BARBATOS, -OASA, barbatosi, -oase, adj. (Reg.) Care are aspect viril, care are insusiri morale de barbat (I). – Barbat + suf. -os.

INDIVIDUALITATE, individualitati, s. f. 1. Totalitatea particularitatilor specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ de altul sau o persoana de alta. 2. Persoana cu insusiri morale sau intelectuale deosebite; personalitate. [Pr.: -du-a-] – Din fr. individualite.

PROFUND, -A, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Inzestrat cu o mare putere de patrundere, de intelegere; care analizeaza temeinic lucrurile; patrunzator, perspicace; (despre intelegerea, despre gandurile, judecatile, creatiile etc. omului) care dovedeste profunzime, seriozitate, inteligenta. 2. (Despre insusiri morale, despre stari fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverente etc.) Care se face inclinand foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprima respect, consideratie. 3. (Despre ochi, privire) Care exprima, care sugereaza insusiri morale deosebite, profunzime, sentimente adanci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adanc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esential, radical. 6. (Despre ape, cavitati, sapaturi, obiecte concave etc.) Al carui fund este situat la o distanta (foarte) mare fata de marginea de sus, de suprafata; adanc. – Din lat. profundus, fr. profond.

MONSTRUOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are aspect de monstru; asemanator cu un monstru. 2) Care se caracterizeaza prin trasaturi morale de monstru; cu insusiri morale oribile. 3) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste cruzime sau oroare; caracterizat prin cruzime si oroare excesiva. Fapta ~oasa. Crima ~oasa. [Sil. -stru-os] /<fr. monstrueux

CARACTER s.n. 1. Totalitatea trasaturilor psihice esentiale si stabile ale omului, care se manifesta in modul specific de a se comporta al acestuia. ◊ Dans de caracter = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. ♦ Individualitate cu trasaturi psihice complexe prezentata intr-o opera literara. ♦ Ansamblu de insusiri morale manifestate prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 2. Particularitate distinctiva care constituie specificul unui lucru. 3. Litera, semn grafic. 4. (Mat.) Numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. [Acc. si caracter. / < fr. caractere, cf. lat. character, gr. charakter – semn].

ABRUTIZA, abrutizez, vb. I. Tranz. si refl. A face sa-si piarda sau a-si pierde insusirile morale, specific umane; a deveni sau a face sa devina insensibil, asemanator cu un animal, cu o bruta; a (se) indobitoci, a (se) dezumaniza. – Dupa fr. abrutir.

ABRUTIZAT, -A, abrutizati, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care si-a pierdut insusirile morale, specific umane; insensibil, brutal. – V. abrutiza.

CAPACITATE, capacitati, s. f. 1. Volum al unui recipient. 2. insusirea de a fi incapator; marime care reprezinta cantitatea maxima de materii sau de energie pe care o poate acumula un corp, un sistem etc. ◊ Masuri de capacitate = masuri cu care se determina volumul lichidelor, al cerealelor etc. 3. Posibilitatea pe care o are un corp, un sistem etc. de a acumula o cantitate de materii sau de energie. 4. Posibilitatea de a lucra intr-un domeniu, de a realiza ceva. ♦ Posibilitatea, insusirea morala sau intelectuala a cuiva; aptitudine. ♦ Persoana capabila. 5. insusirea de a face acte juridice valabile. – Din fr. capacite, lat. capacitas, -atis.

CARACTER, caractere, s. n. 1. Ansamblul insusirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifesta in modul de comportare, in ideile si in actiunile sale. ♦ Personalitate morala ferma. ♦ insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezinta trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. ♦ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = forma prelucrata pentru scena a dansurilor populare. 3. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. insusire, particularitate a unui organism. Caractere mostenite (sau ereditare) si caractere dobandite (sau neereditare). 4. Caracteristica a unui ansamblu de litere, cifre, accente si semne de tipar din aceeasi familie si din acelasi corp. – Din fr. caractere, lat. character.

VIRTUTE, virtuti, s. f. 1. insusire morala pozitiva a omului; insusire de caracter care urmareste in mod constant idealul etic, binele; integritate morala. ♦ Inclinatie statornica speciala catre un anumit fel de indeletniciri sau actiuni frumoase. 2. (In loc. prep.) In virtutea... = pe baza, in puterea, ca urmare a... – Din lat. virtus, -tutis (cu unele sensuri dupa fr. vertu).

FACULTATE, facultati, s. f. 1. Capacitate, posibilitate, insusire morala sau intelectuala a cuiva; aptitudine. ♦ insusire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a actiona, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactica si administrativa in cadrul unei institutii de invatamant superior, condusa de un decan si cuprinzand un ansamblu de discipline inrudite intre ele, pentru pregatirea studentilor si a doctoranzilor intr-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculte, lat. facultas, -atis.

NOBLETE s. f. 1. Calitatea de nobil (II); rangul sau titlul de nobil; nobilime (2), nobilitate (1). 2. (Rar) Nobilime (1). 3. Atitudine, insusire morala superioara; caracter nobil (I 1); nobilitate (2). 4. Distinctie, eleganta. [Var.: nobleta s. f.] – Din fr. noblesse.

ABRUTIZAT, -A adj. Care si-a pierdut insusirile morale, specific umane; insensibil; brutal. [< abrutiza].

SPIRIT s. n. I. 1. totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta. ◊ persoana considerata sub raportul capacitatii sale intelectuale, al insusirilor morale de caracter etc. 2. inteligenta; imaginatie. 3. (in conceptiile religioase) fiinta imateriala, supranaturala. 4. mod, fel de manifestare, de gandire. ♦ in ul = potrivit cu... 5. gluma, anecdota; vorba de duh. ♦ a face e = a glumi. 6. caracter specific a ceva. II. semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta, din punctul de vedere al aspiratiei, sunetul caruia i se adauga. (< lat. spiritus, it. spirito)

ABRUTIZA, abrutizez, vb. I. Tranz. si refl. A face sa-si piarda sau a-si pierde insusirile morale, specific umane; a deveni sau a face sa devina insensibil, asemanator cu un animal, cu o bruta. – Dupa fr. abrutir.

ABRUTIZAT, -A, abrutizati, -te, adj. (Care a devenit) insensibil, care si-a pierdut insusirile morale, specific umane. – V. abrutiza.

CARACTER, caractere, s. n. 1. Particularitatea fundamentala a unei persoane, care se manifesta in orientarea, unitatea si consecventa ideilor si actiunilor sale. ◊ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul intre caracterele personajelor. ♦ insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. ♦ Individualitate prezentand trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. 2. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. 3. Semn grafic; litera. – Fr. caractere (lat. lit. character).

EDUCATIE, educatii, s. f. Ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor si ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societatii etc.; rezultatul acestei activitati pedagogice; buna crestere, comportare civilizata in societate. ◊ Loc. vb. A face educatie cuiva = a educa pe cineva. ◊ Educatie fizica = ansamblu de masuri care au ca scop asigurarea dezvoltarii fizice armonioase a oamenilor, intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea cunostintelor, priceperii si deprinderilor de miscare necesare atat pentru munca, cat si pentru activitatea sportiva. [Var.: (inv.) educatiune s. f.] – Din fr. education, lat. educatio, -onis.

ZEU², zei, s. m. Divinitate pagana; idol. ♦ Fig. Om cu insusiri fizice si morale exceptionale. ♦ (Fam.; ir.) Om cu putere, cu influenta (politica); sef, conducator. ◊ Expr. A fi in secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute de cei mari, de conducatori. – Lat. deus.

PERSONALITATE, personalitati, s. f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane (1) si o distinge ca individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Persoana cu aptitudini deosebite si cu alese insusiri intelectuale si morale, care se realizeaza si se manifesta in mod practic prin reusite intr-un anumit domeniu de activitate. 3. Persoana care detine o functie importanta in viata politica, sociala, culturala; personaj (1). 4. (Astazi rar; mai ales la pl.) aluzie tendentioasa si jignitoare la adresa unei persoane (1). – Din fr. personnalite, germ. Personalitat.

ZEITA, zeite, s.f. 2. (Fig., fam.) Femeie inzestrata cu insusiri fizice si morale exceptionale. 3. (Fig.) Femeie foarte frumoasa.

A SE ABRUTIZA ma ~ez intranz. A se transforma in bruta; a-si pierde insusirile umane si morale. [Sil. a-bru-] /<fr. abrutir

DEFECT² ~e n. 1) Lipsa a unei insusiri fizice sau morale; neajuns; cusur; deficienta; meteahna. 2) Deranjament care nu permite unui sistem tehnic sa functioneze normal; defectiune. 3) Lipsa de integritate anatomica sau functionala a unui organ; deficienta. /<lat. defectus, germ. Defect

DEFICIENTA ~e f. 1) Lipsa a unei insusiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahna. 2) Lipsa a integritatii anatomice sau functionale a unui organ; defect. [G.-D. deficientei; Sil. -ci-en-] /<fr. deficience, lat. deficientia

A SE INDOBITOCI ma ~esc intranz. (despre persoane) A deveni ca un dobitoc; a pierde insusirile intelectuale si morale; a se imbeciliza; a se c*******a; a se idiotiza. /in + dobitoc

SCADERE ~i f. 1) v. A SCADEA. 2) Micsorare a ceva din punct de vedere cantitativ. ~ea preturilor. 3) (in opozitie cu adunare) Operatie aritmetica prin care dintr-un numar (descazutul) se scot atatea unitati, cate are altul (scazatorul), calculandu-se diferenta dintre ele. ◊ Semnul ~ii minus. 4) fig. Lipsa a unei insusiri fizice sau morale; neajuns; cusur; defect; meteahna. /v. a scadea

ZEITA zeite f. 1) Divinitate la pagani; zeitate. 2) fig. fam. Femeie inzestrata cu insusiri fizice si morale exceptionale. 3) fig. Femeie foarte frumoasa. /zeu + suf. ĩta

ZEU zei m. 1) Divinitate la pagani; zeitate. 2) fig. fam. Persoana inzestrata cu insusiri fizice si morale exceptionale. /<lat. deus

ZEU², zei, s. m. Divinitate pagana, idol. ♦ Fig. Om cu insusiri fizice si morale exceptionale. ♦ (Fam., ir.) Om cu putere (politica); sef, conducator. ◊ Expr. A fi in secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute numai de cei mari, de conducatori. – Lat. deus.

MORALITATE s. f. insusirea a ceea ce este moral (I 1); natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei colectivitati din punct de vedere moral. ♦ Comportare, conduita, moravuri in conformitate cu principiile morale; cinste, buna purtare. – Din lat. moralitas, -atis, fr. moralite.

V*********E, v*********i, s. f. 1. insusirea unei persoane v*****e (1); feciorie, castitate. 2. Fig. Curatenie morala; candoare, nevinovatie. – Din fr. v*******e, lat. v********s, -atis.

RECTITUDINE s. f. 1. insusirea unei linii drepte. 2. (fig.) conformitate cu ratiunea, morala, datoria. (< fr. rectitude, lat. rectitudo)

FERMITATE s. f. insusirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotarare neclintita, tarie morala, statornicie. – Ferm + suf. -itate (dupa fr. fermete).

MOSTENIRE, mosteniri, s. f. Faptul de a mosteni. 1. Drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor ramase de la o persoana decedata si intrate in posesiunea altcuiva; p. restr. bun obtinut prin drept succesoral. 2. Fig. Patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generatie la alta. ♦ P. ext. Caracter fizic, insusiri care se transmit ereditar. – V. mosteni.

SUBLIM, -A I. adj. aflat la un inalt grad de perfectiune, de desavarsire morala sau intelectuala; superb, inaltator. ◊ de o perfectiune, de o frumusete neintrecuta. II. s.n. categorie a esteticii, care exprima insusirea unor obiecte sau procese de o amploare neobisnuita, a unor acte umane de exceptionala noblete morala, capabile sa provoace un sentiment de elevatie, uimire si admiratie; forma cea mai inalta a perfectiunii. (< fr. sublime, lat. sublimis)

MINUNE, minuni, s. f. 1. Fenomen iesit din comun, surprinzator, atribuit fortei divine sau altor forte supranaturale. ◊ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-o data, pe neasteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobisnuit, extraordinar; minunatie. ◊ Cele sapte minuni ale lumii = nume sub care sunt cunoscute sapte monumente din antichitate, impresionante prin dimensiuni si realizare tehnica. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare, exclamatie care exprima uimire, admiratie, neincredere etc. fata de cele vazute sau auzite. Mare minune sa... = m-as mira sa... Minunea minunilor, formula care exprima o apreciere superlativa. (Fam.) A se face de minune = a se face de ras; a produce uimire. 3. Lucru cu insusiri exceptional de frumoase, care uimeste, produce admiratie; minunatie. ◊ Loc. adj. si adv. De minune = admirabil, minunat, extraordinar. ♦ Persoana cu calitati (fizice sau morale) exceptionale. – Lat. *mirio, -onis.

FAT, feti, s. m. 1. Produs de conceptie din uterul mamiferelor, din momentul cand incepe a avea miscari proprii si formele caracteristice speciei si pana cand se naste; fetus. 2. (Pop. si poetic) Fecior, fiu; baiat, copil. ◊ (Pop.) Fatul meu, formula cu care un batran se adreseaza cu afectiune, bunavointa etc. unui tanar. ♦ Fat-Frumos = erou principal din basme, inzestrat cu frumusete fizica si morala, cu bunatate, curaj si vitejie iesite din comun; p. gener. (ca nume comun) baiat, tanar sau barbat deosebit de frumos. (Pop.) Fat-logofat = copil cu insusiri (fizice) deosebite, minunate. – Lat. fetus.

A DEGENERA ~ez intranz. 1) A pierde (total sau partial) insusirile naturale caracteristice speciei sau genului. 2) A ajunge intr-o stare inferioara celei precedente; a fi in declin; a regresa; a decadea. 3) fig. A ajunge in stare de declin moral; a se degrada; a decadea; a se p******i; a se declasa; a se corupe; a se vicia. /<fr. degenerer, lat. degenerare

UNIVERSALISM s.n. 1. Caracterul, insusirea a ceea ce este universal; multilateralitate in cunostinte; universalitate. 2. (Fil.) Denumire data teoriilor care afirma existenta unei realitati ca un tot unic, universal. 3. Directie idealista care promoveaza ideea unei morale unice, general-umane, in cadrul societatii. [Cf. fr. universalisme].

A SEDUCE seduc tranz. 1) (persoane) A cauta sa puna stapanire pe deplin (prin comportare, exterior, vorbe etc.); a capta prin insusiri deosebite; a cuceri. 2) fig. (despre lucruri, activitati etc.) A atrage foarte puternic; a fascina; a captiva. 3) (persoane) A determina la relatii s*****e prin promisiuni false; a ademeni; a insela. 4) A face sa ajunga in stare de declin moral; a corupe; a p******i; a declasa; a vicia. /<lat. seducere, fr. seduire

RAU² rea (rai, rele) 1) (in opozitie cu bun) Care are insusiri negative; lipsit de calitati bune. Purtare rea. ◊ Viata rea (sau trai ~) viata plina de greutati; trai zbuciumat. Vorbe rele barfeli; calomnii. Veste rea veste care intristeaza. ~ conducator de caldura (sau de electricitate) care nu transmite caldura (sau electricitate). A duce casa rea cu cineva a se certa tot timpul; a trai in dusmanie. A-si face sange ~ (sau inima rea) a se mahni; a se intrista. 2) Care este cainos la suflet; plin de rautate; avan. Om ~. ◊ Poama rea (sau soi ~) persoana cu apucaturi, deprinderi urate. ~ de mama focului foarte rau. ~ la inima lipsit de omenie; hain. 3) (despre actiuni, fapte ale oamenilor) Care contravine regulilor moralei. Purtare rea. Deprinderi rele. 4) (in superstitii) Care aduce sau prevesteste nenorociri. Semn ~. Vis ~. /<lat. reus