cand pentru vanzator obligatia ramane ferma. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. option, lat. optio].

TERT, -A adj. Care vine in al treilea rand; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract sau intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul tertiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. [< lat. tertius, it. terzo].

DISCRIMINARE s. f. 1. separare, deosebire, distinctie neta intre mai multe elemente. 2. diferentiere restrictiva de drepturi pentru o parte a populatiei unei tari, pentru o organizatie sau pentru unele tari fata de altele. (< discrimina)

EGALITATE s. f. 1. stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ◊ (sport) rezultat constituit dintr-un numar egal de puncte. 2. principiu potrivit caruia tuturor oamenilor, statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. 3. (mat.) echivalenta intre doua sau mai multe marimi, elemente, factori etc. egali; expresie a acestei relatii redata prin semnul egal (=). (< fr. egalite)

TERT, -A I. adj. care vine in al treilea rand; al treilea. ♦ malarie (sau febra) ~a = forma clinica de malarie in care accesele febrile revin din trei in trei zile. II. s. m. (jur.) persoana care nu figureaza ca parte intr-un contract ori intr-un angajament intervenit intre doua parti, dar care poate avea drepturi sau obligatii izvorate din astfel de acte. III. s. n. (log.) ul exclus = principiu fundamental potrivit caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusa. (< lat. tertius, it. terzo)

ORTOEDRIC, -A, ortoedrici, -ce, adj. (Despre cristale) Care are planurile coordonate perpendiculare intre ele, care are fetele intersectate in unghi drept. – Din fr. orthoedrique.

A INSTRAINA ~ez tranz. 1) A face sa se instraineze. 2) jur. A face sa intre in posesia altcuiva prin cedarea oficiala a dreptului de proprietate; a aliena. 3) (bunuri materiale) A lua pe ascuns si pe nedrept; a fura; a sustrage. [Sil. in-stra-i-] /in + strain

PATERNITATE f. 1) Stare paterna. 2) Sentiment patern. 3) Legatura de rudenie intre tata si copilul sau; filiatie dupa tata. 4) drept de autor. /<fr. paternite

NEX s.m. 1. (Jur.) Contract de vanzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. 2. (Latinism) Legatura, inlantuire (intre fenomene); relatie. ◊ Nex cauzal = raport de la cauza la efect. [< lat. nexus].

SOVINISM s.n. Nationalism extremist care are drept scop atatarea vrajbei nationale si a urii intre popoare sau intre nationalitati conlocuitoare, propagarea rasismului si exclusivismului national. [Cf. fr. chauvinisme].

CIVIL, -A I. adj. 1. care priveste pe cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ♦ drepturi e = drepturi de care se bucura o persoana (fizica sau juridica), reglementate si recunoscute ca atare; drept ~ = ramura a dreptului care studiaza si reglementeaza raporturile juridice existente intre persoanele fizice si juridice dintr-un stat; stare ~a = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; parte ~a = persoana care, intr-un proces, pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ♦ razboi ~ = conflict armat pentru putere intre grupuri adverse din acelasi stat. II. s. m. f. persoana care nu face parte din armata. (< fr. civil, lat. civilis)

PAIR [PER] s. m. 1. titlu purtat de marii vasali ai regelui Frantei si Angliei. 2. membru al uneia dintre cele doua camere legislative din Franta intre 1815 si 1848; titlu de noblete care conferea cuiva dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. (< fr. pair)

BALTA-LIMAN, cartier al Constantinopolului. -Conventia de la ~, conventie semnata la 19 apr./1 mai 1849 intre Rusia si Imp. Otoman, care stabilea: limitarea dreptului de autonomie a Principatelor Romane, numirea domnilor pe sapte ani, desfiintarea adunarilor obstesti si inlocuirea lor cu divanuri ad-hoc alcatuite din boieri, revizuirea Regulamentului Organic, prelungirea regimului de ocupatie instaurat dupa infringerea Revolutiei de la 1848.

BAGEACA, bageci, s. f. (Reg.) Deschizatura in forma de ferestruica in acoperisul caselor taranesti, al unei suri etc. prin care patrunde lumina si care serveste uneori drept horn; lucarna, bagea. [Var.: bageac s. n.] – Contaminare intre bagea si ogeac.

EXCLUSIVITATE, exclusivitati, s. f. Stare a doua lucruri care se exclud intre ele; situatia, calitatea a ceea ce este exclusiv. ♦ drept exclusiv la o actiune. ◊ Loc. adv. In exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalti sau celorlalte; exclusiv. – Din fr. exclusivite.

SCALEN ~a (~i, ~e) 1) : Triunghi ~ triunghi cu laturile de lungime diferita si fara nici un unghi drept. 2): (Muschi) ~ fiecare dintre cei trei muschi egali, situati intre vertebrele cervicale si primele doua perechi de coaste. /<it. scaleno, fr. scaleno

ACTIV, -A I. adj. 1. care participa efectiv la o actiune; harnic, dinamic. ♦ membru ~ = membru al unei organizatii, institutii, avand obligatii si bucurandu-se de drepturi depline. ◊ (mil.) in activitate. 2. (despre corpuri, substante) care intra usor in reactie. 3. (despre diateza verbala) care arata ca subiectul savarseste actiunea. ♦ vocabular ~ = vocabular folosit in mod curent. 4. (despre operatii, conturi, bilanturi) care se soldeaza cu un profit. II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi, institutii etc.; parte a bilantului in care sunt inscrise aceste mijloace. 2. colectiv de membri pe langa un organ de partid, pe care se sprijina in intreaga sa activitate. III. adv. in mod activ. (< fr. actif, lat. activus, < II, 2/ rus. aktiv)

PACT s. n. 1. tratat, acord, conventie intre mai multe state, prin care se stabilesc anumite drepturi si obligatii reciproce. 2. invoiala, intelegere. (< fr. pacte, lat. pactum)

CALITATE, calitati, s. f. 1. Totalitatea insusirilor si laturilor esentiale in virtutea carora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri. 2. Insusire (buna sau rea), fel de a fi (bun sau rau); p. restr. caracteristica pozitiva, insusire buna. ◊ Loc. adj. De calitate = de calitate buna, de valoare. 3. Pozitie, situatie, titlu care confera un drept. ◊ Loc. conj. In calitate de... = cu dreptul de..., fiind... 4. (La jocul de sah) Diferenta de valoare intre un turn si un nebun sau un cal. – Din fr. qualite, lat. qualitas, -atis.

LENTILA, lentile, s. f. 1. Piesa optica transparenta, de obicei marginita de doua suprafete curbate (sau de una sferica si de una plana), care da imaginea reala sau virtuala a unui obiect. ◊ Lentila de contact = lentila fina aplicata direct pe globul ocular in dreptul irisului, pentru corectarea vederii. 2. Inel metalic care asigura legatura intre doua tevi de metal sau intre o teava si un perete de metal. 3. (In siderurgie) Lupa. 4. (In sintagma) Lentila electronica = dispozitiv care produce un camp electric sau magnetic de o anumita configuratie si simetric, astfel incat sa poata modifica traiectoriile electronilor. – Din fr. lentille.

PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui in Franta si in Anglia in evul mediu. ♦ Membru (pe viata) al uneia dintre cele doua camere legislative din Franta intre 1815 si 1848. ♦ Titlu de noblete in Marea Britanie, care confera dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoana care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.

ACCES¹ ~uri n. Posibilitate sau drept de a ajunge, de a patrunde sau de a intra undeva. /< lat. accessus, fr. acces

PERFORATURA s.f. Deschidere in peretele unei gauri de sonda in dreptul stratului productiv, care asigura calea de circulatie a fluidelor intre strat si gaura de sonda. [Cf. it. perforatura].

HAMAC s.n. Plasa sau panza care se poate suspenda intre doi stalpi etc. in asa fel incat sa foloseasca drept pat mobil. [Pl. -uri, -e. / < fr. hamac, sp. hamaca < cuv. caraib].

PACT s.n. 1. Tratat, acord, conventie intre mai multe state suverane, prin care se stabilesc anumite drepturi si obligatii reciproce. 2. Invoiala, intelegere. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. pacte, lat. pactum, germ. Pakt].

INTERNATIONALISM s. n. 1. solidaritate, cooperare intre natiuni, popoare, tari, clase si partide independente, egale in drepturi, pe baza unor interese si vederi comune, in scopul sprijinului reciproc al progresului si pacii. 2. cuvant international. (< fr. internationalisme)

PERFORATURA s. f. 1. deschidere in peretele unei gauri de sonda in dreptul stratului productiv, care asigura calea de circulatie a fluidelor intre strat si gaura de sonda. 2. sistem de orificii intr-o hartie sau intr-un carton, prin perforare, in scopul detasarii unor portiuni. (< it. perforatura)

DUEL, dueluri, s. n. Lupta care se desfasoara (dupa un anumit cod) intre doua persoane inarmate, in prezenta unor martori si care are drept scop transarea unui diferend personal. ♦ Lupta in care artileriile celor doua armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemica vie care are loc intre doua persoane, doua publicatii etc. – Din fr. duel, lat. duellum.

TRANZACTIE, tranzactii, s. f. Conventie intre doua sau mai multe parti, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial etc.; p. gener. intelegere, invoiala, acord. [Var.: (inv.) tranzactiune s. f.] – Din fr. transaction, lat. transactio, -onis.

COMSOMOL s.n. a. Organizatie revolutionara a tineretului in fosta U.R.S.S.. b. Organizatie de masa, care a activat intre anii 1917-1990 in randurile tineretului din U.R.S.S., avand drept scop propagarea idealurilor comuniste. (din rus. komsomol < Kommunisticeskii Soyuz Molodeji = Uniunea Comunista a Tinerilor) [def. a. MDN, b. NODEX, et. MW]

ACTIV¹ ~a (~i, ~e) 1) si adverbial Care participa intens la o actiune; energic; harnic. ◊ Militar ~ militar care este cu serviciul efectuat. Membru ~ membru al unei organizatii sau institutii cu drepturi si indatoriri permanente. Vocabular ~ vocabular uzual. 2) chim. (despre substante) Care intra usor in reactie. 3) fin. Care se soldeaza cu profit. Cont ~. 4) gram. Care arata ca actiunea este savarsita de subiect. Diateza ~a. /<fr. actif, lat. activus

COMSOMOL n. Organizatie de masa, care a activat intre anii 1917-1990 in randurile tineretului din U.R.S.S., avand drept scop propagarea idealurilor comuniste. /<rus. komsomol

TRANZACTIE s.f. Intelegere, invoiala, conventie. ♦ Acord intre doua sau mai multe parti prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial. [Gen. -iei, var. tranzactiune s.f. / cf. fr. transaction, lat. transactio].

TRANZACTIE s. f. 1. intelegere, invoiala, conventie. 2. acord intre doua sau mai multe parti prin care se transmit anumite drepturi sau se face un schimb comercial, de bursa etc. (< fr., engl. transaction, lat. transactio)

ACTIV², -A, activi, -e, adj. Care participa (in mod efectiv) la o actiune; harnic, vrednic. ♢ Membru activ = membru al unei organizatii, societati, institutii, avand anumite obligatii si bucurandu-se de drepturi depline in cadrul acelei organizatii. (Chim.) Corp activ = corp care intra usor in reactie. Verb activ = verb a carui actiune este savarsita de subiectul gramatical. Metoda activa = metoda de predare care stimuleaza activitatea personala a elevilor. Militar activ = militar de profesie. Aparare activa = aparare care foloseste contraatacuri, pentru a slabi si nimici fortele inamice. ♦ (Despre operatii, conturi, bilanturi) Care se soldeaza cu un profit, cu un beneficiu. – Fr. actif (lat. lit. activus).

BARON, baroni, s. m. (In oranduirea feudala din apusul si centrul Europei) Mare senior care avea drepturi absolute pe pamanturile sale; (mai tarziu) titlu de noblete intermediar intre titlul de cavaler si acela de viconte; persoana care are acest titlu. – Fr. baron.

pravat, pravate si pravaturi, s.n. 1. (inv. si reg.) drum drept (pe coama unui deal). 2. (reg.) directie in spatiu. 3. (reg.) put de intrare intr-o mina (pe verticala). 4. (reg.) parte abrupta a unei vagauni. 5. (inv.) tinta, obiectiv final; tel, scop. 6. (inv. si reg.) loc de observatie sau de urmarire; loc deschis folosit intr-un anumit scop. 7. (inv.) invatatura, norma, lucrare etc. care serveste drept indrumator. 8. (reg.) fier in forma de unghi drept de la rotilele unui plug. 9. (s.m.; inv.; in forma: pravet-praveti) dirijor de cor. 10. (s.m.; reg.; in forma: pravit-praviti) nuia, lastar, de salcie sau de tei cu care se leaga snopul de grau. 11. (s.f.; reg.; in forma: pravita) fier la capatul leucii carului, care se sprijina pe osie. 12. (s.f.; reg.; in forma: pravita) par lung si subtire, despicat la un capat, cu care se culeg fructele din pomi; par. 13. (s.f.; reg.; in forma: pravita) sarcina de lemne.

PAIR s.m. 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui Frantei. 2. Membru al uneia dintre cele doua camere legislative din Franta intre 1814 si 1848; titlu de noblete care-i conferea celui care-l prelua dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. [Pron. per, (rar) pa-ir. / < fr., engl. pair, cf. lat. par – egal].

ACORD ~uri n. 1) Intelegere intre doua sau mai multe persoane (juridice sau fizice) din care decurg anumite drepturi si indatoriri. ~ international. ~ comercial. 2) Comunitate de vederi asupra unui lucru; consimtamant; intelegere. ◊ De comun ~ in intelegere deplina. A fi (sau a cadea) de ~ a se invoi cu...; a accepta. De ~! ma invoiesc! bine! Munca in ~ munca normata, remunerata in raport cu rezultatele obtinute. 3) Concordanta de numar, gen, caz si persoana intre cuvintele care se afla in anumite raporturi sintactice. 4) Potrivire perfecta a mai multor sunete muzicale (cel putin trei), produse in acelasi timp; armonie. 5) Garnitura de coarde pentru un instrument muzical. /<fr. accord, it. accordo

EXPROMISIUNE s.f. Substitutie de debitori in dreptul roman, care se caracteriza prin faptul ca nu exista o intelegere prealabila intre debitori. [Pron. -si-u-. / < lat. expromissio, fr. expromission].

EXPROMISIUNE s. f. substitutie de debitori in dreptul roman, care se caracteriza prin faptul ca nu exista o intelegere prealabila intre debitori. (< lat. expromissio, fr. expromission)

ACCES, accese, s. n. 1. Posibilitatea de a patrunde, drept de ajunge pana intr-un loc sau pana la o persoana; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, sosea) de acces = drum care face legatura cu o sosea importanta, cu o localitate etc. Rampa de acces = portiune de drum in panta care permite urcarea vehiculelor pe o sosea mai inalta, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea sa mearga undeva, a (nu) avea voie sa patrunda undeva. 2. Ansamblu de tulburari clinice ale organismului care se manifesta brusc, in stare de sanatate aparenta, si care se repeta de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violenta (si trecatoare) a unei stari sufletesti. – Din fr. acces, lat. accessus.

TRATAT, tratate, s. n. 1. Intelegere scrisa incheiata intre doua sau mai multe state, in vederea determinarii, intr-un anumit domeniu, a drepturilor si a obligatiilor partilor contractante sau in scopul stabilirii unor norme juridice; acord international, conventie internationala. 2. Lucrare cu caracter special, in care sunt expuse, metodic, problemele fundamentale ale unei discipline. [Var.: (inv.) tractat s. n.] – Din it. trattato.

SCOABA, scoabe, s. f. 1. Piesa metalica formata dintr-o bara cu capetele indoite in unghi drept si ascutite la varf, folosita mai ales in constructii provizorii, pentru a fixa intre ele piese de lemn. ♦ (Pop. si fam.) Epitet depreciativ pentru o persoana foarte slaba sau pentru o femeie slaba si rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asemanatoare ca forma sau ca functie cu scoaba (1), folosite in lucrari de dulgherie, de dogarie etc. 3. (Rar) Scobitura in zid; firida. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pesti ca morunul, cega, nisetrul etc. – Din bg., scr. skoba.

SIDERAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de astri; propriu astrilor; astral. 2) Care provine de la astri; astral. Lumina ~a. ◊ Zi ~a interval de timp intre doua treceri consecutive ale oricarei stele la acelasi meridian. Timp ~ timp care are drept unitate de masura ziua siderala. /<fr. sideral, lat. sideralis

TRANZACTIE ~i f. Intelegere incheiata intre doua sau mai multe parti, pe baza de concesii reciproce, asupra transmiterii unor drepturi sau asupra schimbului de marfuri. [G.-D. tranzactiei; Sil. -ti-e] /<fr. transaction, lat. transactio, ~onis

CEZURA s. f. 1. pauza ritmica in interiorul unui vers mai lung. ◊ mica pauza intre doua propozitii sau fraze ori intre doua sectiuni ale unei lucrari muzicale. 2. (tehn.) diviziune a unei scari functionale in dreptul careia se schimba treapta acesteia. (< fr. cesure, lat. caesura)

BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati pentru a zadarnici o actiune, un plan. (Reg.) A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de insistent, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) drept teapan, rigid. Sta bat. 2. Fig. Lovitura cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor. - Et. nec.

PRONAOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor crestine (situata la intrare) care preceda naosul. 2. Incapere a unui templu grec, situata in fata sanctuarului si servind drept vestibul. – Din ngr. pronaos.

CONTRACT, contracte, s. n. Acord incheiat, ca urmare a intelegerii intervenite intre doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi si obligatii in relatiile dintre ele; act, inscris ce consemneaza acest acord; conventie. ◊ Contract de munca = contract incheiat de un salariat cu o intreprindere sau cu o institutie, prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celei din urma o anumita munca in schimbul unui salariu. – Din fr. contrat, lat. contractus.

PANA¹ prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand limita finala de extindere in spatiu) Pana acolo. ◊ De sus pana jos (sau de jos pana sus) absolut tot; in intregime. 2) (exprima un raport temporal, indicand limita in timp) Pana diseara. 3) (intrand in componenta prepozitiilor compuse, exprima un raport spatial, temporal sau modal) Pana dinspre. Pana drept. Pana dupa. Pana la. Pana langa. Pana pe. Pana pe dupa. Pana pe la. Pana pe langa. Pana peste. Pana printre. Pana pe sub. Pana spre. Pana in. Pana inspre. Pana intre. ◊ Pana la urma in cele din urma. Pana una-alta deocamdata. /<lat. paene-ad

CEZURA s.f. 1. Pauza ritmica, care imparte versul in doua emistihuri. 2. Pauza de respiratie intre fraze sau intre doua sectiuni inrudite ale unei lucrari muzicale. 3. (Tehn.) Diviziune a unei scari functionale in dreptul careia se schimba treapta scarii. [< fr. cesure, lat. caesura – taiere].

WHITE-SPIRIT UAIT-/ s. n. produs obtinut la distilarea titeiului, intre benzina si petrolul lampant, folosit ca solvent in vopsitorie si in industria lacurilor, precum si drept carburant special. (< engl. white-spirit)

UNIUNE, uniuni, s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe persoane, grupuri, societati, clase etc. pentru apararea unor interese, pentru revendicarea unor drepturi comune, pentru realizarea unor scopuri comune etc. 2. Nume generic pentru diverse organizatii politice, economice, obstesti etc. 3. Unire a unor provincii sau state intr-un singur stat; p. ext. stat astfel rezultat. [Pr.: -ni-u-] 2- Din lat. unio, -onis, fr. union.

SOCIETATE ~ati f. 1) Totalitate a oamenilor care traiesc impreuna si intre care exista anumite relatii bazate pe legi comune; colec-tivitate. 2) Organizatie (cu caracter national sau international) avand drept scop actiuni de interes comun. ~ stiintifica. ~ sportiva. 3) Intreprindere intemeiata pe investirea de capital de catre doua sau mai multe persoane, care desfasoara o activitate sociala sau lucrativa. 4) Grup de persoane care isi petrec timpul liber impreuna; companie. [G.-D. societatii; Sil. -ci-e-] /<lat. societas, ~atis, fr. societe, it. societa

ACTIV, -A adj. (op. pasiv) 1. Care participa intens la o actiune; harnic, energic. ◊ Membru activ = membru al unei organizatii sau institutii, avand anumite obligatii si bucurandu-se de drepturi depline in cadrul acelui colectiv. ♦ (Mil.) In serviciul efectiv, sub steag; in activitate. ♦ (Chim.; despre corpuri) Care intra usor in reactie. ◊ Vocabular activ = vocabular folosit in mod curent; verb activ = verb a carui actiune este savarsita de subiectul gramatical. 2. (Fin.; despre operatii, conturi, bilanturi) Care se soldeaza cu un profit. // s.n. 1. Grup, colectiv al unei organizatii politice, al unei institutii etc. care cuprinde elementele cele mai devotate si mai bine pregatite, cu sarcini de raspundere. 2. Totalitatea bunurilor mobile si imobile care apartin unei intreprinderi sau institutii; parte a bilantului unde se inscriu aceste bunuri. [< lat. activus < ago – a face, cf. fr. actif. // (1) < rus. (partiinai) aktiv].

GINTA s. f. 1. grup de descendenti ai unui stramos comun, legati intre ei prin rudenie de sange, care constituie unitatea de productie fundamentala a comunei primitive. 2. neam, origine. ♦ (jur.) dreptul ~tilor = dreptul international. (< lat. gens, -ntis)

NATURALIZA, naturalizez, vb. I. 1. Tranz. A acorda unui strain cetatenia statului in care locuieste. ♦ Refl. (Despre straini) A obtine dreptul de cetatean al statului in care locuieste. 2. Tranz. fact. si refl. A (se) adapta intr-un mediu nou, intrand in componenta obisnuita a florei sau a faunei naturale a acestuia. – Din fr. naturaliser.

INTERNATIONAL¹ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de relatiile dintre state; care are loc intre mai multe state. Intalnire ~a. ◊ Limba ~a limba cu o larga circulatie, folosita in relatiile dintre diferite natiuni. drept ~ totalitate de norme juridice, care reglementeaza raporturile dintre state. 2) Care se realizeaza cu participarea mai multor state. Concurs ~. 3) Care este important pentru intreaga omenire; de o insemnatate mondiala. [Sil. -ti-o-] /<fr., germ. international

AMUNDSEN [a:munsən] 1. Roald A. (1872-1928, n. Borge), explorator polar norvegian. Primul care a strabatut Pasajul de Nord-Vest (din Ins. Groelanda pina in Alaska) si primul care a atins Polul Sud (14 dec. 1911). A disparut in reg. Polului Nord in timpul incercarilor de salvare a echipajului dirijabilului „Italia”, condus de U. Nobile. 2. Marea ~, mare in partea meridionala a Oc. Pacific, in Antarctica, in dreptul Tarii Byrd, cu adincimi de peste 1.000 m, acoperita permanent de gheturi. 3. Golf al M. Beaufort (Oc. Inghetat) cuprins intre ins. Banks, Victoria si litoralul nordic canadian. Lungime: 445 km; latime: 213 km. Ad. max.: 285 m.

BAT, bete, s. n. 1. Bucata de lemn lunga si subtire avand diverse intrebuintari. ◊ Bat de chibrit = chibrit. ◊ Expr. A pune (cuiva) bete in roate = a face (cuiva) dificultati, pentru a zadarnici o actiune, un plan. A da (ca cainele) prin bat = a fi extrem de indraznet, de obraznic. A ramane cu traista-n bat = a saraci. A-si lua traista-n bat = a porni la drum. ♦ (Adverbial) drept, teapan. Sta bat in fata lui. 2. Fig. Lovitura sau bataie cu batul (1). 3. Piesa in forma de vergea, care intra in alcatuirea diferitelor unelte, masini etc. Batul itelor.

CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma¹ (derivat regresiv).

SPRE prep. 1. (local) asupra, catre, inspre, la, (inv.) despre, intre, supra. (Isi atinteste privirea ~ noi.) 2. (temporal) catre, inspre, (reg.) asupra, (inv.) despre, inde. (Era ~ ziua.) 3. (arata scopul) ca, de, drept, pentru. (~ incercare; ~ exemplu.) 4. (final) pentru, (inv.) catre. (O spun ~ binele tau.)

GINTA s.f. 1. Grup de descendenti ai unui stramos comun, legati intre ei prin rudenie de sange, care constituie unitatea de productie fundamentala a comunei primitive. 2. Neam; (p. ext.) popor. ◊ (Jur.) dreptul gintilor = dreptul international. [Pl. -nti, -nte. / < lat. gens].

PLURALISM s.n. 1. Conceptie filozofica idealista care neaga unitatea materiala a lumii, sustinand ca tot ceea ce exista consta dintr-o multitudine de entitati izolate, independente una de alta si ireductibile la o baza comuna, unitara. ♦ (P. ext.) Orice conceptie care, intr-un domeniu determinant, admite o multitudine de factori echivalenti, de principii etc. ce nu pot fi reduse la unitate; stare de lucruri caracterizata prin existenta unei multiplicitati. 2. Principiu democratic potrivit caruia functionarea democratiei, garantarea drepturilor si libertatilor ar fi conditionata de existenta mai multor forte politico-sociale (partide, sindicate etc.) care sa se interpuna intre individ si stat. [< fr. pluralisme, cf. lat. pluralis – compus din mai multe elemente].

STAND-BY [STEND-BAI] s. n. 1. (fin.) intelegere dintre o banca si client, potrivit careia banca acorda acestuia dreptul de a obtine credite succesiv, dupa nevoi, intr-o perioada convenita (3 la 5 ani). 2. (la aparatele electronice) indicatie de stare intre inchis si deschis. (< engl. stand-by)

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE PENTRU INVATAMANT, STIINTA SI CULTURA (in engl.: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization – U.N.E.S.C.O.), agentie specializata guvernamentala in cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Paris (Franta), creata in nov. 1945 in urma Conferintei de la Londra (isi incepe activitatea la 4 nov. 1946), in scopul intensificarii colaborarii intre natiuni in domeniul educatiei, stiintei, culturii si comunicarii, in spiritul respectului universal pentru dreptate si in dominatia legii, pentru drepturile omului si libertatile fundamentale, indiferent de rasa, s*x, limba sau religie. Promoveaza cooperarea intelectuala internationala, realizeaza asistenta operationala si stimuleaza schimburile internationale si cunoasterea reciproca in domeniile educatiei, stiintei si culturii. U.N.E.S.C.O. are 188 de state membre (2002), intre care si Romania (din 12 iul. 1955).

CORESPONDENT, -A, corespondenti, -te, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. Persoana care colaboreaza la un ziar sau la o publicatie periodica, trimitand spre publicare informatii din locul unde se afla. 2. Persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia fata de autoritatile scolare. 3. (Rar) Persoana cu care cineva este in corespondenta. II. Adj. (In sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice avand aceleasi obligatii si drepturi ca si un membru activ, cu exceptia dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale intre ele, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte paralele. – Din fr. correspondant.

DISCRIMINARE, discriminari, s. f. Actiunea de a discrimina si rezultatul ei. 1. Deosebire, distingere efectuata intre mai multe elemente. 2. Politica prin care un stat sau o categorie de cetateni ai unui stat sunt lipsiti de anumite drepturi pe baza unor considerente neintemeiate. ♦ Discriminare rasiala = segregatie. – Dupa fr. discrimination, lat. discriminatio, -onis.

NEX, nexuri, s. n. 1. (Livr.) Legatura, inlantuire (intre lucruri, fenomene etc.); relatie, raport. ◊ Nex cauzal = raport cauzal, legatura de la cauza la efect. 2. (Jur.) Contract de vanzare, de cesiune; drept de a aliena ceva. – Din lat. nexus.

HARTIE, hartii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tiparit, desenat, impachetat etc., fabricat din substante organice vegetale si materiale de incleiere si de colorare, in forma de foi subtiri si intinse. ◊ Expr. A pune (sau a asterne) ceva pe hartie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hartie (1) (scrisa sau tiparita). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hartie (1), bancnota. Cinci hartii de cate o suta. ◊ Hartie de valoare = inscris care atesta participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui imprumut si care da proprietarului sau posesorului sau dreptul de a primi dividende sau de a incasa dobanda. Hartie-moneda = bani de hartie. 5. (Sport) Categorie de greutate in box, la juniori, intre 45 si 48 kg. – Din sl. chartija.

OFICIALITATE, (1) oficialitati, s. f. 1. Persoana oficiala; (la pl.) autoritatile dintr-o tara, dintr-un oras; reprezentantii oficiali ai autoritatii. 2. (Jur.; in sintagma) Principiul oficialitatii = principiu de baza al dreptului procesual penal, potrivit caruia procurorul si organele de urmarire penala, precum si instantele penale pot sa savarseasca din oficiu orice act care intra in competenta lor. 3. Caracter oficial, calitate, tinuta, atitudine oficiala. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. officialite.

VALOARE s. f. 1. insusire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuintelor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; insemnatate, pret, merit. ♦ judecata de ~ = judecata care enunta o apreciere; a pune in ~ = a demonstra calitatile esentiale ale unei fiinte, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care intruneste calitati deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfa, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumita trebuinta sau sunt destinate schimbului, reprezentand munca sociala necesara pentru producerea lor. ◊ (ec.) a marfii = munca materializata in marfa, exprimand raporturi sociale intre oameni. 4. marime in bani reprezentand echivalentul pretului unei marfi, al unui cec, al unei actiuni etc. ◊ inscris (cec, cambie, obligatiune) reprezentand un drept in bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. marime matematica asociata unei marimi fizice, dupa un anumit procedeu, care permite compararea marimii cu altele de aceeasi natura. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanta de sens a unui cuvant. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor)

ECHIVALENTA, echivalente, s. f. 1. Egalitate de valoare, de semnificatie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ◊ Examen de echivalenta = examen pe care trebuie sa-l treaca acela care cere recunoasterea, cu drepturi egale, a unei diplome (nerecunoscute de stat) sau care vrea sa treaca de la un tip de scoala la altul. ♦ (Log.) Raport existent intre doua enunturi care sunt adevarate sau false impreuna. 2. (Med.) Denumire data unei crize de natura epileptica, care se manifesta sub alta forma decat cea convulsiva. 3. (Mat.) Relatie simetrica, reflexiva si tranzitiva intre elementele unei multimi. – Din fr. equivalence.

CUI, cuie, s. n. 1. Piesa mica, cilindrica sau in patru muchii, de metal sau de lemn, turtita la un capat si ascutita la celalalt, cu care se fixeaza intre ele diferite piese, care se bate in zid sau in lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de siguranta formata dintr-o bucata de sarma indoita, cu un ochi la un capat, care impiedica desfacerea piulitelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uiti raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simti frigul, a dardai de frig. A-i intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama, o banuiala, o indoiala, o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care si-l ia cineva, legandu-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-si pune pofta in cui = a renunta la o dorinta, la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare ca forma cu un cui (1). – Lat. cuneus.

COMPENSARE s. f. 1. actiunea de a (se) compensa. 2. restabilire a echilibrului proceselor psihofiziologice prin reactii sau impulsuri orientate in sens opus. ◊ mecanism biologic de mentinere si redresare a functiilor vitale ale organismului, in cazul lezarii sau indepartarii unor organe ori parti anatomice. 3. operatie comerciala, constand dintr-un schimb echivalent de marfuri si servicii intre vanzator si cumparator, fara utilizarea mijloacelor de plata. ◊ operatie financiara prin care se regleaza raportul dintre vanzare si puterea de cumparare. 4. retributie pentru un drept nefolosit. 5. reducere sau anulare a tensiunii electrice aplicate unui circuit prin introducerea unei tensiuni electromotoare suplimentare. (< compensa)

CALIMAH, Codul ~, cod civil al Moldovei. intrat in vigoare in 1817, in timpul domniei lui Scarlat Callimachi. Elaborat in limba neogreaca si tradus in limba romana in 1833. Bazat pe obiceiul pamintului si pe dreptul bizantin.

Fama intruchipa „zvonul public” si era considerata de cei vechi drept o divinitate, infatisata ca un monstru zburator, cu nenumarati ochi, urechi si guri. Salasluia intr-un palat de bronz, cu mii de porti de unde intrau si ieseau, amplificindu-se, tot felul de vorbe, sosite de pretutindeni.

SOCIETATE s. f. 1. ansamblu unitar, sistem organic inchegat de relatii intre oameni, istoriceste determinate, al caror fundament il constituie relatiile de productie. ◊ formatiune social-economica. ◊ grup (organizat) in care traiesc unele fiinte. 2. asociatie de persoane organizata potrivit unui anumit scop. 3. categorie sociala; cerc limitat de oameni. ◊ anturaj; companie. 4. asociatie intre oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital social si in vederea unor profituri comune. 5. organizatie cu caracter (inter)national, obstesc etc. care are drept scop promovarea unor idei sau actiuni de interes general. (< fr. societe, lat. societas)

REDUCTIE, reductii, s. f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie in mic a unui obiect. ♦ (Concr.) Piesa de legatura intre tuburi sau tevi cu diametre diferite. 2. (Med.) Reducere (2). 3. (Jur.; in forma reductiune) Restrangere prin hotarare judecatoreasca, dupa moartea unei persoane, a liberalitatilor facute de ea prin incalcarea drepturilor unor mostenitori. [Var.: reductiune s. f.] – Din fr. reduction, lat. reductio, -onis.

singeapa (-gepe), s. f. – (Mold.) Cinzeaca, vas de forma speciala din care se bea rachiu. – Var. singeap. Origine indoielnica. Se considera in general ca der. de la cinzeaca, datorita unei deformari greu de admis si pe care Candrea o explica drept etimologie populara sau mai curind o asociere glumeata a lui singe si apa. Aceasta explicatie e mai putin acceptabila, deoarece o apropiere nu se poate face decit intre singe si „vin”, ultimul nefiind consumat niciodata in vasul numit singeapa. Sl. są sądu „vas” (Cihac, II, 3250 nu este probabil, cf. Byhan 332. Pare cuvint oriental.

MORGANATICA, morganatice, adj. (In sintagmele) Casatorie morganatica = casatorie intre un barbat dintr-o familie domnitoare si o femeie de rang social inferior. Sotie morganatica = sotie care a contractat o casatorie morganatica si care nu beneficiaza de toate drepturile acordate sotului. – Din fr. morganatique, lat. morganaticus.

NEAGRESIUNE, neagresiuni, s. f. Principiu fundamental de drept international care condamna folosirea agresiunii in relatiile interstatale. ◊ Pact de neagresiune = pact prin care doua sau mai multe state se obliga sa nu intreprinda nici o actiune armata intre ele. [Pr.: ne-a-gre-si-u-ne] – Ne- + agresiune (dupa fr. non-agression).

VARSTA¹ ~e f. 1) Durata de timp socotita de la nasterea unei fiinte pana la un anumit moment din viata ei; etate. ◊ In ~ batran. Intre doua ~e nici tanar, nici batran. In floarea ~ei tanar. 2) Numar de ani care se cer pentru ca o persoana sa fie supusa unor obligatii sau sa se bucure de anumite drepturi. ~ scolara. ~ de recrutare. 3) Fiecare dintre perioadele determinate istoric; epoca; ev. [G.-D. varstei; Sil. var-sta] /<sl. vrusta

CANAL s. n. 1. albie artificiala (rau, fluviu) destinata navigatiei, irigarii unei regiuni etc. ◊ brat de mare intre doua tarmuri apropiate. ◊ artera de circulatie pe apa. 2. conducta prin care se transporta apa sau alte lichide. 3. formatie anatomica tubulara. ♦ ~ rahidian = canalul din vertebre care contine maduva spinarii. ◊ (bot.) cavitate cilindrica drept conduct sau receptacul. 4. mijloc de transmisiune unilaterala a programelor sonore sau vizuale destinate difuzarii publice (in televiziune). ◊ cale de acces a informatiilor intr-un sistem electronic de calcul. (< fr. canal, lat. canalis)

EMBARGO, embargouri, s. n. 1. Interzicere de catre un stat a exportului sau importului de marfuri intr-o sau dintr-o tara, ca sanctiune pentru incalcarea unor reguli sau principii de drept international sau ca mijloc de presiune politica. 2. Retinere de catre un stat a navelor comerciale sau de marfuri altui stat aflate pe teritoriul sau (in conditiile in care a survenit un conflict intre statele respective). – Din fr. embargo.

Hermione (sau Hermiona), unica fiica a lui Menelaus si a Helenei. A fost fagaduita din frageda copilarie drept sotie lui Orestes. Mai tirziu, dupa razboiul troian, tatal ei o casatoreste cu Pyrrhus, fiul lui Achilles. Dar Pyrrhus o iubeste pe Andromacha si, geloasa, Hermione pune la cale uciderea rivalei ei. Intre timp, survenind moartea lui Pyrrhus (v. si Pyrrhus), Hermione se casatoreste cu Orestes, cu care are un fiu, pe Tisamenus.

TON² ~uri n. 1) Sunet simplu produs de un corp care vibreaza. 2) muz. Interval intre doua sunete consecutive ale gamei diatonice, egal cu doua semitonuri. ◊ A da ~ul a) a indica tonalitatea unei compozitii muzicale, mai ales vocale; b) a fi initiator al unei activitati; c) a servi drept model. 3) Grad de modulare a vocii in timpul vorbirii (in functie de starea sufleteasca a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intonatie. ~ familiar. ◊ A ridica ~ul a vorbi tare si cu asprime. A schimba ~ul a vorbi in alt mod. 4) Grad de intensitate a unei culori. ~ deschis. ~ inchis. 5) Culoare dominanta a unui tablou. /<fr. ton, lat. tonus

TRANSMISIUNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonica. ◊ (mil.; pl.) trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio)

PIEPTIS adv. 1. De-a dreptul (in sus), drept in sus sau inainte; direct. ♦ (Adjectival) Care are panta repede, abrupta, greu de suit. 2. Fata in fata (aproape ciocnindu-se); corp la corp, direct. ♦ (Adjectival; despre lupte, ciocniri etc.) Care are loc prin infruntare directa intre combatanti. 3. Fig. Cu curaj, fara teama, pe fata. – Piept + suf. -is.

cilindru n., pl. e, si m. (vgr. kylindros). Sul, corp ratund [!], lung si drept, cu bazele egale. Sul gros de metal ori de peatra (compresor) care se rostogoleste pe sosele ca sa le batatureasca [!] si sa le netezeasca. Fer [!] de calcat cilindric. La masina cu abur, partea in care intra pistonu. Joben (dupa germ. cylinder-hut). V. tavaluc.

COMUNITATE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau fiinte; posesiune in comun. ◊ (Dr.) C. de bunuri = regim al bunurilor sotilor, in temeiul caruia bunurile dobandite cu titlu oneros in timpul casatoriei apartin, cu exceptiile prevazute de lege, ambilor soti, care au deopotriva, dreptul de a le administra si de a dispune de ele. 2. Grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune; totalitatea locuitorilor unei localitati, ai unei tari etc. ◊ C. lingvistica = grup de oameni care comunica intre ei folosind acelasi idiom (limba, dialect, grai). 3. Ansamblu de organisme vegetale si animale intre care se stabilesc relatii de existenta si interactiune.

MINOR, -A, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a implinit inca varsta la care isi poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanta, neinsemnat, secundar; p. ext. sters, slab. 3. (Muz.; in sintagmele) Mod minor = mod a carui gama are la baza o terta mica. Gama minora sau mod minor = gama sau mod in care semitonurile sunt dispuse intre treptele a doua si a treia, a sasea si a saptea. 4. (Log.; in sintagmele) Termen minor = termen care serveste de subiect concluziei unui silogism. Premisa minora = premisa care contine termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor.

BURDUF ~uri n. 1) Sac facut din piele netabacita sau din stomacul unor animale (oi, capre), folosit pentru pastratul sau transportul diferitelor produse (branza, faina, apa, vin etc.). ◊ A fi ~ de carte a fi foarte invatat; a avea multa carte; a fi toba de carte. A lega (pe cineva) ~ a lega strans incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega fedeles; a lega cobza. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face bute de mancare. 2) Sac special, facut din piele de miel sau de ied, folosit drept depozit pentru aer la unele instrumente aerofone (cimpoi, armonica etc.). 3) Invelitoare din piele, pentru picioare, special amenajata in trasurile deschise. 4) Perete elastic pliant, din piele sau din panza cauciucata, care se monteaza pe laturile pasajului de comunicatie intre vagoanele de cale ferata. 5) pop. Stomac al animalelor erbivore; burduhan. /Orig. nec.

LEMN ~e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapa ~ele ger cumplit. A ramane ~ a ramane incremenit. 4) : ~-cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum

GRATIE ~i f. 1) Finete si usurinta in miscari, forme, atitudini. 2): Cele trei ~i cele trei zeite considerate drept intruchipare a feminitatii si gingasiei. ◊ A face ~i a) a cauta sa para atragator; b) a face mofturi. 3) Bunavointa cu care este tratat cineva. ◊ Lovitura de ~ a) actiune care incununeaza cu succes o lupta; b) argument suprem. A intra in ~a (sau ~ile) cuiva a castiga bunavointa cuiva. 4) (cu valoare de prepozitie) Multumita (cuiva sau a ceva); datorita. [G.-D. gratiei; Sil. -ti-e] /<lat. gratia

GARNITURA ~i f. 1) Accesoriu folosit drept completare sau ornament al unui obiect. 2) Adaos, de obicei, de legume sau paste fainoase preparate, care se serveste cu mancaruri, in special, din carne. 3) Piesa demontabila care protejeaza sau fixeaza alta piesa. ~ de frana. 4) Placa elastica care se fixeaza intre doua piese rigide pentru a le etansa. ~ de robinet. ~ de piele. 5) Grup de obiecte asortate, care alcatuiesc un ansamblu; totalitate de obiecte de acelasi gen cu destinatie speciala; complet. ~ de autovehicule. ~ de mobila. ◊ ~ de tren totalitate a vagoanelor ce formeaza un tren. [G.-D. garniturii] /<fr. garniture, germ. Garnitur

AZIMUT s.n. Unghi cuprins intre meridianul unui loc si planul vertical al directiei respective. ♦ (Astr.) Unghi diedru format de un plan vertical fix cu un plan vertical, trecand printr-un punct dat al unui astru. [Pl. -turi. / < fr., it. azimut < ar. as-samt – drum drept].

EGALITATE s.f. 1. Faptul de a fi egal; silarea, egalizarea retribuirii muncii, a trebuintelor si consumului personal al membrilor societatii. ♦ Stare a doua sau a mai multor lucruri egale intre ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Rezultat constituit dintr-un numar egal de puncte realizat de mai multi participanti la o competitie; situatie in care exista un asemenea rezultat. 2. Principiu potrivit caruia tuturor oamenilor, tuturor statelor sau natiunilor li se recunosc aceleasi drepturi si li se impun aceleasi indatoriri prevazute de regula de drept; situatie in care oamenii se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi indatoriri. 3. Grupare a doua expresii matematice legate prin semnul egal (=). [Cf. fr. egalite, lat. aequalitas].

COD ~uri n. 1) Ansamblu de reguli, de precepte sau de prescriptii referitoare la conduita. ~ de onoare. ~ul vietii. 2) Culegere de reguli juridice dintr-o anumita ramura a dreptului; codice ~ul muncii. ~ penal. 3) Sistem de simboluri, care are destinatia de a reprezenta si a transmite o informatie; cifru. ~ secret. 4) Culegere de simboluri, care are destinatia de a reprezenta si a transmiteo informatie secreta; cifru. ~ international. 5) Sistem riguros de relatii structurale intre semne si ansambluri de semne. ~ lingvistic. ~ grafic. ◊ ~ postal sistem de cifre, indicand localitatea si numarul oficiului postal al destinatarului, care se inscrie pe trimiterile postale, pentru a fi cartate cu ajutorul tehnicii automate. ~ genetic sistem de inregistrare, conservare si de transmitere a infor-matiei ereditare. /<fr. code

ATAC, atacuri, s. n. 1. Miscare ofensiva a unor forte armate, indreptata impotriva unui obiectiv inamic. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompeta etc. care cheama ostasii la lupta. ♦ Agresiune impotriva cuiva. ♦ Initiativa intr-un joc sportiv. 2. Fig. Actiune violenta si sustinuta impotriva unei situatii, unei teorii, unor drepturi etc. sau impotriva celor care le sustin. 3. Aparitie brusca si puternica a unei boli. ♦ Congestie cerebrala, apoplexie. 4. Tratarea cu un reactiv a suprafetei de examinat a unui metal, pentru a-i pune in evidenta structura. 5. Mod de legare, prin acuplaje, angrenaje etc., intre o masina si o alta masina sau un mecanism. – Fr. attaque.

SUPLEANT, -A, supleanti, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Suplinitor. ♦ (In vechea organizare judecatoreasca) Judecator care ocupa prima treapta in magistratura si care avea anumite atributii secundare sau intra in compunerea completelor de judecata in cauze de importanta mai mica. 2. Adj. (Iesit din uz; in sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit intr-un comitet, intr-o comisie, intr-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea inlocui pe titular si care avea drept de vot consultativ. [Pr.: -ple-ant] – Din fr. suppleant.

TRANSMISIUNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonica. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legatura utilizate de unitatile militare in timpul operatiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].

ACORD, acorduri, s. n. 1. Intelegere, consimtamant la ceva. ♦ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeasi parere (cu cineva). A cadea de acord = a ajunge la o intelegere deplina (cu cineva). De acord! = bine! ne-am inteles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intelegere. 2. Conventie (internationala) care stabileste relatiile reciproce dintre parti, privind drepturile si indatoririle lor. 3. (In expr.) (Plata sau salariu) in acord = (sistem de remunerare) in raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii in proportie crescanda, in raport cu depasirea normei. ♦ (Concr.) Suma data sau primita ca plata in acord. 4. Expresie gramaticala care stabileste concordanta (in persoana, numar, gen sau caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultata din reunirea a cel putin trei sunete, formand o armonie. – Fr. accord.

Erechtheus, erou atenian, fiul regelui Pandion si frate cu Butes, cu Philomela si cu Procne. A avut numerosi fii si fiice, printre care se numarau: Cecrops, Merion, Pandorus, Creusa, Orinthyia, Procris si Chthonia. La moartea lui Pandion, Erechtheus i-a urmat la tron. Cu ocazia unui razboi intre Athenae si Eleusis, la cererea unui oracol, Erechtheus si-a sacrificat una dintre fiice, pentru a obtine victoria. Se spunea ca celelalte fiice s-ar fi sinucis si ele, deoarece jurasera sa nu supravietuiasca surorii lor sacrificate. Erechtheus a cistigat batalia, dar a fost omorit, la rindul lui, de trasnetul lui Zeus, drept pedeapsa ca il ucisese in lupta pe Eumolpus, fiul lui Poseidon.

INTERNATIONAL, -A, internationali, -e, adj. Care are loc intre mai multe natiuni, care angajeaza sau priveste mai multe tari, privitor la raporturile dintre natiuni. La care participa reprezentantii mai multor state; care are o importanta ce depaseste granitele unei singure tari. ◊ Limba internationala = limba nationala cu larga circulatie in afara granitelor unei natiuni si folosita in mod oficial, mai ales in relatiile diplomatice. drept international = totalitatea normelor de drept care reglementeaza raporturile dintre state. ♦ (Substantivat) Sportiv care reprezinta tara sa intr-o competitie internationala. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. international.

DISPONIBILITATE s. f. 1. insusirea, starea a ceea ce este disponibil. 2. lucru de care se poate dispune; rezerva. ♦ ~ati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie; ~ monetara = cash. ◊ principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ◊ situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ♦ a pune in ~ = a concedia dintr-o functie, dintr-un post. 3. stare sufleteasca in care sentimentele si ratiunea se manifesta neingradit. 4. (lingv.) posibilitate a unui cuvant de a indeplini o functie, de a intra in raport cu alte cuvinte. (< fr. disponibilite)

CIVIL, -A adj. 1. Privitor la cetatenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetateni. ◊ Drept civil = ramura a dreptului care se ocupa cu conditiile persoanelor, raporturile lor de familie si diferite legaturi juridice care dau nastere la drepturi, obligatii etc.; cod civil = totalitatea normelor juridice care reglementeaza raporturile de drept civil; stare civila = situatia unei persoane asa cum rezulta din actele sale privitoare la nastere, casatorie etc.; ofiter al starii civile = delegat al puterii de stat insarcinat cu incheierea actelor de stare civila; parte civila = partea care pretinde despagubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infractiuni. 2. Care nu este militar, lipsit de caracter militaresc. ◊ Razboi civil = conflict armat pentru putere intre doua grupuri adverse din acelasi stat. // s.m. si f. Persoana care nu face parte din armata. [Var. tivil, -a adj., s.m.f. / < lat. civilis, cf. it. civile, fr. civil].

BRAT ~e n. 1) Parte a mainii, cuprinsa intre umar si cot. 2) Membru superior al corpului omenesc; mana. A tine in ~e. A prinde in ~e. ◊ A strange in ~e a imbratisa. A duce de ~ (pe cineva) a sprijini (pe cineva). A sta cu ~ele incrucisate a nu face nimic; a sta degeaba. A primi (pe cineva) cu ~ele deschise a primi (pe cineva) cu mare bucurie si placere. A fi ~ul drept al cuiva a fi omul de incredere al cuiva. ~e de munca totalitate a persoanelor care dispun de capacitate de munca. 3) Cantitate (de ceva) care poate fi dusa de un om cu bratele. Un ~ de fan. 4) Parte a unui obiect, a unei unelte, masini etc., care se aseamana prin forma si functie cu bratul. ~ul unei macarale. ~ele unui fotoliu. 5) Ramificatie a unui curs de apa. /<lat. brachium

CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (C.A.E.R.), organizatie internationala de colaborare economica intre state socialiste. Creata in 1959 pe baza tratatului din 1949. Membri fondatori: Bulgaria, Ceho-Slovacia, Polonia, Romania, Ungaria si U.R.S.S. Ulterior, la C.A.E.R. au aderat Albania (in 1949; din 1962 nu mai participa la activitati), R.D.G. (1951), Mongolia (1962), Cuba (1972) si Vietnam (1978). Iugoslavia a avut un statut de observator. Constituit dupa modelul si teoriile economice sovietice, C.A.E.R. a avut drept scop satelizarea fata de Moscova a tarilor membre, atit in planul economic cit si in cel politic; desfiintat la 28 iunie 1991.

COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. Forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona

CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos a unui lucru, coborare spre pamant sub efectul gravitatiei. ◊ Cadere de apa = diferenta de nivel intre doua puncte ale unui curs de apa; (concr.) masa de apa care cade de la o oarecare inaltime; cascada, cataracta. ♦ Lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. ** Diferenta dintre valorile pe care le ia o marime in doua puncte diferite. Cadere de potential. ** (Med.; in sintagma) Cadere de tensiune = coborare a tensiunii arteriale sub limita normala. 2. Desprindere a unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. Competenta, drept. Nu e in caderea lui sa ma judece. 7. Nereusita, esec. – V. cadea.