BIOT, bioti, s. m. (Fiz.) Unitate de masura tolerata pentru intensitatea curentului electric, egala cu 10 amperi. [Pr.: bi-ot] – Din fr. biot.

INDUCTANTA, inductante, s. f. (Fiz.) Marime caracteristica unui circuit electric sau unei perechi de circuite electrice alaturate, egala cu raportul dintre fluxul magnetic care strabate suprafata marginita de conturul unuia dintre circuite si intensitatea curentului electric care produce acest flux; inductivitate. – Din fr. inductance.

KILOAMPER, kiloamperi, s. m. (Fiz.) Unitate (derivata) de masura pentru intensitatea curentului electric, egala cu o mie de amperi. [Pr.: -lo-am-. – Abr.: kA] – Din fr. kiloampere.

MAGNETRON, magnetroane, s. n. Tub electronic (folosit in special ca generator de oscilatii de inalta frecventa) in care intensitatea curentului de electroni este comandata printr-un camp magnetic exterior. – Din fr. magnetron.

AMPER, amperi, s. m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric. ◊ Compus: amper-ora = unitate de masura pentru sarcina electrica egala cu cantitatea de electricitate transportata de un curent electric cu intensitatea de un amper printr-un conductor in timp de o ora, egala cu 3600 coulombi. – Din fr. ampere.

AMPERAJ, amperaje, s. n. Denumire improprie pentru intensitatea curentului electric, exprimata in amperi. – Din fr. amperage.

MICROAMPER, microamperi, s. m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric, egala cu o milionime de amper. [Pr.: -cro-am-]. – Din fr. microampere.

REACTIV, -A, reactivi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Referitor la reactanta; (despre elemente de circuite) care realizeaza un transfer periodic de energie in circuit, introducand un defazaj intre intensitatea curentului si tensiunea electrica. 2. S. m. Substanta chimica ce da o reactie specifica in prezenta unui anumit ion sau a unei grupe de ioni. [Pr.: re-ac-] – Din fr. reactif.

DENSITATE, densitati, s. f. 1. Marime fizica definita prin raportul dintre masa si volumul unui corp; masa specifica. ◊ Densitate relativa = raportul dintre densitatea unei substante si densitatea apei. ♦ Numarul de obiecte sau de fiinte de pe o unitate de arie sau de lungime. ◊ Densitate de curent electric = raportul dintre intensitatea curentului electric care trece printr-un conductor si sectiunea transversala a acestuia. Densitatea (medie) a populatiei = numarul de locuitori care revin (in medie) pe o unitate de suprafata a unui anumit teritoriu. Densitatea retelei hidrografice = raportul dintre lungimea retelei de rauri si canale si suprafata data. 2. Faptul de a fi dens; desime. – Din fr. densite, lat. densitas, -atis.

CONDUCTANTA, conductante, s. f. Marime egala cu raportul dintre intensitatea curentului electric continuu care strabate un conductor si tensiunea continua aflata la capetele sale. – Din fr. conductance.

KILOAMPER ~i m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric egala cu 1000 de amperi. /< fr. kiloampere

SIGURANTA ~e f. 1) Situatie fara pericol; lipsa de primejdie; securitate. ◊ A fi in ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsa de indoiala; convingere ferma; certitudine. ◊ Cu ~ a) cu deplina incredere in sine; b) fara indoieli. Pentru mai multa ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplina. 3) Exactitate in realizarea unei actiuni; dibacie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care impiedica descarcarea accidentala a acesteia. 5) Dispozitiv care protejeaza un sistem tehnic impotriva actiunii daunatoare sau nedorite. ◊ Ac de ~ ac prevazut la unul din capete cu inchizatoare, intrebuintat pentru a prinde ceva. ~ electrica dispozitiv de intrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depaseste nivelul obisnuit. 6) Politie secreta. [G.-D. sigurantei] /sigur + suf. ~anta

Sunt ~uri n. 1) fiz. Rezistenta montata suplimentar pentru a reduce intensitatea curentului electric. 2) med. Abatere a curentului sangvin pe alta cale decat cea obisnuita. /<engl., fr. shunt

BARETOR s.n. (Tehn.) Rezistor neliniar care, introdus intr-un circuit electric, mentine practic constanta intensitatea curentului. [<engl. barretter].

BIOT s.m. Unitate de masura pentru intensitatea curentului electric, egala cu 10 amperi. [Pron. bi-ot. / < fr. biot].

INDUCTANTA s.f. (Fiz.) Marime egala cu raportul dintre fluxul magnetic stabilit printr-un circuit de curentul care trece prin el sau printr-un alt circuit si intensitatea curentului respectiv. [< fr. inductance].

MAGNETRON s.n. Tub electronic in care intensitatea curentului electronic este comandata de un camp magnetic exterior. [< fr. magnetron].

AMPER s. m. unitate de masura a intensitatii curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care strabate un conductor cu rezistenta de un ohm. (< fr. ampere)

BARETOR s. n. rezistor neliniar care, introdus intr-un circuit electric, mentine constanta intensitatea curentului. (< engl. barretter)

INDUCTANTA s. f. marime egala cu raportul dintre fluxul magnetic care strabate un circuit si intensitatea curentului care il produce; inductivitate. (< fr. inductance)

MAGNETRON s. n. tub electronic in care intensitatea curentului de electroni este comandata de un camp magnetic exterior. (< fr. magnetron)

IMPEDANTA s. f. Marime electrica egala cu catul dintre valoarea efectiva a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit si valoarea efectiva a intensitatii curentului electric absorbit de circuit. ♦ (Fiz.) Marime egala cu raportul dintre presiunea sonora a unui sistem acustic si fluxul acustic corespunzator. – Din fr. impedance, germ. Impedanz.

AMPERMETRU, ampermetre, s. n. Aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. – Din fr. amperemetre.

ONDOGRAF, ondografe, s. n. Instrument de masura care inregistreaza pe o banda de hartie curba de variatie a tensiunii sau a intensitatii curentului electric la incarcarea sau descarcarea periodica a unui condensator. – Din fr. ondographe.

MILIAMPER, miliamperi, s. m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric, egala cu a mia parte dintr-un amper. [Pr.:-li-am-] – Din fr. milliampere.

REOSTAT, reostate, s. n. Aparat, care serveste la reglarea intensitatii curentului electric din circuite. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheostat.

curentOMETRU, curentometre, s. n. Aparat pentru masurarea intensitatii curentilor apei. [Var.: curentmetru s. n.] – Din fr. courantometre.

AMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric. /<fr. ampere

AMPERMETRU ~e m. Aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. [Sil. -me-tru] /<fr. amperemetre

GALVANOMETRU ~e n. Aparat pentru masurarea intensitatii curentilor electrici slabi. /<fr. galvanometre

MICROAMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric egala cu a milioana parte dintr-un amper. [Sil. -cro-am-] /<fr. microampere

MILIAMPER ~i m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric egala cu a mia parte dintr-un amper. [Sil. -li-am-] /<fr. milliampere

REOSTAT ~e n. fiz. Aparat pentru reglarea intensitatii curentului electric din circuite. [Sil. re-os-] /<fr. rheostat

AMPER s.m. Unitate de masura a intensitatii curentului electric in sistemul metru-kilogram-secunda-amper, reprezentand intensitatea unui curent constant de un volt care strabate un conductor cu rezistenta de un ohm. [< fr. ampere, cf. Ampere – fizician francez].

POLAROGRAF s.n. Aparat pentru inregistrarea (foto)grafica a intensitatii curentului electric ce strabate o solutie. [< fr. polarographe].

POLAROGRAFIE s.f. Metoda de analiza electrochimica a unor substante intr-o solutie prin inregistrarea grafica a variatiei intensitatii curentului electric care se realizeaza in solutie. [Gen. -iei. / < fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie].

PULSATIE s.f. 1. Puls; pulsare, zvacnire, bataie a pulsului. ♦ (Fig.) Desfasurare in ritm regulat, puternic; palpitare, freamat. 2. (Fiz.) Schimbare ritmica a intensitatii curentului. [Gen. -iei, var. pulsatiune s.f. / cf. fr. pulsation, lat. pulsatio].

AMPERMETRU s.n. Instrument de masura a intensitatii curentului electric dintr-un circuit. [< fr. amperemetre].

MILIAMPER s.m. Unitate subdivizionara de masura a intensitatii curentului electric, egala cu a mia parte dintr-un amper. [Pron. -li-am-. / cf. fr. milliampere].

REACTANTA s.f. 1. Marime de calcul, egala cu raportul dintre valoarea efectiva a tensiunii electrice alternative aplicate la bornele unui circuit electric fara rezistenta electrica si valoarea efectiva a intensitatii curentului electric pe care il stabileste in circuit. 2. Bobina electrica a carei reactanta (1) este sensibila. [< fr. reactance, engl. reactance].

REOSTAT s.n. Aparat pentru modificarea intensitatii curentului intr-un circuit electric. [Pron. re-o-, pl. -te, -turi. / < fr. rheostat, cf. gr. rheos – curent, statos – care sta].

AMPERMETRU s. n. instrument pentru masurarea intensitatii curentului electric in amperi. (< fr. amperemetre)

DEZEXCITARE s. f. 1. anulare sau reducere a intensitatii curentului de e*******e al unei masini electrice. 2. (fiz.) trecere a unui sistem de particule dintr-o stare energetica e******a in starea fundamentala. (dupa fr. desexcitation)

ECHILIBRARE s. f. 1. actiunea de a (se) echilibra. 2. anulare a fortelor dinamice asimetrice care se exercita asupra unui sistem tehnic cu miscare periodica. 3. aducere a unui circuit sau a unei retele electrice in starea caracterizata prin valoarea nula a intensitatii curentului. 4. reducere a perturbatiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicatii, prin compensarea asimetriilor. (< echilibra)

ELECTRODINAMOMETRU s. n. aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. (< fr. electrodynamometre)

FEROREZONANTA s. f. fenomen de producere a unor variatii mari si in salt a intensitatii curentului electric, determinate de variatii foarte mici ale curentului, aplicate la bornele unui circuit continand bobine cu miez feromagnetic si condensatoare electrice. (< fr. ferroresonance)

GALVANOMETRU s. n. instrument pentru masurarea intensitatii curentilor electrici foarte slabi. (< fr. galvanometre)

MILIAMPER s. m. unitate de masura a intensitatii curentului electric, a mia parte dintr-un amper. (< fr. milliampere)

POLAROGRAFIE s. f. metoda de analiza electrochimica a unor substante prin inregistrarea grafica a variatiei intensitatii curentului electric. (< fr. polarographie)

PULSATIE s. f. 1. zvacnire, bataie a pulsului; puls. ◊ (fig.) desfasurare a unui proces, fenomene etc. in ritm regulat, viu; palpitare. 2. (fig.) miscare de v******e care se manifesta in fluidele elastice. ◊ schimbare ritmica a intensitatii curentului. (< fr. pulsation, lat. pulsatio)

REOGRAFIE s. f. 1. masurare a variatiilor intensitatii curentului electric. 2. explorare a modului in care se face circulatia sangelui in anumite organe sau regiuni ale corpului pe baza variatiilor electrice ale acestora. (< fr. rheographie)

REOSTAT s. n. aparat pentru reglarea intensitatii curentului electric intr-un circuit. (< fr. rheostat)

VOLTAMETRU s. n. aparat pentru masurarea intensitatii curentului sau a sarcinii electrice, bazat pe determinarea masei de substanta, depusa la catodul unei bai de electroliza. (< fr. voltametre)

AMPER, amperi, s. m. Unitate pentru masurarea intensitatii curentului electric. – Fr. ampere.

AMPERMETRU, ampermetre, s. n. Aparat pentru masurarea intensitatii curentului electric. – Fr. amperemetre.

GALVANOMETRU, galvanometre, s. n. Instrument cu care se constata prezenta si se masoara intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanometre.

VOLTAMETRU, voltametre, s. n. Aparat pentru studiul electrolizei, care permite determinarea intensitatii unui curent electric sau a cantitatii de electricitate prin masurarea cantitatii de substanta depusa pe cale electrolitica. – Din fr. voltametre.

MICROcurent, microcurenti, s. m. (Med.) curent (3) de mica intensitate. – Micro¹ + curent.

AMPER-ORA ~e f. Unitate de masura pentru cantitatea de curent electric care strabate un conductor in decursul unui interval de timp, cand curentul are intensitate de un amper. /<fr. ampere-heure

VOLTAMETRU ~e n. fiz. Instrument de masurat intensitatea unui curent electric. /<fr. voltametre

AMPERORA s.f. Unitate de masura practica pentru cantitatea de electricitate, egala cu cantitatea de electricitate care strabate un conductor in timp de o ora cand curentul are intensitatea de un amper. [< fr. ampere-heure].

VOLTAMPERMETRU s.n. Instrument electric de masura care indica direct produsul dintre valorile efective ale tensiunii si ale intensitatii unui curent electric. ♦ Instrument de masura indicator, care poate fi folosit succesiv ca voltmetru si ca ampermetru. [< fr. voltamperemetre].

MICROAMPER s.m. Unitate de intensitate a curentului electric, egala cu a milioana parte dintr-un amper. [Pron. -cro-am-. / < fr. microampere].

AMPER-ORA s. f. unitate de masura a cantitatii de electricitate, reprezentand sarcina transportata de un curent cu intensitatea de un amper, in timp de o ora. (< fr. ampere-heure)

MICROAMPER s. m. unitate de intensitate a curentului electric, a milioana parte dintr-un amper. (< fr. microampere)

POLAROGRAMA s. f. curba care reda valoarea intensitatii unui curent in functie de polarizarea relativa a unei masuri polarografice. (< fr. polarogramme)

AMPERAJ, amperaje, s. n. intensitatea unui curent electric exprimata in amperi. – Fr. amperage.

FOTOELECTRIC, -A, fotoelectrici, -ce, adj. 1. (Despre emisiunea de electroni din metale) Provocat de incidenta radiatiei luminoase. ◊ Efect fotoelectric extern = emisie de electroni de pe suprafata metalelor sau a semiconductoarelor, sub actiunea iluminarii. Efect fotoelectric intern = punerea in libertate, in masa unui semiconductor, a purtatorilor de sarcini sub actiunea iluminarii. 2. Referitor la efectul fotoelectric extern sau intern; bazat pe aceste efecte. ◊ Celula fotoelectrica = element de circuit electric, cu doi electrozi, care se bazeaza pe efectul fotoelectric si care lasa sa treaca prin el un curent electric de intensitate mai mare sau mai mica; fotodioda, fotocelula. [Pr.: -to-e-] – Din fr. photoelectrique.

FOTOELEMENT, fotoelemente, s. n. Aparat care emite un curent electric de intensitate variabila in raport cu lumina care cade pe el; pila sau celula fotovoltaica. – Din fr. photo-element.

ARC, arcuri, si (2) arce, s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P. a**l. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Lat. arcus.

MILIAMPERMETRU, miliampermetre, s. n. Ampermetru pentru masurarea intensitatilor reduse ale curentului electric. [Pr.:-li-am-] – Din fr. milliamperemetre.

ELECTROCUTARE, electrocutari, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; strabatere a unui organism viu de catre un curent electric de intensitate capabila sa-i provoace o vatamare sau chiar moartea. – V. electrocuta.

SUPRAcurent, supracurenti, s. m. curent electric de intensitate mai mare decat cea normal prevazuta pentru un anumit circuit, a carui aparitie este daunatoare pentru siguranta in functionare a circuitului respectiv. – Supra- + curent.

AMPERAJ ~e n. intensitate a unui curent electric exprimata in amperi. /<fr. amperage

ARC¹ ~uri n. 1) Arma primitiva folosita la aruncarea sagetilor, formata dintr-o vergea flexibila, ale carei capete curbate sunt tinute de o coarda. A trage cu ~ul. 2) Element de rezistenta al unei constructii. ◊ ~ de triumf constructie in forma de portic, inaltata in amintirea unui eveniment important. 3) Piesa elastica de otel fixata intre corpul unui vehicul si osiile rotilor acestuia, care serveste pentru amortizarea socurilor; resort. ~ de automobil. 4) ~ electric descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferinta cercului. ~ul sprancenei. /<lat. arcus

COMUTATIE ~i f. 1) Totalitate a operatiilor efectuate in vederea realizarii unei legaturi telefonice. 2) Proces de schimbare a intensitatii si sensului curentului la masinile electrice cu colector. [Art. comutatia; G.-D. comutatiei; Sil. -ti-e] /<fr. commutation

INALT¹ ~ta (~ti, ~te) (in opozitie cu scund si jos) 1) Care se intinde mult in sus. Casa ~ta. ◊ Frunte ~ta frunte lata, mare. 2) Care se afla la mare inaltime. Loc ~. 3) Care este mare de statura; lung. Un om ~. 4) Care este ridicat (ca valoare, intensitate, marime etc.). curent electric de ~ta tensiune. Recolta ~ta. 5) (despre sunete, voci) Care are un ton subtire. Nota ~ta. /<lat. in altum

SUPRAcurent ~ti m. curent a carui intensitate depaseste norma prevazuta pentru circuitul electric dat. /supra- + curent

IGNITRON s.n. (Fiz.) Tub redresor cu un catod de mercur pentru curenti de mare intensitate. [< fr. ignitron].

SUPRACURENT s.m. Curent a carui intensitate depaseste intensitatea nominala a curentului circuitului prin care trece. [< supra- + curent].

AMPER-SPIRA s. f. unitate de masura a tensiunii magnetice, egala cu tensiunea magnetica in lungul unei linii inchise, produsa de o spira prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper. (< amper + spira)

ARC s. n. 1. arma (primitiva) de aruncat sageti. ◊ tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (mat.) portiune dintr-o linie curba, dintr-un cerc. 3. element de arhitectura in forma arcuita, care leaga intre ele doua ziduri, doua coloane etc. ♦ ~ de triumf = monument in forma de portic arcuit ridicat in amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = constructie in forma de semiarc, in exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza impingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. ~ voltaic = descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. organ de masina, din oteluri aliate, destinat legaturii elastice intre doua piese. 6. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigura realizarea reflexelor. (< lat. arcus, fr. arc)

SUPRACURENT s. m. curent a carui intensitate depaseste intensitatea nominala a curentului circuitului prin care trece. (< supra¹- + curent)

SUPRAintensitate s. f. intensitate a unui curent electric superioara celei a unui regim normal. (dupa fr. surintensite)

KILOAMPERMETRU, kiloampermetre, s. n. (Fiz.) Instrument folosit pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate. [Pr.: -lo-am-] – Din fr. kiloampermetre.

KILOAMPERMETRU ~e n. Instrument folosit pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate. /< fr. kiloampermetre

GALVANOMETRU s.n. Instrument folosit pentru observarea si masurarea curentilor electrici de slaba intensitate; galvanoscop. [< fr. galvanometre].

REOBAZA s.f. (Fiz.) intensitate minima a unui curent galvanic, capabil sa produca e*******a unui tesut viu. [< fr. rheobase, cf. gr. rheos – curent, basis – baza].

KILOAMPERMETRU s. n. instrument pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate, gradat in kiloamperi. (< fr. kiloampermetre)

REOBAZA s. f. intensitate minima a unui curent galvanic, capabil sa produca e*******a unui tesut viu. (< fr. rheobase)

FLUX ~uri n. 1) (in opozitie cu reflux) Fenomen natural de crestere periodica a nivelului apei din mari si oceane (datorita atractiei Lunii si Soarelui). 2) fig. Crestere a intensitatii unui proces; afluenta. 3) fiz. curent de particule. ◊ ~ de caldura cantitate de caldura emisa de o sursa intr-o unitate de timp. /<fr. flux, lat. fluxus

MODULATIE ~i f. 1) muz. Trecere de la o tonalitate la alta in conformitate cu regulile armoniei; mladiere. 2) fiz. Variatie a amplitudinii, a intensitatii sau a frecventei unui curent sau a unei oscilatii in vederea transmiterii unui semnal purtator de informatie. /<fr. modulation, it. modulazione

AMPERAJ s.n. (Rar) intensitatea in amperi a unui curent electric. [< fr. amperage].

intensitate s.f. 1. Grad de tensiune, de tarie, de energie. 2. Tarie, valoare a unui sunet, a unui curent electric etc. ◊ Accent de intensitate = accent care se caracterizeaza prin puterea cu care sunt rostite sunetele. [Cf. fr. intensite].

AMPERAJ s. n. intensitate in amperi a unui curent electric. (< fr. amperage)

VOLTAMPERMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea produsului dintre valorile efective ale intensitatii si ale tensiunii unui curent electric alternativ. 2. instrument fotoelectric folosit succesiv ca voltmetru si ampermetru pentru curent continuu. (< fr. voltamperemetre)

ELECTRONOGRAFIE s. f. 1. metoda de evidentiere a campurilor electrice din corpul uman, precum si a modificarilor acestora, in conditii de boala, utilizand curentii de inalta tensiune si mica intensitate, in regim de inalta frecventa. 2. imagine a campurilor electrice din corpul uman; cliseu cu o asemenea imagine. (< engl. electronography)

ALTERNATIV, -A, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alterneaza. ◊ curent (electric) alternativ = curent electric care isi schimba sensul si intensitatea la perioade regulate. – Din fr. alternatif.

ALTERNATIV, -A, alternativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care alterneaza. ◊ curent (electric) alternativ = curent electric care isi schimba sensul si intensitatea la perioade regulate. – Fr. alternatif.

PSIHOFIZIC, -A, psihofizici, -ce, s. f., adj. 1. curent psihologic care studiaza pe cale experimentala raporturile cantitative dintre intensitatea stimulilor fizici si intensitatea starilor psihice corespunzatoare, dand o formulare matematica concluziilor obtinute. 2. Adj. Care apartine psihofizicii (1), privitor la psihofizica. 3. Adj. Care apartine psihicului si fizicului, privitor la psihic si la fizic. – Din germ. Psychophysik, fr. psychophysique.

ALTERNATIV¹ ~a (~i, ~e) Care alterneaza. ◊ curent ~ curent electric care isi schimba, la intervale regulate, sensul si intensitatea. /<fr. alternatif

CONTINUU, -UA (‹ fr., lat.) adj., adv. (Care are loc) fara intrerupere, (care se petrece) neincetat. ◊ curent (electric) c. = curent electric al carui sens nu variaza in timp, iar intensitatea ramane aproximativ egala. (MAT.) Functie c. intr-un punct = functie ce are limita in acel punct si limita este egala cu valoarea functiei in acel punct. Functie c. pe o multime = functie continua in fiecare element al multimii. ♦ (LINGV.) Constrictiv.

EXPRESIONISM s. n. curent artistic si literar aparut in Germania la inceputul sec. XX, care pune accent pe intensitatea expresiei. [Pr.: -si-o-] – Din fr. expressionnisme.

ORGA s. f. 1. instrument muzical complex, cu claviatura, bazat pe un sistem de tuburi sonore, in care sunetele se produc prin trecerea unui curent de aer sub presiune. ♦ ~ de lumini = a) set de becuri diferit colorate, cu aprindere si intensitate comandate electronic. b) totalitatea dispozitivelor de comanda a aparatelor de iluminat intr-o sala de spectacol, intr-un platou de filmare sau de televiziune. 2. ~ geologica = ansamblu de coloane verticale in unele roci, prin fisurare. ◊ sustinerea unei lucrari miniere subterane cu stalpi asezati unul langa altul. (< fr. orgue)

FOTOELEMENT s.n. 1. Sursa de curent electric, in care energia unei radiatii luminoase este transformata in energie electrica. 2. Aparat foarte sensibil pentru masurat intensitatea razelor ultraviolete. [Cf. fr. photoelement].

intensitate s. f. 1. stare a ceea ce este intens; grad de tensiune, de tarie, de energie. 2. tarie, valoare a unui sunet, curent electric etc. ♦ (fon.) accent de ~ = accent care se caracterizeaza prin puterea cu care sunt rostite sunetele. (< fr. intensite)

ROMANTISM s. n. 1. miscare literara si artistica, aparuta in Europa la sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX, ca o reactie impotriva clasicismului, prin suprimarea regulilor formale, prin introducerea notelor de lirism, de sensibilitate si imaginatie si prin zugravirea de eroi exceptionali. 2. ansamblu de aspecte proprii curentului romantic; inclinare spre lirism, spre visare, spre melancolie. 3. perioada in istoria muzicii prin ruperea echilibrului formelor clasice in favoarea libertatii si fanteziei, prin intensitatea si spontaneitatea expresiei. 4. (fil.) denumire data teoriilor care pun accent pe intuitie ca metoda de cunoastere, pe libertatea si spontaneitatea de gandire si de fapta, precum si pe pasiuni si interese in morala, ca o reactie contra filozofiei clasice, rationale. (< fr. romantisme)

SIRENA, sirene, s. f. I. 1. Aparat (actionat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate si cu care se dau semnale in fabrici, in navigatie etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevazut cu mai multe gauri, prin care trece un curent de aer si care serveste la determinarea inaltimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (In mitologia greaca) Fiinta fabuloasa, cu aspect de femeie, cu picioare si aripi de pasare, mai tarziu cu coada de peste, care, prin cantecele ei, ademenea pe corabieri in locuri primejdioase, unde acestia isi gaseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducatoare. – Din fr. sirene, it. sirena, lat. siren, -enis.

EXPRESIONISM s.n. 1. curent artistic si literar modern, aparut in Germania la inceputul sec. XX, caracterizat printr-o puternica tendinta de exprimare spontana a trairilor interioare (stari de spaima, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatica, punand accent pe subiectivitate, pe irational. 2. Orice forma de arta care vizeaza intensitatea expresiei. ♦ Stil de arhitectura care acorda prioritate expresiei prin stilizari (exagerate). (din fr. expressionnisme)