DIURNA, diurne, s. f. 1. Indemnizatie platita cuiva pentru acoperirea cheltuielilor de deplasare in alta localitate in interes de serviciu. 2. Suma zilnica platita unui ziler. [Pr.: di-ur-] – Din lat. diurna.

DEPLASA, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc si a-l pune in altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se misca din pozitia initiala; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (in interes de serviciu). – Din fr. deplacer.

DEPLASARE, deplasari, s. f. Actiunea de a (se) deplasa si rezultatul ei. ◊ Loc. adv. In deplasare = in calatorie pentru interes de serviciu. – V. deplasa.

DETASA, detasez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr-un ansamblu unitar). ♦ Refl. (Sport) A se desprinde de ceilalti concurenti in timpul concursului, luand-o cu mult inainte. 2. Tranz. A deplasa un angajat in mod temporar si in interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate in alta. 3. Refl. A iesi in evidenta, a se evidentia. – Din fr. detacher.

A SE DEPLASA ma ~ez intranz. 1) (despre persoane) A pleca in alta localitate (in interes de serviciu). 2) (despre terenuri, obiecte) A-si schimba pozitia initiala; a se disloca; a aluneca. /<fr. deplacer

DIURNA ~e f. Suma de bani, platita cuiva de catre intreprinderea sau institutia unde lucreaza, pentru acoperirea cheltuielilor zilnice, facute in interes de serviciu intr-o deplasare (delegatie) in alta localitate. [Sil. di-ur-] /<fr. diurne, lat. diurnus

INDEMNIZATIE ~i f. 1) Suma de bani, acordata cuiva in afara retributiei, pentru acoperirea unor cheltuieli exceptionale (deplasare in interes de serviciu, transfer etc.) sau pentru prestarea unei munci speciale in afara functiei de baza. 2) Suma de bani platita salariatilor pentru timpul concediului. 3) Despagubire pentru un prejudiciu sau pentru o paguba suferita. /<fr. indemnisation

DEPLASARE s.f. Actiunea de a (se) deplasa si rezultatul ei; (concr.) timpul si locul in care se deplaseaza cineva. ◊ In deplasare = in calatorie pentru interes de serviciu. [< deplasa].

DEPLASA vb. I. 1. tr., refl. A(-si) schimba locul, a (se) misca din loc; a (se) muta. ♦ A aluneca sau a face sa alunece; a (se) disloca. 2. refl. A merge, a pleca undeva pentru un timp limitat (in interes de serviciu). [< fr. deplacer].

DEPLASARE s. f. 1. actiunea de a (se) deplasa; timpul si locul in care se deplaseaza cineva. ♦ in ~ = in calatorie in interes de serviciu. 2. (astr.) ~ spre rosu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice inspre marginea rosie a spectrului in comparatie cu liniile spectrale ale surselor terestre. (< deplasa)

REDEVENTA (‹ fr.) s. f. (EC.) Orice suma ce trebuie platita in bani sau in natura pentru folosirea sau dreptul de folosinta a unor active corporale sau necorporale. R. se plateste pentru folosirea sau dreptul de folosinta a oricareia din urmatoarele: dreptul de autor, orice brevet de inventie, marca de comert sau de fabrica, franciza, proiect, desen, plan, formula secreta, procedeu de fabricatie, software, know-how, numele sau imaginea oricarei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a inregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca si orice echipament industria, comercial sau stiintific si mijloc de transport. R. se plateste prin cedarea dreptului de folosinta, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publica sau privata a statului, judetului, orasului sau comunei, ca si a activitatilor si serviciilor publice de interes national sau local.

MERCENAR s.m. 1. Militar angajat cu plata intr-o armata straina; lefegiu. 2. (Fig.) Persoana care pentru bani, se pune in serviciul oricui, luptand pentru interese de orice natura. // adj. Care apartine mercenarilor; format din mercenari. ♦ Care actioneaza platit. [Cf. fr. mercenaire, lat. mercenarius < merces – salariu].

MERCENAR, -A I. s. m. 1. militar angajat cu plata intr-o armata straina. 2. (fig.) cel care, pentru bani, se pune in serviciul oricui, luptand pentru interese de orice natura. II. adj. care apartine mercenarilor; format din mercenari. (< fr. mercenaire, lat. mercenarius)

SLUJBA ~e f. 1) Munca permanenta a unui salariat; serviciu. 2) Munca in folosul sau in interesul cuiva sau a ceva. ◊ A fi (sau a se pune) in ~a cuiva (sau a ceva) a sluji unei persoane sau unei cauze. 3) pop. serviciu militar. 4) serviciu religios. [G.-D. slujbei] /<sl. sluziba

AGENTURA s. f. 1. serviciu de informare, de spionaj in slujba unui stat strain, a unor interese straine. 2. casa de afaceri condusa de un agent (1); afacerile efectuate; agentie. (< germ. Agentur)

serviciu s. n. 1. Actiunea, faptul de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. ♦ slujba, post, functie. ◊ a fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = lista a posturilor, a functiilor ocupate de un functionar, de un militar. 2. Sectie administrativa a unei institutii, intreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei in care se desfasoara o activitate utila, menita sa satisfaca anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune speciala incredintata cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitura de vase, de sticlarie, de lenjerie de masa. 7. serviciu divin = slujba religioasa. 8. (sport) Punerea in joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)

serviciu, servicii, s. n. 1. Actiunea de a servi; munca prestata in folosul sau in interesul cuiva. 2. Ocupatie pe care o are cineva in calitate de salariat; slujba. 3. Subdiviziune in administratia interna a unei institutii, intreprinderi etc., cuprinzand mai multe sectii. 4. Grup de obiecte care alcatuiesc un tot cu destinatie speciala. – Fr. service (lat. lit. servitium).

RECLAMA, reclame, s. f. 1. Activitate (comerciala) prin care se urmareste, pe calea publicitatii (prin tiparituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, castigarea interesului public asupra anumitor marfuri, a unor carti, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc. ♦ Raspandire de informatii elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. 2. Articol (dintr-o publicatie), afis, placarda, panou, prospect etc. prin care se face reclama (1). – Din fr. reclame, germ. Reklame.

PREVARICATIUNE, prevaricatiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la indatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un functionar aflat in exercitiul functiunii, ♦ Tradare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. prevarication, lat. praevaricatio, -onis.

CONTENCIOS, -OASA, contenciosi, -oase, s. n., adj. 1. S. n. (In unele state) serviciu pe langa o institutie publica sau o intreprindere particulara, insarcinat cu apararea drepturilor si intereselor institutiei respective la incheierea de acte juridice sau in fata organelor de jurisdictie. ◊ Contencios administrativ = a) organ de jurisdictie care se ocupa cu rezolvarea litigiilor dintre stat si persoanele fizice; b) ansamblu de norme dupa care se rezolva litigiile de catre acest organ. 2. Adj. (In sintagma) Procedura contencioasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. – Din lat. contentiosus (dupa fr. contentieux).

PREVARICATIUNE s. f. abatere de la indatoririle de serviciu, abuz comis de un functionar in exercitiul functiunii. ◊ tradare a unei cauze, a unor interese care ar trebui aparate. (< fr. prevarication, lat. praevaricatio)

CONTENCIOS, -OASA I. s. n. (in unele state) serviciu de avocati in cadrul unor organe ale puterii de stat, al unor intreprinderi sau institutii, care apara drepturile si interesele juridice ale acestora. ♦ ~ administrativ = a) organ de jurisdictie care rezolva litigiile dintre stat si persoanele fizice; b) ansamblu de forme dupa care se rezolva asemenea litigii. II. adj. 1. care este contestat, discutabil; litigios. 2. (jur.) procedura oasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. (dupa lat. contentiosus, fr. contentieux)

ATENTIE I. s. f. 1. perceperea distincta numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea si concentrarea constiintei intr-o anumita directie. 2. interes, preocupare, grija. 3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. ♦ a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor. ◊ dar, cadou oferit cuiva in schimbul unor mici servicii. II. interj. fii atent! baga de seama! (< fr. attention, lat. attentio)

SLUJBA, slujbe, s. f. I. 1. Indeletnicire de oarecare durata si limitata la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o intreprindere de stat sau particulara si care este remunerata cu o anumita suma de bani; serviciu, functie, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispozitia cuiva; a servi interesele cuiva sau a sustine o anumita cauza. (Inv.) A-i fi cuiva de slujba = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcina, insarcinare. ♦ (Inv.) serviciu facut cuiva. II. Indeplinire solemna de catre preot a ritualurilor prevazute in canoanele bisericesti pentru anumite ocazii si sarbatori; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. sluzĩba.

CONTENCIOS, -OASA s.n. (Iesit din uz) serviciu al unei institutii publice sau particulare, care se ocupa de problemele juridice ale institutiei respective. // adj. (Jur.) Procedura contencioasa = procedura de rezolvare in contradictoriu de catre un organ de jurisdictie a unui conflict de interese. [Pron. -ci-os. / < lat. contentiosus, dupa fr. contentieux].

PERSONAL adj., adv., s. 1. adj. individual, particular, propriu, (inv.) obrazalnic, particularistic, particularnic, partnic, personalicesc, personalnic. (interese ~.) 2. adj. v. particular. 3. adj. individual, particular, privat, propriu. (Proprietate ~.) 4. adj. v. intim. 5. adj. v. original. 6. adv., adj. direct, nemijlocit. (Trateaza ~ cu el; are relatii ~ cu el.) 7. s. angajati (pl.), salariati (pl.), slujbasi (pl.). (Tot ~ul unei institutii.) 8. cadre (pl.). (serviciul de ~.)