COCIOC s. v. insula plutitoare, ostrov, plaur, plavie.

INSULA s. (GEOGR.) 1. (inv. si pop.) ostrov. 2. insula plutitoare = plaur, plavie, (reg.) cocioc, naclada, plav, prundoi.

NACLADA s. v. insula plutitoare, plaur, plavie.

PLAUR s. 1. (reg.) plav, prundoi. (Formatia vegetala acvatica numita ~.) 2. v. insula plutitoare.

PLAV s. v. insula plutitoare, plaur, plavie.

PLAVIE s. v. insula plutitoare.

PRINDOI s. v. insula plutitoare, plaur, plavie.

plavie, plavii, s.f. (reg.) 1. insula plutitoare alcatuita din plaur (stuf, ierburi, rizomi, radacini de arbori, crengi si namol); plaur, cocioc, naclada. 2. (cu forma plava) nava, corabie; pluta. 3. padure doborata de vant; palanca. 4. sir de trestii infipte in pamant, din care ciobanii isi fac adapost. 5. limba de foc; plavina. 6. (adv.) in cantitate sau in numar mare.

popanzac², popanzace, s.n. (reg.; mai ales la pl.) musuroi format din rogoz si alte plante de balta; insula plutitoare din tulpini, rizomi, radacini etc.; plavie.

INSULA, insule, s. f. 1. Intindere de pamant inconjurata din toate partile de apa, situata fie intr-un ocean, mare sau lac, fie in cadrul albiei unei ape curgatoare. ♦ Fig. Grup de obiecte de acelasi fel care se diferentiaza de mediul inconjurator. 2. (In sintagma) insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apa, avand aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.

PLAUR, plauri, s. m. Vegetatie acvatica compacta, constituita dintr-o acumulare de radacini, rizomi de stuf si diverse elemente organice si minerale, care formeaza insule plutitoare la suprafata apei; plav. [Pr.: pla-ur] – Cf. plav.

PRUNDOI, prundoaie, s. n. insula plutitoare in Delta Dunarii, alcatuita din namol, papura si radacini. – Prund + suf. -oi.

COCIOC, cocioace, s. n. 1. Namol vegetal amestecat cu bucati de radacini de stuf si de papura (care formeaza mici insule plutitoare). 2. Balta mica, izolata, in regiunea inundabila a unei ape curgatoare, care nu-si poate improspata apa. [Pl. si: cociocuri] – Et. nec.

COSCOV, -A, coscovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereti) Coscovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales in malurile apelor, pe sub radacini, unde se ascund si unde traiesc pestii si racii. 3. S. f. Namol vegetal amestecat cu bucati de radacini de stuf si papura, care formeaza uneori mici insule plutitoare la suprafata apelor; cocioc. – Cf. rus. kockovatyj „cu ridicaturi, deluros, bolovanos”.

PLAUR ~i m. insula plutitoare la suprafata unei ape formata din vegetatie acvatica (in special, din radacini, ierburi, rizomi etc.). [Sil. pla-ur] /cf. plat

INSULA s.f. 1. Suprafata din scoarta Pamantului mai mica decat un continent, marginita din toate partile de apa. ◊ insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri rupte, care pluteste pe un curs de apa; plaur. 2. Spatiu verde in mijlocul unei strazi; refugiu. [< lat. insula].

cocioc n., pl. oace si uri (orig. nest.). Sud (Ant. I)). insula de plaur plutitoare, numita si coscova si mogildan (Dun.): pestele sa [!] baga la cocioace, pescarii pitesc racii pin [!] cocioace (VR. 1927, 5, 156), pin ce [!] cociocuri se nutreau (niste vulturi) stia sfintu [!] (Chir. CL. 1912, 1202). Balta de apa stagnanta cu anii care nu se primeneste de cit cind vine unda mare.

insula ~e f. Portiune de uscat inconjurata de apa din toate partile. ◊ ~ plutitoare ingramadire de vegetatie acvatica (stuf, radacini, buruieni etc.) amestecata cu namol, care pluteste pe apa; plavie. [G.-D. insulei] /<lat. insula

insula s. f. 1. suprafata de pamant mai mica decat un continent, marginita din toate partile de apa. ♦ ~ plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri rupte, care pluteste pe un curs de apa; plaur. 2. suprafata (triunghiulara) la ramificatii de drumuri la delimitarea benzilor de circulatie catre diferite directii. 3. suprastructura a unui portavion. (< lat. insula)