FANFARA s.f. Formatie muzicala compusa din instrumente de suflat si de percutie. ♦ Muzica compusa pentru instrumente de suflat si de percutie; arie executata din instrumente de alama. [Var. famfara s.f. / < fr. fanfare, it. fanfara].

BARITON, (1) s. n., (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. S. n. sg. Registru al vocii barbatesti, intermediar intre tenor si bas. 2. S. m. Cantaret a carui voce se plaseaza in acest registru. 3. S. n. instrument de alama care are, intr-o orchestra, un rol analog cu acela al baritonului (2) intr-un cor. [Acc. si: bariton] – Din it. baritono, fr. baryton.

ALTO s.m. (Muz.) 1. Voce omeneasca cu timbru grav, pe un registru intre sopran si tenor. 2. Viola. ♦ instrument de alama analog saxhornului. [< it., fr. alto].

BARITON s.m. 1. Registru al vocii barbatesti care se intinde intre tenor si bas. 2. Cantaret cu voce de bariton (1). // s.n. instrument de alama, avand in orchestra un rol analog baritonului intr-un cor. [< it. baritono, fr. baryton, cf. gr. barys – grav, tonos – ton].

OFICLEID s.n. instrument de alama care are in orchestra rolul de bas. [Pron. -cle-id. / < fr. ophicleide, cf. gr. ophis – sarpe, kleis – cheie].

FANFARA s. f. 1. ansamblu muzical compus din instrumente de suflat si de percutie. ◊ muzica compusa pentru asemenea instrumente; arie executata de instrumente din alama. 2. trompeta lunga, fara clape sau ventile, la intonarea unor semnale in spectacolele de opera. ◊ semnal de trompeta, adesea cu caracter solemn. (< fr. fanfare, it. fanfara)

BARITON, (2) baritoni, s. m., (3) baritoane, s. n. 1. (La sg. n.) Registru al vocii barbatesti, intermediar intre tenor si bas. 2. Cantaret cu voce intermediara intre cea de tenor si cea de bas. 3. instrument de alama care are intr-o orchestra un rol analog cu acela al baritonului (2) intr-un cor. [Acc. si: bariton] – It. baritono (fr. barytone).

BAS, (2) basi, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (La sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii barbatesti. 2. Cantaret a carui voce e apta sa cante partea cea mai profunda, ca registru, dintr-o bucata muzicala. 3. instrument de alama care are in orchestra un rol analog cu acela al basului (2) intr-un cor. – It. basso (fr. basse).

clopot n., pl. e si pop. cloapete (bg. klopot, clopotel; vsl. klopotu, clampaneala de toaca, klopotati a clampani, a rasuna, klepati, a izbi; sirb. klop[ot]ati, klep[et]ati, a clampani, a hui, klepet, talanga; rus. klepalo, toaca, ceh. klopot, clocotire, graba, intristare. Cp. si cu clampa, clucsa, clocot, pleosc, fleoncanesc, cu fr. cloche si germ. glocke, clopot, cu engl. clock, ceasornic, si cu rom. schiop. V. si closca. Cp. cu zvon). instrument de alama ca un vas de care atirna o limba care-l face sa sune izbindu-l. Capac de sticla in forma de clopot. Sunet de clopot: aud un clopot. Clopot de cufundat, mare clopot in care se baga un om care, cufundindu-se cu acest clopot in apa, poate sta acolo cit-va timp. A trage clopotele, a trage clopotele unei biserici in semn de onoare pentru cineva (de ex., la sosirea unui episcop). Fig. A face curte, a lingusi. V. harang, talanga; gong.

EUFONIU, eufonii, s. n. instrument muzical de alama, folosit, de obicei, la acompaniament. [Pr.: e-u-] – Din it. eufonio.

EUFONIU n. instrument muzical de alama, folosit la acompaniament. /<it. eufonio

EUFONIU s.n. instrument muzical de alama folosit de obicei la acompaniament. ♦ Registru de orga asemanator clarinetului. [Pron. -niu. / < it. eufonio].

BAS s.m. 1. Registrul cu sunetele cele mai grave ale vocii barbatesti. 2. Cantaret cu voce de bas (1). ◊ Bas-bariton = bas cu calitati vocale de bariton. // s.n. instrument muzical de alama care produce sunetele cele mai joase. [Pl. basi, basuri. / cf. it. basso, fr. basse].

bariton m. (vgr. barytonos, d. barys, greu, si tonos, ton). Muz. Voce intermediara intre tenor si bas. N., pl. oane. Un instrument muzical de alama, putin mai mic decit basu.

alama, (2, 3) alamuri, s. f. 1. Aliaj de cupru si zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, usor de prelucrat, cu numeroase si variate intrebuintari in industrie. 2. (La pl.) Obiecte de alama (1); alamarie². 3. (La pl.) instrumente muzicale de suflat din alama (1). – Cf. it. lama „placa de metal”.

ALTHORN, althornuri, s. m. instrument de suflat de alama, specie de corn, folosit mai ales in fanfara. – Din germ. Althorn.

BUGLA bugle, s. f. Trompeta din piele care emite un sunet mai moale si mai placut decat cel emis de corn. ♦ (La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat din alama. – Din fr., engl. bugle.

FANFARA, fanfare, s. f. 1. Ansamblu muzical (militar) format din persoane care canta la instrumente de suflat (din alama) si de percutie. 2. (Rar) Instrument muzical de suflat din alama (cu sunete naturale). 3. (Inv.) Compozitie muzicala executata de o fanfara (1) sau la un instrument de suflat. – Din fr. fanfare.

ALTHORN ~uri n. instrument de suflat de alama, folosit in fanfara. /<germ. Althorn

CULISA s.f. 1. Parte a scenei situata inapoia decorurilor. ♦ (Fig.; la pl.) Ceea ce se ascunde inapoia unui fapt, unui eveniment; dedesubturile unei situatii. 2. Scobitura dreapta in care aluneca o piesa mobila; ghidaj; (p. ext.) piesa care aluneca de-a lungul acestei scobituri. ♦ Partea mobila a unui instrument de suflat din alama. [< fr. coulisse].

FLIGORN s.n. instrument de suflat din alama, prevazut cu clape, care se foloseste mai ales in fanfare. [Var. flugelhorn s.n. / < germ. Flugelhorn].

ALTHORN s.n. instrument de suflat din alama, folosit mai ales in fanfara. [Pl. -nuri. / < germ. Althorn].

BUGLA s.f. Trompeta din piele, care emite un sunet mai moale si mai placut decat cel emis de corn. ♦ (La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat de alama din familia trompetei. [Pron. bagl. / < engl. bugle].

BARITON / BARITON I. s.m. cantaret cu voce de bariton (II,1). II. s.n. 1. voce barbateasca cu timbru intermediar intre tenor si bas. 2. instrument de suflat, de alama, cu timbru si ambitus corespunzator. (< it. baritono, fr. baryton)

BAS I. s. m. cantaret cu voce de bas (II, 1). II. s. n. 1. vocea barbateasca cea mai grava. 2. instrument de suflat de alama care produce sunetele cele mai grave. (< it. basso, fr. basse)

BUGLA s. f. trompeta din piele care emite un sunet mai moale si mai placut decat cel emis de corn. ◊ (pl.) nume generic dat instrumentelor de suflat de alama din familia trompetei. (< fr., engl. bugle)

CORNET s. n. 1. bucata de hartie rasucita in forma de palnie, in care se impacheteaza bomboane, seminte etc. 2. ~ acustic = dispozitiv in forma de palnie care amplifica v********e sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alama, asemanator trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane in loc de ventile, folosit in orchestre de muzica usoara si de jaz. 3. ~ nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase de forma unui cornet (1), situate cate trei in fiecare nara. 4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafete de eroziune netede sau putin ondulate. (< fr. cornet)

FLIGORN s. n. instrument de suflat, din alama, cu clape, asemanator trompetei, dar cu pavilionul mai larg. (< germ. Flugelhorn)

MELOFON s. n. instrument muzical din familia alamurilor, asemanator cornului, cu pistoane. (< engl. mellophone)

OFICLEID [-cle-id] s. n. instrument de suflat, din alama, cu timbru de bas. (< fr. ophicleide)

PISTON s. n. 1. organ de masina, cilindru infundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o miscare rectilinie, alternativa, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic in energie mecanica sau invers, la pompe, compresoare etc. 2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alama, cu ajutorul caruia, marindu-se lungimea coloanei de aer, se coboara inaltimea sunetului emis. (< fr. piston)

VENTIL s. n. 1. piesa servind pentru inchiderea unei valve. ◊ mecanism care deschide tuburile unui instrument de suflat de alama, lungind coloana de aer si avand ca efect modificarea inaltimii sunetelor. 2. dioda redresoare. (< germ. Ventil)

BUGLE (cuv. engl.) [biu:gl] subst. Nume generic dat instrumentelor de suflat de alama asemanatoare trompetei.

BOMBARDON, bombardoane, s. n. (Muz.) instrument de suflat de alama, in genul unei trompete mari cu piston, cu timbru grav. – Fr. bombardon.

GOARNA, goarne, s. f. instrument muzical de suflat din alama, folosit mai ales in armata; trompeta, trambita. – Din rus. gorn.

HELICON, helicoane, s. n. instrument muzical de suflat din alama, asemanator cu tuba, folosit in fanfarele militare, alcatuit dintr-un tub incovoiat in forma de spirala, prin care trec capul si mana dreapta a instrumentistului si cu care sunt emise tonuri grave. – Din fr. helicon.

PISTON, pistoane, s. n. 1. Organ de masina care efectueaza o miscare alternativa de translatie intr-un cilindru in care se gaseste un fluid sub presiune. 2. Instrument muzical de suflat din alama, asemanator cu trompeta. ♦ Clapa mobila care inchide sau deschide un orificiu la unele instrumente muzicale de suflat. – Din fr. piston.

OFICLEID, oficleide, s. n. instrument muzical de suflat din alama, cu timbru de bas. – Din fr. ophicleide.

CORNET¹, cornete, s. n. 1. Bucata de hartie rasucita in forma de con, in care se impacheteaza diferite marfuri. ♦ Continutul unui astfel de ambalaj. 2. (In sintagma) Cornet acustic = instrument acustic in forma de palnie, care intensifica v********e sonore si de care se servesc persoanele cu auzul slab; pavilion (4). 3. instrument muzical de suflat, din alama, asemanator cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici decat aceasta si cu un registru mai inalt. 4. (In sintagma) Cornet nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase in forma de cornet¹ (1), situate pe peretii laterali ai celor doua nari. 5. Produs de patiserie asemanator cu vafela de napolitana sau de tort, in forma de con (retezat), in care se pune inghetata, frisca, crema etc. – Din fr. cornet.

TUBA, tube, s. f. instrument muzical de suflat din alama, cu registru grav, format dintr-un pavilion larg, un tub rasucit si un mecanism de pistoane. – Din fr., lat. tuba.

SAXOFON, saxofoane, s. n. instrument muzical de suflat din alama, de forma unui tub conic indoit – Din fr. saxophone..

BUGLA ~e f. 1) Trompeta din piele. 2) la pl. Nume dat instrumentelor muzicale de suflat din alama. /<fr., engl. bugle

CORNET¹ ~e n. 1) Pachet de hartie in forma de corn; fisic. 2): ~ acustic aparat in forma de pavilion, destinat sa amplifice sunetele, folosit de persoanele cu auzul slab. 3): ~ nazal ansamblu de sase lame osoase care sunt situate pe peretii laterali ai foselor nazale. 4) instrument muzical de suflat din alama, asemanator cu trompeta, dar de dimensiuni mai mici, cu registru intermediar intre cel al cornului si cel al trompetei. 5) Produs de patiserie cu crema, in forma de corn. /<fr. cornet

SAXOFON ~oane n. instrument muzical de suflat, din alama, cu clape si mustiuc, folosit, mai ales, in formatiile de muzica usoara. /<fr. saxophone, germ. Saxophon

SAXOFON s.n. instrument muzical de suflat, de alama, cu mustiuc si clape, construit pe principiul clarinetului. [Pl. -oane. / < fr. saxophone, cf. Sax – numele constructorului, gr. phone – voce, it. sassofono].

TROMBA² s.f. instrument muzical de suflat, din alama, cu tub circular; trompeta. [< it. tromba(clarino)].

TUBA s.f. 1. instrument muzical de suflat, din alama, avand tonul cel mai grav, folosit mai ales in fanfare. 2. (Anat.) Formatiune canaliculara. [< it., fr. tuba].

CORNET s.n. 1. Bucata de hartie rasucita in forma de palnie, in care se impacheteaza bomboane, seminte etc.; continutul unui astfel de pachet. 2. Cornet acustic = dispozitiv in forma de palnie, care amplifica v********e sonore, folosit de persoanele cu auzul slab; cornet cu pistoane = instrument muzical de suflat din alama, asemanator cu trompeta, dar prevazut cu pistoane in loc de ventile; trompeta de dimensiuni reduse si mai sensibila folosita in jazul modern. 3. (Anat.) Cornet nazal = fiecare dintre cele sase lame osoase de forma unui cornet (1), situate cate trei in fiecare nara. 4. (Geol.) Martor de eroziune aproape conic, care se ridica deasupra unei suprafete de eroziune netede sau putin ondulate. [Pl. -te, -turi. / < fr. cornet, cf. it. cornetto].

PISTON s.n. 1. Organ de masina adaptat etans in interiorul unui cilindru (in care are o miscare rectilinie alternativa, spatiul pe care-l inchide intre el si cilindru, umplut cu un fluid, variind permanent), care contribuie la transformarea energiei fluidului din cilindru in energie mecanica (la motoare) sau invers (la pompe, compresoare etc.). 2. Instrument muzical de suflat din alama, asemanator trompetei. ♦ Clapa mobila care inchide sau deschide un orificiu la unele instrumente de suflat. [Pl. -oane. / < fr. piston, cf. lat.t. pistare – a presa].

TROMBON s.n. instrument muzical de suflat, din alama, mult mai mare decat trompeta. [< fr., engl. trombone].

alama s. f. 1. aliaj de cupru si zinc. 2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alama (1). (dupa it. lama)

BOMBARDON s. n. instrument muzical de suflat, din alama, cu timbru si registru foarte grave. (< it. bombardone, fr. bombardon)

CULISA s. f. 1. parte a unei scene de teatru inapoia decorurilor. ◊ (fig.; pl.) aranjament secret, dedesubturile unei situatii, actiuni. ♦ in ~ e = in ascuns, in secret. 2. scobitura dreapta in care aluneca o piesa mobila; ghidaj. 3. partea mobila a tubului unui instrument muzical de suflat din alama. 4. tiv, pliu la o haina, la o stofa, prin care trece un cordon ori un siret ce se strange. 5. (fin.) bursa neoficiala care functioneaza pe langa bursa oficiala, la care se efectueaza tranzactiile cu valorile mobiliare neadmise la cotare. (< fr. coulisse)

EUFONIU s. n. instrument muzical de suflat din alama, folosit in fanfara, cu registru corespunzator vocii de bariton. (< it. eufonio)

HELICON s. n. instrument muzical de suflat, din alama, cu tonuri grave, dintr-un tub incovoiat in forma de spirala, folosit in fanfara. (< fr. helicon)

SARRUSOFON s. n. instrument muzical de suflat, de alama, cu ancie dubla, folosit in fanfare. (< fr. sarrusophone)

SAXHORN s. n. familie de instrumente muzicale de suflat, din alama, in fanfare si orchestre (althorn, fligorn, eufoniu etc.). (< germ. Saxhorn, fr. saxhorn)

SAXOFON s. n. instrument muzical de suflat, din alama, cu mustiuc si clape, indoit la capat, pe principiul clarinetului. (< fr. saxophone)

SAXTUBA s. f. instrument muzical de suflat din alama, de mari dimensiuni, cu o sonoritate puternica de bas. (< germ. Saxtuba)

TUBA s. f. 1. instrument muzical de suflat din alama, cu registrul cel mai grav din orchestra simfonica, constand dintr-un tub conic rasucit, terminat cu un pavilion foarte larg si prevazut cu un mecanism de ventile sau pistoane. 2. (anat.) formatiune canaliculara. (< fr., it., lat. tuba)

TROMBON, tromboane, s. n. 1. instrument muzical de suflat facut din alama, mai mare decat trompeta, cu timbrul mai aspru si mai puternic decat aceasta. 2. (Fam. si peior.) Gura (considerata ca organ al vorbirii). 3. (Fam.; la pl.) Minciuni; pacaleli, exagerari. – Din fr. trombone.

SAXHORN, saxhornuri, s. n. instrument muzical de suflat facut din alama, intrebuintat in fanfare si orchestre. – Din fr. saxhorn, germ. Saxhorn.

SAXHORN s.n. instrument muzical de suflat, construit din alama si intrebuintat in fanfare si orchestre cu rol de bariton. [Pl. -uri. / < fr. saxhorn, germ. Saxhorn < Sax – numele constructorului, Horn – corn].

FLIGORN, fligornuri, s.n. instrument muzical de suflat, cu clape, facut din alama.

FLIGORN, fligornuri, s. n. instrument muzical de suflat, cu clape, facut din alama si folosit mai ales in fanfare. – Din germ. Flugelhorn.

TALER¹ ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mananca; farfurie plata. 2) Fiecare dintre cele doua discuri ale unei balante. 3) mai ales la pl. instrument muzical de percutie, alcatuit din discuri de alama putin concave, care, fiind lovite unul de altul, marcheaza ritmul sau cadenta intr-o orchestra. 4) Disc de argila arsa care serveste ca tinta mobila in tirul sportiv. 5) la pl. Proba sportiva care consta in trageri cu arma de vanatoare in astfel de discuri. /<germ. Taller

TROMPETA, trompete, s. f. instrument muzical de suflat, alcatuit dintr-un tub de alama indoit de doua ori si terminat la un capat cu o deschizatura in forma de palnie; goarna. – Din fr. trompette.

FLIGORN ~uri n. rar instrument muzical de suflat, avand forma unui tub (de alama), cu un capat largit in forma de palnie, prevazut cu clape sau cu ventile, care emite sunete armonioase. /<germ. Flugelhorn

HELICON ~oane n. instrument muzical de suflat, constand dintr-un tub de alama in forma de spirala, care emite sunete grave. /<fr. helicon

TALGER ~e n. 1) Farfurie mica, plata. 2) instrument muzical de percutie format din doua discuri de alama care, usor lovit unul de altul, produce sunete puternice. /cf. ung. talgyr

TRAMBITA¹ ~e f. 1) inv. instrument muzical de suflat, constand dintr-un tub de alama, indoit de doua ori, cu clape, avand un capat larg in forma de palnie, care emite sunete clare si patrunzatoare; trompeta; goarna. 2) instrument muzical popular de suflat, constand dintr-un tub conic, lung pana la trei metri, folosit in regiunile de munte pentru semnalizari. [G.-D. trambitei] /<sl. tronbica

TROMPETA ~e f. instrument muzical de suflat, constand dintr-un tub de alama, indoit de doua ori, cu clape, avand un capat larg in forma de palnie, care emite sunete clare si patrunzatoare; goarna; trambita. /<fr. trompette, germ. Trompeta

TROMPETA s.f. instrument muzical de suflat format dintr-un tub de alama indoit de doua ori si terminat cu un pavilion larg; trambita, goarna. [< fr. trompette, engl. trompet].

TROMBON s. n. 1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alama, in U, care produce sunete de inaltimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile. 2. (fam.; pl.) minciuni; pacaleli. (< fr. tromboane)

TROMPETA s. f. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alama, indoit de doua ori si terminat cu un pavilion larg, care emite sunete clare si patrunzatoare; trambita, goarna. (< fr. trompette)

OFICLEID ~e n. (mai ales in trecut) instrument muzical de suflat constand dintr-un tub conic de alama, indoit in forma de potcoava, cu clape, care emite sunete grave. [Sil. -cle-] /<fr. ophicleide

TUBA ~e f. instrument muzical de suflat cu clape, constand dintr-un tub de alama, rasucit de mai multe ori, terminat la un capat cu un pavilion larg, care emite sunetele cele mai grave. /<fr., lat. tuba

GOARNA ~e f. instrument muzical aerofon, folosit, mai ales, pentru semnalizari, constand dintr-un tub de alama indoit de doua ori, cu clape si cu un capat largit in forma de palnie, care emite sunete clare si patrunzatoare; trompeta; trambita. /<rus. gorn