E*******E, e*******i, s. f. 1. E******e. 2. Proces fiziologic care se manifesta prin activitatea functionala (contractie, secretie sau generare de impulsuri) a unei celule, a unui tesut sau a unui organ, ca raspuns la un factor stimulativ intern sau extern. 3. Producere a unui camp magnetic util in masini, aparate sau instrumente electrice. 4. Producere a campului magnetic inductor util in masinile electrice, in unele aparate electrice si instrumente electrice. – Din fr. e********n, lat. e*******o.

COMBINATOR, -OARE, combinatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care combina, care determina o combinatie. 2. S. n. Aparat care poate realiza combinatii de asociatie intre masini, aparate si instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.

E*******E s. f. 1. e******e. 2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activitatii functionale a unei celule, a unui tesut sau organ ca reactie la un stimul. 3. stare de enervare, de incordare, de atatare. 4. producere a unui camp magnetic util in masini, aparate sau instrumente electrice. ◊ producere a campului magnetic inductor util in masinile, aparatele si instrumentele electrice. (< fr. e********n, lat. e*******o)

WATTMETRU, wattmetre, s. n. instrument electric de masura folosit pentru masurarea (in wati a) puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. – Din fr. wattmetre.

VOLTAMPERMETRU, voltampermetre, s. n. instrument electric de masura indicator, care cuprinde un voltmetru si un ampermetru intr-o cutie comuna, putand fi folosit succesiv ca voltmetru si ca ampermetru. – Din fr. voltamperemetre.

VOLTMETRU, voltmetre, s. n. instrument electric folosit pentru masurarea tensiunii electrice si a tensiunii electromotoare, cu indicatiile scalei exprimate direct in volti sau in multiplii sau submultiplii voltului. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. – Din fr. voltmetre.

VOLUMETRU, volumetre, s. n. instrument electric pentru controlul nivelului semnalului audio intr-o cale de transmisie. – Din fr. volumetre.

OHMMETRU, ohmmetre, s. n. instrument electric portativ pentru masurarea rezistentelor electrice. [Pr.: om-me-] – Din fr. ohmmetre.

TERMOCUPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcatuit din doua conductoare diferite avand capetele sudate si dintr-un instrument electric de masura intercalat in circuit, folosit pentru masurarea caldurii. – Din fr. thermocouple.

APRINZATOR ~oare n. 1) Dispozitiv care aprinde fitilul unei incarcaturi explozive. 2) instrument (electric) cu care se aprinde flacara la aragaz. /aprinz (a aprinde) + suf. ~ator

ONDULATOR¹ ~oare n. 1) Aparat pentru receptionarea semnalelor telegrafice si inregistrarea lor pe o banda de hartie (sub forma de linie ondulata). 2) instrument (electric) cu ajutorul caruia se onduleaza parul; drot. /<fr. ondulateur

SINTETIZATOR s.n. (Muz.) instrument electric cu claviatura, comutatoare de filtre, posibilitati de memorizare etc., avand o larga paleta de timbre si sonoritati, care este folosit in jaz. [Dupa engl. synthesizer].

VOLTAMPERMETRU s.n. instrument electric de masura care indica direct produsul dintre valorile efective ale tensiunii si ale intensitatii unui curent electric. ♦ instrument de masura indicator, care poate fi folosit succesiv ca voltmetru si ca ampermetru. [< fr. voltamperemetre].

COMPENSATOR, -OARE I. adj. care compenseaza; compensativ, compensatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic care lucreaza in vederea obtinerii unei compensari de variatie, de efort etc. 2. masina electrica rotativa pentru imbunatatirea factorului de putere in retele de curent alternativ. 3. instrument electric de masura bazat pe metoda compensarii. III. s. m. specialist autorizat sa efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave. (< fr. compensateur)

SINTETIZOR s. n. 1. instrument electric cu claviatura, comutatoare de filtre, posibilitati de memorizare etc., avand o larga paleta de timbre si sonoritati, in muzica electronica, usoara si de film. 2. aparat electronic complex care permite efectuarea sintezei cuvintelor; procesor electronic care reduce redundanta semnalelor vorbirii umane in scopul manipularii lor cu eficienta maxima in diferite sisteme. (< fr. synthetiseur)

CAMBRIDGE [keimbridʒ] 1. Oras in Marea Britanie (Anglia), la NE de Londra; 100 mii loc. (1984, cu suburbiile). Ind. electronica, a cimentului si poligrafica. Nod de comunicatii. Muzee. Capela Colegiului regal (sec. 15-16). Colegiu universitar celebru (sec. 12). ♦ Platonicienii de la C. = grup de filozofi (Benjamin Whichcote, Ralph Cudworth, Henry More, John Smith) din sec. 17 care au incercat sa reconcilieze etica crestina si umanismul Renasterii, religia si noua stiinta, credinta si ratiunea. 2. Oras in NE S.U.A. (Massachusetts), in aglomeratia Boston; 95,3 mii loc. (1980). Ind. constr. de masini (masini electrice, instrumente de precizie, cabluri) prelucr. cauciucului sintetic, poligrafica si a hirtiei. Universitatea „Harvard” (1636). Institutul de Tehnologie din Massachusetts (1861). Fundat in 1630.

WATTMETRU, wattmetri, s. m. instrument electric de masura, folosit pentru masurarea puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. [Pr.: vatmetru] – Fr. wattmetre.

BATERIE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusa din patru, sase sau opt tunuri, cu mijloacele de tractiune, utilajul si personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate in vederea executarii unei operatii. ◊ Baterie electrica = reunire a mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce electricitate. Baterie solara = sursa de energie formata dintr-un grup de generatoare fotoelectrice cu semiconductori, care transforma energia radiatiei solare in energie electrica. 3. Ansamblul instrumentelor de percutie (intr-o orchestra). 4. Vas cu gheata in care se afla sticle cu bautura. ♦ P. ext. Un litru de vin si o sticla de sifon luate impreuna. – Din fr. batterie.

SINCRONOSCOP, sincronoscoape, s. n. 1. instrument folosit pentru a indica daca doua fenomene periodice sunt sincrone. 2. instrument folosit pentru determinarea momentului in care a fost realizata sincronizarea a doua tensiuni electrice alternative. ♦ instrument alcatuit dintr-un oscilograf catodic, folosit pentru reprezentarea vizuala a formelor de unda. – Din fr. synchronoscope.

SINCRONOSCOP s.n. (Fiz.) 1. instrument care indica daca doua fenomene periodice sunt sincrone. 2. instrument care determina momentul in care a fost realizata sincronizarea a doua tensiuni electrice alternative. ♦ instrument asemanator cu un oscilograf, folosit pentru prezentarea vizuala a formelor de unda. [< fr. synchronoscope].

VOLTAMPERMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea produsului dintre valorile efective ale intensitatii si ale tensiunii unui curent electric alternativ. 2. instrument fotoelectric folosit succesiv ca voltmetru si ampermetru pentru curent continuu. (< fr. voltamperemetre)

BATERIE, baterii, s. f. 1. Subunitate de artilerie compusa din patru, sase sau opt tunuri, cu mijloacele de tractiune, utilajul si personalul necesar. 2. Grup de aparate, de dispozitive sau de piese identice asociate in vederea executarii unei operatii. ◊ Baterie electrica = reunirea mai multor butelii de Leyda sau a mai multor elemente voltaice spre a produce descarcari electrice sau curent electric. 3. Ansamblul instrumentelor de percutie (intr-o orchestra). 4. Vas cu gheata in care se afla sticle cu bautura. – Fr. batterie.

TUB s.n. 1. Teava de metal, de sticla etc. 2. Recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. Formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii (mai ales la animale). ♦ Tub fonator = organ, in forma de canal, cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (Tehn.) Aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, folosit la diferite montaje. ♦ Tub electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice. ♦ (La unele instrumente muzicale) Teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ♦ Invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. [Cf. fr. tube, lat. tubus].

CONVERTOR s. n. organ al sistemelor de reglare automata sau al aparatelor ori instrumentelor de masura electrice, care transforma datele dintr-o forma intr-o alta forma de reprezentare, fara a modifica valoarea informatiei. (< engl. converter)

VARMETRU, varmetre, s. n. instrument pentru masurarea puterii electrice reactive in retelele de curent alternativ. – Din fr. varmetre, engl. varmeter.

FARADMETRU, faradmetre, s. n. instrument pentru masurarea capacitatii electrice a condensatoarelor cu scara gradata in submultipli ai faradului. – Din fr. faradmetre, engl. faradmeter.

MICROAMPERMETRU, microampermetre, s. n. instrument pentru masurarea curentilor electrici foarte slabi. [Pr.: -cro-am-] – Din fr. microamperemetre.

COMPRESOR, -OARE, compresori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care comprima. 2. S. n. Masina, cu piston si cu rotor, intrebuintata pentru ridicarea presiunii unui gaz. 3. S. n. Cilindru metalic masiv, cu tractiune animala sau mecanica, servind la indesarea terasamentelor, nivelarea soselelor etc. 4. S. n. (In sintagma) Compresor de dinamica = aparat electronic care realizeaza compresia dinamicii semnalelor electrice. 5. S. n. (Med.) instrument cu care se strange un vas sanguin in timpul unei operatii. – Din fr. compresseur.

KILOAMPERMETRU s. n. instrument pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate, gradat in kiloamperi. (< fr. kiloampermetre)

OHMMETRU s. n. instrument pentru masurarea rezistentei electrice. (< fr. ohmmetre)

VOLTMETRU s. n. instrument pentru masurarea tensiunii electrice sau electromotoare in volti. (< fr. voltmetre)

AMPERORMETRU, amperormetre, s. n. instrument care inregistreaza sarcina electrica trecuta printr-un conductor. – Fr. ampereheuremetre.

KILOAMPERMETRU, kiloampermetre, s. n. (Fiz.) instrument folosit pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate. [Pr.: -lo-am-] – Din fr. kiloampermetre.

AMPERORMETRU, amperormetre, s. n. instrument de masura a sarcinii electrice care trece printr-un circuit electric de curent continuu. – Dupa fr. ampereheuremetre.

MILIVOLTMETRU, milivoltmetre, s. n. instrument de masura pentru tensiuni electrice foarte joase (de tipul milivoltului). – Din fr. millivoltmetre.

KILOAMPERMETRU ~e n. instrument folosit pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate. /< fr. kiloampermetre

VOLTMETRU ~e n. instrument folosit pentru masurarea tensiunii electrice intre doua puncte ale unui circuit. [Sil. volt-me-tru] /<fr. voltmetre

WATTMETRU ~e n. instrument folosit pentru masurarea puterii electrice in wati. [Sil. watt-me-tru] /< fr. watthmetre

AMPERORMETRU s.n. instrument de masura a sarcinii electrice in amperore. [< fr. ampereheuremetre].

SPINTEROMETRU s.n. instrument pentru masurarea lungimii scanteilor electrice. [< fr. spintherometre, cf. gr. spinther – scanteie, metron – masura].

COULOMBMETRU s.n. instrument de masura pentru sarcina electrica care trece printr-un circuit. [< fr. coulombmetre].

AMPERMETRU s. n. instrument pentru masurarea intensitatii curentului electric in amperi. (< fr. amperemetre)

COULOMBMETRU s. n. instrument de masura pentru sarcina electrica ce trece printr-un circuit. (< fr. coulombmetre)

ELECTROMAGNETIC, -A adj. 1. referitor la electromagnetism. ♦ camp ~ = stare fizica particulara a spatiului in care exista, in acelasi timp, un camp electric si unul magnetic. 2. (despre instrumente de masurat, relee etc.) bazat pe actiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. (< fr. electromagnetique)

GALVANOMETRU s. n. instrument pentru masurarea intensitatii curentilor electrici foarte slabi. (< fr. galvanometre)

REOSCOP s. n. instrument pentru prezenta unui curent electric. (< fr. rheoscope)

STELAJ s. n. 1. piesa de mobilier formata din rafturi suprapuse, pe care se asaza carti sau alte obiecte; etajera. 2. schelet metalic care sustine aparate, instrumente si dispozitive, o instalatie electrica. (< germ. Stellage)

CAPACIMETRU, capacimetre, s. n. instrument cu care se masoara capacitatea electrica. – Din fr. capacimetre.

ELECTROMETRU ~e n. instrument pentru masurarea diferentelor de potential electric. /<fr. electrometre

VOLTAMETRU ~e n. fiz. instrument de masurat intensitatea unui curent electric. /<fr. voltametre

ELECTROMAGNETIC, -A adj. Referitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Camp electromagnetic = starea fizica particulara a spatiului in care exista in acelasi timp un camp electric si un camp magnetic. 2. (Despre instrumente de masurat, relee etc.) Bazat pe actiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. [Cf. fr. electromagnetique].

VUMETRU s. n. instrument electronic pentru masurarea volumului semnalelor electrice de audiofrecventa. (<fr. vumetre)

AMPERMETRU s.n. instrument de masura a intensitatii curentului electric dintr-un circuit. [< fr. amperemetre].

ELECTROMETRU s.n. instrument pentru masurarea diferentelor de potential electric. [< fr. electrometre].

OHMMETRU s.n. instrument cu care se masoara rezistenta electrica. [Pron. om-me-. / cf. fr. ohmmetre].

GALVANOSCOP s. n. instrument pentru indicarea prezentei unui curent electric intr-un circuit. (< fr. galvanoscope)

TUB² s. n. 1. teava de metal, de sticla, de cauciuc etc. 2. recipient din metal subtire in care se tin diferite paste, preparate cosmetice etc. 3. formatiune anatomica de forma tubulara in organismele vii. ♦ ~ fonator = organ in forma de canal cu care se realizeaza sunetele vorbirii, delimitat de laringe si de buze si nari. 4. (tehn.) aparat in forma de teava in care sunt introdusi doi sau mai multi electrozi, la diferite montaje. ♦ ~ electronic = tub in care se gasesc doi sau mai multi electrozi si in care se produc descarcari electrice; ~ Geissler = tub care contine un gaz rarefiat si in care se produc descarcari electrice, la reclamele luminoase. ◊ (la unele instrumente muzicale) teava care produce sunete de diferite tonalitati la trecerea unui curent de aer prin ea. ◊ invelis cilindric din metal sau din carton care contine explozibilul si proiectilul unei arme de foc. (< fr. tube, lat. tubus)

ELECTROMETRU, electrometre, s. n. instrument electrostatic pentru masurarea diferentelor de potential electric. – Din fr. electrometre.

SPINTEROMETRU, spinterometre, s. n. instrument cu care se masoara valorile tensiunilor electrice inalte. – Din fr. spintherometre.

GALVANOMETRU s.n. instrument folosit pentru observarea si masurarea curentilor electrici de slaba intensitate; galvanoscop. [< fr. galvanometre].

VOLTMETRU s.n. instrument de masura a diferentelor de potential electric in volti. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. [< fr. voltmetre, cf. fr. volt – volt, gr. metron – masura].

TAHOMETRU s.n. instrument pentru masurarea turatiei motoarelor; tahimetru (2). ♦ Tahometru electric = tahogenerator. [< fr. tacheometre, germ. Tachometer, cf. gr. tachos – viteza, metron – masura].

LOGOMETRU s. n. instrument pentru masurarea raportului dintre doua marimi electrice. (< fr. logometre)

SPINTEROMETRU s. n. instrument cu care se masoara valorile tensiunilor electrice inalte. (< fr. spintherometre)

VARMETRU s. n. instrument pentru masurarea, in vari, a puterii electrice, reactive in retelele de curent alternativ. (< fr. varmetre)

ELECTROFON, electrofoni, -oane, adj., s. n. 1. Adj. (Despre instrumente muzicale) Care se caracterizeaza prin transformarea oscilatiilor electrice in sunete. 2. S. n. (Rar) Pick-up. – Din fr. electrophone.

REOSCOP, reoscoape, s. n. instrument cu care se constata prezenta unui curent electric. [Pr.: re-o-] – Din fr. rheoscope.

PIROGRAVA vb. I. tr. A grava cu un instrument de metal ascutit la varf si inrosit electric sau in foc. [< fr. pyrograver].

REOSCOP s.n. instrument cu care se constata prezenta unui curent electric. [Pl. -scoa-pe. / < germ. Rheoskop, cf. gr. rheos – curent, skopein – a privi].

WATTMETRU s. n. instrument pentru masurarea puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. (< fr. wattmetre)

CROYDON, oras in SE Marii Britanii (Anglia), la S de Londra; 319 mii loc. (1985). Aeroport. instrumente si aparatura pentru cercetare stiintifica si echipament electric. Ind. constr. de masini.

LOGOMETRU, logometre, s. n. instrument cu care se masoara raportul dintre doua marimi electrice. – Din fr. logometre.

ELECTRODINAMIC, -A, electrodinamici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la starile si la fenomenele legate de prezenta campului electromagnetic variabil in timp; referitor la actiunile care se exercita intre conductoarele parcurse de curentii electrici; care apartine acestor stari, fenomene si actiuni. ♦ (Despre instrumente de masura) Bazat pe interactiunea dintre doua bobine parcurse de curent electric. 2. S. f. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul proprietatilor electrice si magnetice ale materiei. – Din fr. electrodynamique.

FAZMETRU ~e n. instrument pentru masurarea diferentei de faza dintre doua marimi electrice de aceeasi frecventa. /<fr. phasemetre

MASINA ~i f. 1) Sistem tehnic constand din piese ce functioneaza coordonat, transformand o forma de energie in alta sau efectuand un lucru mecanic util. ◊ ~-agricola masina folosita in agricultura. ~-unealta masina echipata cu scule pentru aschiere, forfecare, taiere sau pentru deformare plastica. ~ electrica masina care transforma energia electrica in energie mecanica si invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operatiilor de calcul si de prelucrare a informatiei, care poate fi actionat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectueaza un lucru util. ~ de spalat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gatit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane si materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferata pentru remorcarea vagoanelor; locomotiva. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite intr-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. masinii] /<fr. machine, germ. Maschine

REOSCOP ~oape n. instrument cu ajutorul caruia se constata prezenta unui curent electric. [Sil. re-os-] /<fr. rheoscope, germ. Rheoskop

WATTMETRU s.m. instrument de masura a puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. [Pron. vat-. / < fr. wattmetre, cf. fr. watt, gr. metron – masura].

LOGOMETRU s.n. instrument de masura pentru masurarea raportului dintre doua marimi electrice. [< fr. logometre, cf. gr. logos – cuvant, metron – masura].

FAZMETRU s. n. instrument pentru masurarea diferentei de faza a doua fenomene electrice periodice. (< fr. phasemetre)

COSFIMETRU s. n. instrument pentru masurarea factorului de putere al unui circuit electric.

GALVANOCAUTER, galvanocautere, s. n. instrument chirurgical pentru cauterizari, pus in functie cu ajutorul curentului electric continuu. [Pr.: -ca-u-] – Din fr. galvanocautere

FAZMETRU, fazmetre, s. n. instrument care serveste la masurarea diferentei de faza intre marimi electrice de aceeasi frecventa. – Din fr. phasemetre.

ONDIOLINA s.f. instrument muzical electronic cu sunete inedite, obtinute prin modificarea v*********r electrice dupa dorinta interpretului. [Pron. -di-o-. / et. incerta].

BISTURIU (‹ fr. {i}) s. n. instrument utilizat la disectia sau la sectionarea tesuturilor vii. ♦ B. electric = b. folosit in chirurgia moderna, care realizeaza incizia cu ajutorul curentilor electrici de inalta frecventa. ♦ B. cu laser = b. care utilizeaza o raza laser in operatii de mare precizie si finete.

TAHOMETRU, tahometre, s. n. instrument de masurat viteza unghiulara si turatiile unei piese rotitoare. ◊ Tahometru electric = tahometru alcatuit dintr-un mic generator electric si dintr-un voltmetru electric, a carui scala e gradata in unitati de viteza unghiulara sau de turatie; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

ELECTROSCOP s. n. instrument cu care se pun in evidenta prezenta si felul sarcinilor electrice ale unui corp. (< fr. electroscope)

EXTENSOMETRU s. n. 1. instrument folosit in extensometrie. 2. dinamometru pentru masurarea extensiunii in kilograme. 3. aparat electric pentru masurarea variatiei dimensiunilor unor solide. (< fr. extensometre)

GALVANOMETRU, galvanometre, s. n. instrument cu care se constata prezenta si se masoara intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanometre.

REDRESOR² ~oare n. 1) Aparat pentru redresarea curentului electric; supapa electrica. 2) Sistem optic care serveste la redresarea imaginii rasturnate date de obiectivul unui instrument. 3) med. Aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. /<fr. redresseur

TELECLINOMETRU s. n. instrument cu care se masoara deviatia sondelor de la verticala, indicatiile fiind transmise electric la suprafata. (< fr. teleclinometre)

CHITARA, chitare, s. f. instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitara electrica = chitara fara cutie de rezonanta, prevazuta cu un transductor care transforma v********e coardelor in tensiuni alternative de audiofrecventa amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitara s. f.] – Din it. chitarra.

BATERIE s.f. 1. Subunitate de artilerie care cuprinde mai multe tunuri, un numar de militari care le manuiesc, utilajul si mijloacele de transport necesare. ♦ Terasament care protejeaza tunurile in pozitie de tragere. ♦ Sir de tunuri aflate de fiecare latura a unui bastiment de razboi. 2. Ansamblu de aparate, de masini etc. cu care se face aceeasi operatie. ◊ Baterie electrica = reunire de mai multe pile sau de acumulatoare electrice. 3. Vas cu gheata folosit pentru a raci vinul si sifonul din sticle. 4. Grupul instrumentelor de percutie intr-o orchestra de muzica usoara sau de jaz. 5. Baterie de teste = grup de mai multe teste legate impreuna printr-un scop comun. [Gen. -iei. <fr. batterie, it. batteria].

BATERIE s. f. 1. subunitate de artilerie, dintr-un numar variabil de plutoane, tunuri, rachete etc. ◊ terasament care protejeaza tunurile in pozitie de tragere. ◊ ansamblul tunurilor de acelasi calibru de pe o nava. 2. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate intre ele, care indeplinesc aceeasi operatie. ♦ ~ electrica = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solara = grup de celule fotoelectrice care transforma energia solara in energie electrica. 3. vas cu gheata pentru a raci vinul si sifonul din sticle; frapiera. 4. grupul instrumentelor de percutie intr-o orchestra. 5. ~ de teste = ansamblu de teste care vizeaza un anume aspect al structurii psihologice a cuiva. 6. ansamblu de custi metalice suprapuse, pentru intretinerea pasarilor, purceilor sau iepurilor de casa. (< fr. batterie, it. batteria)

ELECTRODINAMIC, -A I. adj. referitor la electrodinamica. ◊ (despre instrumente de masurat, relee etc.) bazat pe interactiunea dintre doua bobine parcurse de curent electric. II. s. f. ramura a fizicii care studiaza proprietatile electrice si magnetice ale materiei. ♦ ~a cuantica = teoria interactiunilor electromagnetice dintre particulele elementare electrizate. (< fr. electrodynamique)

ONDOGRAF s. f. instrument care inregistreaza pe o banda de hartie curba de v******e a unei tensiuni electrice. (< fr. ondographe)

DOZA² s.f. 1. Cutie folosita mai ales la instalatiile electrice cu conducte in tuburi pentru a face legaturile dintre conducte si ramificatii. 2. Aparat care produce un curent electric variabil sub actiunea v*********r pe care i le imprima o placa de fonograf; picup. 3. (Fot.) instrument ajutator pentru desfasurarea in bune conditii tehnice a developarii filmelor. [< germ. Dose].

ROCKFORD [rakfərd], oras in NNE S.U.A. (Illinois), situat pe Rock River, la 129 km NV de Chicago; 151,1 mii loc. (2002). Aeroport. Nod feroviar. Piata agricola pentru cereale. Ind. constr. de masini (masini-unelte, masini agricole, containere, utilaj textil, aparate si instrumente pentru rachetele aerospatiale, echipament de aer conditionat pentru avioane, piese si subansamble pentru automobile, motoare electrice, aparate de televiziune, suruburi s.a.), chimica (vopsele), de prelucr. a lemnului (mobila), pielariei, hartiei si alim. Muzeu de istorie naturala; Galerie de Arta. Orchestra simfonica. Fondat de englezi originari din New England in 1834 sub numele de Midway si mentionat documentar in 1836. In anii 1850-1852, aici s-au stabilit numerosi emigranti italieni si suedezi. Declarat oras in 1852.

CONTOR (dupa fr. compteur) s. n. instrument care masoara, prin insumare sau integrare, numarul elementelor unei multimi de obiecte sau de fenomene, energia electrica absorbita, cantitatea de fluid scursa etc. intr-un interval de timp dat. ◊ C. electric = contor care masoara si inregistreaza energia electrica absorbita de un receptor sau, in cazul circuitelor de curent continuu, sarcina electrica. ◊ C. de apa = apometru. ◊ C. de particule = dispozitiv pentru inregistrarea si numararea particulelor elementare existente intr-un mediu. ◊ C. Cerenkov = c. folosit pentru inregistrarea particulelor foarte rapide si determinarea energiei acestora, al carui principiu de functionare se bazeaza pe efectul Cerenkov. ◊ C. Geiger-Muller = c. utilizat pentru inregistrarea radiatiilor beta sau gama.

BATERIE ~i f. 1) mil. Subunitate de artilerie, utilata cu tunuri sau cu aruncatoare de mine. ~ antiaeriana. 2) tehn. Grup de elemente (aparate, piese, dispozitive) identice sau asemanatoare, care indeplinesc aceeasi functie. ◊ ~ electrica ansamblu de acumulatoare electrice, legate in serie. 3) Vas cu gheata, in care se pun la racire sticle cu bauturi. 4) muz. Ansamblul instrumentelor de percutie dintr-o orchestra (mai ales de muzica usoara sau de jaz). [Art. bateria; G.-D. bateriei] /< fr. batterie

FERASTRAU ~aie n. 1) Unealta prevazuta cu o lama (cu dinti ascutiti), actionata manual si folosita la taiat (lemne). ◊ ~ cu rama ferastrau cu lama montata intr-un cadru. ~ electric portativ masina-unealta avand un lant prevazut cu dinti taietori, actionata de un motor electric. ~ circular masina-unealta prevazuta cu un disc dintat, care, in timpul functionarii, executa o miscare de rotatie. 2) instrument muzical constand dintr-o lama dintata care produce sunete cu ajutorul unui arcus. /<ung. fureszto

ONDOGRAF, ondografe, s. n. instrument de masura care inregistreaza pe o banda de hartie curba de variatie a tensiunii sau a intensitatii curentului electric la incarcarea sau descarcarea periodica a unui condensator. – Din fr. ondographe.

REDRESOR, -OARE, redresori, -oare, s. n., adj. I. S. n. 1. Aparat sau dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine, dintr-un curent electric alternativ, un curent electric continuu. 2. Lentila, sistem de lentile sau de prisme, folosite pentru a indrepta imaginea rasturnata data de obiectivul unui instrument optic. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent de fluid abatut de un obstacol oarecare. II. Adj. Care redreseaza. – Din fr. redresseur.

LINEAL, lineale, s. n. 1. instrument metalic de forma unei bare, folosit pentru trasare, masurare sau verificare de dimensiuni. ♦ (Rar) Rigla. 2. Dispozitiv (actionat mecanic sau electric) format din piese paralelipipedice de otel forjat, care serveste la conducerea materialului de laminat la intrarea in unele laminoare. ♦ Bara de otel asezata in lungul unuia dintre valurile presei tipografice pentru a forma jgheabul de cerneala. 3. Dispozitiv al masinii de cusut, care serveste la formarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. 4. Element al unei masini de cardat bumbac, folosit la pieptanarea fibrelor scurte de pe toba. [Pr.: -ne-al] – Din germ. Lineal.

REDRESOR, -OARE adj. Care redreseaza. // s.n. 1. Aparat pentru transformarea unui curent electric alternativ in curent continuu. 2. Sistem optic servind pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ♦ (Med.) Aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. Dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol oarecare. [Cf. fr. redresseur].

SINCRONOSCOP ~oape n. 1) instrument pentru determinarea existentei sincronismului intre doua fenomene periodice. 2) Aparat pentru determinarea momentului in care are loc sincronizarea a doua tensiuni electrice alternative. /<fr. synchronoscope

REDRESOR, -OARE I. adj. care redreseaza. II. s. n. 1. aparat, instalatie care transforma curentul electric alternativ in curent continuu. 2. sistem de lentile sau de prisme pentru redarea imaginii unui obiect in pozitia sa reala de catre un instrument optic. ◊ (med.) aparat pentru redresarea unor malformatii osteoarticulare. 3. dispozitiv care readuce in directia initiala un curent lichid sau fluid care a fost abatut de un obstacol. (< fr. redresseur)

CAMERA ~e f. 1) Incapere in interiorul unei case; odaie. ~ mobilata. ◊ Muzica de ~ compozitie muzicala, executata de un numar redus de instrumente. 2) Incapere cu destinatie speciala. ~ de comanda. 3) Incapere speciala din care se efectueaza in mod automat controlul si conducerea functionarii unei centrale sau statiuni electrice. 4) Spatiu dintr-un dispozitiv, instalatie asemanatoare cu o odaie sau insasi instalatia, in care se produce un proces tehnic. ~ de luat vederi. ~ de combustie. 5) Tub de cauciuc in care se introduce aer sub presiune, avand diferite intrebuintari. ~a unei mingi. ~ de bicicleta. 6) Organ legislativ al parlamentului. /<it. camera, engl. camera, fr. camera

CONTOR s. n. denumire data unor aparate ori instrumente care masoara, prin insumare sau inregistrare, elemente, operatii sau semnale de aceeasi natura. ◊ aparat care inregistreaza consumul de apa, de gaze, de energie electrica etc. ♦ ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv. (dupa fr. compteur, germ. Kontor)

VIBRAFON s. n. instrument muzical asemanator xilofonului, format din placi metalice de lungimi diferite, deasupra unor tuburi de rezonanta, in care mici elice actionate de un motoras electric prelungesc v******a sunetelor produse prin lovirea placilor cu o bagheta. (< fr. vibraphone)

ELECTROSTATIC, -A I. adj. referitor la electricitatea statica. ◊ (despre instrumente de masurat) bazat pe interactiunea dintre doua conductoare supuse unei diferente de potential. II. s. f. ramura a fizicii care studiaza fenomenele ce insotesc sarcinile electrice aflate in repaus. (< fr. electrostatique)

CLIMOSTAT ({s} lat. clima „climat” + gr. statos „stabil”) s. n. instrument-sonda asezat in exteriorul unei cladiri si care masoara efectul termic al factorilor climatici (temperatura, vint, umiditate, radiatie solara), prezentindu-l sub forma unei marimi electrice echivalente, numita temperatura echivalenta, in vederea reglarii automate a temperaturii din interiorul cladirii.

VIBRAFON s.n. instrument muzical de percutie, care produce sunete prin lovirea unor lame metalice de lungimi diferite, avand dedesubt instalate tuburi de rezonanta, inchise sau deschise prin niste moristi actionate electric, care sporesc amplitudinea sonoritatii. [< fr. vibraphone].

PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat. ◊ Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) Piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

PANTOGRAF s. n. 1. instrument cu care se reproduce direct (la scara) un desen, un plan, o harta etc. 2. dispozitiv pentru masurarea conturului sectiunii transversale a unei excavatii, galerii, a unui tunel etc. 3. priza de curent pentru vehicule cu tractiune electrica, prin care se face legatura cu firul aerian. (< fr. pantographe)

PIAN, piane, s. n. 1. instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanta asezata pe trei picioare si dintr-o serie de coarde metalice, care vibreaza cand sunt lovite de niste ciocanele actionate prin apasarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian actionat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care executa automat anumite melodii inregistrate in prealabil pe niste suluri speciale de hartie introduse in aparat. Pian cu manivela = pian automat care functioneaza prin invartirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compozitie muzicala la un pian (1). [Var.: (rar) piano s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].

PANTOGRAF s.n. 1. instrument cu care se reproduce mecanic un desen, o gravura la aceeasi marime sau la alta scara. 2. Dispozitiv pentru masurarea conturului sectiunii transversale a unei excavatii, a unei galerii, a unui tunel etc. 3. Priza de curent pentru vehicule cu tractiune electrica, prin care se face legatura cu firul aerian. [< fr. pantographe, cf. gr. pas – tot, graphein – a scrie].

LIRA¹ s.f. 1. instrument muzical cu coarde in forma de arc foarte indoit, cu care poetii din antichitate isi acompaniau recitarea poemelor. ♦ (Fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. Dispozitiv in forma de lira (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. Priza de curent folosita la vehiculele cu tractiune electrica. 4. Element decorativ in forma de lira (1), utilizat indeosebi in mobila biedermeier. [< fr. lyre, it. lira, lat., gr. lyra].

LIRA¹ s. f. 1. instrument muzical rudimentar, dintr-o cutie de rezonanta, doua brate in forma de coarne si mai multe coarde ciupite cu un plectru, cu care poetii din antichitate isi acompaniau recitarea poemelor. ◊ (fig.) simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. dispozitiv in forma de lira (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. priza de curent la vehiculele cu tractiune electrica. 4. element decorativ in forma de lira (1), in mobila Biedermeier. (< fr. lyre, lat., gr. lyra)

SCAUN ~e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ◊ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. ~ de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecata (sau al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu ~ la cap intelept. A sta intre doua ~e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop. Banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ◊ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in ~ a (se) face domn. A se cobori din ~ a abdica. 4) inv. Resedinta a unui monarh. ◊ Cetate de ~ capitala. Sfantul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile f****e eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) Parte componenta, menita sa sustina ceva. ~ul spicului. 8) Placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum