Rezultate din textul definițiilor
CORECTIE, corectii, s. f. 1. (In trecut) Pedeapsa corporala aplicata unui vinovat; bataie. ◊ Drept de corectie = (in unele state) dreptul parintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare, fara indeplinirea unei alte formalitati, impotriva copilului sau minor. Casa de corectie = loc unde isi executa pedeapsa infractorii minori. 2. Cantitate care trebuie adaugata sau scazuta la indicatiile date de un instrument de masurare pentru a compensa erorile sistematice care afecteaza masuratoarea. Corectie barometrica. – Din fr. correction, lat. correctio.
aberometru s. n. instrument pentru masurarea aberatiei vizuale. (< fr. aberrometre)
ARPENTAJ, s. n. 1. (Metoda de) intocmire a unui plan topografic prin folosirea instrumentelor de masurat lungimi. 2. Tehnica masurarii pe teren a parcelelor cadastrale. – Din fr. arpentage.
BALANTA, balante, s. f. 1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati etalonate. ◊ Balanta romana = cantar cu o singura greutate etalonata, care se deplaseaza pe bratul lung al parghiei inelate de al carei punct fix este atarnat un talger pentru obiectele de cantarit. ◊ Expr. A pune in balanta = a compara doua lucruri sau doua fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. 2. (Fin.) Comparatie, raport intre mai multi indicatori care trebuie echilibrati; (concr.) tabel, situatie care contine o asemenea operatie etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila de totalizare a cifrelor din debit si a celor din credit; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Din fr. balance.
BAROMETRU, barometre, s. n. instrument pentru masurarea presiunii atmosferice. – Din fr. barometre.
CADENTMETRU, cadentmetre, s. n. (Fiz.) instrument pentru masurarea radioactivitatii. – Din germ. Kadenzmeter.
CADRAN, cadrane, s. n. 1. (La aparate si instrumente de masurat) Suprafata (de obicei circulara) prevazuta cu anumite diviziuni, pe care se citesc indicatiile acului indicator al unui instrument de masura, al unui ceasornic etc. ◊ Cadran solar = ceas solar. 2. Arc (sau sector) care reprezinta un sfert de cerc. – Din fr. cadran.
CALIBROR, -OARE, calibrori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre un instrument, o masina) Care calibreaza. 2. S. n. instrument pentru masurarea diametrului puietilor. 3. S. n. Aparat sau masina pentru sortarea fructelor dupa marime. – Din fr. calibreur.
CATETOMETRU, catetometre, s. n. instrument pentru masurarea cu precizie a diferentelor de inaltime. – Din fr. cathetometre.
CEFALOMETRU, cefalometre, s. n. instrument pentru masurarea capului. – Din fr. cephalometre.
CHERATOMETRU, cheratometre, s. n. (Med.) instrument pentru masurarea curburii corneei. – Din fr. keratometre.
GEODIMETRU, geodimetre, s. n. instrument pentru masurarea pe cale electrooptica a distantelor in geodezie. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geodimetre.
GRADATIE, gradatii, s. f. 1. Crestere sau descrestere treptata, progresiva, inaintare succesiva (a unui proces, a unui fenomen, a unei actiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se gasesc pe suportul unui instrument de masura cu scari gradate. 3. Figura de stil constand in trecerea treptata, ascendenta sau descendenta, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptata de la o nuanta la alta. 4. Fiecare dintre treptele de incadrare pe care se afla un salariat in cadrul gradului sau, acordata pe baza vechimii in serviciu si a aportului in munca; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecareia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.
GRAFOMETRU, grafometre, s. n. instrument pentru masurarea unghiurilor de pe teren, folosit in ridicarea de planuri. – Din fr. graphometre.
GRAVIMETRU, gravimetre, s. n. (Fiz.) instrument pentru masurarea acceleratiei gravitatiei. – Din fr. gravimetre.
HEMODINAMOMETRU, hemodinamometre, s. n. (Med.) instrument pentru masurarea presiunii sangelui. – Din fr. hemodynamometre.
KILOMETRAJ, kilometraje, s. n. Distanta in kilometri dintre un punct al unei cai de comunicatie si un punct de plecare, masurata in lungul acestei cai. ◊ Distanta in kilometri parcursa de un vehicul intr-un anumit timp. ◊ instrument de masura montat la unele vehicule pentru a inregistra distantele parcurse de vehicul sau viteza de deplasare. (sil. -traj) [Scris si: chilometraj] – Din fr. kilometrage.
VARIOMETRU, variometre, s. n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanta variabila care serveste la reglarea fina a inductantei unui circuit. 2. instrument care masoara viteza de urcare si de coborare a unui aparat de zbor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variometre.
VARMETRU, varmetre, s. n. instrument pentru masurarea puterii electrice reactive in retelele de curent alternativ. – Din fr. varmetre, engl. varmeter.
METROLOGIE s. f. Parte a fizicii care se ocupa cu masurarile precise, cu stabilirea unitatilor si cu procedeele de masura etc. ♦ Totalitatea activitatilor (legale si administrative) privitoare la masurari, la etaloane, la aparate si instrumente de masura, precum si la supravegherea folosirii lor economice. – Din fr. metrologie.
COMPAS, compasuri, s. n. 1. instrument de masura si de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, formate din doua brate articulate, prevazute la capete cu un varf si cu un dispozitiv de desenat (creion, tragator, creta etc.). 2. (Rar) Busola. ◊ Expr. (Fam.) A-si pierde compasul = a se incurca, a se zapaci. – Din fr. compas.
DIVIZA, divizez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A (se) imparti in mai multe parti, grupuri etc. ♦ Tranz. (Spec.) A efectua o impartire aritmetica. ♦ Tranz. (Spec.) A trasa diviziuni pe un instrument de masura. 2. A face sa nu se mai inteleaga sau a nu se mai intelege intre ei; a (se) desparti, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.
SPOT, spoturi, s. n. 1. (Fiz.) Urma luminoasa lasata pe o scara gradata sau pe un ecran de o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura, care serveste ca indicator. ♦ Fascicul concentrat de lumina folosit pentru luminarea scenei sau a unui actor; proiector care produce acest fascicul. 2. Scurt anunt sau reclama comerciala prezentata la radio si televiziune. – Din fr. spot.
SUBLER, sublere, s. n. (Tech.) instrument de masurat lungimi sau grosimi mici, alcatuit dintr-o rigla gradata cu doua brate, intre care se prinde piesa care trebuie masurata. – Din germ. Schublehre.
FOSFOROSCOP, fosforoscoape, s. n. instrument pentru masurarea duratei de emisie a luminii prin fosforescenta. – Din fr. phosphoroscope.
AMPERORMETRU, amperormetre, s. n. instrument de masura a sarcinii electrice care trece printr-un circuit electric de curent continuu. – Dupa fr. ampereheuremetre.
FRECVENTMETRU, frecventmetre, s. n. instrument pentru masurarea frecventei unei marimi care variaza periodic. – Din fr. frequencemetre.
PALPATOR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de masurat sau de controlat neregularitatile de pe suprafetele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore.
ASTROLAB, astrolabi, s. m. 1. instrument folosit pentru masurarea pozitiei astrilor si a inaltimii lor deasupra orizontului. 2. Vechi instrument pentru masurarea unghiurilor. – Din fr. astrolabe.
ANEMOMETRU, anemometre, s. n. instrument pentru masurarea vitezei gazelor in conducte, a aerului in atmosfera, a unui avion in aer. – Din fr. anemometre.
APERTOMETRU, apertometre, s. n. (Fot.) instrument pentru masurarea unghiulatiei. – Din fr. apertometre, engl. apertometer.
ARATATOR, aratatoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de masurat) care arata greutatea, directia, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mana (cu care se arata). ◊ (Adjectival) Deget aratator. – Arata + suf. -ator.
VIBROMETRU, vibrometre, s. n. (Fiz.) instrument de masurare a vitezei sau acceleratiei v********i a unui corp. – Din fr. vibrometre.
VIBROSCOP, vibroscoape, s. n. (Fiz.) instrument pentru masurarea simultana a amplitudinii, frecventei si fazei v*********r. – Din fr. vibroscope.
ARGENTOMETRU, argentometre, s. n. (Fiz.) instrument pentru masurarea continutului de argint al unei solutii. – Din fr. argentometre.
VENTURIMETRU, venturimetre, s. f. instrument care masoara debitul unui curent de fluid intr-o conducta de apa. – Din it. venturimetro.
PETRODUROSCOP, petroduroscoape, s. n. instrument pentru masurarea duritatii rocilor in zacamant, in scopul determinarii comportarii lor la perforare si la prelucrare. – Din germ. Petroduroskope, rus. petroduroskop.
PODOMETRU, podometre, s. n. instrument de masurare a vitezei de miscare sau a distantei parcurse de un pieton prin inregistrarea numarului de pasi facuti de acesta. – Din fr. podometre.
BALOGRAF s.n. instrument pentru masurarea vitezei proiectilelor. (din germ. Ballograph)
TERMOMETRU s.n. instrument pentru masurarea temperaturii corpurilor. (din fr. thermometre)
VITEZOMETRU, vitezometre, s. n. instrument pentru masurarea vitezei de deplasare a unui vehicul rutier. – Viteza + metru (dupa barometru, manometru etc.).
ONDOGRAF, ondografe, s. n. instrument de masura care inregistreaza pe o banda de hartie curba de variatie a tensiunii sau a intensitatii curentului electric la incarcarea sau descarcarea periodica a unui condensator. – Din fr. ondographe.
FARADMETRU, faradmetre, s. n. instrument pentru masurarea capacitatii electrice a condensatoarelor cu scara gradata in submultipli ai faradului. – Din fr. faradmetre, engl. faradmeter.
ORTOTEST, ortoteste, s. n. instrument de masura mecanic, cu parghii si roti dintate, folosit la masurarea dimensiunilor pieselor prelucrate. – Orto- + test.
FLUXMETRU, fluxmetre, s. n. instrument pentru masurarea fluxului luminos sau a fluxului magnetic. – Din fr. fluxmetre.
OSMOMETRU, osmometre, s. n. instrument pentru masurarea presiunii osmotice a unei solutii. – Din fr. osmometre.
XILOMETRU s.n. instrument pentru masurarea cubajului lemnelor. (din fr. xylometre)
MUSTIMETRU, mustimetre, s. n. instrument destinat masurarii densitatii si procentului de zahar din must. [Var.: mustometru s. n.] – Din fr. mustimetre.
CIRTOMETRU, cirtometre, s. n. (Med.) instrument pentru masurarea perimetrului toracic. – Din fr. cyrtometre.
METREZA, metreze, s. f. (Cin.) instrument pentru masurarea lungimii filmelor. [Pr.: metroza] – Din fr. metreuse.
MICROAMPERMETRU, microampermetre, s. n. instrument pentru masurarea curentilor electrici foarte slabi. [Pr.: -cro-am-] – Din fr. microamperemetre.
MICROMETRIC, -A, micrometrici, -ce, adj. 1. Care apartine micrometrului sau micrometriei, privitor la micrometru sau la micrometrie; care serveste la masurarea dimensiunilor mici si foarte mici. 2. (Despre suruburi) Al carui filet este foarte fin si precis prelucrat, putand fi utilizat la constructia instrumentelor de masura. – Din fr. micrometrique.
MICROVOLTMETRU, microvoltmetre, s. n. instrument de masura a tensiunilor joase de ordinul milionimilor de volt. – Din fr. microvoltmetre.
MILIVOLTMETRU, milivoltmetre, s. n. instrument de masura pentru tensiuni electrice foarte joase (de tipul milivoltului). – Din fr. millivoltmetre.
NEPERMETRU, nepermetre, s. n. instrument de masura a atenuarii unei marimi fizice, gradat in neperi. – Din fr. nepermetre.
ELECTRODINAMIC, -A, electrodinamici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la starile si la fenomenele legate de prezenta campului electromagnetic variabil in timp; referitor la actiunile care se exercita intre conductoarele parcurse de curentii electrici; care apartine acestor stari, fenomene si actiuni. ♦ (Despre instrumente de masura) Bazat pe interactiunea dintre doua bobine parcurse de curent electric. 2. S. f. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul proprietatilor electrice si magnetice ale materiei. – Din fr. electrodynamique.
ELINVAR s. n. Aliaj de otel, crom si nichel, cu elasticitate constanta la temperatura de lucru, folosit in constructia unor instrumente de masura de precizie. – Din el[asticitate] + invar[iabila].
ETALONA, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de masura; a verifica gradarea unui instrument de masura. ♦ A marca, a fixa valoarea reala a marimii de masurat; a compara direct o masura-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile si secventele dintr-un film din punctul de vedere al densitatii optice si al culorii. – Din fr. etalonner.
ETALONAT, -A, etalonati, -te, adj. 1. (Despre instrumente de masura) Care a fost prevazut cu o scara gradata; a carui scara gradata a fost verificata. 2. (Despre masuri si instrumente de masura) Care a fost comparat cu un etalon. – V. etalona.
EVAPORIMETRU, evaporimetre, s. n. instrument pentru masurarea vitezei de evaporare a apei. – Din fr. evaporimetre.
DISPLAY, displayuri, s. n. (Inform., electron.) 1. Dispozitiv de vizualizare folosit ca periferic la calculatoare. 2. Afisaj optoelectronic care contine un grup de cifre, folosit la instrumentele de masura. 3. Caracter tipografic sau litera tipografica aldina cursiva. [Pr.: -plei] – Din engl. display.
DIVIZIUNE, diviziuni, s. f. 1. Impartire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obtine printr-o impartire. ◊ Diviziunea muncii = impartire, in cadrul unei intreprinderi, a procesului de creare a unui produs in mai multe operatii partiale, fiecare operatie fiind efectuata de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializati. Diviziunea sociala a muncii = impartire a productiei sociale pe ramuri de productie de sine statatoare (industrie, agricultura etc.), avand drept rezultat specializarea unor grupuri de producatori in anumite ramuri. ♦ Spec. Operatie logica de impartire a genului in specii. 2. Linioara care indica o anumita valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de masura; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis.
DOZIMETRU, dozimetre, s. n. (Fiz.) instrument pentru masurarea dozelor de radiatie. – Din fr. dosimetre.
DEBITMETRU, debitmetre, s. n. Instalatie sau instrument pentru masurarea debitului1 (3) unui fluid care curge printr-o conducta. – Din fr. debitmetre.
TAHOMETRU, tahometre, s. n. instrument de masurat viteza unghiulara si turatiile unei piese rotitoare. ◊ Tahometru electric = tahometru alcatuit dintr-un mic generator electric si dintr-un voltmetru electric, a carui scala e gradata in unitati de viteza unghiulara sau de turatie; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.
TIPOMETRU, tipometre, s. n. 1. instrument pentru masurarea corpului literelor tipografice. 2. Rigla de metal cu una sau mai multe scari gradate in puncte sau alte unitati tipografice si cu care se controleaza dimensiunile machetei, textelor etc. – Din fr. typometre.
TELETERMOMETRU, teletermometre, s. n. Termometru a carui citire se face de la distanta, partea instrumentului care masoara temperatura fiind in contact cu corpul respectiv. – Din fr. telethermometre.
DECAMETRU, decametri, s. m. Unitate de masura pentru lungime egala cu zece metri. ♦ instrument de masura pentru lungime, format dintr-o panglica sau un lant de zece metri, care serveste la masuratori de teren. – Din fr. decametre.
TERMOBAROMETRU, termobarometre, s. n. instrument pentru masurarea temperaturii si presiunii atmosferice. – Din fr. thermo-barometre.
REZISTIVIMETRU, rezistivimetre, s. n. instrument pentru masurarea rezistivitatii. – Din fr. resistivimetre.
DINAMOMETRU, dinamometre, s. n. instrument pentru masurarea fortelor. – Din fr. dynamometre.
ROTAMETRU, rotametre, s. n. instrument pentru masurarea debitelor de fluid intr-o conducta. – Din fr. rotametre.
SENSIBILIZARE, sensibilizari, s. f. Actiunea de a (se) sensibiliza si rezultatul ei. ♦ Scadere a pragului de reactivitate a unei structuri vii (celula, tesut, organ, organism) fata de un anumit agent. ♦ Stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent (fizic, chimic sau biologic). ♦ Marire a sensibilitatii unui instrument de masura, a unui aparat, a emulsiilor fotografice etc. – V. sensibiliza.
STATOSCOP, statoscoape, s. n. instrument de masura care indica micile schimbari de altitudine ale unui avion fata de o anumita altitudine de zbor aleasa. – Din fr. statoscope.
COMPARATOR, comparatoare, s. n. instrument de masura format dintr-un surub micrometric si doua microscoape, care serveste la masurarea distantei dintre doua puncte sau dintre doua repere. – Din fr. comparateur.
CVADRANT, cvadrante, s. n. 1. instrument alcatuit dintr-un sfert de cerc gradat si o luneta, folosit in trecut pentru determinarea inaltimii astrilor. ♦ instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, intrebuintat pentru masurarea unghiurilor. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [Var.: cuadrant s. n.] – Din fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis.
CRONOMETRIE s. f. Parte a metrologiei care se ocupa cu studiul procedeelor si instrumentelor pentru masurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru masurat timpul. – Din fr. chronometrie.
CRONOSCOP, cronoscoape, s. n. instrument pentru masurarea unui scurt interval de timp, folosit in laboratoarele de fizica, de fiziologie etc. – Din fr. chronoscope.
REGLA vb. 1. v. acorda. 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. si fam.) a mesteri. (A ~ un instrument de masura.) 3. v. comanda. 4. v. dirija.
micrometru (instrument de masura) s. n. (sil. -cro-, -tru), art. micrometrul; pl. micrometre
ALTIMETRU ~e n. instrument pentru masurarea altitudinii. /<fr. altimetre
ANEMOMETRU ~e n. instrument de masurat viteza vantului, a gazelor intr-o conducta, sau viteza unui avion in raport cu aerul. /<fr. anemometre
ARATATOR ~oare n. 1) Indicator de la instrumentele de masurat care arata directia, greutatea, tensiunea sau timpul. 2) Degetul al doilea de la mana (cu care se arata). /a arata + suf. ~tor
AREOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea densitatii unor lichide. /<fr. areometre
BALANTA ~e f. 1) instrument pentru masurarea greutatii (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu parghie si doua talere, care se echilibreaza cu greutati etalonate; cantar; cumpana. ◊ ~ de precizie (sau analitica) balanta care asigura un inalt grad de precizie a cantaririi. ~ romana balanta cu brate inegale, avand la un capat al parghiei o greutate etalonata, iar la celalalt capat un taler in care se pun obiectele de cantarit. 2) fin. Raport dintre diferiti indicatori economici care trebuie corelati sau echilibrati. ◊ ~ de verificare operatie contabila prin care se controleaza exactitatea inregistrarilor in conturi la o anumita data. ~ comerciala raportul dintre valoarea generala a importului si a exportului unei tari intr-o anumita perioada. 3) la sing. Constelatie din emisfera australa. ◊ Zodia ~ei unul din cele douasprezece sectoare ale zodiacului. [G.-D. balantei] /<fr. balance
BALOGRAF ~e n. instrument pentru masurarea vitezei proiectilelor. /<germ. Ballograph
BUTIROMETRU ~e n. instrument pentru masurarea procentului de grasime din lapte. /<fr. butyrometre
CADRAN ~e n. 1) (la ceasuri, la aparate si instrumente de masurat) Suprafata plana, divizata si gradata, pe care se deplaseaza un ac indicand o anumita valoare (de timp, de presiune, de viteza, de diferenta de potential etc.). ◊ ~ solar dispozitiv constand dintr-un ansamblu de linii trasate pe o anumita suprafata pe care se proiecteaza umbra unei tije, pozitia si lungimea careia indica ora solara. 2) mat. Arc reprezentand un sfert de cerc. /<fr. cadran
CALIBROR2 ~oare n. 1) instrument pentru masurarea diametrului puietilor. 2) Aparat sau masina pentru sortarea fructelor dupa marime. /<fr. calibreur
CALORIMETRU ~e n. instrument pentru masurarea cantitatii de caldura emanata sau absorbita de un corp. /<fr. calorimetre
CEFALOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea dimensiunilor craniului. /<fr. cephalometre
COMPARATOR2 ~oare n. instrument de masura al carui principiu de functionare este bazat pe comparatia unor marimi date cu un etalon. /<fr. comparateur
CRONOSCOP ~oape n. instrument pentru masurarea unui interval scurt de timp. /<fr. chronoscope
CUMPANA ~ene f. 1) Instalatie simpla de scos apa, constand dintr-o barna fixata in furca unui stalp, avand la un capat o caldare, iar la celalalt capat o greutate. 2) instrument pentru masurarea greutatii constand dintr-o parghie cu brate egale si doua talere, care se echilibreaza cu greutati etalonate; cantar; balanta. ◊ A trage (greu) in ~ a avea valoare. A sta in ~ a sovai; a ezita. 3) Simbol al justitiei reprezentat printr-o balanta. 4) instrument folosit la verificarea pozitiei verticale sau orizontale. ◊ ~ana apelor, ~ de ape linia de despartire a doua bazine hidrografice. ~ana noptii miezul noptii. 5) Stare a omului care se tine bine pe picioare. A-si pierde ~ana. 6) Incercare grea la care este supus cineva. Am avut o ~. 7) art. A noua dintre cele 12 constelatii ale zodiacului, reprezentata printr-o balanta. /<sl. konpona
DEBITMETRU ~e n. instrument pentru masurarea debitului unui fluid care trece printr-o conducta intr-o unitate de timp. /<fr. debitmetre
DILATOMETRU ~e n. fiz. instrument pentru masurarea dilatatiei corpurilor. /<fr. dilatometre
DINAMOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea intensitatii fortelor. /<fr. dynamometre
A DIVIZA ~ez tranz. 1) A face sa se divizeze. 2) mat. A supune operatiei aritmetice prin care se determina de cate ori un numar se cuprinde in altul; a imparti. 3) (instrumente de masura) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser
DIVIZIUNE ~i f. 1) v. A DIVIDE. 2) Fragment obtinut in urma unei impartiri. 3) Liniuta care corespunde unei anumite valori, marcata pe scara sau pe cadranul unui instrument de masura. [Art. diviziunea; G.-D. diviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. division, lat. divisio, ~onis
ELECTROMETRU ~e n. instrument pentru masurarea diferentelor de potential electric. /<fr. electrometre
A ETALONA ~ez tranz. 1) (instrumente de masura) A verifica cu ajutorul unui etalon. ~ un termometru. 2) (scara unor instrumente de masura) A grada in conformitate cu un etalon. ~ scara unui manometru. 3) (masura-model) A compara cu un etalon; a determina cu ajutorul unui etalon. /<fr. etalonner
EVAPORIMETRU ~e n. instrument pentru masurarea vitezei de evaporare a apei de pe suprafata bazinelor sau din sol. /<fr. evaporimetre
EXACT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre lucruri) Care corespunde intru totul adevarului; in totala conformitate cu realitatea; intocmai; precis. 2) Care reproduce cu fidelitate realitatea, originalul sau modelul. Copie ~ta a unui text. 3) (despre instrumente de masura) Care indica cu exactitate; precis. Valoare ~ta. 4) (despre persoane) Care face cele promise la timpul cuvenit; punctual. /<fr. exact, lat. exactus
FAZMETRU ~e n. instrument pentru masurarea diferentei de faza dintre doua marimi electrice de aceeasi frecventa. /<fr. phasemetre
FLUOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea debitului unui fluid care trece printr-o conducta. [Sil. flu-o-] /<fr. fluometre
FLUXMETRU ~e n. instrument pentru masurarea fluxului luminos sau a fluxului magnetic. /<fr. fluxmetre
GONIOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea unghiurilor folosit in diferite domenii de activitate (in topografie, geodezie, cristalografie etc.). /<fr. goniometre
GRAD ~e n. 1) Unitate de masura a mai multor marimi fizice variabile (temperatura, densitate, presiune etc.). ◊ ~ de comparatie categorie gramaticala specifica pentru adjectiv si adverb avand trei aspecte: pozitiv, comparativ si superlativ. ◊ ~ de rudenie raport de apropiere intre rude. 2) Unitate de masura a unghiurilor, a longitudinii si a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de masura; gradatie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponentilor necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuatie de ~ul intai (sau doi) ecuatie a carei necunoscuta este la puterea intai (sau a doua). 5) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru; nivel. ~ de cultura. ◊ In cel mai mare ~ la maximum. In cel mai mic ~ la minimum. 6) Treapta intr-o ierarhie. Diploma de ~ul I. ~ de capitan. 7) Etapa in evolutia unui proces; treapta. 8) Calificare dobandita intr-un domeniu de activitate; titlu. ~ stiintific. /<fr. grade, lat. gradus
GRADATIE ~i f. 1) Crestere sau descrestere succesiva; schimbare treptata. 2) (la instrumentele de masurat) Diviziune pe scara unui instrument de masura; grad. 3) (in operele literare) Figura de stil constand in desfasurarea succesiva (ascendenta sau descendenta) a actiunii. 4) (in pictura) Trecere treptata de la o nuanta la alta. /<fr. gradation, lat. gradatio, ~onis
GRAFOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea unghiurilor pe teren. /<fr. graphometre
INDICATOR2 ~oare n. 1) Semn (sageata, tablita etc.) care indica directia sau distanta. ~ rutier. ~ kilometric. 2) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indice; aratator. 3) Lucrare tiparita care furnizeaza informatii privitoare la un anumit domeniu. ~ bibliografic. ~ de preturi. /<fr. indicateur
INDICE ~i m. 1) mat. chim. Semn (numar sau litera) pus alaturi de o litera (de obicei la dreapta ei si mai jos) pentru a-i preciza valoarea si semnificatia. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indicator; aratator. 4) Lista (alfabetica) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se afla; index. /<lat. index, ~icis, it. indice
MANOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea presiunii fluidelor aflate in recipiente inchise. /<fr. manometre
masuraTOR2 ~oare n. instrument pentru masurat sau pentru verificarea masurarii. /a masura + suf. ~ator
METRU ~i m. 1) Unitate de masura a lungimii, egala cu aproximativ a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2) instrument de masura a lungimii egala cu aceasta unitate. /<fr. metre, lat. metrum
NIVOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea cantitatii de zapada cazute pe o suprafata intr-un interval de timp. /<fr. nivometre
OCTANT1 ~e n. instrument pentru masurarea inaltimii astrilor si a distantelor unghiulare ale acestora (folosit, in trecut, in navigatia maritima si aeriana). /<fr. octant
OLEOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea densitatii uleiurilor. [Sil. -le-o-] /<fr. oleometre
OSMOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea presiunii osmotice. /<fr. osmometre
PIEZOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea compresibilitatii corpurilor gazoase, lichide sau solide. [Sil. pi-e-] /<fr. piezo-metre
PIRANOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea intensitatii radiatiei solare. /<fr. pyranometre
PIROMETRU ~e n. instrument pentru masurarea temperaturilor foarte inalte (folosit in metalurgie, energetica, chimie). /<fr. pyrometre
PLANIMETRU ~e n. instrument pentru masurarea ariei figurilor plane (pe o harta sau pe un plan topografic). /<fr. planimetre
POTENTIOMETRU ~e n. 1) Reostat pentru divizarea si reglarea lina a tensiunii din circuit. 2) instrument pentru masurarea fortei electromotoare sau a tensiunii prin metoda compensatiei. [Sil. -ti-o-] /<fr. potentiometre
PRECIS ~sa (~si, ~se) si adverbial 1) (despre ganduri, idei, enunturi) Care este lipsit de confuzii; cu claritate. A se exprima ~. 2) Care corespunde intru totul adevarului; in totala conformitate cu realitatea; exact; anume. Date ~se. A aborda ~ o problema. 3) (despre instrumente de masurat) Care indica cu exactitate; exact. /<fr. precis, lat. praecisus
PSIHROMETRU ~e n. instrument pentru masurarea umiditatii si temperaturii aerului. /<fr. psychometre
RULETA ~e f. 1) instrument pentru masu-rarea lungimilor, constand dintr-o panglica gradata, care se strange prin rulare intr-o caseta. 2) (in unele jocuri de noroc) Dispozitiv format dintr-un disc rulant, divizat in mai multe compartimente numerotate, si dintr-o bila care se rostogoleste o data cu discul, indicand la oprire numarul castigator. 3) Joc de noroc in care se foloseste acest dispozitiv. 4) instrument format dintr-o rotita de metal cu marginea dintata, folosit la desenarea tiparelor pe stofa sau la taierea aluatului. /<fr. roulette
SFEROMETRU ~e n. instrument pentru masurarea razei de curbura a unei suprafete sferice. /<fr. spherometre
SPOT ~uri n. 1) fiz. Pata luminoasa produsa de o scara gradata a unui instrument de masura, care inlocuieste acul indicator. 2) (in teatre) Fascicul de lumina proiectat spre scena sau spre un actor. 3) Instalatie pentru proiectarea unor asemenea fascicule. 4) Scurt anunt, reclama publica, la radio sau la televiziune. /<fr. spot
STADIE ~i f. instrument pentru masurarea indirecta a distantelor in lucrarile topografice. [G.-D. stadiei; Sil. -di-e] /<ngr. stadia, fr. stadia
SUBLER ~e n. instrument de masurat lungimi mici, format dintr-o rigla si doua brate intre care se fixeaza piesa de masurat. /<germ. Schublehre
TERMOBAROMETRU ~e n. instrument pentru masurarea temperaturii si a presiunii. /<fr. thermo-barometre
TERMOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea temperaturii. ~ de camera. ◊ ~ inregistrator termometru pentru inregistrarea grafica a variatiilor de temperatura. [Sil. -me-tru] /<fr. thermometre
TIPOMETRU ~e n. 1) instrument pentru masurarea corpului literelor tipografice. 2) Rigla de metal gradata in unitati tipografice, folosita la masurarea dimensiunilor machetei textelor culese sau tiparite. /<fr. typometre
TONOMETRU ~e n. instrument pentru masurarea presiunilor si a tensiunilor. /<fr. tonometre
TORSIOMETRU ~e n. 1) instrument pentru masurarea deformatiei barelor la torsiune. 2) Aparat pentru determinarea rezistentei hartiei la torsiune. [Sil. -si-o-me-tru] /<fr. torsoimetre
VARIOMETRU ~e n. tehn. 1) Aparat pentru masurarea variatiilor campului magnetic al pamantului. ~ vertical. ~ orizontal. 2) instrument pentru masurarea schimbarii de altitudine a avioanelor in zbor. 3) Aparat pentru schimbarea lenta a inductivitatii. [Sil. -ri-o-me-tru] /<fr. variometre
VENTURIMETRU ~e n. tehn. instrument pentru masurarea debitului unui lichid sau gaz. /<it. venturimetro
VOLTAMETRU ~e n. fiz. instrument de masurat intensitatea unui curent electric. /<fr. voltametre
ADMITANTMETRU s.n. instrument pentru masurarea admitantei. [< fr. admittancemetre].
AMPERORMETRU s.n. instrument de masura a sarcinii electrice in amperore. [< fr. ampereheuremetre].
CADENTMETRU s.n. instrument pentru masurarea radioactivitatii, pentru indicarea numarului mediu de impulsuri primite in unitatea de timp. [Cf. germ. Kadenzmeter].
CICLOMETRU s.n. instrument pentru masurarea cercurilor. [< fr. cyclometre, cf. gr. kyklos – cerc, metron – masura].
CLINOMETRU s.n. 1. instrument pentru masurarea unghiurilor verticale fata de orizont sau a unghiurilor zenitale fata de verticala locului. 2. instrument care determina inclinarea avionului sau a chilei unei nave. [< fr. clinometre, cf. gr. klino – inclin, metron – masura].
CRIOMETRU s.n. instrument pentru masurarea temperaturilor de congelare; crioscop. [< fr. cryometre].
DINAMOMETRU s.n. instrument pentru masurarea fortelor; ergometru. [< fr. dynamometre, cf. gr. dynamis – forta, metron – masura].
ECLIMETRU s.n. (Astr.) instrument pentru masurarea unghiurilor verticale (de panta sau zenitale). [< fr. eclimetre, cf. gr. klinein – a inclina, metron – masura].
ELECTROMAGNETIC, -A adj. Referitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Camp electromagnetic = starea fizica particulara a spatiului in care exista in acelasi timp un camp electric si un camp magnetic. 2. (Despre instrumente de masurat, relee etc.) Bazat pe actiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. [Cf. fr. electromagnetique].
ENDOSMOMETRU s.n. instrument pentru masurarea intensitatii fenomenului de endosmoza. [< fr. endosmometre].
EXTENSOMETRU s.n. instrument pentru masurarea deformatiilor pieselor supuse la intindere. ♦ Dinamometru pentru masurarea extensiunii in kilograme. [< fr. extensometre].
FACOSCOP s.n. (Med.) instrument pentru masurarea capacitatii de adaptare a cristalinului. [Cf. gr. phakos – lentila, skopein – a privi].
FLEXIMETRU s.n. instrument pentru masurarea amplitudinii de flexiune a unei articulatii. [Cf. it. flessimetro].
GAUSSMETRU s.n. instrument de masura a inductiei magnetice. [< fr. gaussmetre].
GRAVIMETRU s.n. instrument pentru masurarea rapida a gravitatiei. [< fr. gravimetre]. (Definitie incorecta, este vorba despre acceleratia gravitationala – vezi DEX'98)
LIMB s.n. 1. Partea lata a unei frunze, legata de ramura prin codita. 2. Marginea gradata a scarii unui instrument de masura. ♦ Marginea unui astru. ♦ Creasta marginala a unei formatii anatomice circulare. 3. Nava pentru operatii de limbare. // s.m. (Teol.) Loc in cer unde catolicismul presupune ca ar sta sufletele dreptilor si ale copiilor morti nebotezati, inainte de venirea lui Cristos. [< fr. limbe, cf. lat. limbus].
LUMINANTMETRU s.n. (Fiz.) instrument pentru masurarea luminantei; nitmetru, stilbmetru. [Et. incerta].
METREZA s.f. instrument pentru masurarea lungimii filmelor si a benzilor de magnetofon. [< fr. metreuse].
METRU1 s.m. 1. Unitate de masura a lungimii din sistemul metric, care reprezinta a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. instrument de masura facut din lemn, din metal etc. avand lungimea de un metru (1). [< fr. metre, cf. gr. metron – masura].
SPOT s.n. 1. Pata luminoasa produsa pe o scara gradata sau pe un ecran de catre o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura. 2. (Teatru) Fascicul luminos concentrat, invariabil; proiector care produce acest fascicul. 3. Scurt anunt publicitar, la radio sau la televiziune. 4. (Fin.) Operatie de plata imediata (la vedere). (cf. fr. spot)
PAHIMETRU s.n. instrument pentru masurarea grosimii obiectelor. [< germ. Pachymeter, cf. gr. pachys – gros, metron – masura].
PERIMETRU s.n. 1. Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice plane. 2. Contur, linie marginala, limita a unei zone dintr-un teren, dintr-un cartier etc. ♦ (Fig.) Sfera, cuprins, domeniu. 3. (Med.) instrument pentru masurarea campului vizual. [Cf. fr. perimetre, lat., gr. perimetros < gr. peri – imprejur, metron – masura].
PERMEAMETRU s.n. instrument pentru masurarea permeabilitatii magnetice a materialelor feromagnetice. [< fr. permeametre].
PISTOFON s.n. instrument pentru masurarea presiunii acustice. [< fr. pistophone].
SFIGMOMETRU s.n. instrument pentru masurarea pulsului; pulsometru; tensiometru (2). [< fr. sphygmometre].
SPINTEROMETRU s.n. instrument pentru masurarea lungimii scanteilor electrice. [< fr. spintherometre, cf. gr. spinther – scanteie, metron – masura].
STADIE s.f. Vechi instrument pentru masurarea distantei dintre doua puncte. ♦ Mira pentru masuratori cu luneta stadimetrica. [Gen. -iei. / < fr. stadia, cf. gr. stadion].
SUBLER s.n. instrument de masura pentru lungimi sau grosimi mici, compus dintr-o rigla gradata pe care aluneca un cursor si care are la un capat un brat fix, perpendicular pe ea. [< germ. Schublehre].
TAMBUR s.n. 1. Piesa in forma de cilindru gol, folosita in diferite scopuri in tehnica. ◊ Tambur gradat = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat prevazuta cu gradatii la unul dintre capete. 2. (Arhit.) Bloc de piatra care formeaza elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasica. 3. Vestibul construit la intrarea unei cladiri, delimitat de doua randuri de usi. ♦ Portiunea prismatica sau cilindrica, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care marginesc un spatiu boltit. ♦ Spatiu in care se invarteste o usa pivotanta cu mai multe aripi. 4. (Tehn.) Toba. [Pl. -re, -ruri. / < fr. tambour, it. tamburo].
TENSIOMETRU s.n. 1. Aparat folosit pentru masurarea tensiunii superficiale a lichidelor. 2. Aparat pentru masurarea tensiunii arteriale; sfigmometru. 3. instrument pentru masurarea deformarilor unui corp supus la tensiuni exterioare. [Pron. -si-o-. / < fr. tensiometre].
TERMOESTEZIOMETRU s.n. instrument pentru masurarea sensibilitatii la caldura. [< fr. thermo-esthesiometre].
TERMOHIGROGRAF s.n. instrument pentru masurarea temperaturii si umiditatii aerului. [< fr. thermohygrographe].
TONOMETRU s.n. instrument pentru masurarea presiunilor si a tensiunilor (mai ales a tensiunii sangelui). [< fr. tonometre].
URODENSIMETRU s.n. instrument pentru masurarea densitatii urinei. [< fr. urodensimetre].
VARIOMETRU s.n. 1. Aparat pentru masurarea variatiilor campului magnetic pamantesc. 2. instrument pentru masurarea modificarilor presiunii atmosferice. ♦ Aparat pentru masurarea vitezei verticale a avioanelor. 3. Aparat care produce o inductivitate variabila. [< fr. variometre].
VARMETRU s.n. (Fiz.) instrument pentru masurarea puterii electromagnetice reactive in vari. [< fr. varmetre].
VOLUMETRU s.n. instrument pentru masurarea volumului in transmisiunile prin electrocomunicatii. [< fr. volumetre].
XILOMETRU s.n. instrument pentru masurarea cubajului lemnelor. [< fr. xylomA?tre].
WATTMETRU s.m. instrument de masura a puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. [Pron. vat-. / < fr. wattmetre, cf. fr. watt, gr. metron – masura].
VOLTMETRU s.n. instrument de masura a diferentelor de potential electric in volti. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. [< fr. voltmetre, cf. fr. volt – volt, gr. metron – masura].
VOLTAMPERMETRU s.n. instrument electric de masura care indica direct produsul dintre valorile efective ale tensiunii si ale intensitatii unui curent electric. ♦ instrument de masura indicator, care poate fi folosit succesiv ca voltmetru si ca ampermetru. [< fr. voltamperemetre].
VISCOZIMETRU s.n. instrument pentru masurarea viscozitatii fluidelor. [< fr. viscosimetre].
COMPARATOR s. n. 1. instrument de masurat pentru compararea a doua marimi sau a dimensiunilor unor piese fata de aceea a unui etalon. 2. aparat pentru masurarea defazajului si a raportului dintre amplitudinile a doua tensiuni sinusoidale. 3. circuit care permite compararea a doua informatii intrate in calculatorul electronic. 4. segment al sistemului nervos central care compara efectul obtinut cu forma optima a actiunii. (<fr. comparateur)
ABEROMETRU s.n. instrument pentru masurarea aberatiei vizuale. [< fr. aberrometre, cf. lat. aberrare – a se indeparta, gr. metron – masura].
AEROMETRU s.n. instrument pentru masurarea sau determinarea densitatii aerului. [< fr. aerometre].
ALTIMETRU s.n. instrument de masura a altitudinii. [< fr. altimetre].
AMPERMETRU s.n. instrument de masura a intensitatii curentului electric dintr-un circuit. [< fr. amperemetre].
ANEMOMETRU s.n. instrument de masurat viteza gazelor in conducte, a vantului, a unui avion in raport cu aerul. [< fr. anemometre].
ASTROLAB s.n. instrument pentru masurarea pozitiei astrilor si a inaltimii lor deasupra orizontului. [Pl. -be, -buri. / < fr. astrolabe, cf. it. astrolabio < gr. astron – astru, lambanein – a lua].
VERNIER s.n. Dispozitiv al unor instrumente de masura care permite citirea unor fractiuni din scara principala; nonius. [Pron. -ni-er. / < fr. vernier].
VIBROMETRU s.n. (Fiz.) instrument pentru masurarea deplasarilor liniare in cursul unei v******i. [< fr. vibrometre].
VIBROSCOP s.n. (Fiz.) instrument pentru masurarea amplitudinii, frecventei si a fazei v*********r. [< fr. vibroscope].
BALOGRAF s.n. instrument pentru masurarea vitezei proiectilelor. [Cf. germ. Ballograph < gr. ballo – arunc, graphein – a scrie].
BAROMETRU s.n. instrument pentru masurarea presiunii atmosferice. [< fr. barometre, cf. gr. baros – greutate, metron – masura].
CALIBROR, -OARE adj. Care calibreaza. // s.n. 1. instrument pentru masurarea diametrului puietilor. 2. Aparat pentru sortarea fructelor dupa marime. [Cf. fr. calibreur].
CALORIMETRU s.n. instrument pentru masurarea cantitatilor de caldura date de un corp sub o anumita influenta. [Pl. -re. / < fr. calorimetre, cf. lat. calor – caldura, gr. metron – masura].
CATETOMETRU s.n. instrument pentru masurarea exacta a distantelor pe o verticala. [< fr. cathetometre, cf. gr. kathetos – verticala, metron – masura].
CEFALOMETRU s.n. instrument pentru masurarea dimensiunilor capului. [< fr. cephalometre].
CHERATOMETRU s.n. (Med.) instrument pentru masurarea curburii corneei. [< fr. keratometre].
CIRTOMETRU s.n. instrument pentru masurarea perimetrului toracic. [< fr. cyrtometre].
COULOMBMETRU s.n. instrument de masura pentru sarcina electrica care trece printr-un circuit. [< fr. coulombmetre].
CRANIOMETRU s.n. instrument pentru masurat dimensiunile craniului. [< fr. craniometre].
CRONOSCOP s.n. instrument pentru masurarea unui scurt interval de timp, folosit in laboratoarele de fizica, de fiziologie etc. [< fr. chronoscope, cf. gr. chronos – timp, skopein – a privi].
CVADRANT s.m. 1. Patrime din circumferinta unui cerc. 2. instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, folosit la masurarea unghiurilor. 3. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc de marimea unui cvadrant (1). [Var. cuadrant s.m. / < fr. quadrant].
DECAMETRU s.m. Unitate de masura pentru lungimi, egala cu 10 m. ♦ instrument de masura format dintr-o panglica sau dintr-un lant, cu lungimea de 10 m. [Cf. fr. decametre].
DIAFANOMETRU s.n. Aparat pentru determinarea tulburarii apei prin masurarea transparentei ei. ♦ instrument de masura a vizibilitatii. ♦ Aparat cu care se determina opacitatea (sau transparenta) hartiei. [< fr. diaphanometre].
DILATOMETRU s.n. instrument pentru masurarea dilatatiei corpurilor. [< fr. dilatometre].
DIVIZIUNE s.f. Impartire; separare, divizare. ♦ Operatie logica de impartire a genului in speciile sale. ◊ Diviziunea muncii = impartire a unui proces de productie in mai multe operatii specializate; diviziune celulara = mod de inmultire a celulelor prin mitoza si amitoza. ♦ Fragment, parte, unitate obtinuta printr-o impartire. ♦ Linioara marcata pe o scara functionala sau pe cadranul unui instrument de masura, corespunzand unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre doua astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division].
ELECTROMETRU s.n. instrument pentru masurarea diferentelor de potential electric. [< fr. electrometre].
ELECTROSTATIC, -A adj. Care priveste electricitatea statica. ♦ (Despre instrumente de masurat) Bazat pe interactiunea dintre doua conductoare supuse unei diferente de potential. [Cf. fr. electrostatique].
EVAPORIMETRU s.n. instrument pentru masurarea vitezei de evaporare a apei. [< fr. evaporimetre].
FAZMETRU s.n. (Fiz.) instrument pentru masurarea diferentei de faza dintre doua marimi periodice armonice. [< fr. phasemetre].
FLUOMETRU s.n. instrument pentru masurarea debitelor de fluide in curgere. [Pron. flu-o-. / < fr. fluometre].
FLUXMETRU s.n. instrument pentru masurarea unui flux luminos sau a unui flux magnetic. [< fr. fluxmetre].
FONOMETRU s.n. instrument pentru masurarea intensitatii sunetelor. [< fr. phonometre].
FRECVENTMETRU s.n. instrument pentru masurarea frecventei (2) [in DN]. [< fr. frequencemetre].
astrolab (-be), s. n. – instrument pentru masurarea pozitiei astrilor. Gr. ἀστρολάβος (sec. XVII, cf. Galdi 155) si mod. din fr. astrolabe.
GONIOMETRU s.n. instrument pentru masurarea unghiurilor; (spec.) instrument pentru masurarea unghiurilor formate intre diferite directii de vizare, folosit in navigatie, in topografie etc. [< fr. goniometre, cf. gr. gonia – unghi, metron – masura].
GRAFOMETRU s.n. instrument pentru masurarea unghiurilor in ridicarile topografice. [< fr. graphometre].
HEMODINAMOMETRU s.n. (Med.) instrument pentru masurarea presiunii sangelui. [< fr. hemodynamometre].
HIDROMETRU s.n. 1. Nume generic pentru instrumentele de masura a densitatii lichidelor. 2. Manometru metalic cu scara gradata in unitati de coloana de apa. ♦ Mira cu ajutorul careia se masoara nivelul unui curs de apa. [< fr. hydrometre, cf. gr. hydor – apa, metron – masura].
INDICE I. s.m. 1. (Mat.) Semn distinctiv afectat unei litere reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. Numar, cifra. ♦ Cifra dintr-un plan economic care trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie cantitativ si calitativ. 3. Marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. Fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s.n. 1. Index. ◊ Indice de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. (Fiz.) Indicator al scarii unui instrument de masura. [< lat. index, cf. it., fr. indice].
LIMNIMETRU s.n. instrument pentru masurarea nivelului unei ape, a unui lac etc.; mira hidrometrica. [< fr. limnimetre, cf. gr. limne – lac, metron – masura].
LIZIMETRU s.n. instrument pentru masurarea cantitatii de apa de ploaie care se scurge in pamant. [< fr. lysimetre, cf. gr. lysis – disolutie, metron – masura].
LOGOMETRU s.n. instrument de masura pentru masurarea raportului dintre doua marimi electrice. [< fr. logometre, cf. gr. logos – cuvant, metron – masura].
LUXMETRU s.n. (Fiz.) instrument pentru masurarea iluminarii. [< fr. luxmetre].
MAGNETOMETRU s.n. instrument pentru masurarea intensitatii campurilor magnetice. [< fr. magnetometre].
MUSTIMETRU s.n. instrument pentru masurarea densitatii si procentului de zahar din must. [Var. mustometru s.n. / < fr. mustimetre].
OLEOMETRU s.n. instrument pentru masurarea densitatii uleiurilor grase. ♦ instrument cu care se dozeaza uleiurile si grasimile provenite din seminte. [Pron. -le-o-. / < fr. oleometre].
ORTOTEST s.n. (Tehn.) instrument pentru masurarea dimensiunilor pieselor fabricate in serie. [< germ. Orthotest].
OSCILOMETRU s.n. instrument pentru masurarea variatiilor presiunii arteriale. [< fr. oscillometre].
OSMOMETRU s.n. instrument pentru masurarea presiunii osmotice. [< fr. osmometre, cf. gr. osmos – impuls, metron – masura].
PASIMETRU s.n. (Tehn.) instrument de masurat, asemanator cu pasametrul, folosit pentru masurarea cavitatilor pieselor. [< fr. passimetre].
PETRODUROSCOP s.n. instrument pentru masurarea duritatii rocilor in zacamant. [< fr. petroduroscope].
PICNOMETRU s.n. instrument pentru masurarea densitatii lichidelor si a solidelor. [< fr. pycnometre, cf. gr. pyknos – dens, metron – masura].
PIEZOMETRU s.n. 1. instrument de masura a compresibilitatii lichidelor. 2. Tub manometric servind pentru determinarea presiunii statice a fluidului dintr-o conducta. [< fr. piezometre].
PIRANOMETRU s.n. instrument pentru masurarea intensitatii radiatiei solare difuze. [< fr. pyranometre, cf. gr. pyr – foc, metron – masura].
POLARIMETRU s.n. instrument pentru masurarea polarizarii si pentru a constata daca un corp este activ la lumina polarizata. [< fr. polarimetre].
PLANIMETRU s.n. instrument pentru masurarea suprafetelor plane. [< fr. planimetre].
PROFILOMETRU s.n. instrument pentru masurarea gradului de netezime a unei piese prelucrate. [< fr. profilometre].
REOMETRU s.n. instrument pentru masurarea proprietatilor reologice ale materialelor. [< fr. rheometre].
REZISTIVIMETRU s.n. instrument pentru masurarea rezistivitatii. [< fr. resistivimetre].
ROTAMETRU s.n. instrument pentru masurarea debitului unui fluid dintr-o conducta. [< fr. rotametre].
SOLARIMETRU s.n. instrument pentru masurarea radiatiei solare. [< fr. solarimetre].
SPOT s.n. Pata luminoasa produsa pe o scara gradata sau pe un ecran de catre o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura. ♦ (Teatru) Fascicul luminos concentrat, invariabil; proiector care produce acest fascicul. [< fr., engl. spot].
STATOSCOP s.n. instrument de masura foarte sensibil, care arata cele mai mici schimbari de altitudine ale unui avion. [< fr. statoscope].
compas (compasuri), s. m. – 1. instrument de masura si trasare a cercurilor. – 2. (Inv.) Busola. – 3. (Arg.) Pas, mers. Fr. compas; sensul 2, din germ. Kompass (DAR).
TABLOU s.n. I. 1. Pictura sau desen executat pe o panza, pe un carton etc. (care se asaza de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A ramane tablou = a ramane surprins, inlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonica alcatuita dintr-o singura parte, avand un program cu continut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. Descriere a unei privelisti, a unui obiect sau a unei persoane etc., facuta oral sau in scris (mai ales intr-o opera literara). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzand mai multe scene, care se desfasoara in acelasi decor. 5. Tabel, schema. 6. Grafic cuprinzand o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate in siruri si coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou in care elementele chimice sunt dispuse in siruri si coloane, dupa greutatea lor atomica. II. (Tehn.) Panou sau placa subtire de metal sau de marmura cuprinzand mai multe instrumente de masura, aparate de control etc., cu care este inzestrat un aparat, o masina etc. [< fr. tableau].
TAHOMETRU s.n. instrument pentru masurarea turatiei motoarelor; tahimetru (2). ♦ Tahometru electric = tahogenerator. [< fr. tacheometre, germ. Tachometer, cf. gr. tachos – viteza, metron – masura].
TENSOMETRU s.n. instrument pentru masurarea deformatiei pieselor supuse la tensiuni exterioare. [< fr. tensometre, cf. germ. Tensometer].
TERMOBAROMETRU s.n. instrument pentru masurarea temperaturii si presiunii. [< fr. thermo-barometre].
TERMOMETRU s.n. instrument pentru masurarea temperaturii. [< fr. thermometre, cf. gr. thermos – cald, metron – masura].
TIPOMETRU s.n. 1. instrument pentru masurarea corpului literelor tipografice. 2. Rigla gradata in unitati tipografice, folosita la masurarea dimensiunilor machetei, a textelor culese sau tiparite. [< fr. typometre].
TORSIOMETRU s.n. 1. instrument pentru masurarea deformatiei la torsiune a barelor. ♦ Aparat pentru determinarea rezistentei hartiei la torsiune. 2. (Text.) instrument pentru determinarea numarului de rasuciri pe o anumita lungime de fir. [Pron. -si-o-. / < fr. torsiometre].
UMIDOMETRU s.n. 1. instrument pentru masurarea umiditatii unui material solid. 2. Higrometru. [< fr. humidometre, cf. lat. humidus – umed, gr. metron – masura].
UNDAMETRU s.n. instrument de masura a lungimilor de unda sau a frecventelor oscilatiilor electromagnetice; ondometru, frecventmetru. [Cf. fr. ondemetre < lat. unda – unda, gr. metron – masura].
ACCELEROMETRU s. n. instrument pentru masurarea valorilor acceleratiei. (< fr. accelerometre)
ACETIMETRU s. n. instrument pentru masurarea tariei otetului; acetometru. (< fr. acetimetre)
ADAPTOMETRU s. n. 1. aparat in adaptometrie. 2. instrument pentru masurarea adaptarii stimulilor. (< fr. adaptometre)
ADMITANTMETRU s. n. instrument pentru masurarea admitantei. (< fr. admittancemetre)
AEROMETRU s. n. instrument pentru masurarea densitatii aerului. (< fr. aerometre)
ALTIMETRU s. n. instrument pentru masurarea altitudinii. (< fr. altimetre)
AMPERMETRU s. n. instrument pentru masurarea intensitatii curentului electric in amperi. (< fr. amperemetre)
ARPENTAJ s. n. 1. intocmire a planurilor topografice cu ajutorul instrumentelor de masurat lungimi. 2. tehnica masurarii si evaluarii suprafetelor de teren. (< fr. arpentage)
ARTERIOMETRU s. n. instrument pentru masurarea diametrului unei artere. (< fr. arteriometre)
ARTROMETRU s. n. instrument pentru masurarea unghiului de mobilitate a articulatiilor. (< engl. arthrometer)
ASTROLAB s. n. 1. vechi instrument pentru masurarea unghiurilor. 2. instrument pentru masurarea inaltimii astrilor deasupra orizontului. (< fr. astrolabe)
ATMIDOMETRU s. n. instrument pentru masurarea cantitatii de lichid evaporat de o planta in atmosfera intr-un timp dat; atmometru. (< fr. atmidometre)
BALANTA s. f. 1. instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati-etalon; cantar. ♦ a pune in ~ = a judeca bine faptele inainte de a lua o hotarare. 2. (fin.) raport intre doua sume, doua conturi etc.; tabel, situatie cu un asemenea raport. ♦ ~ comerciala = raportul dintre valoarea importului si exportului unei tari pe o perioada de timp data; ~ contabila = situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza la un moment dat sumele si soldurile conturilor debitoare si creditoare; ~ de plati = raportul dintre sumele incasate si platile efectuate de catre o tara in relatiile sale cu alte tari intr-o perioada de regula un an. 3. al saptelea semn al zodiacului (23 septembrie – 22 octombrie). (< fr. balance)
BAROMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea presiunii atmosferice. 2. (fig.) ceea ce serveste pentru a masura. (< fr. barometre)
BIOMETRU s. n. denumire generica pentru instrumentele de masurare a starii de sanatate. (< fr. biometre)
BOLOMETRU s. n. 1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensitatii radiatiilor electromagnetice. 2. instrument pentru masurarea fluxurilor de radiatii termice. 3. aparat cu care se masoara stralucirea aparenta a stelelor. (< fr. bolometre)
CADENTMETRU s. n. instrument de masura a radioactivitatii. (< germ. Kadenzmeter)
CADRAN s. n. 1. suprafata cu anumite diviziuni si cifre pe care se citeste deplasarea unui ac indicator. ♦ ~ solar = instrument pentru masurarea timpului, constand dintr-un bat fixat pe o suprafata plana, a carui umbra indica orele. 2. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin intretaierea a doua perpendiculare. ◊ arc (sector) reprezentand un sfert de cerc. (< fr. cadran)
CALIBROR, -OARE I. adj. care calibreaza. II. s. n. 1. instrument pentru masurarea diametrului puietilor. 2. aparat pentru sortarea fructelor dupa marime. (< fr. calibreur)
CALIBRU s. n. 1. diametru interior al unui tub, al tevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviatie. 2. instrument de precizie cu care se verifica gradul de uzura a tevilor armamentului de infanterie. ◊ instrument pentru masurarea si controlul dimensiunilor unor piese fabricate. 3. (fig.) marime, proportie, calitate; (fam.) fel, soi. (< fr. calibre)
CARTOMETRIE s. f. ramura a cartografiei care studiaza metodele si instrumentele de masurare a suprafetelor. (< fr. cartometrie)
CIANOMETRU s. n. instrument pentru masurarea intensitatii culorii albastre. (< fr. cyanometre)
CLEPSIDRA s. f. vechi instrument pentru masurarea timpului dupa cantitatea de apa sau de nisip scursa, printr-un orificiu, dintr-un rezervor. (< fr. clepsydre, gr. klepsydra)
CLINOGRAF s. n. 1. instrument pentru determinarea grafica a inclinarii pantei terenului. 2. instrument pentru masurarea inclinarii fata de verticala sau de orizontala a unei gauri de sonda. (< fr. clinographe)
CLINOMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea unghiurilor verticale fata de orizont si zenitale fata de verticala locului. 2. instrument care masoara unghiul de inclinare a straturilor geologice. ◊ piesa din compunerea unei busole geologice pentru determinarea inclinarii straturilor. (< fr. clinometre)
CLIZIMETRU s. n. instrument pentru masurarea unghiurilor de panta. (< fr. clisimetre)
CONTOR s. n. denumire data unor aparate ori instrumente care masoara, prin insumare sau inregistrare, elemente, operatii sau semnale de aceeasi natura. ◊ aparat care inregistreaza consumul de apa, de gaze, de energie electrica etc. ♦ ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv. (dupa fr. compteur, germ. Kontor)
CONVERTOR s. n. organ al sistemelor de reglare automata sau al aparatelor ori instrumentelor de masura electrice, care transforma datele dintr-o forma intr-o alta forma de reprezentare, fara a modifica valoarea informatiei. (< engl. converter)
CORECTIE s. f. 1. corectare a unui calcul, a tirului etc. ◊ cantitate care trebuie adaugata sau sesizata din indicatiile date de un instrument de masurat pentru a compensa erorile. 2. epanortoza. 3. pedeapsa corporala aplicata unui vinovat; bataie. ♦ casa de ~ = loc unde isi executa pedeapsa infractorii minori. (< fr. correction, lat. correctio)
COULOMBMETRU s. n. instrument de masura pentru sarcina electrica ce trece printr-un circuit. (< fr. coulombmetre)
CRONOMETRIE s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupa cu masurarea timpului. 2. ramura a meteorologiei care studiaza procedeele si instrumentele de masurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronometrie)
CRONOSCOP s. n. instrument pentru masurarea unui scurt interval de timp. (< fr. chronoscope)
CVADRANT s. m. 1. ♦ patrime din circumferinta unui cerc. 2. instrument de precizie dintr-un sfert de cerc gradat, pentru masurarea unghiurilor. 3. organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc de marimea unui cvadrant (1). (< fr. quadrant, lat. quadrans)
DECAMETRU s. m. 1. unitate de masura pentru lungimi, de 10 metri. 2. instrument de masura format dintr-o panglica sau un lant cu lungimea de 10 metri. (< fr. decametre)
DECLIVOMETRU s. n. instrument pentru masurarea pantei unui teren sau a unei suprafete plane inclinate. (< fr. declivometre)
DIAFANOMETRU s. n. 1. aparat pentru determinarea tulburarii apei, prin masurarea transparentei ei. 2. instrument de masura a vizibilitatii. 3. aparat cu care se determina opacitatea (sau transparenta) hartiei. (< fr. diaphanometre)
DIFUZIOMETRU s. n. instrument pentru masurarea difu-ziunii (2). (< fr. diffusiometre)
DISPLAY [DIS-PLEI] s. n. 1. terminal de iesire al unui ordinator cu ajutorul caruia se pot vizualiza operatiile. 2. afisaj optoelectronic continand un grup de cifre, la instrumentele de masura. 3. caracter tipografic aldin cursiv. (< engl. display)
DIVIZA vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) desparti, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o impartire; a imparti. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de masura. (< fr. diviser)
DIVIZIUNE s. f. 1. impartire; separare, divizare. ♦ a muncii = impartire a unui proces de productie in mai multe operatii specializate. 2. operatie logica de impartire a genului in speciile sale. 3. (biol.) ~ celulara = mod de inmultire a celulelor prin mitoza si meioza. 4. parte, fragment, fractiune. ◊ linioara pe o scara functionala sau pe cadranul unui instrument de masura; intervalul sau valoarea intervalului dintre doua astfel de linioare. (< fr. divizion, lat. divisio)
DOMENIU s. n. 1. bunuri imobiliare (pamant, constructii etc.) apartinand unui stat, unui suveran sau unui mosier. 2. sector al unei arte, stiinte, activitati. 3. (mat.) multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata sau un spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime, iar oricare pereche de puncte din multime se poate uni intr-o curba cuprinsa in acea multime. 4. interval de valori pentru un instrument de masura. (< fr. domaine, lat. dominium)
ELECTRODINAMIC, -A I. adj. referitor la electrodinamica. ◊ (despre instrumente de masurat, relee etc.) bazat pe interactiunea dintre doua bobine parcurse de curent electric. II. s. f. ramura a fizicii care studiaza proprietatile electrice si magnetice ale materiei. ♦ ~a cuantica = teoria interactiunilor electromagnetice dintre particulele elementare electrizate. (< fr. electrodynamique)
ELECTROMAGNETIC, -A adj. 1. referitor la electromagnetism. ♦ camp ~ = stare fizica particulara a spatiului in care exista, in acelasi timp, un camp electric si unul magnetic. 2. (despre instrumente de masurat, relee etc.) bazat pe actiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. (< fr. electromagnetique)
ELECTROSTATIC, -A I. adj. referitor la electricitatea statica. ◊ (despre instrumente de masurat) bazat pe interactiunea dintre doua conductoare supuse unei diferente de potential. II. s. f. ramura a fizicii care studiaza fenomenele ce insotesc sarcinile electrice aflate in repaus. (< fr. electrostatique)
ENDOSMOMETRU s. n. instrument pentru masurarea intensitatii endosmozei. (< fr. endosmometre)
ETALONA vb. tr. 1. a marca, a determina valoarea unei marimi de masura. 2. a compara un instrument de masura cu un etalon. ◊ a stabili un etalon. (< fr. etalonner)
FAZMETRU s. n. instrument pentru masurarea diferentei de faza a doua fenomene electrice periodice. (< fr. phasemetre)
FLUOMETRU s. n. instrument pentru masurarea debitelor de fluide. (< fr. fluometre)
FLUXMETRU s. n. instrument pentru masurarea fluxului magnetic. (< fr. fluxmetre)
FRECVENTMETRU s. n. instrument pentru masurarea frecventei (2). (< fr. frequencemetre)
GALVANOMETRU s. n. instrument pentru masurarea intensitatii curentilor electrici foarte slabi. (< fr. galvanometre)
GAUSSMETRU s. n. instrument de masura a inductiei magnetice. (< fr. gaussmetre)
GONIOMETRU s. n. instrument pentru masurarea unghiu-rilor, folosit in geodezie, topografie etc. (< fr. goniometre)
GRADATIE s. f. 1. crestere sau descrestere graduala, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradata a unui aparat, instrument de masurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figura de stil care consta in trecerea treptata, ascendenta (climax) sau descendenta (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere usoara de la un ton la altul, de la o nuanta la alta etc. 5. grad de vechime in serviciu, care aduce cu sine cresterea retributiei. ◊ suma cu care, dupa anumite state de serviciu, se mareste retributia. (< fr. gradation, lat. gradatio)
HIPSOMETRU s. n. instrument pentru masurarea presiunii atmosferice si a altitudinii. (< fr. hypsometre)
INDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. numar, cifra. ◊ cifra dintr-un plan economic ce trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie. 3. marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s. n. 1. index. ♦ ~ de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. indicator al scarii unui instrument de masura. (< fr., it. indice, lat. index)
KILOAMPERMETRU s. n. instrument pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate, gradat in kiloamperi. (< fr. kiloampermetre)
LACTOBUTIROMETRU s. n. instrument pentru masurarea cantitatii de unt continuta in lapte. (< fr. lactobutyrometre)
LIGNOMETRU s. n. 1. liniometru. 2. instrument pentru masurarea diametrului si inaltimii arborilor sau pentru marcarea prin vopsire si inregistrare a unor caracteristici ale acestora. (< fr. lignometre)
LIMB s. n. 1. partea latita a unei frunze, petale sau sepale; lamina (1). 2. marginea gradata a scarii unui instrument de masura. 3. marginea unui astru. 4. creasta marginala a unei formatii anatomice circulare. 5. nava folosita in operatii de limbare. 6. loc unde catolicismul presupune ca ar sta sufletele dreptilor decedati inainte de venirea lui Cristos si ale copiilor nebotezati. (< fr. limbe, germ. Limbus)
LIZIMETRU s. n. instrument pentru masurarea cantitatii de apa de ploaie infiltrata in sol. (< fr. lysimetre)
LOCH [LOC] s. n. instrument pentru masurarea vitezei aparente a navelor. (< fr. loch)
LOGOMETRU s. n. instrument pentru masurarea raportului dintre doua marimi electrice. (< fr. logometre)
LUMINANTMETRU s. n. instrument pentru masurarea luminantei; nitmetru, stilbmetru. (< luminanta + -metru2)
LUXMETRU s. n. instrument pentru masurarea iluminarii. (< fr. luxmetre)
MAGNETOMETRU s. n. instrument pentru masurarea intensitatii campurilor magnetice. (< fr. magnetometre)
METREZA s. f. instrument pentru masurarea lungimii filmelor si a benzilor de magnetofon. (< fr. metreuse)
MULTIMETRU s. n. instrument pentru masurarea unor marimi de specii diferite. (< fr. multimetre)
MUSTIMETRU s. n. instrument pentru masurarea densitatii si procentului de zahar din must. (< fr. mustimetre)
NEFOSCOP s. n. instrument pentru masurarea nebulozitatii, inaltimii si vitezei de deplasare a norilor. (< fr. nephoscope)
NIVELA s. f. 1. instrument pentru verificarea orizontalitatii unei piese, masini, instalatii, a verticalitatii unui perete in curs de constructie. 2. (geol.) instrument pentru masurarea directa, pe teren, a diferentelor de inaltime intre doua puncte. (< fr. nivelle)
NIVOMETRU s. n. instrument pentru masurarea cantitatii de zapada cazuta pe o suprafata, intr-un anumit interval de timp. (< fr. nivometre)
OCROMETRU s. n. instrument pentru masurarea presiunii din capilarele sangvine. (< engl. ochrometer)
ODONTOMETRU s. n. mic instrument pentru masurarea dantelurii marcilor postale. (< fr. odontometre)
OHMMETRU s. n. instrument pentru masurarea rezistentei electrice. (< fr. ohmmetre)
ORTOTEST s. n. instrument pentru masurarea dimensiunilor pieselor fabricate in serie. (< germ. Orthotest)
PAHIMETRU s. n. instrument pentru masurarea grosimii obiectelor. (< germ. Pachymeter)
PARALAXA s. f. 1. unghi sub care se vede un front oarecare la o anumita distanta. ◊ unghi din doua drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pamantului si cealalta din punctul de observatie. 2. eroare la citirea instrumentelor de masurat cu ac indicator, cand observatorul nu priveste perpendicular scala aparatului. (< fr. parallaxe, gr. parallaxis, schimbare)
PERIMETRU s. n. 1. suma lungimilor laturilor unui poligon. 2. contur, limita a unei zone (dintr-un teren). ◊ (fig.) sfera, cuprins, domeniu. 3. (med.) instrument pentru masurarea campului vizual. (< fr. perimetre, gr. perimetros, germ. Perimeter)
PERMEAMETRU s. n. instrument pentru masurarea permeabilitatii materialelor. (< fr. permeametre)
PETRODUROSCOP s. n. instrument pentru masurarea duritatii rocilor in zacamant. (< fr. petroduroscope, germ. Petroduroskope)
PISTOFON s. n. instrument pentru masurarea presiunii acustice. (< fr. pistophone)
PROZOPOMETRU s. n. instrument pentru masurarea diferentelor diametrelor fetei si ale craniului. (< fr. prosopometre)
REACTIMETRU s. n. instrument pentru masurarea reactivitatii unui reactor nuclear. (< fr. reactimetre)
ROTAMETRU s. n. instrument pentru masurarea debitului unui fluid intr-o conducta, pe baza pierderii de presiune constanta. (< fr. rotametre)
SCALA s. f. 1. totalitatea reperelor pe un instrument de masura, reprezentand valori ale unei marimi care se masoara; scara gradata. 2. rampa (5). (< it. scala)
SFEROMETRU s. n. instrument pentru masurarea curburii suprafetelor sferice sau a grosimii pieselor mici. (< fr. spherometre)
SFIGMOMETRU s. n. instrument pentru masurarea pulsului; pulsometru (2); tensiometru (2). (< fr. sphygmometre)
SITOMETRU s. n. instrument pentru masurarea unghiurilor verticale. (< fr. sitometre)
SOLARIMETRU s. n. instrument pentru masurarea radiatiilor solare; piranometru. (< fr. solarimetre)
STADIE s. f. 1. vechi instrument pentru masurarea distantei dintre doua puncte. 2. mira pentru masuratori cu luneta stadimetrica. (< fr. stadia)
STATOSCOP s. n. instrument de masura, sensibil, care arata cele mai mici schimbari de altitudine ale unui avion. (< fr. statoscope)
STRABOMETRU s. n. instrument pentru masurarea gradului de strabism. (< fr. strabometre)
SUBLER s. n. instrument pentru masurarea dimensiunilor liniare mici, rigla gradata pe care aluneca un cursor si care are la un capat un brat fix, perpendicular pe ea. (< germ. Schublehre)
TAHIMETRU2 /TAHOMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea turatiei unei piese rotitoare a unei masini, a turatiei masinilor; celerimetru. 2. aparat pentru masurarea vitezei curentului cursurilor de apa. (< fr. tachymetre, germ. Tachometer)
TAMBUR s. n. 1. dispozitiv cilindric, gol, folosit in diferite scopuri in tehnica; toba. ◊ piesa cilindrica pentru spargerea si sortarea granulometrica a pietrei. ♦ ~ grad = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat, prevazuta cu gradatii la unul din capete. 2. (arhit.) bloc de piatra, elementul constitutiv al fusului unei coloane; (p. ext.) element cilindric al unei constructii. 3. vestibul la intrarea unei cladiri, delimitat de doua randuri de usi. ◊ portiune prismatica ori cilindrica, intre o cupola si arcurile sau zidurile care marginesc un spatiu boltit. 4. spatiu in care se invarteste o usa pivotanta cu mai multe aripi. (< fr. tambour, germ. Tambour)
TENSIOMETRU s. n. 1. aparat in tensiometrie. 2. sfigmomanometru. 3. instrument pentru masurarea deformarilor unui corp supus la tensiuni exterioare. (< fr. tensiometre)
TERMOBAROMETRU s. n. instrument pentru masurarea temperaturii si presiunii. (< fr. thermo-barometre)
TERMOCOLORIMETRU s. n. instrument pentru masurarea temperaturii culorilor. (< fr. thermocolorimetre)
TERMOESTEZIOMETRU s. n. instrument pentru masurarea sensibilitatii la caldura. (< fr. thermo-esthesiometre)
TIPOMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea corpului literelor tipografice. 2. rigla gradata in unitati tipografice la masurarea dimensiunilor machetei, a textelor culese sau tiparite. (< fr. typometre)
TORSIOMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea deformatiei la torsiune a diferitelor metale. 2. aparat pentru determinarea rezistentei hartiei la torsiune. 3. instrument pentru determinarea numarului de rasuciri pe o anumita lungime a unui fir textil. (< fr. torsiometre)
UMIDOMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea umiditatii unui material solid. 2. higrometru. (< fr. humidimetre)
UNDAMETRU s. n. instrument de masura a lungimilor de unda sau a frecventelor oscilatiilor electromagnetice; ondometru, frecventmetru. (< fr. ondometre)
URODENSIMETRU s. n. instrument pentru masurarea densitatii urinei. (< fr. urodensimetre)
VAPORIMETRU s. n. instrument pentru masurarea punctului de fierbere al continutului in alcool aflat sub forma de vapori intr-un lichid sub presiune. (< germ. Vaporimeter)
VARIOGRAF s. n. instrument pentru masurarea componentelor campului magnetic al Pamantului. (< germ. Variograph)
VARIOMETRU s. n. 1. aparat pentru masurarea variatiilor campului magnetic pamantesc. 2. instrument pentru masurarea modificarilor presiunii atmosferice. ◊ aparat pentru masurarea vitezei pe verticala a avioanelor. 3. dispozitiv pentru reglarea fina a inductantei unui circuit. (< fr. variometre)
VARMETRU s. n. instrument pentru masurarea, in vari, a puterii electrice, reactive in retelele de curent alternativ. (< fr. varmetre)
VIBROMETRU s. n. instrument pentru masurarea deplasarii, vitezei si acceleratiei v********i a corpurilor. (< fr. vibrometre)
VIBROSCOP s. n. instrument pentru masurarea amplitudinii frecventei si a fazei v*********r. (< fr. vibroscope)
VITEZOMETRU s. n. instrument pentru masurarea vitezei (vehiculelor). (< viteza + -metru2)
VIZIBILIMETRU s. n. instrument pentru masurarea vi-zibilitatii pe orizontala. (< fr. vizibilimetre)
VOLTAMPERMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea produsului dintre valorile efective ale intensitatii si ale tensiunii unui curent electric alternativ. 2. instrument fotoelectric folosit succesiv ca voltmetru si ampermetru pentru curent continuu. (< fr. voltamperemetre)
VOLTMETRU s. n. instrument pentru masurarea tensiunii electrice sau electromotoare in volti. (< fr. voltmetre)
VOLUMETRU s. n. instrument pentru masurarea volumului in transmisiunile prin electrocomunicatii. (< fr. volumetre)
WATTMETRU s. n. instrument pentru masurarea puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. (< fr. wattmetre)
WEBERMETRU s. n. instrument pentru masurarea variatiei fluxului magnetic. (< germ. Webermeter)
nivel (niveluri), s. n. – 1. Inaltimea unui punct, a unei suprafete etc. fata de un plan orizontal dat. – 2. Nume a mai multor instrumente care masoara diferente de inaltime. – 3. Stadiu, grad, indice. Fr. niveau, adaptat fonetismelor derivatelor (din fr.); nivela, vb. (a egala); nivelator, s. m., adj., (buldozer; care niveleaza).
ANEMOMETRU, anemometre, s. n. instrument pentru masurarea vitezei gazelor in conducte, a aerului in atmosfera, a unui avion in raport cu aerul. – Fr. anemometre (< gr.).
ARATATOR, aratatoare, s. n. 1. Lama ingusta (de la instrumentele de masurat) care indica greutatea, directia, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mana (cu care se arata). ◊ (Adjectival) Deget aratator. – Din arata + suf. -(a)tor.
BAROMETRU, barometre, s. n. instrument pentru masurarea presiunii atmosferice, format dintr-un tub de sticla care contine mercur introdus intr-un alt recipient cu mercur si fixat pe o tablita gradata sau dintr-o cutie metalica ale carei deformatii, sub actiunea variatiilor presiunii atmosferice, dau valorile presiunii care sunt indicate de un ac pe o scara gradata. – Fr. barometre (< gr.).
CADRAN, cadrane, s. n. 1. (La aparate si instrumente de masurat) Placa (circulara) cu anumite diviziuni si indicatii, pe care se citeste deplasarea unui ac indicator. ◊ Cadran solar = suprafata plana, avand fixat in centru un betisor, a carui umbra indica orele. 2. Arc (sau sector) reprezentand un sfert de cerc. – Fr. cadran.
CALIBROR1, calibroare, s. n. 1. instrument pentru masurarea diametrului puietilor. 2. Aparat pentru sortarea fructelor dupa marime. – Fr. calibreur.
actinometru n., pl. e (vgr. aktis, aktinos, raza, si metru). Fiz. instrument de masurat intensitatea razelor.
aerometru n., pl. e (aer si metru). instrument de masurat densitatea aerului.
barometru n., pl. e (vgr. baros, greutate, si metron, masura). Fiz. instrument de constatat presiunea aerului si pin urmare, schimbarile atmosferice. – Acest instrument, inventat la 1643 de Toricelli, discipulu lui Galileu, cuprinde o coloana de mercur care se coboara cu cit te sui in atmosfera, fiindca sus e aeru mai usor. Cu el a masurat Pascal inaltimile muntilor. El anunta, pina la un oarecare punct, timpu frumos ori rau, caci aeru uscat, fiind mai usor decit cel umed, mercuru se urca atunci cind nu va ploua si se coboara in caz contrar. Principalele barometre-s cele cu mercur (cu cescuta, sifon sau cadran) si barometru aneroid.
anemometru n., pl. e (vgr. anemos, vint, si metron, masura. V. inima). Fiz. instrument de masurat iuteala vintului.
areometru n., pl. e (vgr. araios, rar, si metron, masura). Fiz. instrument de masurat densitatea lichidelor.
calorimetru n., pl. e, sau si m. (lat. calor, caldura, si vgr. metron, masura). Fiz. instrument de masurat gradu caldurii.
CONTOR (dupa fr. compteur) s. n. instrument care masoara, prin insumare sau integrare, numarul elementelor unei multimi de obiecte sau de fenomene, energia electrica absorbita, cantitatea de fluid scursa etc. intr-un interval de timp dat. ◊ C. electric = contor care masoara si inregistreaza energia electrica absorbita de un receptor sau, in cazul circuitelor de curent continuu, sarcina electrica. ◊ C. de apa = apometru. ◊ C. de particule = dispozitiv pentru inregistrarea si numararea particulelor elementare existente intr-un mediu. ◊ C. Cerenkov = c. folosit pentru inregistrarea particulelor foarte rapide si determinarea energiei acestora, al carui principiu de functionare se bazeaza pe efectul Cerenkov. ◊ C. Geiger-Muller = c. utilizat pentru inregistrarea radiatiilor beta sau gama.
COORDONATOMETRU s. n. instrument pentru masurarea coordonatelor pe hartile topografice cu retea rectangulara de coordonare, precum si pentru reprezentarea pe harta a punctelor dupa coordonatele lor.
COSFIMETRU s. n. instrument pentru masurarea factorului de putere al unui circuit electric.
CUADRANT (CVADRANT) (‹ fr., germ., lat.) s. n. 1. instrument alcatuit dintr-un sfert de cerc gradat si o luneta, folosit in trecut pentru determinarea inaltimii astrilor fata de orizont. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc.
cronometru n., pl. e (d. vgr. hronos, timp, si metron, masura). Ceasornic de preciziune construit mai bine ca sa arate [!] mai exact timpu. Ori-ce instrument de masurat timpu.
CALORIMETRU, calorimetre, s. n. instrument folosit pentru masurarea cantitatilor de caldura produse sau absorbite de corpuri. – Din fr. calorimetre.
KILOAMPERMETRU, kiloampermetre, s. n. (Fiz.) instrument folosit pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate. [Pr.: -lo-am-] – Din fr. kiloampermetre.
WATTMETRU, wattmetre, s. n. instrument electric de masura folosit pentru masurarea (in wati a) puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. – Din fr. wattmetre.
WEBERMETRU, webermetre, s. n. instrument folosit pentru masurarea variatiei fluxului magnetic. – Din germ. Webermeter.
ZOOMETRU, zoometre, s. n. instrument folosit pentru masurarea dimensiunilor corporale animale. – Din fr. zoometre.
MASURATOR, -OARE, masuratori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Rar) Care masoara; cu care se masoara. 2. S. m. si f. Persoana care masoara ceva; spec. lucrator care efectueaza operatii de masurare. ◊ (Pop.) Masurator de pamant = inginer hotarnic. 3. S. n. si f. Nume dat unor obiecte care servesc la masurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a masura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – Masura + suf. -tor.
RADIOMETRU, radiometre, s. n. 1. instrument folosit pentru masurarea presiunii exercitate de o radiatie sonora. 2. Aparat folosit pentru punerea in evidenta a efectului radiometric. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiometre.
FONOMETRU, fonometre, s. n. instrument folosit pentru masurarea intensitatii sunetelor – Din fr. phonometre.
PIRANOMETRU, piranometre, s. n. instrument folosit pentru masurarea intensitatii radiatiei solare difuze. – Din fr. pyranometre.
RULETA, rulete, s. f. 1. instrument folosit pentru masurarea lungimilor si distantelor, format dintr-o panglica lunga de panza sau de otel impartita in centimetri si care se strange, prin rulare, intr-o caseta cilindrica prin actionarea unei manivele. 2. Instalatie folosita la unele jocuri de noroc, formata dintr-un disc impartit in compartimente numerotate si dintr-o bila care se invarteste o data cu discul, indicand, la oprire, numarul castigator; p. ext. denumire data jocului care se practica la aceasta instalatie. 3. instrument format dintr-o rotita de metal cu margine dintata, care se foloseste la desenarea tiparelor de stofa, la taierea aluatului etc. – Din fr. roulette.
LUXMETRU, luxmetre, s. n. instrument fotometric pentru masurarea iluminarii. – Din fr. luxmetre.
POLARIMETRU, polarimetre, s. n. instrument optic pentru masurarea unghiului cu care o substanta optic activa roteste planul de polarizare al unei radiatii. – Din fr. polarimetre.
VOLTAMPERMETRU, voltampermetre, s. n. instrument electric de masura indicator, care cuprinde un voltmetru si un ampermetru intr-o cutie comuna, putand fi folosit succesiv ca voltmetru si ca ampermetru. – Din fr. voltamperemetre.
PROSOPOMETRU, prosopometre, s. n. instrument folosit pentru masurarea diferentelor diametrelor fetei si ale craniului. – Din fr. prosopometre.
FLUOMETRU, fluometre, s. n. instrument folosit pentru masurarea debitelor de fluide. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluometre.
FLUORIMETRU, fluorimetre, s. n. instrument folosit pentru masurarea concentratiilor slabe ale substantelor fluorescente. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorimetre.
LIMB, limburi, s. n. 1. Partea lata (si verde) a frunzei, legata de ramura (sau de tulpina) prin codita. 2. Marginea gradata a scarii unui instrument topografic de masura. 3. Nava folosita la limbare. – Din fr. limbe, germ. Limbus.
MINIMETRU, minimetre, s. n. instrument mecanic de masurare a lungimilor prin metoda comparativa, folosit pentru verificarea dimensiunilor unor piese. – Din fr. minimetre.
NIVOMETRU, nivometre, s. n. instrument folosit pentru masurarea cantitatii de zapada cazute pe o suprafata, intr-un anumit interval de timp. – Din fr. nivometre.
ELECTROMETRU, electrometre, s. n. instrument electrostatic pentru masurarea diferentelor de potential electric. – Din fr. electrometre.
DOMENIU, domenii, s. n. 1. Proprietate funciara feudala intinsa, care a stat la baza societatii medievale in Europa Apuseana. 2. Sector al unei stiinte, al unei arte; sfera de activitate. 3. (Mat.) Multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata, in spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime si prin faptul ca oricare pereche de puncte din multime se pot uni printr-o linie poligonala cuprinsa in acea multime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de masura. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.
TELUROMETRU, telurometre, s. n. instrument electronic pentru masurarea distantelor cu ajutorul undelor electromagnetice din spectrul invizibil. – Din fr. tellurometre.
TEODOLIT, teodolite, s. n. instrument optic pentru masurarea unghiurilor orizontale si verticale, alcatuit dintr-o luneta mobila, care se poate roti in fata unui cadran impartit in grade, si folosit in lucrarile geodezice si topografice. [Pr.: te-o-] – Din fr. theodolite.
TERMOBAROGRAF, termobarografe, s. n. instrument folosit pentru masurarea temperaturii si presiunii. – Din germ. Thermobarograph.
TERMOCUPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcatuit din doua conductoare diferite avand capetele sudate si dintr-un instrument electric de masura intercalat in circuit, folosit pentru masurarea caldurii. – Din fr. thermocouple.
TERMOMETRU, termometre, s. n. instrument folosit la masurarea temperaturilor, format dintr-un tub de sticla gradat terminat cu un rezervor care contine un lichid dilatabil (mercur, alcool etc.). – Din fr. thermometre.
RADIOMICROMETRU, radiomicrometre, s. n. instrument folosit la masurarea intensitatilor de radiatie foarte mici. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiomicrometre.
REFRACTOMETRU, refractometre, s. n. instrument optic pentru masurarea indicelui de refractie al substantelor. – Din fr. refractometre.
SONOMETRU, sonometre, s. n. Dispozitiv folosit la verificarea legilor de v******e a coardelor, pentru a compara inaltimea a doua sunete sau pentru a masura un interval. ♦ instrument electronic pentru masurarea intensitatii undelor sonore, de obicei a zgomotelor. – Din fr. sonometre.
STADIMETRU, stadimetre, s. n. instrument topografic pentru masurarea indirecta a distantelor dintre doua puncte terestre. – Din fr. stadimetre.
CLUPA ~e f. 1) Unealta manuala pentru filetat. 2) instrument silvic pentru masurarea diametrului arborilor; compas forestier. /<germ. Kluppe
CURBIMETRU ~e n. instrument cartografic pentru masurarea lungimii curbelor. /curba + metru
FOTOMETRU ~e n. instrument folosit la masurarea intensitatii unei surse de lumina. /<fr. photometre
HELIOMETRU ~e n. instrument optic pentru masurarea distantelor unghiulare mici dintre astri, precum si a diametrului aparent al Soarelui si al altor corpuri ceresti. /<fr. heliometre
KILOAMPERMETRU ~e n. instrument folosit pentru masurarea curentilor electrici de mare intensitate. /< fr. kiloampermetre
NISIPARNITA ~e f. instrument vechi pentru masurarea timpului dupa cantitatea de nisip, care se scurge dintr-un recipient in-tr-altul; ceasornic de nisip; clepsidra. /nisip + suf. ~arnita
PANTOMETRU ~e n. instrument topografic pentru masurarea unghiurilor. /<fr. pantometre
VOLTMETRU ~e n. instrument folosit pentru masurarea tensiunii electrice intre doua puncte ale unui circuit. [Sil. volt-me-tru] /<fr. voltmetre
WATTMETRU ~e n. instrument folosit pentru masurarea puterii electrice in wati. [Sil. watt-me-tru] /< fr. watthmetre
ZOOMETRU ~e n. instrument folosit pentru masurarea corpului unui animal. /<fr. zoometre
CAMPIMETRU s.n. instrument folosit pentru masurarea intinderii campului vizual cu ajutorul unor indici albi si colorati, care se deplaseaza pe diferite axe. [< fr. campimetre, cf. lat. campus – camp, gr. metron – masura].
CARTOMETRIE s.f. Ramura a cartografiei care studiaza metodele si instrumentele folosite la masurarea suprafetelor. [Gen. -iei. / < fr. cartometrie].
CLIZIMETRU s.n. instrument topografic pentru masurarea unghiurilor de panta. [< fr. clisimetre, cf. gr. klisis – inclinatie, metron – masura].
FOTOMETRU s.n. 1. instrument optic pentru masurarea intensitatii luminoase. 2. instrument pentru determinarea sensibilitatii ochiului la lumina. [< fr. photometre, cf. gr. phos – lumina, metron – masura].
MICROMETRU s.n. instrument de mare precizie, cu care se masoara dimensiuni mici. ♦ instrument gradat adaptat la ocularul unui microscop sau al unui alt aparat optic pentru a masura dimensiunile obiectelor observate. [< fr. micrometre, cf. germ. Mikrometer < gr. mikros – mic, metron – masura].
MULTIMETRU s.n. (Tehn.) instrument complex pentru masurarea de marimi de specii diferite. [< fr. multimetre].
PANTOMETRU s.n. instrument topografic pentru masurarea unghiurilor si a inclinarii terenului pe o anumita portiune. [< fr. pantometre].
TELUROMETRU s.n. instrument electronic, pentru masurarea distantelor intre 200 m si 50 km, care foloseste unde electromagnetice din domeniul invizibil. [< fr. tellurometre].
gnatograf s.n. instrument medical pentru masurarea fortei muschilor masticatori. (< fr. gnathographe)
VITEZOMETRU s.n. instrument folosit pentru masurarea vitezei unui vehicul. [Et. incerta].
VUMETRU s. n. instrument electronic pentru masurarea volumului semnalelor electrice de audiofrecventa. (<fr. vumetre)
CATATERMOMETRU s.n. instrument medical pentru masurarea caldurii pierdute de corp datorita curentilor de aer si transpiratiei. [< fr. catathermometre].
CURBIMETRU s.n. instrument cartografic pentru masurarea pe harta a lungimii curbelor de nivel. [Cf. fr. c********e].
LINEAL s.n. 1. instrument pentru trasarea, masurarea sau verificarea liniilor si a dimensiunilor. 2. Dispozitiv de ghidare a materialului de laminat la intrarea in anumite laminoare. ♦ Rigla de otel care formeaza jgheabul de cerneala la piesele tipografice. ♦ Dispozitiv al masinii de cusut care serveste la executarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. [Pron. -ne-al. / cf. it. lineal, fr. lineal].
RADIOTELESCOP s.n. instrument pentru receptionarea, masurarea si studierea undelor radiofonice emise de corpurile ceresti. [Pl. -scoape. / cf. fr. radiotelescope, germ. Radioteleskop].
SPIROMETRU s.n. instrument medical pentru masurarea capacitatii de respiratie a plamanilor. [< fr. spirometre, cf. lat. spirare – a respira, gr. metron – masura].
STETOMETRU s.n. instrument medical pentru masurarea conturului toracic. [< fr. stethometre, cf. gr. stethos – piept, metron – masura].
TELEMETRU s.n. 1. instrument optic pentru masurarea rapida a distantelor fara a le parcurge. 2. Dispozitiv care se cupleaza la aparatele fotografice pentru a regla distanta. [< fr. telemetre, cf. gr. tele – departe, metron – masura].
ALIDADA s. f. 1. dispozitiv, rigla gradata atasata unui instrument goniometric, pentru masurarea unghiurilor. 2. parte mobila a unui teodolit. (< fr. alidade)
ALTAZIMUT s. n. instrument astronomic pentru masurarea azimutului constelatiilor. (< germ. Altazimut)
ANALOGIC, -A adj. 1. bazat pe analogie, prin analogie. 2. (despre semnale electronice) a carui valoare poate fi reprezentata printr-o functie continua de timp. 3. (despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) care masoara, prelucreaza si stocheaza semnale analogice (2). (< fr. analogique, lat. analogicus)
COMPENSATOR, -OARE I. adj. care compenseaza; compensativ, compensatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic care lucreaza in vederea obtinerii unei compensari de variatie, de efort etc. 2. masina electrica rotativa pentru imbunatatirea factorului de putere in retele de curent alternativ. 3. instrument electric de masura bazat pe metoda compensarii. III. s. m. specialist autorizat sa efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave. (< fr. compensateur)
CURBIMETRU s. n. instrument cartografic pentru masurarea distantelor curbe pe hartile si planurile topografice. (dupa fr. c********e)
ECLIMETRU s. n. instrument topografic pentru masurarea unghiurilor verticale (de panta sau zenitale). (< fr. eclimetre)
FACOSCOP s. n. instrument medical pentru masurarea capacitatii de adaptare a cristalinului. (< fr. phacoscope)
FLEXIMETRU s. n. 1. aparat de masura a sagetii si a deplasarilor transversale la constructii. 2. instrument medical pentru masurarea amplitudinii de flexiune a unei articulatii. (< it. flessimetro)
GIRUETA s. f. instrument meteorologic pentru masurarea directiei si intensitatii vantului; anemoscop. (< fr. giruette)
GRAFOMETRU s. n. instrument topografic pentru masurarea unghiurilor pe teren. (< fr. graphometre)
LINEAL s. n. 1. instrument pentru trasarea, masurarea sau verificarea liniilor si a dimensiunilor. 2. dispozitiv de ghidare a materialului de laminat la intrarea in anumite laminoare. ◊ rigla de otel care formeaza jgheabul de cerneala la piesele tipografice. ◊ dispozitiv al masinii de cusut care serveste la executarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. (< germ. Lineal)
MEGOHMETRU s. n. instrument gradat pentru masurarea rezistentelor in megohmi. (< fr. megohmmetre)
OLEOMETRU s. n. 1. areometru pentru masurarea densitatii uleiurilor. 2. instrument cu care se dozeaza uleiurile si grasimile din seminte. (< fr. oleometre)
PANTOMETRU s. n. instrument topografic pentru masurarea unghiurilor orizontale. (< fr. pantometre)
RADIOTELESCOP s. n. instrument pentru receptionarea, masurarea si studierea undelor radiofonice emise de corpurile ceresti. (< fr. radiotelescope)
SEXTANT s. n. 1. instrument optic pentru masurarea distantei unghiulare dintre doi astri, dintre doua repere situate pe apa, pe uscat etc. 2. arc sau sector de cerc egal cu 60°. (< fr. sextant, lat. sextans)
TELEMETRU s. n. 1. instrument optic pentru masurarea distantelor pana la un punct de vizare indepartat. 2. dispozitiv care se cupleaza la aparatele fotografice pentru a regla distanta. (< fr. telemetre)
ASTROLAB, astrolabi, s. m. 1. instrument folosit pentru masurarea pozitiei astrilor si a inaltimii lor deasupra orizontului. 2. Vechi aparat de masurat unghiuri. – Fr. astrolabe.
WATTMETRU, wattmetri, s. m. instrument electric de masura, folosit pentru masurarea puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. [Pr.: vatmetru] – Fr. wattmetre.
LACTOMETRU (‹ fr. {i}; {s} + gr. metron „masura”) s. n. instrument sau aparat de tipul areometrelor, cu ajutorul caruia se determina masa specifica a laptelui, respectiv puritatea acestuia.
AEROMETRU, aerometre, s. n. instrument care serveste la masurarea sau la determinarea densitatii aerului1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerometre.
ALCOOLMETRU, alcoolmetre, s. n. instrument care serveste la masurarea concentratiei de alcool a unei solutii. [Pr.: -co-ol-] – Alcool + metru (dupa fr. alcoo(lo)metre).
ALTIMETRU, altimetre, s. n. instrument cu care se masoara altitudinea fata de un nivel de referinta. – Din fr. altimetre.
ALTITELEMETRU, altitelemetre, s. n. instrument cu care se masoara altitudinea unui punct inaccesibil. – Din fr.altitelemetre.
CAPACIMETRU, capacimetre, s. n. instrument cu care se masoara capacitatea electrica. – Din fr. capacimetre.
CATATERMOMETRU, catatermometre, s. n. instrument medical utilizat pentru masurarea caldurii pierdute de corpul omenesc datorita curentilor de aer si transpiratiei. – Din fr. catathermometre.
GONIOMETRU, goniometre, s. n. instrument care serveste la masurarea valorii unghiurilor. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniometre.
INCLINOMETRU, inclinometre, s. n. 1. Aparat pentru masurarea si inregistrarea pozitiei unei gauri de sonda. 2. instrument care serveste la masurarea unghiurilor de inclinare a unei nave in raport cu orizontul. 3. instrument care indica directia magnetismului Pamantului. – Din fr. inclinometre, engl. inclinometer.
MAGNETOMETRU, magnetometre, s. n. instrument cu care se masoara intensitatea campului magnetic. – Din fr. magnetometre.
