Rezultate din textul definițiilor
OCHEAN1, ocheane, s. n. Nume dat unor instrumente optice portative care maresc unghiul sub care se vad obiectele departate de pe suprafata pamantului, permitand o mai buna distingere a detaliilor. – Din it. occhiale, adaptat la cuvintele romanesti terminate in -an.
ASTROCLIMAT, astroclimate, s. n. Totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observatii astronomice cu instrumente optice perfectionate. – DIn fr. astroclimat.
OPTICIAN, -A, opticieni, -e, s. m. si f. Specialist in optica (I 1); persoana care face, repara sau vinde instrumente optice. [Pr.: -ci-an] – Din fr. opticien.
REZOLVA, rezolv, vb. I. Tranz. l. A gasi solutia unei probleme. ♦ A pune capat unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a solutiona. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amanunte cat mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.
RETICUL, reticule, s. n. (Fiz.) Ansamblu de linii incrucisate, de scari gradate sau de alte semne, care intra in constructia unor instrumente optice si are rolul de a permite vizarea unei directii, efectuarea unei masuratori etc. – Din fr. reticule, lat. reticulum.
A FOCALIZA ~ez tranz. 1) (raze, unde etc.) A concentra intr-un focar. 2) (instrumente optice) A regla imaginea. /<fr. focaliser
GROSISMENT ~e f. Marire aparenta a dimensiunilor unui obiect cu ajutorul unor instrumente optice. /<fr. grossissement
OPTICIAN, -A s.m. si f. Specialist in lucrari practice de instrumente optice. ♦ Fizician specialist in optica. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. opticien].
ACROMATIC, -A adj. Care nu se coloreaza cu diferiti coloranti. ♦ (Despre instrumente optice) Care da imagini fara irizatii; care nu descompune razele de lumina in culorile lor componente. [< fr. achromatique, cf. gr. a – fara, chroma – culoare].
OPTICIAN, -A s. m. f. 1. specialist in optica. 2. cel care face, repara sau vinde instrumente optice. (< fr. opticien)
RETICUL1 s. n. 1. desen, structura de forma unei retele, a unei plase. 2. ansamblu de linii incrucisate, de scari gradate etc. care intra in constructia unor instrumente optice, servind la vizarea directiilor, la efectuarea de masuratori etc. 3. formatie anatomica cu aspect de retea. (< fr. reticule, lat. reticulum)
REZOLVA vb. tr. 1. a dezlega, a solutiona (o problema, un exercitiu, o situatie). 2. a pune rezolutia (2) pe un act. ◊ a lichida un litigiu, un conflict. 3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge instrumente fine ale obiectelor studiate. (< lat. resolvere, germ. resolvieren)
BRAMPTON, oras in SE Canadei (Ontario), in aglomeratia Toronto; 188,5 mii loc. (1986). Echipament de comunicatii, instrumente optice, produse de metal.
RHODE ISLAND [roud ailənd], stat in NE S.U.A., cu iesire la Oc. Atlantic; 3,14 mii km2; 1,1 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Providence. Cel mai mic stat al S.U.A. Terit. sau include si o serie de insule printre care si Rhode island (101 km2) de la care provine numele statului. Metalurgie; constr. de masini si de instrumente optice; ind. electronica, textila. Cresterea animalelor (pentru carne si lapte). Legumicultura. Cereale. Pescuit. Colonizata in 1636 de puritanii disidenti din Massachusetts, este prima colonie care-si proclama independenta in 1776, intrand in Uniune in 1790.
SANTA ROSA 1. Oras in partea central-estica a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. La Pampa, situat la 200 km de Bahia Blanca; 93.9 mii loc. (2001). Nod de comunicatii. Centru agricol (cereale, cresterea bovinelor). Muzeu de arta regionala si de istorie naturala. Universitate (1958). Fundat in 1892. 2. Oras in V S.U.A. (California), situat pe raul omonim, la poalele m-tilor Sonoma, la 25 km de tarmul Oc. Pacific, la 80 km NNV de San Francisco; 147,6 mii loc. (2000). Ferme pentru cresterea pasarilor. Centru viticol si de vinificatie. Ind. chimica, textila, pielariei si incaltamintei, opticii (instrumente optice), de prelucr. a lemnului si a fructelor. Universitate. Muzee de arta si istorie. In apropiere se afla gheizere, izvoare cu ape minerale si Padurea pietrificata. Fundat in 1833 de generalul Mariano Guadalupe Vallejo; declarat oras in 1868.
cuart si cvart n., pl. uri (germ. quarz). Min. Oxid de siliciu (SiO2). – E solid, incolor sau colorat. Lovit cu amnaru, scapara de dur ce e. Varietati: cristalu de stinca, cuartu ialin (p. instrumente optice), cuartu sau topazu fumuriu, morionu (negru), safiru, (sineliu sau albastru), ametistu (violet), citrinu (topaz fals ori spaniol, limoniu), cuartu de Compostela (caramiziu), aventurina (galbena inchisa cu puncte de mica stralucitoare ca auru), ochiu de pisica (cu fire de amiant), ochiu de tigru (galben inchis matasos), paru Venerii (cu cristale de rutil), cuartu laptos, lidita (cu care se incearca auru), nisipu, iaspu, calcedonia, cremenea, agata si opalu.
BINOCLU, binocluri, s. n. instrument optic alcatuit din doua mici lunete terestre, folosit pentru a vedea obiectele situate la (mare) distanta. – Din fr. binocle.
GROSISMENT, grosismente, s. n. Raportul dintre unghiul sub care se vede un obiect cu ajutorul unui instrument optic si unghiul sub care se vede acelasi obiect cu ochiul liber. – Din fr. grossissement.
HELIOMETRU, heliometre, s. n. instrument optic pentru determinarea diametrului aparent al Soarelui si al planetelor. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliometre.
ICONOSTROF, iconostroafe, s. n. instrument optic care da imaginea rasturnata a unui obiect. – Din fr. iconostrophe.
INTERFEROMETRU, interferometre, s. n. instrument optic folosit pentru determinarea unor marimi cu ajutorul fenomenelor de interferenta. ♦ Aparat pentru masurarea vitezei de propagare a undelor sonore si ultrasonore, precum si a absorbtiei acestora intr-un anumit mediu. – Din fr. interferometre.
IRIS, (I) irisuri, s. n., (II) irisi, s. m. I. S. n. 1. Membrana circulara, colorata a ochiului, situata inaintea cristalinului, in mijlocul careia se gaseste pupila. 2. Diafragma cu diametru variabil, folosita la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumina care patrunde in instrument. II. S. m. (Bot.) Stanjenel. – Din fr., lat. iris.
MACROSCOPIE, macroscopii, s. f. Examinare cu ochiul liber sau cu un instrument optic a suprafetei unei piese, unui material etc. – Din fr. macroscopie.
VIZOR, vizoare, s. n. Dispozitiv la un aparat sau la un instrument optic care permite delimitarea dupa necesitate a campului vizual si a liniei de vizare sau citirea indicatiilor de pe o scara gradata. ♦ Vizeta. ♦ (La pl.) Ochelarii mastilor de gaze. – Din fr. viseur.
LUNETA, lunete, s. f. 1. instrument optic alcatuit din mai multe lentile (si prisme) dispuse intr-un tub si servind, in astronomie, in topografie, in tehnica militara etc. la observarea obiectelor departate. 2. Dispozitiv de sprijinire a pieselor lungi si subtiri, in timpul prelucrarii lor la strung. 3. Element arhitectonic de forma unei bolti semicilindrice, folosit de obicei pentru amplasarea unei deschideri sau pentru crearea unui efect decorativ. – Din fr. lunette.
TELESCOP, telescoape, s. n. instrument optic care utilizeaza fenomenul reflexiei luminii pe o oglinda concava, folosit in astronomie pentru observarea astrilor. – Din fr. telescope.
FOCALIZARE, focalizari, s. f. Actiunea de a focaliza si rezultatul ei. ♦ Concentrarea intr-un focar a razelor de unde sau de particule in miscare. ♦ Operatia de reglare a unui instrument optic, astfel ca imaginea sa fie vazuta clar. – V. focaliza.
PERISCOP, periscoape, s. n. instrument optic care serveste la observarea campului de operatii dintr-o transee, dintr-un submarin etc. ◊ Periscop solar = periscop special cu care se fotografiaza pozitia fata de orizont a discului solar. – Din fr. periscope.
POLARIMETRU, polarimetre, s. n. instrument optic pentru masurarea unghiului cu care o substanta optic activa roteste planul de polarizare al unei radiatii. – Din fr. polarimetre.
POLARISCOP, polariscoape, s. n. instrument optic pentru studiul calitativ al efectelor de polarizare a luminii la trecerea ei printr-o substanta. – Din fr. polariscope.
VIZIBIL, -A, vizibili, -e, adj. Care poate fi vazut (cu ochiul sau cu un instrument optic) ♦ Fig. Evident, vadit; neindoielnic, incontestabil. – Din fr. visible, lat. visibilis.
PUPILA, pupile, s. f. 1. Deschizatura rotunda din mijlocul irisului, prin care se face adaptarea vederii in functie de luminozitate, de distanta etc.; lumina ochiului. 2. (Fiz., in sintagmele) Pupila de intrare = deschidere reala sau o imagine a sa care limiteaza cantitatea de lumina care patrunde intr-un instrument optic. Pupila de iesire = deschidere reala sau o imagine a sa care limiteaza conul de raze de lumina emergente dintr-un sistem optic. – Din fr. pupille, lat. pupilla.
OCULAR, -A, oculari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care tine de ochi1, privitor la ochi1, al ochiului1. ◊ Martor ocular = persoana care a vazut cum s-a petrecut un fapt. 2. S. n. Sistem optic convergent sau divergent alcatuit dintr-o lentila sau dintr-un grup de lentile ale unui instrument optic, care serveste la observarea imaginii date de obiectivul microscopului, al lunetei etc. – Din fr. oculaire, lat. ocularius.
OPTIMETRU, optimetre, s. n. instrument optic de mare precizie cu care se masoara dimensiunile pieselor. – Din fr. optimetre.
OTOSCOP, otoscoape, s. n. instrument optic cu care se examineaza canalul auditiv extern si timpanul. – Din fr. otoscope.
LAPAROSCOPIE, laparoscopii, s. f. (Med.) Metoda de investigare a cavitatii abdominale si a organelor abdominale cu un instrument optic. – Din fr. laparoscopie.
LUPA, lupe, s. f. 1. instrument optic alcatuit dintr-o lentila convergenta sau dintr-un ansamblu convergent de lentile care, fiind asezate in fata unui obiect, dau o imagine marita a acestuia. 2. (In siderurgie) Bucata de otel buretos amestecat cu zgura, obtinuta prin anumite procedee metalurgice. – Din fr. loupe.
LUMINOZITATE, luminozitati, s. f. 1. Insusire a unui corp de a fi luminos (I 1); stralucire. ♦ (Fiz.) Caracteristica a instrumentelor optice, exprimata prin raportul dintre iluminarea imaginii unui obiect si stralucirea obiectului. ♦ (Astron.) Stralucire a stelelor, exprimata fie prin emisiunea totala de energie luminoasa, fie in raport cu luminozitatea soarelui. 2. Insusirea unui loc, a unei incinte etc. de a fi luminoase (I 2). 3. Fig. Seninatate, limpezime; optimism; bucurie. – Din fr. luminosite.
SPECTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, in conditii determinate, o marime data. ♦ Ansamblul imaginilor obtinute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiatiei electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea liniilor de fluid in miscare, a liniilor de camp dintr-un magnet etc. ♦ Totalitate a radiatiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse in functie de lungimea lor de unda sau de frecventa (si inregistrate). 2. Fantasma, fantoma. ♦ Fig. Ceea ce produce ingrijorare, spaima; pericol iminent. – Din fr. spectre, germ. Spektrum.
SPECTRAL, -A, spectrali, -e, adj. 1. Care apartine spectrului (1), privitor la spectru; de culoarea spectrului; ca de spectru. ◊ Analiza spectrala = metoda de identificare a diferitelor elemente dintr-un corp cu ajutorul analizei spectrului luminii emise de corp. instrument spectral = instrument optic folosit pentru a obtine dispersarea unei radiatii electromagnetice compuse in radiatiile monocromatice componente. 2. Cu aspect de fantoma; fantomatic. – Din fr. spectral.
TELEMETRU, telemetre, s. n. 1. instrument optic folosit pentru masurarea distantei dintre locul unde este instalat instrumentul si un punct departat sau inaccesibil. 2. Dispozitiv auxiliar al unui aparat fotografic, care permite reglarea distantei focale a obiectivului in functie de departarea pana la obiectul vizat. – Din fr. telemetre.
TEODOLIT, teodolite, s. n. instrument optic pentru masurarea unghiurilor orizontale si verticale, alcatuit dintr-o luneta mobila, care se poate roti in fata unui cadran impartit in grade, si folosit in lucrarile geodezice si topografice. [Pr.: te-o-] – Din fr. theodolite.
COLIMATOR, colimatori, s. n. 1. Dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. instrument optic pentru determinarea aproximativa a unei directii. 3. (In expr.) A lua (pe cineva) in colimator = a urmari, a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept) pe cineva. – Din fr. collimateur.
COLIMATIE s. f. (Fiz.) Reglare a instrumentelor optice in scopul realizarii unei coincidente intre axa lor optica si cea de vizare. – Din fr. collimation, germ. Kollimation.
REDRESOR, -OARE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentila, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a indrepta imaginea rasturnata data de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent de fluid abatut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redreseaza. – Din fr. redresseur.
REFRACTOMETRU, refractometre, s. n. instrument optic pentru masurarea indicelui de refractie al substantelor. – Din fr. refractometre.
REAL2, -A, reali, -e, adj. 1. Care are o existenta obiectiva, independenta de constiinta sau de vointa, care exista in realitate; obiectiv, adevarat. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce exista, ceea ce este real; realitate. 2. De netagaduit; efectiv, indiscutabil, veritabil. 3. (In sintagmele) (Ec. pol.) Valoare reala = valoarea intrinseca in aur a unei monede. (Jur.) Drept real = drept pe care o persoana il exercita asupra unui lucru in mod direct si imediat. Sectie reala sau invatamant real = sectie a unui liceu ori invatamant in care se studiaza cu precadere disciplinele exacte. Imagine reala = imagine a unui obiect obtinuta cu un instrument optic (si care poate fi prinsa pe un ecran, pe o pelicula). Numar real = numar care poate fi exprimat ca limita a unui sir convergent de numere rationale. [Pr.: re-al] – Din lat. realis, it. reale, germ. real, fr. reel.
DIOPTRU, dioptre, s. n. (Fiz.) 1. Suprafata care separa doua medii transparente cu indici de refractie diferiti. 2. Dispozitiv sau instrument optic care determina linia de vizare spre un punct dat. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptre.
SPECTROFOTOMETRU, spectrofotometre, s. n. instrument optic care serveste la compararea intesitatii fiecareia dintre radiatiile monocromatice care constituie un fascicul de radiatie compusa cu intensitatea radiatiilor de aceeasi frecventa dintr-un fascicul de comparatie. – Fr. spectrophotometre (<gr.).
SEXTANT, sextanti, s. m. instrument optic format dintr-un arc gradat egal cu o sesime de cerc, prevazut cu doua oglinzi si cu o luneta mica, care se intrebuinteaza la masurarea distantei unghiulare dintre doua puncte si se foloseste in astronomie, navigatie si aviatie. [Pl. si: (n.) sextante] – Din fr. sextant.
SPAT s. n. (In sintagma) Spat de Islanda = varietate de calcit caracterizata prin dimensiunile mari si prin transparenta perfecta a cristalelor, utilizata la instrumentele optice. – Din fr. spath, germ. Spat.
SPECTROFOTOMETRU, spectrofotometre, s. n. instrument optic care serveste la obtinerea spectrelor de emisie sau de absorbtie ale substantelor, cu ajutorul caruia se determina atat lungimile de unda ale liniilor spectrale, cat si intensitatile acestor linii prin comparare cu liniile unui spectru cunoscut. – Din fr. spectrophotometre.
SPECTROSCOP, spectroscoape, s. n. instrument optic cu care se examineaza si se studiaza vizual spectrul luminii. – Din fr. spectroscope.
CONDENSOR, condensoare, s. n. Dispozitiv al unui instrument optic care serveste la concentrarea si dirijarea luminii intr-o directie determinata. – Din fr. condenseur.
ABERATIE ~i f. 1) Deviere de la norma. 2) Defect al unei imagini produs de un instrument optic. ◊ ~ vizuala astigmatism. 3) fig. Incalcare constienta sau involuntara a unui principiu, a unei norme, a unui adevar; ratacire; greseala; eroare. [G.-D. aberatiei; Sil. -ti-e] /<lat. aberrato, ~onis, fr. aberration
BINOCLU ~ri n. 1) instrument optic format din doua lunete paralele, folosit pentru a observa obiectele situate la distanta. 2) Fel de pansament, care acopera ambii ochi; pansament binocular. [Sil. -no-clu] /<fr. binocle
COLIMATOR ~oare n. 1) Dispozitiv optic care transforma un fascicul de raze divergent sau convergent intr-unul paralel. 2) instrument optic pentru determinarea unei directii. ◊ A lua in ~ a supraveghea; a avea in atentie. /<fr. collimateur
HELIOMETRU ~e n. instrument optic pentru masurarea distantelor unghiulare mici dintre astri, precum si a diametrului aparent al Soarelui si al altor corpuri ceresti. /<fr. heliometre
LUNETA ~e f. instrument optic compus din mai multe lentile pentru observarea obiectelor indepartate. ~ astronomica. /<fr. lunette
LUPA ~e f. instrument optic constand dintr-o lentila convergenta care formeaza imagini virtuale marite ale obiectelor cercetate. /<fr. loupe
OCHEAN ~e n. instrument optic pentru examinarea amanuntita, cu un singur ochi, a obiectelor situate la distante mari de observator; luneta. [Sil. -chean] /<it. occhiale
OPTIMETRU ~e n. instrument optic de mare precizie pentru masurarea dimensiunilor unor piese. /<fr. optimetre
REFRACTOMETRU ~e n. instrument optic pentru determinarea indicilor de refrac-tie ai substantelor. /<fr. refractometre
SEXTANT ~e n. instrument optic folosit in marina, aviatie, astronomie, pentru masurarea distantei unghiulare. /<fr. sextant
SPAT ~uri n. : ~ de Islanda varietate cristalina si transparenta de calcit, din care se confectioneaza prisme pentru instrumentele optice. /<fr. spath, germ. Spat
SPECTROSCOP ~oape n. instrument optic pentru observarea (vizuala) a spectrului luminii (sau al altei radiatii). [Sil. spec-tro-scop] /<fr. spectroscope, germ. Spektroskop
TELESCOP ~oape n. instrument optic pentru studierea corpurilor ceresti dupa radiatia lor electromagnetica. [Sil. -le-scop] /<fr. telescope, lat. telescopium
TEODOLIT ~e n. instrument optic goniometric de precizie folosit in geodezie si astronomie. [Sil. te-o-] /<fr. theodolite
FOCALIZARE s.f. Actiunea de a focaliza si rezultatul ei; focalizatie. ♦ Concentrarea intr-un focar a razelor de unde sau de particule in miscare; focusare. ♦ Operatia de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea sa fie vazuta clar. [< focaliza].
FOTOMETRU s.n. 1. instrument optic pentru masurarea intensitatii luminoase. 2. instrument pentru determinarea sensibilitatii ochiului la lumina. [< fr. photometre, cf. gr. phos – lumina, metron – masura].
ICONOSTROF s.n. instrument optic care da imaginea rasturnata a obiectelor, folosit in gravura pentru reproducerea modelelor. [< fr. iconostrophe, cf. gr. eikon – imagine, strophe – intoarcere].
LUNETA s.f. 1. instrument optic format dintr-un tub cu mai multe lentile, folosit pentru observarea de la departare a unor obiecte etc. 2. Dispozitiv fixat pe o masina-unealta, servind la sustinerea pieselor care se prelucreaza. 3. Element arhitectonic in forma de bolta semicirculara, care strapunge partea inferioara a unei cupole sau a unei bolti mai mari. ◊ Luneta cilindrica = bolta rezultand din intersectia a doi semicilindri de raze inegale. [< fr. lunette].
LUPA s.f. 1. instrument optic format dintr-o lentila convergenta, folosit la examinarea obiectelor foarte mici. 2. (Metal.) Lentila (2). 3. Umflatura aparuta sub piele. ♦ Excrescenta lemnoasa care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. [< fr. loupe].
PLEUROSCOP s.n. instrument optic folosit in pleuroscopie. [< fr. pleuroscope].
SPECTROFOTOMETRU s.n. instrument optic folosit in spectrofotometrie. [< fr. spectrophotometre].
COLIMATIE s. f. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidenta dintre axa lor optica si linia de vizare. (<fr. collimation, germ. Kolimation)
COLPOSCOP s. n. instrument optic folosit in colposcopie. (<fr. colposcope)
ACROMAT, -A s.m. si f. Cel care nu poate distinge culorile. // adj. Obiectiv acromat = obiectiv al unui instrument optic acromatic. [Cf. fr. achromat, germ. akromat].
BINOCLU s.n. 1. instrument optic format din doua lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele asezate la distanta. 2. Pansament care acopera amandoi ochii. [Pl. -uri. / < fr. binocle].
COLPOSCOP s.n. instrument optic folosit in colposcopie. [< germ. Kolposcop].
GROSISMENT s.n. Raportul unghiurilor sub care se vede acelasi obiect cu un instrument optic si cu ochiul liber; marire; ingrosare. [< fr. grossissement].
HISTEROSCOPIE s.f. (Med.) Examinare a cavitatii uterine cu ajutorul unui instrument optic special. [Gen. -iei. / < fr. hysteroscopie, cf. gr. hystera – uter, skopein – a privi].
binoclu (binocluri), s. n. – instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distanta. Fr. binocle. – Der. binocla, vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furis); binocular, adj. din fr. binoculaire.
OFTALMOMETRU s.n. 1. instrument optic pentru determinarea cantitativa a defectului de astigmatism. 2. instrument optic pentru determinarea distantei vizibilitatii distincte a ochiului. [< fr. ophtalmometre].
PERISCOP s.n. instrument optic, format dintr-un tub metalic rigid sau telescopic prevazut cu lentile si prisme cu reflexie totala, prin care se poate privi peste obstacole sau din submarinele aflate in imersiune. [Pl. -scoape. / < fr. periscope, cf. gr. periskopein < peri – in jur, skopein – a privi, a cerceta].
REDRESOR, -OARE adj. Care redreseaza. // s.n. 1. Aparat pentru transformarea unui curent electric alternativ in curent continuu. 2. Sistem optic servind pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ♦ (Med.) Aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol oarecare. [Cf. fr. redresseur].
SEXTANT s.m. instrument optic folosit pentru masurarea distantei unghiulare dintre doi astri, dintre doua repere situate pe apa, pe uscat etc. [Pl. -nti, (s.n.) -nte. / < fr. sextant, cf. lat. sextans].
SPECTROSCOP s.n. instrument optic folosit pentru observarea spectrelor luminoase. [< fr. spectroscope, cf. lat. spectrum – spectru, gr. skopein – a cerceta].
TELEMETRU s.n. 1. instrument optic pentru masurarea rapida a distantelor fara a le parcurge. 2. Dispozitiv care se cupleaza la aparatele fotografice pentru a regla distanta. [< fr. telemetre, cf. gr. tele – departe, metron – masura].
TELESCOP s.n. instrument optic folosit pentru observarea astrilor, al carui obiectiv este o oglinda mare concava. [< fr. telescope, cf. gr. tele – departe, skopein – a observa].
TEODOLIT s.n. instrument optic goniometric de precizie pentru masurarea unghiurilor verticale si orizontale, a distantelor zenitale si a azimuturilor, folosit in geodezie si astronomie. [Pron. te-o-. / < fr. theodolite].
ARTROSCOP s. n. instrument optic folosit in artroscopie. (< engl. arthroscope)
BINOCLU s. n. 1. instrument optic din doua lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanta. 2. pansament care acopera amandoi ochii. (< fr. binocle, lat. binoculus)
CELIOSCOP s. n. instrument optic folosit in celioscopie. (< fr. coelioscope)
FOCALIZARE s. f. actiunea de a focaliza. ◊ concentrarea intr-un focar a razelor de unde sau de particule in miscare; focalizatie, focusare. ◊ operatia de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea sa fie vazuta clar. (< focaliza)
GROSISMENT s. n. raportul unghiurilor sub care se vede acelasi obiect cu un instrument optic si cu ochiul liber. (< fr. grossissement)
HISTEROSCOP s. n. instrument optic folosit in histeroscopie. (< fr. hysteroscope)
ICONOSTROF s. n. instrument optic care da imaginea rasturnata a obiectelor, folosit in gravura. (< fr. iconostrophe)
LUNETA s. f. 1. instrument optic dintr-un tub cu mai multe lentile, pentru observarea unor obiecte indepartate. 2. dispozitiv pe o masina-unealta servind la sustinerea pieselor de prelucrat. 3. element arhitectonic in forma de bolta semicirculara, care strapunge partea inferioara a unei cupole sau a unei bolti mari. ♦ ~ cilindrica = bolta rezultand din intersectia a doi semicilindri cu raze inegale. ◊ (la portaluri, ferestre) suprafata plana intre lintel si arc. ◊ coronament semicircular al unui altar poliptic. (< fr. lunette)
LUPA s. f. 1. instrument optic dintr-o lentila convergenta, servind la examinarea obiectelor de dimensiuni foarte mici, a inscriptiilor etc. 2. (metal.) lentila (2). 3. umflatura aparuta sub piele. ◊ excrescenta lemnoasa care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor. (< fr. loupe)
MICROSCOP s. n. instrument optic de laborator cu un sistem de lentile, pentru observarea si cercetarea obiectelor si formatiunilor extrem de mici, care nu pot fi vazute cu ochiul liber. (< fr. microscope, germ. Mi-kroskop)
OCHEAN s. n. instrument optic care apropie obiectele departate. (dupa it. occhialone)
OPTIMETRU s. n. instrument optic de precizie pentru masurarea dimensiunilor pieselor. (< fr. optimetre)
OTOSCOP s. n. instrument optic folosit in otoscopie. (< fr. otoscope)
PERISCOP s. n. instrument optic, dintr-un tub metalic rigid sau telescopic cu lentile si prisme cu reflexie totala, prin care se poate privi peste obstacole sau din submarinele aflate in imersiune. (< fr. periscope)
PLEUROSCOP s. n. instrument optic folosit in pleuroscopie. (< fr. pleuroscope)
REDRESOR, -OARE I. adj. care redreseaza. II. s. n. 1. aparat, instalatie care transforma curentul electric alternativ in curent continuu. 2. sistem de lentile sau de prisme pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ◊ (med.) aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol. (< fr. redresseur)
SEXTANT s. n. 1. instrument optic pentru masurarea distantei unghiulare dintre doi astri, dintre doua repere situate pe apa, pe uscat etc. 2. arc sau sector de cerc egal cu 60°. (< fr. sextant, lat. sextans)
STEREOSCOP s. n. instrument optic folosit in stereoscopie. (< fr. stereoscope)
TELEMETRU s. n. 1. instrument optic pentru masurarea distantelor pana la un punct de vizare indepartat. 2. dispozitiv care se cupleaza la aparatele fotografice pentru a regla distanta. (< fr. telemetre)
TELESCOP s. n. 1. instrument optic pentru observarea corpurilor ceresti bazat pe fenomenul reflexiei luminii pe o oglinda concava. 2. luneta marina. (< fr. telescope)
ABBE, Ernst (1840-1905), fizician german. Contributii in teoria si constructia instrumentelor optice (asociat al lui C. Zeiss); a studiat formarea imaginilor in microscop.
AMBOISE [ãbuaz], localit. in partea central-vestica a Frantei (Touraine), pe Loara; 10,9 mii loc. (1982). instrumente optice si mase plastice. Incalt. Castel in stil gotic si al Renasterii, reconstruit spre sfirsitul sec. 15 de catre Carol VIII, resedinta regala.
BINOCLU, binocluri, s. n. instrument optic alcatuit din doua mici lunete terestre asezate paralel la o distanta egala cu cea dintre pupilele observatorului, folosit pentru a vedea obiectele situate la distanta. – Fr. binocle.
GERMANIU (‹ fr. {i}; {s} Germania) s. n. Element chimic (Ge; nr. at. 32, m. at. 72,59), semimetal alb-argintiu cu luciu metalic. In natura se gaseste in argirodit (in care a fost descoperit de chimistul german C. Winkler, in 1886) si germanit. Functioneaza in combinatii in starile de valenta 2 si 4. G. in stare foarte pura este folosit ca seconductor, la fabricarea diodelor de comutatie, tranzistorilor, detectoarelor de radiatii, iar oxidul de g. la confectionarea instrumentelor optice.
ULTRAMICROSCOP, ultramicroscoape, s. n. Microscop puternic in care iluminarea obiectelor se face in directie perpendiculara pe directia axei optice a instrumentului, astfel incat prin directia luminii pot fi examinate corpurile care nu sunt vizibile cu microscopul obisnuit. – Din fr. ultramicroscope, germ. Ultramikroscop.
ALPACA1 f. Aliaj inoxidabil de cupru, nichel si zinc, din care se fac diferite obiecte (tacamuri, instrumente medicale, optice etc.). [G.-D. alpacalei] /<germ. Alpaka
ALPACA2 s.f. Aliaj inoxidabil de cupru, nichel si zinc, intrebuintat la fabricarea tacamurilor, a instrumentelor medicale, optice etc.; argentan. [< germ. Alpaka].
VIZOR I. s. n. 1. dispozitiv adaptat la instrumentele sau aparatele optice, care permite prinderea in campul aparatului a obiectului de observat. 2. deschizatura mica (circulara) la o usa pentru a permite cuiva sa vada in exterior sau in interior; vizeta, viziera (2). II. s. m. (pl.) ochelarii mastilor de gaze. (< fr. viseur)
HELIOSTAT, heliostate, s. n. instrument alcatuit dintr-un sistem optic, pus in miscare de un mecanism de ceasornic, folosit pentru a transmite un fascicul de raze solare intr-o directie determinata. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliostat.
OPTOMETRU, optometre, s. n. instrument folosit pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului. – Din fr. optometre.
CISTOSCOP s.n. instrument prevazut cu un dispozitiv optic, care permite examinarea interiorului vezicii u*****e. [< fr. cystoscope, cf. gr. kystis – vezica, skopein – a examina].
ANALIZOR s. n. 1. instrument pentru determinari analitice. 2. dispozitiv optic cu care se studiaza polarizarea luminii. 3. orice aparat cu un sistem de receptionare si de analiza a unor informatii. (< fr. analyseur)
TROCAR, trocare, s. n. Instrument chirurgical in forma de tub ascutit (cu maner), folosit la efectuarea punctiilor sau la introducerea in unele cavitati ale organismului a unor instrumente chirurgicale sau a unor dispozitive optice. – Din fr. trocart, germ. Trokar, engl. trocar.
STADIMETRU ~e n. geol. instrument geodezic pentru determinarea pe cale optica a distantelor si a diferentelor de nivel de pe teren; tahimetru. /<fr. stadimetre
TAHIMETRU ~e n. 1) instrument geodezic pentru determinarea pe cale optica a distantelor si diferentelor de nivel de pe teren; stadimetru. 2) Aparat pentru masurarea vitezei unui curs de apa. [Sil. -me-tru; Var. taheometru] /<fr. tachymetre
COLIMATOR s.n. Dispozitiv optic intrebuintat pentru determinarea unei directii. ♦ instrument constituit dintr-o luneta ajutatoare, care se ataseaza la luneta unui aparat de masurat sau de vizat. [Pl. -oare. / < fr. collimateur].
COLIMATOR s. n. 1. dispozitiv optic pentru colimarea fasciculelor de raze. 2. instrument de vizare pentru determinarea aproximativa a unei directii. ♦ (fam.) a lua (pe cineva) in ~ = a observa comportamentul cuiva; a persecuta (pe nedrept). (<fr. collimateur)
STEREOSCOPIE s.f. Ramura a opticii care studiaza vederea in relief, metodele si instrumentele stereoscopice. ♦ Procedeu de inregistrare si de redare a imaginii care permite reconstituirea tridimensionala a subiectului fotografiat sau filmat. ♦ Tehnica constructiei instrumentelor stereoscopice. [Gen. -iei. / cf. fr. stereoscopie].
STEREOSCOPIE s. f. 1. ramura a opticii care studiaza vederea in relief, metodele si instrumentele stereoscopice. 2. procedeu de inregistrare si redare a imaginii care permite reconstituirea tridimensionala a subiectului fotografiat sau filmat. 3. tehnica constructiei instrumentelor stereoscopice. (< fr. stereoscopie)
TELETOP s.n. instrument topografic compus dintr-o busola si un telemetru optic cu baza variabila. [< fr. teletop].
REDRESOR2 ~oare n. 1) Aparat pentru redresarea curentului electric; supapa electrica. 2) Sistem optic care serveste la redresarea imaginii rasturnate date de obiectivul unui instrument. 3) med. Aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. /<fr. redresseur
TAHIMETRU, tahimetre, s. n. 1. instrument topografic alcatuit dintr-un dispozitiv special, care permite determinarea pe cale optica a distantei pana la un punct vizat, prin citire cu ajutorul unei mire asezate in acest punct. 2. Aparat folosit pentru masurarea vitezei curentului cursurilor de apa. – Din fr. tachymetre.
MICROMETRU s.n. instrument de mare precizie, cu care se masoara dimensiuni mici. ♦ instrument gradat adaptat la ocularul unui microscop sau al unui alt aparat optic pentru a masura dimensiunile obiectelor observate. [< fr. micrometre, cf. germ. Mikrometer < gr. mikros – mic, metron – masura].
TELETOP1 s. n. instrument pentru ridicari topografice expeditive compus dintr-o busola si un telemetru optic cu baza variabila. (< fr. teletop)
STATIV s.n. 1. Dispozitiv de laborator pentru sustinerea aparatelor in timpul lucrului. ♦ Parte a unui microscop care sustine dispozitivul optic. 2. Trepied montabil cu planseta, pe care se fixeaza aparatul fotografic sau cinematografic, instrumentele geodezice etc. [< germ. Stativ, fr. statif].
STATIV s. n. 1. dispozitiv pentru sustinerea unor piese sau aparate de laborator. ◊ parte a unui microscop care sustine dispozitivul optic. 2. trepied montabil, cu planseta, pe care se fixeaza aparatul fotografic sau cinematografic, aparatele de iluminat, instrumentele geodezice etc. (< germ. Stativ, fr. statif)
OPTICA f. 1) Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul luminii si a particularitatilor acesteia. 2) Totalitate a aparatelor si a instrumentelor a caror functionare este bazata pe legile reflectiei si refractiei luminii. 3) fig. Mod de interpretare a faptelor si fenomenelor. /<fr. optique, lat. optice
MICROMETRU I. s. n. instrument de precizie in micrometrie. ♦ ~ ocular (sau obiectiv) = placuta gradata adaptata la ocularul (sau obiectivul) unui microscop, ori alt aparat optic pentru a masura dimensiunile obiectelor studiate. II. s. m. micron. (< fr. micrometre)
STEREOSCOPIE s. f. Ramura a opticii care se ocupa cu procedeele de inregistrare si de redare a imaginilor in relief si cu studiul proprietatilor optico-mecanice ale instrumentelor folosite in acest scop. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stereoscopie.
ANALIZATOR, analizatoare, s. n. 1. instrument care serveste la determinari analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simt, din nervi si din celule ale creierului) care culege, transmite, analizeaza si sintetizeaza senzatiile. Analizatorul optic. – Analiza + suf. -tor.
ANALIZATOR, analizatoare, s. n. 1. instrument care serveste la determinari analitice. 2. Aparat al organismului animal (format dintr-un organ de simt, din nervi si din celule ale creierului) care culege, transmite, analizeaza si sintetizeaza senzatiile. Analizatorul optic. – Din analiza + suf. -(a)tor.
ETALONA, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de masura; a verifica gradarea unui instrument de masura. ♦ A marca, a fixa valoarea reala a marimii de masurat; a compara direct o masura-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile si secventele dintr-un film din punctul de vedere al densitatii optice si al culorii. – Din fr. etalonner.
