CADRAN, cadrane, s. n. 1. (La aparate si instrumente de masurat) Suprafata (de obicei circulara) prevazuta cu anumite diviziuni, pe care se citesc indicatiile acului indicator al unui instrument de masura, al unui ceasornic etc. ◊ Cadran solar = ceas solar. 2. Arc (sau sector) care reprezinta un sfert de cerc. – Din fr. cadran.

GRADATIE, gradatii, s. f. 1. Crestere sau descrestere treptata, progresiva, inaintare succesiva (a unui proces, a unui fenomen, a unei actiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se gasesc pe suportul unui instrument de masura cu scari gradate. 3. Figura de stil constand in trecerea treptata, ascendenta sau descendenta, de la o idee la alta. ♦ (Pict.) Trecere treptata de la o nuanta la alta. 4. Fiecare dintre treptele de incadrare pe care se afla un salariat in cadrul gradului sau, acordata pe baza vechimii in serviciu si a aportului in munca; p. ext. spor de salariu care corespunde fiecareia dintre aceste trepte. – Din fr. gradation, lat. gradatio.

DIVIZA, divizez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A (se) imparti in mai multe parti, grupuri etc. ♦ Tranz. (Spec.) A efectua o impartire aritmetica. ♦ Tranz. (Spec.) A trasa diviziuni pe un instrument de masura. 2. A face sa nu se mai inteleaga sau a nu se mai intelege intre ei; a (se) desparti, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.

SPOT, spoturi, s. n. 1. (Fiz.) Urma luminoasa lasata pe o scara gradata sau pe un ecran de o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura, care serveste ca indicator. ♦ Fascicul concentrat de lumina folosit pentru luminarea scenei sau a unui actor; proiector care produce acest fascicul. 2. Scurt anunt sau reclama comerciala prezentata la radio si televiziune. – Din fr. spot.

PALPATOR, palpatoare, s. n. Element sensibil al unui instrument de masurat sau de controlat neregularitatile de pe suprafetele corpurilor solide (de obicei metalice). – Palpa + suf. -tor. Cf. it. palpatore.

CORECTIE, corectii, s. f. 1. (In trecut) Pedeapsa corporala aplicata unui vinovat; bataie. ◊ Drept de corectie = (in unele state) dreptul parintelui de a cere emiterea unui mandat de arestare, fara indeplinirea unei alte formalitati, impotriva copilului sau minor. Casa de corectie = loc unde isi executa pedeapsa infractorii minori. 2. Cantitate care trebuie adaugata sau scazuta la indicatiile date de un instrument de masurare pentru a compensa erorile sistematice care afecteaza masuratoarea. Corectie barometrica. – Din fr. correction, lat. correctio.

ETALONA, etalonez, vb. I. Tranz. 1. A grada scara unui instrument de masura; a verifica gradarea unui instrument de masura. ♦ A marca, a fixa valoarea reala a marimii de masurat; a compara direct o masura-model cu un etalon, a stabili un etalon. 2. A uniformiza planurile si secventele dintr-un film din punctul de vedere al densitatii optice si al culorii. – Din fr. etalonner.

DIVIZIUNE, diviziuni, s. f. 1. Impartire, fragmentare, separare; (concr.) fragment sau unitate care se obtine printr-o impartire. ◊ Diviziunea muncii = impartire, in cadrul unei intreprinderi, a procesului de creare a unui produs in mai multe operatii partiale, fiecare operatie fiind efectuata de un muncitor sau de un grup de muncitori anume specializati. Diviziunea sociala a muncii = impartire a productiei sociale pe ramuri de productie de sine statatoare (industrie, agricultura etc.), avand drept rezultat specializarea unor grupuri de producatori in anumite ramuri. ♦ Spec. Operatie logica de impartire a genului in specii. 2. Linioara care indica o anumita valoare pe scara sau pe cadranul unui instrument de masura; valoare care corespunde acestei linioare. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. division, lat. divisio, -onis.

SENSIBILIZARE, sensibilizari, s. f. Actiunea de a (se) sensibiliza si rezultatul ei. ♦ Scadere a pragului de reactivitate a unei structuri vii (celula, tesut, organ, organism) fata de un anumit agent. ♦ Stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent (fizic, chimic sau biologic). ♦ Marire a sensibilitatii unui instrument de masura, a unui aparat, a emulsiilor fotografice etc. – V. sensibiliza.

CVADRANT, cvadrante, s. n. 1. Instrument alcatuit dintr-un sfert de cerc gradat si o luneta, folosit in trecut pentru determinarea inaltimii astrilor. ♦ Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, intrebuintat pentru masurarea unghiurilor. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc. [Var.: cuadrant s. n.] – Din fr. quadrant, lat. quadrans, -ntis.

REGLA vb. 1. v. acorda. 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. si fam.) a mesteri. (A ~ un instrument de masura.) 3. v. comanda. 4. v. dirija.

micrometru (instrument de masura) s. n. (sil. -cro-, -tru), art. micrometrul; pl. micrometre

DIVIZIUNE ~i f. 1) v. A DIVIDE. 2) Fragment obtinut in urma unei impartiri. 3) Liniuta care corespunde unei anumite valori, marcata pe scara sau pe cadranul unui instrument de masura. [Art. diviziunea; G.-D. diviziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. division, lat. divisio, ~onis

GRAD ~e n. 1) Unitate de masura a mai multor marimi fizice variabile (temperatura, densitate, presiune etc.). ◊ ~ de comparatie categorie gramaticala specifica pentru adjectiv si adverb avand trei aspecte: pozitiv, comparativ si superlativ. ◊ ~ de rudenie raport de apropiere intre rude. 2) Unitate de masura a unghiurilor, a longitudinii si a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de masura; gradatie. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponentilor necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuatie de ~ul intai (sau doi) ecuatie a carei necunoscuta este la puterea intai (sau a doua). 5) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru; nivel. ~ de cultura. ◊ In cel mai mare ~ la maximum. In cel mai mic ~ la minimum. 6) Treapta intr-o ierarhie. Diploma de ~ul I. ~ de capitan. 7) Etapa in evolutia unui proces; treapta. 8) Calificare dobandita intr-un domeniu de activitate; titlu. ~ stiintific. /<fr. grade, lat. gradus

GRADATIE ~i f. 1) Crestere sau descrestere succesiva; schimbare treptata. 2) (la instrumentele de masurat) Diviziune pe scara unui instrument de masura; grad. 3) (in operele literare) Figura de stil constand in desfasurarea succesiva (ascendenta sau descendenta) a actiunii. 4) (in pictura) Trecere treptata de la o nuanta la alta. /<fr. gradation, lat. gradatio, ~onis

SPOT ~uri n. 1) fiz. Pata luminoasa produsa de o scara gradata a unui instrument de masura, care inlocuieste acul indicator. 2) (in teatre) Fascicul de lumina proiectat spre scena sau spre un actor. 3) Instalatie pentru proiectarea unor asemenea fascicule. 4) Scurt anunt, reclama publica, la radio sau la televiziune. /<fr. spot

LIMB s.n. 1. Partea lata a unei frunze, legata de ramura prin codita. 2. Marginea gradata a scarii unui instrument de masura. ♦ Marginea unui astru. ♦ Creasta marginala a unei formatii anatomice circulare. 3. Nava pentru operatii de limbare. // s.m. (Teol.) Loc in cer unde catolicismul presupune ca ar sta sufletele dreptilor si ale copiilor morti nebotezati, inainte de venirea lui Cristos. [< fr. limbe, cf. lat. limbus].

SPOT s.n. 1. Pata luminoasa produsa pe o scara gradata sau pe un ecran de catre o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura. 2. (Teatru) Fascicul luminos concentrat, invariabil; proiector care produce acest fascicul. 3. Scurt anunt publicitar, la radio sau la televiziune. 4. (Fin.) Operatie de plata imediata (la vedere). (cf. fr. spot)

COMPARATOR s. n. 1. instrument de masurat pentru compararea a doua marimi sau a dimensiunilor unor piese fata de aceea a unui etalon. 2. aparat pentru masurarea defazajului si a raportului dintre amplitudinile a doua tensiuni sinusoidale. 3. circuit care permite compararea a doua informatii intrate in calculatorul electronic. 4. segment al sistemului nervos central care compara efectul obtinut cu forma optima a actiunii. (<fr. comparateur)

CVADRANT s.m. 1. Patrime din circumferinta unui cerc. 2. Instrument de precizie format dintr-un sfert de cerc gradat, folosit la masurarea unghiurilor. 3. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc de marimea unui cvadrant (1). [Var. cuadrant s.m. / < fr. quadrant].

DIVIZIUNE s.f. Impartire; separare, divizare. ♦ Operatie logica de impartire a genului in speciile sale. ◊ Diviziunea muncii = impartire a unui proces de productie in mai multe operatii specializate; diviziune celulara = mod de inmultire a celulelor prin mitoza si amitoza. ♦ Fragment, parte, unitate obtinuta printr-o impartire. ♦ Linioara marcata pe o scara functionala sau pe cadranul unui instrument de masura, corespunzand unei anumite valori; intervalul sau valoarea intervalului dintre doua astfel de linioare. [Cf. lat. divisio, fr. division].

INDICE I. s.m. 1. (Mat.) Semn distinctiv afectat unei litere reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. Numar, cifra. ♦ Cifra dintr-un plan economic care trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie cantitativ si calitativ. 3. Marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. Fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s.n. 1. Index. ◊ Indice de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. (Fiz.) Indicator al scarii unui instrument de masura. [< lat. index, cf. it., fr. indice].

SPOT s.n. Pata luminoasa produsa pe o scara gradata sau pe un ecran de catre o raza de lumina reflectata pe oglinda unui instrument de masura. ♦ (Teatru) Fascicul luminos concentrat, invariabil; proiector care produce acest fascicul. [< fr., engl. spot].

CADENTMETRU s. n. instrument de masura a radioactivitatii. (< germ. Kadenzmeter)

CORECTIE s. f. 1. corectare a unui calcul, a tirului etc. ◊ cantitate care trebuie adaugata sau sesizata din indicatiile date de un instrument de masurat pentru a compensa erorile. 2. epanortoza. 3. pedeapsa corporala aplicata unui vinovat; bataie. ♦ casa de ~ = loc unde isi executa pedeapsa infractorii minori. (< fr. correction, lat. correctio)

COULOMBMETRU s. n. instrument de masura pentru sarcina electrica ce trece printr-un circuit. (< fr. coulombmetre)

CVADRANT s. m. 1. ♦ patrime din circumferinta unui cerc. 2. instrument de precizie dintr-un sfert de cerc gradat, pentru masurarea unghiurilor. 3. organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc de marimea unui cvadrant (1). (< fr. quadrant, lat. quadrans)

DECAMETRU s. m. 1. unitate de masura pentru lungimi, de 10 metri. 2. instrument de masura format dintr-o panglica sau un lant cu lungimea de 10 metri. (< fr. decametre)

DIAFANOMETRU s. n. 1. aparat pentru determinarea tulburarii apei, prin masurarea transparentei ei. 2. instrument de masura a vizibilitatii. 3. aparat cu care se determina opacitatea (sau transparenta) hartiei. (< fr. diaphanometre)

DIVIZA vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) desparti, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o impartire; a imparti. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de masura. (< fr. diviser)

DIVIZIUNE s. f. 1. impartire; separare, divizare. ♦ a muncii = impartire a unui proces de productie in mai multe operatii specializate. 2. operatie logica de impartire a genului in speciile sale. 3. (biol.) ~ celulara = mod de inmultire a celulelor prin mitoza si meioza. 4. parte, fragment, fractiune. ◊ linioara pe o scara functionala sau pe cadranul unui instrument de masura; intervalul sau valoarea intervalului dintre doua astfel de linioare. (< fr. divizion, lat. divisio)

DOMENIU s. n. 1. bunuri imobiliare (pamant, constructii etc.) apartinand unui stat, unui suveran sau unui mosier. 2. sector al unei arte, stiinte, activitati. 3. (mat.) multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata sau un spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime, iar oricare pereche de puncte din multime se poate uni intr-o curba cuprinsa in acea multime. 4. interval de valori pentru un instrument de masura. (< fr. domaine, lat. dominium)

ETALONA vb. tr. 1. a marca, a determina valoarea unei marimi de masura. 2. a compara un instrument de masura cu un etalon. ◊ a stabili un etalon. (< fr. etalonner)

GAUSSMETRU s. n. instrument de masura a inductiei magnetice. (< fr. gaussmetre)

GRADATIE s. f. 1. crestere sau descrestere graduala, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradata a unui aparat, instrument de masurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figura de stil care consta in trecerea treptata, ascendenta (climax) sau descendenta (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere usoara de la un ton la altul, de la o nuanta la alta etc. 5. grad de vechime in serviciu, care aduce cu sine cresterea retributiei. ◊ suma cu care, dupa anumite state de serviciu, se mareste retributia. (< fr. gradation, lat. gradatio)

INDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. numar, cifra. ◊ cifra dintr-un plan economic ce trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie. 3. marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s. n. 1. index. ♦ ~ de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. indicator al scarii unui instrument de masura. (< fr., it. indice, lat. index)

LIMB s. n. 1. partea latita a unei frunze, petale sau sepale; lamina (1). 2. marginea gradata a scarii unui instrument de masura. 3. marginea unui astru. 4. creasta marginala a unei formatii anatomice circulare. 5. nava folosita in operatii de limbare. 6. loc unde catolicismul presupune ca ar sta sufletele dreptilor decedati inainte de venirea lui Cristos si ale copiilor nebotezati. (< fr. limbe, germ. Limbus)

SCALA s. f. 1. totalitatea reperelor pe un instrument de masura, reprezentand valori ale unei marimi care se masoara; scara gradata. 2. rampa (5). (< it. scala)

STATOSCOP s. n. instrument de masura, sensibil, care arata cele mai mici schimbari de altitudine ale unui avion. (< fr. statoscope)

UNDAMETRU s. n. instrument de masura a lungimilor de unda sau a frecventelor oscilatiilor electromagnetice; ondometru, frecventmetru. (< fr. ondometre)

CUADRANT (CVADRANT) (‹ fr., germ., lat.) s. n. 1. Instrument alcatuit dintr-un sfert de cerc gradat si o luneta, folosit in trecut pentru determinarea inaltimii astrilor fata de orizont. 2. Organ metalic al unui aparat, instrument de masura etc. in forma de sector de cerc apropiat de un sfert de cerc.

cronometru n., pl. e (d. vgr. hronos, timp, si metron, masura). Ceasornic de preciziune construit mai bine ca sa arate [!] mai exact timpu. Ori-ce instrument de masurat timpu.

ARPENTAJ, s. n. 1. (Metoda de) intocmire a unui plan topografic prin folosirea instrumentelor de masurat lungimi. 2. Tehnica masurarii pe teren a parcelelor cadastrale. – Din fr. arpentage.

KILOMETRAJ, kilometraje, s. n. Distanta in kilometri dintre un punct al unei cai de comunicatie si un punct de plecare, masurata in lungul acestei cai. ◊ Distanta in kilometri parcursa de un vehicul intr-un anumit timp. ◊ instrument de masura montat la unele vehicule pentru a inregistra distantele parcurse de vehicul sau viteza de deplasare. (sil. -traj) [Scris si: chilometraj] – Din fr. kilometrage.

VARIOMETRU, variometre, s. n. 1. (Elt.) Dispozitiv cu inductanta variabila care serveste la reglarea fina a inductantei unui circuit. 2. instrument care masoara viteza de urcare si de coborare a unui aparat de zbor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. variometre.

METROLOGIE s. f. Parte a fizicii care se ocupa cu masurarile precise, cu stabilirea unitatilor si cu procedeele de masura etc. ♦ Totalitatea activitatilor (legale si administrative) privitoare la masurari, la etaloane, la aparate si instrumente de masura, precum si la supravegherea folosirii lor economice. – Din fr. metrologie.

COMPAS, compasuri, s. n. 1. instrument de masura si de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, formate din doua brate articulate, prevazute la capete cu un varf si cu un dispozitiv de desenat (creion, tragator, creta etc.). 2. (Rar) Busola. ◊ Expr. (Fam.) A-si pierde compasul = a se incurca, a se zapaci. – Din fr. compas.

SUBLER, sublere, s. n. (Tech.) instrument de masurat lungimi sau grosimi mici, alcatuit dintr-o rigla gradata cu doua brate, intre care se prinde piesa care trebuie masurata. – Din germ. Schublehre.

AMPERORMETRU, amperormetre, s. n. instrument de masura a sarcinii electrice care trece printr-un circuit electric de curent continuu. – Dupa fr. ampereheuremetre.

ARATATOR, aratatoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de masurat) care arata greutatea, directia, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mana (cu care se arata). ◊ (Adjectival) Deget aratator. – Arata + suf. -ator.

VIBROMETRU, vibrometre, s. n. (Fiz.) instrument de masurare a vitezei sau acceleratiei v********i a unui corp. – Din fr. vibrometre.

VENTURIMETRU, venturimetre, s. f. instrument care masoara debitul unui curent de fluid intr-o conducta de apa. – Din it. venturimetro.

PODOMETRU, podometre, s. n. instrument de masurare a vitezei de miscare sau a distantei parcurse de un pieton prin inregistrarea numarului de pasi facuti de acesta. – Din fr. podometre.

ONDOGRAF, ondografe, s. n. instrument de masura care inregistreaza pe o banda de hartie curba de variatie a tensiunii sau a intensitatii curentului electric la incarcarea sau descarcarea periodica a unui condensator. – Din fr. ondographe.

ORTOTEST, ortoteste, s. n. instrument de masura mecanic, cu parghii si roti dintate, folosit la masurarea dimensiunilor pieselor prelucrate. – Orto- + test.

MICROMETRIC, -A, micrometrici, -ce, adj. 1. Care apartine micrometrului sau micrometriei, privitor la micrometru sau la micrometrie; care serveste la masurarea dimensiunilor mici si foarte mici. 2. (Despre suruburi) Al carui filet este foarte fin si precis prelucrat, putand fi utilizat la constructia instrumentelor de masura. – Din fr. micrometrique.

MICROVOLTMETRU, microvoltmetre, s. n. instrument de masura a tensiunilor joase de ordinul milionimilor de volt. – Din fr. microvoltmetre.

MILIVOLTMETRU, milivoltmetre, s. n. instrument de masura pentru tensiuni electrice foarte joase (de tipul milivoltului). – Din fr. millivoltmetre.

NEPERMETRU, nepermetre, s. n. instrument de masura a atenuarii unei marimi fizice, gradat in neperi. – Din fr. nepermetre.

ELECTRODINAMIC, -A, electrodinamici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Referitor la starile si la fenomenele legate de prezenta campului electromagnetic variabil in timp; referitor la actiunile care se exercita intre conductoarele parcurse de curentii electrici; care apartine acestor stari, fenomene si actiuni. ♦ (Despre instrumente de masura) Bazat pe interactiunea dintre doua bobine parcurse de curent electric. 2. S. f. Ramura a fizicii care se ocupa cu studiul proprietatilor electrice si magnetice ale materiei. – Din fr. electrodynamique.

ELINVAR s. n. Aliaj de otel, crom si nichel, cu elasticitate constanta la temperatura de lucru, folosit in constructia unor instrumente de masura de precizie. – Din el[asticitate] + invar[iabila].

ETALONAT, -A, etalonati, -te, adj. 1. (Despre instrumente de masura) Care a fost prevazut cu o scara gradata; a carui scara gradata a fost verificata. 2. (Despre masuri si instrumente de masura) Care a fost comparat cu un etalon. – V. etalona.

DISPLAY, displayuri, s. n. (Inform., electron.) 1. Dispozitiv de vizualizare folosit ca periferic la calculatoare. 2. Afisaj optoelectronic care contine un grup de cifre, folosit la instrumentele de masura. 3. Caracter tipografic sau litera tipografica aldina cursiva. [Pr.: -plei] – Din engl. display.

TAHOMETRU, tahometre, s. n. instrument de masurat viteza unghiulara si turatiile unei piese rotitoare. ◊ Tahometru electric = tahometru alcatuit dintr-un mic generator electric si dintr-un voltmetru electric, a carui scala e gradata in unitati de viteza unghiulara sau de turatie; tahogenerator. – Din germ. Tachometer.

TELETERMOMETRU, teletermometre, s. n. Termometru a carui citire se face de la distanta, partea instrumentului care masoara temperatura fiind in contact cu corpul respectiv. – Din fr. telethermometre.

DECAMETRU, decametri, s. m. Unitate de masura pentru lungime egala cu zece metri. ♦ instrument de masura pentru lungime, format dintr-o panglica sau un lant de zece metri, care serveste la masuratori de teren. – Din fr. decametre.

STATOSCOP, statoscoape, s. n. instrument de masura care indica micile schimbari de altitudine ale unui avion fata de o anumita altitudine de zbor aleasa. – Din fr. statoscope.

COMPARATOR, comparatoare, s. n. instrument de masura format dintr-un surub micrometric si doua microscoape, care serveste la masurarea distantei dintre doua puncte sau dintre doua repere. – Din fr. comparateur.

ANEMOMETRU ~e n. instrument de masurat viteza vantului, a gazelor intr-o conducta, sau viteza unui avion in raport cu aerul. /<fr. anemometre

ARATATOR ~oare n. 1) Indicator de la instrumentele de masurat care arata directia, greutatea, tensiunea sau timpul. 2) Degetul al doilea de la mana (cu care se arata). /a arata + suf. ~tor

CADRAN ~e n. 1) (la ceasuri, la aparate si instrumente de masurat) Suprafata plana, divizata si gradata, pe care se deplaseaza un ac indicand o anumita valoare (de timp, de presiune, de viteza, de diferenta de potential etc.). ◊ ~ solar dispozitiv constand dintr-un ansamblu de linii trasate pe o anumita suprafata pe care se proiecteaza umbra unei tije, pozitia si lungimea careia indica ora solara. 2) mat. Arc reprezentand un sfert de cerc. /<fr. cadran

COMPARATOR² ~oare n. instrument de masura al carui principiu de functionare este bazat pe comparatia unor marimi date cu un etalon. /<fr. comparateur

A DIVIZA ~ez tranz. 1) A face sa se divizeze. 2) mat. A supune operatiei aritmetice prin care se determina de cate ori un numar se cuprinde in altul; a imparti. 3) (instrumente de masura) A prevedea cu diviziuni. /<fr. diviser

A ETALONA ~ez tranz. 1) (instrumente de masura) A verifica cu ajutorul unui etalon. ~ un termometru. 2) (scara unor instrumente de masura) A grada in conformitate cu un etalon. ~ scara unui manometru. 3) (masura-model) A compara cu un etalon; a determina cu ajutorul unui etalon. /<fr. etalonner

EXACT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre lucruri) Care corespunde intru totul adevarului; in totala conformitate cu realitatea; intocmai; precis. 2) Care reproduce cu fidelitate realitatea, originalul sau modelul. Copie ~ta a unui text. 3) (despre instrumente de masura) Care indica cu exactitate; precis. Valoare ~ta. 4) (despre persoane) Care face cele promise la timpul cuvenit; punctual. /<fr. exact, lat. exactus

INDICATOR² ~oare n. 1) Semn (sageata, tablita etc.) care indica directia sau distanta. ~ rutier. ~ kilometric. 2) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indice; aratator. 3) Lucrare tiparita care furnizeaza informatii privitoare la un anumit domeniu. ~ bibliografic. ~ de preturi. /<fr. indicateur

INDICE ~i m. 1) mat. chim. Semn (numar sau litera) pus alaturi de o litera (de obicei la dreapta ei si mai jos) pentru a-i preciza valoarea si semnificatia. 2) Expresie numerica ce caracterizeaza din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. 3) Ac la instrumentele de masurat care indica valorile unei marimi variabile; indicator; aratator. 4) Lista (alfabetica) a numelor citate, a termenilor sau a materiilor dintr-o carte, cu indicarea paginilor unde se afla; index. /<lat. index, ~icis, it. indice

masuraTOR² ~oare n. instrument pentru masurat sau pentru verificarea masurarii. /a masura + suf. ~ator

METRU ~i m. 1) Unitate de masura a lungimii, egala cu aproximativ a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2) instrument de masura a lungimii egala cu aceasta unitate. /<fr. metre, lat. metrum

PRECIS ~sa (~si, ~se) si adverbial 1) (despre ganduri, idei, enunturi) Care este lipsit de confuzii; cu claritate. A se exprima ~. 2) Care corespunde intru totul adevarului; in totala conformitate cu realitatea; exact; anume. Date ~se. A aborda ~ o problema. 3) (despre instrumente de masurat) Care indica cu exactitate; exact. /<fr. precis, lat. praecisus

SUBLER ~e n. instrument de masurat lungimi mici, format dintr-o rigla si doua brate intre care se fixeaza piesa de masurat. /<germ. Schublehre

VOLTAMETRU ~e n. fiz. instrument de masurat intensitatea unui curent electric. /<fr. voltametre

AMPERORMETRU s.n. instrument de masura a sarcinii electrice in amperore. [< fr. ampereheuremetre].

ELECTROMAGNETIC, -A adj. Referitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Camp electromagnetic = starea fizica particulara a spatiului in care exista in acelasi timp un camp electric si un camp magnetic. 2. (Despre instrumente de masurat, relee etc.) Bazat pe actiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. [Cf. fr. electromagnetique].

GAUSSMETRU s.n. instrument de masura a inductiei magnetice. [< fr. gaussmetre].

METRU¹ s.m. 1. Unitate de masura a lungimii din sistemul metric, care reprezinta a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. instrument de masura facut din lemn, din metal etc. avand lungimea de un metru (1). [< fr. metre, cf. gr. metron – masura].

SUBLER s.n. instrument de masura pentru lungimi sau grosimi mici, compus dintr-o rigla gradata pe care aluneca un cursor si care are la un capat un brat fix, perpendicular pe ea. [< germ. Schublehre].

TAMBUR s.n. 1. Piesa in forma de cilindru gol, folosita in diferite scopuri in tehnica. ◊ Tambur gradat = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat prevazuta cu gradatii la unul dintre capete. 2. (Arhit.) Bloc de piatra care formeaza elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasica. 3. Vestibul construit la intrarea unei cladiri, delimitat de doua randuri de usi. ♦ Portiunea prismatica sau cilindrica, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care marginesc un spatiu boltit. ♦ Spatiu in care se invarteste o usa pivotanta cu mai multe aripi. 4. (Tehn.) Toba. [Pl. -re, -ruri. / < fr. tambour, it. tamburo].

WATTMETRU s.m. instrument de masura a puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. [Pron. vat-. / < fr. wattmetre, cf. fr. watt, gr. metron – masura].

VOLTMETRU s.n. instrument de masura a diferentelor de potential electric in volti. ◊ Voltmetru electronic = aparat electronic pentru masurarea tensiunii electrice. [< fr. voltmetre, cf. fr. volt – volt, gr. metron – masura].

VOLTAMPERMETRU s.n. Instrument electric de masura care indica direct produsul dintre valorile efective ale tensiunii si ale intensitatii unui curent electric. ♦ instrument de masura indicator, care poate fi folosit succesiv ca voltmetru si ca ampermetru. [< fr. voltamperemetre].

ALTIMETRU s.n. instrument de masura a altitudinii. [< fr. altimetre].

AMPERMETRU s.n. instrument de masura a intensitatii curentului electric dintr-un circuit. [< fr. amperemetre].

ANEMOMETRU s.n. instrument de masurat viteza gazelor in conducte, a vantului, a unui avion in raport cu aerul. [< fr. anemometre].

VERNIER s.n. Dispozitiv al unor instrumente de masura care permite citirea unor fractiuni din scara principala; nonius. [Pron. -ni-er. / < fr. vernier].

COULOMBMETRU s.n. instrument de masura pentru sarcina electrica care trece printr-un circuit. [< fr. coulombmetre].

CRANIOMETRU s.n. instrument pentru masurat dimensiunile craniului. [< fr. craniometre].

DECAMETRU s.m. Unitate de masura pentru lungimi, egala cu 10 m. ♦ instrument de masura format dintr-o panglica sau dintr-un lant, cu lungimea de 10 m. [Cf. fr. decametre].

DIAFANOMETRU s.n. Aparat pentru determinarea tulburarii apei prin masurarea transparentei ei. ♦ instrument de masura a vizibilitatii. ♦ Aparat cu care se determina opacitatea (sau transparenta) hartiei. [< fr. diaphanometre].

ELECTROSTATIC, -A adj. Care priveste electricitatea statica. ♦ (Despre instrumente de masurat) Bazat pe interactiunea dintre doua conductoare supuse unei diferente de potential. [Cf. fr. electrostatique].

HIDROMETRU s.n. 1. Nume generic pentru instrumentele de masura a densitatii lichidelor. 2. Manometru metalic cu scara gradata in unitati de coloana de apa. ♦ Mira cu ajutorul careia se masoara nivelul unui curs de apa. [< fr. hydrometre, cf. gr. hydor – apa, metron – masura].

LOGOMETRU s.n. instrument de masura pentru masurarea raportului dintre doua marimi electrice. [< fr. logometre, cf. gr. logos – cuvant, metron – masura].

PASIMETRU s.n. (Tehn.) instrument de masurat, asemanator cu pasametrul, folosit pentru masurarea cavitatilor pieselor. [< fr. passimetre].

PIEZOMETRU s.n. 1. instrument de masura a compresibilitatii lichidelor. 2. Tub manometric servind pentru determinarea presiunii statice a fluidului dintr-o conducta. [< fr. piezometre].

STATOSCOP s.n. instrument de masura foarte sensibil, care arata cele mai mici schimbari de altitudine ale unui avion. [< fr. statoscope].

compas (compasuri), s. m. – 1. instrument de masura si trasare a cercurilor. – 2. (Inv.) Busola. – 3. (Arg.) Pas, mers. Fr. compas; sensul 2, din germ. Kompass (DAR).

TABLOU s.n. I. 1. Pictura sau desen executat pe o panza, pe un carton etc. (care se asaza de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A ramane tablou = a ramane surprins, inlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonica alcatuita dintr-o singura parte, avand un program cu continut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliste, scena de mari proportii care atrage luarea aminte, impresioneaza vederea. 3. Descriere a unei privelisti, a unui obiect sau a unei persoane etc., facuta oral sau in scris (mai ales intr-o opera literara). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzand mai multe scene, care se desfasoara in acelasi decor. 5. Tabel, schema. 6. Grafic cuprinzand o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate in siruri si coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou in care elementele chimice sunt dispuse in siruri si coloane, dupa greutatea lor atomica. II. (Tehn.) Panou sau placa subtire de metal sau de marmura cuprinzand mai multe instrumente de masura, aparate de control etc., cu care este inzestrat un aparat, o masina etc. [< fr. tableau].

UNDAMETRU s.n. instrument de masura a lungimilor de unda sau a frecventelor oscilatiilor electromagnetice; ondometru, frecventmetru. [Cf. fr. ondemetre < lat. unda – unda, gr. metron – masura].

ARPENTAJ s. n. 1. intocmire a planurilor topografice cu ajutorul instrumentelor de masurat lungimi. 2. tehnica masurarii si evaluarii suprafetelor de teren. (< fr. arpentage)

BIOMETRU s. n. denumire generica pentru instrumentele de masurare a starii de sanatate. (< fr. biometre)

CARTOMETRIE s. f. ramura a cartografiei care studiaza metodele si instrumentele de masurare a suprafetelor. (< fr. cartometrie)

CLINOMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea unghiurilor verticale fata de orizont si zenitale fata de verticala locului. 2. instrument care masoara unghiul de inclinare a straturilor geologice. ◊ piesa din compunerea unei busole geologice pentru determinarea inclinarii straturilor. (< fr. clinometre)

CONTOR s. n. denumire data unor aparate ori instrumente care masoara, prin insumare sau inregistrare, elemente, operatii sau semnale de aceeasi natura. ◊ aparat care inregistreaza consumul de apa, de gaze, de energie electrica etc. ♦ ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv. (dupa fr. compteur, germ. Kontor)

CONVERTOR s. n. organ al sistemelor de reglare automata sau al aparatelor ori instrumentelor de masura electrice, care transforma datele dintr-o forma intr-o alta forma de reprezentare, fara a modifica valoarea informatiei. (< engl. converter)

CRONOMETRIE s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupa cu masurarea timpului. 2. ramura a meteorologiei care studiaza procedeele si instrumentele de masurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronometrie)

DISPLAY [DIS-PLEI] s. n. 1. terminal de iesire al unui ordinator cu ajutorul caruia se pot vizualiza operatiile. 2. afisaj optoelectronic continand un grup de cifre, la instrumentele de masura. 3. caracter tipografic aldin cursiv. (< engl. display)

ELECTRODINAMIC, -A I. adj. referitor la electrodinamica. ◊ (despre instrumente de masurat, relee etc.) bazat pe interactiunea dintre doua bobine parcurse de curent electric. II. s. f. ramura a fizicii care studiaza proprietatile electrice si magnetice ale materiei. ♦ ~a cuantica = teoria interactiunilor electromagnetice dintre particulele elementare electrizate. (< fr. electrodynamique)

ELECTROMAGNETIC, -A adj. 1. referitor la electromagnetism. ♦ camp ~ = stare fizica particulara a spatiului in care exista, in acelasi timp, un camp electric si unul magnetic. 2. (despre instrumente de masurat, relee etc.) bazat pe actiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. (< fr. electromagnetique)

ELECTROSTATIC, -A I. adj. referitor la electricitatea statica. ◊ (despre instrumente de masurat) bazat pe interactiunea dintre doua conductoare supuse unei diferente de potential. II. s. f. ramura a fizicii care studiaza fenomenele ce insotesc sarcinile electrice aflate in repaus. (< fr. electrostatique)

PARALAXA s. f. 1. unghi sub care se vede un front oarecare la o anumita distanta. ◊ unghi din doua drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pamantului si cealalta din punctul de observatie. 2. eroare la citirea instrumentelor de masurat cu ac indicator, cand observatorul nu priveste perpendicular scala aparatului. (< fr. parallaxe, gr. parallaxis, schimbare)

TAMBUR s. n. 1. dispozitiv cilindric, gol, folosit in diferite scopuri in tehnica; toba. ◊ piesa cilindrica pentru spargerea si sortarea granulometrica a pietrei. ♦ ~ grad = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat, prevazuta cu gradatii la unul din capete. 2. (arhit.) bloc de piatra, elementul constitutiv al fusului unei coloane; (p. ext.) element cilindric al unei constructii. 3. vestibul la intrarea unei cladiri, delimitat de doua randuri de usi. ◊ portiune prismatica ori cilindrica, intre o cupola si arcurile sau zidurile care marginesc un spatiu boltit. 4. spatiu in care se invarteste o usa pivotanta cu mai multe aripi. (< fr. tambour, germ. Tambour)

nivel (niveluri), s. n. – 1. Inaltimea unui punct, a unei suprafete etc. fata de un plan orizontal dat. – 2. Nume a mai multor instrumente care masoara diferente de inaltime. – 3. Stadiu, grad, indice. Fr. niveau, adaptat fonetismelor derivatelor (din fr.); nivela, vb. (a egala); nivelator, s. m., adj., (buldozer; care niveleaza).

ARATATOR, aratatoare, s. n. 1. Lama ingusta (de la instrumentele de masurat) care indica greutatea, directia, timpul etc.; indicator. 2. Degetul al doilea de la mana (cu care se arata). ◊ (Adjectival) Deget aratator. – Din arata + suf. -(a)tor.

CADRAN, cadrane, s. n. 1. (La aparate si instrumente de masurat) Placa (circulara) cu anumite diviziuni si indicatii, pe care se citeste deplasarea unui ac indicator. ◊ Cadran solar = suprafata plana, avand fixat in centru un betisor, a carui umbra indica orele. 2. Arc (sau sector) reprezentand un sfert de cerc. – Fr. cadran.

actinometru n., pl. e (vgr. aktis, aktinos, raza, si metru). Fiz. instrument de masurat intensitatea razelor.

aerometru n., pl. e (aer si metru). instrument de masurat densitatea aerului.

barometru n., pl. e (vgr. baros, greutate, si metron, masura). Fiz. instrument de constatat presiunea aerului si pin urmare, schimbarile atmosferice. – Acest instrument, inventat la 1643 de Toricelli, discipulu lui Galileu, cuprinde o coloana de mercur care se coboara cu cit te sui in atmosfera, fiindca sus e aeru mai usor. Cu el a masurat Pascal inaltimile muntilor. El anunta, pina la un oarecare punct, timpu frumos ori rau, caci aeru uscat, fiind mai usor decit cel umed, mercuru se urca atunci cind nu va ploua si se coboara in caz contrar. Principalele barometre-s cele cu mercur (cu cescuta, sifon sau cadran) si barometru aneroid.

anemometru n., pl. e (vgr. anemos, vint, si metron, masura. V. inima). Fiz. instrument de masurat iuteala vintului.

areometru n., pl. e (vgr. araios, rar, si metron, masura). Fiz. instrument de masurat densitatea lichidelor.

calorimetru n., pl. e, sau si m. (lat. calor, caldura, si vgr. metron, masura). Fiz. instrument de masurat gradu caldurii.

CONTOR (dupa fr. compteur) s. n. instrument care masoara, prin insumare sau integrare, numarul elementelor unei multimi de obiecte sau de fenomene, energia electrica absorbita, cantitatea de fluid scursa etc. intr-un interval de timp dat. ◊ C. electric = contor care masoara si inregistreaza energia electrica absorbita de un receptor sau, in cazul circuitelor de curent continuu, sarcina electrica. ◊ C. de apa = apometru. ◊ C. de particule = dispozitiv pentru inregistrarea si numararea particulelor elementare existente intr-un mediu. ◊ C. Cerenkov = c. folosit pentru inregistrarea particulelor foarte rapide si determinarea energiei acestora, al carui principiu de functionare se bazeaza pe efectul Cerenkov. ◊ C. Geiger-Muller = c. utilizat pentru inregistrarea radiatiilor beta sau gama.

WATTMETRU, wattmetre, s. n. instrument electric de masura folosit pentru masurarea (in wati a) puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. – Din fr. wattmetre.

masuraTOR, -OARE, masuratori, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Rar) Care masoara; cu care se masoara. 2. S. m. si f. Persoana care masoara ceva; spec. lucrator care efectueaza operatii de masurare. ◊ (Pop.) masurator de pamant = inginer hotarnic. 3. S. n. si f. Nume dat unor obiecte care servesc la masurat. ♦ Compas sau instrument folosit pentru a masura sau a verifica dimensiunile interioare sau exterioare ale unui obiect. – masura + suf. -tor.

VOLTAMPERMETRU, voltampermetre, s. n. instrument electric de masura indicator, care cuprinde un voltmetru si un ampermetru intr-o cutie comuna, putand fi folosit succesiv ca voltmetru si ca ampermetru. – Din fr. voltamperemetre.

LIMB, limburi, s. n. 1. Partea lata (si verde) a frunzei, legata de ramura (sau de tulpina) prin codita. 2. Marginea gradata a scarii unui instrument topografic de masura. 3. Nava folosita la limbare. – Din fr. limbe, germ. Limbus.

MINIMETRU, minimetre, s. n. instrument mecanic de masurare a lungimilor prin metoda comparativa, folosit pentru verificarea dimensiunilor unor piese. – Din fr. minimetre.

DOMENIU, domenii, s. n. 1. Proprietate funciara feudala intinsa, care a stat la baza societatii medievale in Europa Apuseana. 2. Sector al unei stiinte, al unei arte; sfera de activitate. 3. (Mat.) Multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata, in spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime si prin faptul ca oricare pereche de puncte din multime se pot uni printr-o linie poligonala cuprinsa in acea multime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de masura. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.

TERMOCUPLU, termocupluri, s. n. Dispozitiv alcatuit din doua conductoare diferite avand capetele sudate si dintr-un instrument electric de masura intercalat in circuit, folosit pentru masurarea caldurii. – Din fr. thermocouple.

SONOMETRU, sonometre, s. n. Dispozitiv folosit la verificarea legilor de v******e a coardelor, pentru a compara inaltimea a doua sunete sau pentru a masura un interval. ♦ instrument electronic pentru masurarea intensitatii undelor sonore, de obicei a zgomotelor. – Din fr. sonometre.

MICROMETRU s.n. instrument de mare precizie, cu care se masoara dimensiuni mici. ♦ instrument gradat adaptat la ocularul unui microscop sau al unui alt aparat optic pentru a masura dimensiunile obiectelor observate. [< fr. micrometre, cf. germ. Mikrometer < gr. mikros – mic, metron – masura].

ANALOGIC, -A adj. 1. bazat pe analogie, prin analogie. 2. (despre semnale electronice) a carui valoare poate fi reprezentata printr-o functie continua de timp. 3. (despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) care masoara, prelucreaza si stocheaza semnale analogice (2). (< fr. analogique, lat. analogicus)

COMPENSATOR, -OARE I. adj. care compenseaza; compensativ, compensatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic care lucreaza in vederea obtinerii unei compensari de variatie, de efort etc. 2. masina electrica rotativa pentru imbunatatirea factorului de putere in retele de curent alternativ. 3. instrument electric de masura bazat pe metoda compensarii. III. s. m. specialist autorizat sa efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave. (< fr. compensateur)

WATTMETRU, wattmetri, s. m. instrument electric de masura, folosit pentru masurarea puterii electromagnetice dintr-un circuit electric. [Pr.: vatmetru] – Fr. wattmetre.

LACTOMETRU (‹ fr. {i}; {s} + gr. metron „masura”) s. n. instrument sau aparat de tipul areometrelor, cu ajutorul caruia se determina masa specifica a laptelui, respectiv puritatea acestuia.

ALTIMETRU, altimetre, s. n. instrument cu care se masoara altitudinea fata de un nivel de referinta. – Din fr. altimetre.

ALTITELEMETRU, altitelemetre, s. n. instrument cu care se masoara altitudinea unui punct inaccesibil. – Din fr.altitelemetre.

CAPACIMETRU, capacimetre, s. n. instrument cu care se masoara capacitatea electrica. – Din fr. capacimetre.

MAGNETOMETRU, magnetometre, s. n. instrument cu care se masoara intensitatea campului magnetic. – Din fr. magnetometre.

MANOMETRU, manometre, s. n. instrument cu care se masoara presiunea unui gaz sau a unui lichid in stare de vapori dintr-un spatiu inchis. – Din fr. manometre.

NIVELA, nivelez, vb. I. Tranz. A face sa fie la acelasi nivel; a realiza o suprafata plana. ♦ Fig. A pune pe acelasi plan, a face sa dispara diferentele; a egaliza. ♦ A masura cu ajutorul unor instrumente speciale diferenta de nivel dintre doua sau mai multe puncte. – Din fr. niveler.

PRAJINA, prajini, s. f. 1. Bucata de lemn lunga si subtire, de obicei folosita pentru a fixa sau a sustine ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prajina la nas, se spune despre un om increzut, infumurat. A paste (pe cineva) cu prajina = a urmari (pe cineva) pentru a-i face rau. A lua (pe cineva) cu prajina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoana foarte inalta (si slaba). 2. Tija lunga (de metal) cu diverse intrebuintari (tehnice). 3. Bara de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosita in atletism la saritura in inaltime; proba atletica practicata cu acest instrument. 4. Veche unitate de masura pentru lungimi, echivalenta cu circa 5- 7 metri; veche unitate de masura pentru suprafete, egala cu circa 180-210 metri patrati. ♦ (Concr.) instrument cu care se facea altadata masuratoarea acestor lungimi si suprafete. – Et. nec.

STEREOMETRU, stereometre, s. n. instrument cu care se masoara volumul corpurilor solide. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stereometre.

DIGITAL, -A, digitali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care apartine degetelor, care se refera la degete. Amprenta digitala = urma lasata pe un obiect de liniile de pe suprafata interioara a varfului degetelor de la mana. 2. Adj. (Cib.) Care este sau poate fi reprezentat prin cifre ori prin numere. 3. Adj. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente, sisteme) Care genereaza, masoara, prelucreaza sau stocheaza semnale digitale (2). 4. S. f. (Bot.) Degetel-rosu. 5. S. f. Substanta extrasa din frunzele de degetel-rosu, folosita ca tonic al aparatului circulator. – Din fr. digital.

VERNIER, verniere, s. n. Scara gradata suplimentara trasata pe rigleta sau pe cursorul unor instrumente si aparate de masura, spre a mari precizia de masurare a acestora. [Pr.: -ni-er] – Din fr. vernier.

LIMNIMETRU, limnimetre, s. n. instrument cu care se masoara nivelul apei unui lac, al unui curs de apa, al unui rezervor. – Din fr. limnimetre.

LOCH, lochuri, s. n. instrument cu care se masoara distanta parcursa de o nava si viteza de deplasare a acesteia. [Pr.: loc] – Din fr. loch.

LOGOMETRU, logometre, s. n. instrument cu care se masoara raportul dintre doua marimi electrice. – Din fr. logometre.

CLIMOSTAT, climostate, s. n. instrument cu care se masoara efectul termic al factorilor climatici in interiorul cladirilor. – Din fr. climostat.

DECLIVOMETRU, declivometre, s. n. instrument cu care se masoara panta unui teren sau a unei suprafete plane inclinate. – Din fr. declivometre.

STRABOMETRU, strabometre, s. n. instrument cu care se masoara gradul de deviatie de la orientarea normala a ochilor atinsi de strabism. – Din fr. strabometre.

SPINTEROMETRU, spinterometre, s. n. instrument cu care se masoara valorile tensiunilor electrice inalte. – Din fr. spintherometre.

CRANIOMETRU ~e n. instrument cu care se masoara dimensiunile cutiei craniene. [Sil. -ni-o-] /<fr. craniometre

CREMOMETRU ~e n. instrument cu care se masoara cantitatea de grasime din lapte. /<fr. cremometre

A GRADA ~ez tranz. 1) (instrumente sau scari de masura) A diviza in grade. 2) A dispune in gradatie. ◊ ~ o pedeapsa a fixa o pedeapsa in dependenta de gravitatea culpei. 3) (ofiteri) A conferi un grad. /Din grad

IRIDIU n. Metal alb-argintiu, foarte dur, avand diferite intrebuintari (la fabricarea instrumentelor chirurgicale, etaloanelor de masurat etc.). [Sil. -diu] /<fr. iridium

LIMNIMETRU ~e n. instrument cu care se masoara nivelul unui curs de apa. /<fr. limnimetre

A masura masor 1. tranz. 1) (valori, marimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de masura etalon de aceeasi speta. ~ cu metrul. ◊ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a masura cu aproximatie, fara a folosi instrumente sau aparate de masura; b) a privi (pe cineva) din cap pana-n picioare; a examina cu atentie. 2) (spatii, distante etc.) A strabate (pe jos) de la un capat la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza in mod echilibrat; a cumpani. 2. intranz. A avea drept masura. /<lat. mensurare

METRONOMIE f. Ramura a metrologiei care se ocupa cu studiul instrumentelor si aparatelor de masura. /<fr. metronomie

ACETIMETRU s.n. instrument cu care se masoara taria otelului; acetometru. [< fr. acetimetre].

PSICROMETRU s.n. instrument cu care se masoara umiditatea aerului, bazat pe efectul de racire al evaporarii. [Var. psihrometru s.n. / < fr. psychrometre].

BARATROMETRU s. n. instrument cu care se masoara rapiditatea si directia curentilor marini. (<fr. baratrometre)

COMPAS s. n. 1. instrument din doua brate articulare, cu care se traseaza linii curbe si se masoara arcele de cerc. 2. instrument de navigatie la bordul (aero)navelor pentru materializarea directiei de referinta nord-sud si pentru determinarea directiei de deplasare. ◊ busola marina. 3. ~ giroscopic = girodirectional. (<fr. compas, germ. Kompass)

CALIBRU s.n. 1. Diametrul interior al unui tub, al unei tevi de arma de foc. 2. instrument de precizie pentru masurat si controlat dimensiunile unor piese fabricate. 3. (Fig.) Marime, proportie, calitate; (fam.) fel, soi. [< fr. calibre, it. calibro].

CREMOMETRU s.n. instrument cu care se masoara cantitatea de smantana sau de alte grasimi din lapte. [< fr. cremometre, cf. fr. creme – smantana, frisca, gr. metron – masura].

DECLIVOMETRU s.n. instrument cu care se masoara panta unui teren sau a unei suprafete plane inclinate. [< fr. declivometre].

LOCH s.n. instrument cu care se masoara distanta parcursa de o nava si, implicit, viteza acesteia. [< fr. loch, cf. engl. log].

NIVELA vb. I. 1. tr. A aduce (un teren) la acelasi nivel; a indrepta, a netezi. ♦ (Fig.) A pune pe acelasi plan, a egaliza. ♦ A masura cu ajutorul unor instrumente speciale diferenta de nivel dintre doua sau mai multe puncte. 2. refl. A ajunge la acelasi nivel; a se egaliza. [< fr. niveler].

NIVOMETRU s.n. instrument cu care se masoara cantitatea de zapada cazuta pe o suprafata intr-un anumit interval de timp. [< fr. nivometre, cf. lat. nix, nivis – zapada, gr. metron – masura].

OHMMETRU s.n. instrument cu care se masoara rezistenta electrica. [Pron. om-me-. / cf. fr. ohmmetre].

PIRHELIOMETRU s.n. instrument cu care se masoara cantitatea totala de energie solara care cade intr-o unitate de timp asupra unei unitati de suprafata. [< fr. pytheliometre, germ. Pyrheliometer].

PROSOPOMETRU s.n. instrument cu care se masoara diferentele diametrelor fetei si ale craniului. [< fr. prosopometre, cf. gr. prosopon – fata, metron – masura].

SENSIBILIZARE s.f. Actiunea de a (se) sensibiliza si rezultatul ei. ♦ Stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent. ♦ Marire a sensibilitatii unui instrument sau aparat de masura a emulsiilor fotografice etc. [< sensibiliza].

CAPILARIMETRU s. n. 1. instrument cu care se masoara diametrul vaselor capilare. 2. aparat pentru determinarea capilaritatii solului. (< fr. capillarimetre)

CLIMOSTAT s. n. instrument cu care se masoara efectul termic al factorilor climatici. (< fr. climostat)

CREMOMETRU s. n. instrument cu care se masoara cantitatea de smantana sau de alte grasimi din lapte. (< fr. cremometre)

DEBITMETRU s. n. instrument de control, de masura, de reglaj al debitului fluidelor. (< fr. debitmetre)

METRONOMIE s. f. studiul instrumentelor si aparatelor de masura. (< fr. metronomie)

OFTALMOFACOMETRU s. n. instrument cu care se masoara curbura anterioara a cristalinului. (< engl. ophtalmophacometer)

SENSIBILIZARE s. f. actiunea de a (se) sensibiliza. ◊ scadere a pragului de reactivitate a unei structuri vii fata de un anumit agent; stare de receptivitate crescuta, patologica a organismului fata de un agent. ◊ marire a sensibilitatii unui instrument sau aparat de masura a emulsiilor fotografice etc. (< sensibiliza)

SPINTEROMETRU s. n. instrument cu care se masoara valorile tensiunilor electrice inalte. (< fr. spintherometre)

TELECLINOMETRU s. n. instrument cu care se masoara deviatia sondelor de la verticala, indicatiile fiind transmise electric la suprafata. (< fr. teleclinometre)

VERNIER s. n. scara gradata suplimentara trasata pe cursorul unor instrumente sau aparate de masura, care permite citirea unor fractiuni de diviziuni din scala principala; nonius. (< fr. vernier)

ALTIMETRU, altimetre, s. n. instrument cu care se masoara altitudinea. – Fr. altimetre.

ALTITELEMETRU, altitelemetre, s. n. instrument cu care se masoara altitudinea unui punct inaccesibil. – Fr.altitelemetre.

astrolab n., pl. e (vgr. astrolabon [organon, organ], d. astron, stea, si lambano, iau). Astr. instrument cu care se masura odata inaltimea stelelor deasupra orizontului. Planisfer al cerului sau al pamintului. – La Cant. astrolav (dupa ngr.). V. cinie, teodolit.

GRADA, gradez, vb. I. Tranz. 1. A marca gradele (3), a imparti in grade (un instrument sau o scara de masura). 2. A repartiza, a imparti, a esalona in raport cu o scara, cu un punct de reper, cu un etalon. ◊ Expr. A grada o pedeapsa = a fixa o pedeapsa in raport cu gravitatea culpei. – Din grad (dupa fr. graduer).

PANTOMETRU, pantometre, s. n. instrument topografic cu care se masoara unghiurile orizontale. – Din fr. pantometre.

ANALOGIC, -A, analogici, -ce, adj. Intemeiat pe analogie, produs prin analogie. ◊ Modificare analogica = schimbare a unui element din limba sub influenta unui alt element asemanator. 2. (Electron.; despre semnale) A carui valoare poate fi reprezentata printr-o functie continua in timp, putand lua o infinitate de valori cuprinse in domeniul sau de variatie. 3. (Electron.; despre aparate, dispozitive, instrumente si sisteme) Care genereaza, masoara, prelucreaza si stocheaza semnale analogice (1). – Din fr. analogique, lat. analogicus.

CLEPSIDRA, clepsidre s. f. instrument cu ajutorul caruia se masura in trecut timpul dupa cantitatea de apa sau de nisip scursa dintr-un recipient in altul. [Var.: (inv.) clepsidru s. n.] – Din fr. clepsydre, lat. clepsydra.

SULITA, sulite, s. f. 1. Arma de atac formata dintr-o prajina de lemn terminata cu un varf de fier ascutit, folosita mai ales in antichitate si in evul mediu; lance. ♦ Fig. Intepatura, ironie indreptata impotriva cuiva. ♦ (Sport) instrument folosit in probele de aruncari la atletism, de forma unei prajini lungi din lemn sau din metal, cu un varf metalic ascutit si cu un manson situat in jurul centrului de greutate; p. ext. proba sportiva practicata cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) Unitate de masura a timpului, egala cu circa o ora si jumatate, calculata dupa spatiul strabatut de un astru pe cer, incepand de la rasaritul lui. [Pl. si: suliti] – Din sl. sulica.

CREMOMETRU, cremometre, s. n. instrument cu ajutorul caruia se masoara cantitatea de smantana sau de alte grasimi care se gasesc in lapte. – Din fr. cremometre.

A CALIBRA ~ez tranz. 1) (piese sau semifabricate metalice) A prelucra mecanic in vederea obtinerii unui anumit calibru. 2) (produse alimentare) A masura pentru a determina calibrul. 3) (instrumente) A grada cu precizie in vederea efectuarii unor masurari. 4) (produse agricole, puieti etc.) A sorta dupa marime. /<lat. calibrer

NIVEL² ~e n. instrument cu ajutorul caruia se masoara pe teren diferentele de inaltime dintre doua sau mai multe puncte. /v. a nivela

ANTROPOMETRU s.n. instrument folosit pentru determinarea anumitor masuri antropometrice. [< fr. anthropometre].

LIGNOMETRU s.n. 1. Liniometru. 2. instrument cu care se poate masura diametrul si inaltimea arborilor sau se poate face marcarea prin vopsire si inregistrarea unor caracteristici ale acestora. [< fr. lignometre].

CHASE CEIS/ s. n. (jaz) dialog foarte viu intre solistii interpreti ai aceluiasi instrument, fiecaruia revenindu-i cateva masuri. (< engl. chase)

HISTEROMETRU s. n. instrument pentru a sonda, a masura sau a redresa uterul. (< fr. hysterometre)

NEFOMETRU s. n. instrument meteorologic cu care se masoara nebulozitatea. (< germ. Nephometer)

HISTEROMETRU, histerometre, s. n. (Med.) instrument folosit pentru a sonda, a masura sau a redresa uterul. – Din fr. hysterometre.

METRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentala de masura pentru lungime din sistemul metric. 2. instrument (alcatuit dintr-o rigla, banda gradata de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) si divizat in centimetri si milimetri, cu care se masoara lungimile. ♦ Bucata de lemn (de foc) lunga de aproximativ un metru (1); stiva de lemne (de foc) egala cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de masura a versului; p. ext. ritm determinat de impartirea unui vers in silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unitatilor de timp, determinata de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenta. – Din fr. metre, lat. metrum.

RIGLA ~e f. 1) instrument format din- tr-o bara gradata, folosit la trasarea unor linii drepte sau la masurat; linie. ◊ ~ loga-ritmica (sau de calcul) instrument alcatuit dintr-o rigla fixa si una mobila, folosit la efectuarea rapida a unor calcule. 2) metal. Unealta folosita in turnatorie pentru inde-partarea si netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rigla

SONATA ~e f. Compozitie muzicala pentru unul sau doua instrumente, alcatuita din trei sau patru masuri, care prezinta o succesiune logica unitara. /<it. sonata, fr. sonate, germ. Sonate

STRATAMETRU s.n. instrument cu ajutorul caruia se pot masura intr-o sonda inclinarea si directia stratelor geologice. [< fr. stratametre, cf. gr. straton – strat, metron – masura].

CRONOMETRU s.n. instrument de precizie cu care se masoara timpul; (curent) ceas de precizie (care poate masura si fractiunile de secunda). [< fr. chronometre, cf. gr. chronos – timp, metron – masura].

HISTEROMETRU s.m. (Med.) instrument folosit pentru a sonda, a masura sau a redresa uterul. [< fr. hysterometre].

SABLON, sabloane, s. n. 1. Model in marime naturala al unei piese, care serveste la ghidarea unei unelte pentru prelucrarea prin aschiere ori prin deformare, pentru limitarea unor portiuni de suprafata pe care se aplica o vopsea etc. ♦ instrument cu care se controleaza sau se masoara dimensiunile sau unghiurile unei piese in curs de fabricatie. 2. Fig. Formula stereotipa; repetare mecanica, lipsita de interes si de originalitate a unui model oarecare; cliseu verbal. – Din germ. Schablone.

CRANIOMETRU, craniometre, s. n. instrument asemanator unui compas, cu care se masoara dimensiunile craniului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. craniometre.

CLEPSIDRA ~e f. instrument cu ajutorul caruia, in trecut, se masura timpul dupa cantitatea de nisip (sau apa) scurs dintr-un recipient in altul. /<lat. clepsydra, fr. clepsydre

DENTIMETRU s.n. (Med.) instrument folosit in chirurgia dentara pentru a masura perimetrul dintelui la nivelul coletului. [< fr. dentimetre].

ESTEZIOMETRU s.n. instrument, asemanator unui compas, cu care se masoara sensibilitatea tactila. [< fr. esthesiometre, cf. gr. aisthesis – simtire, metron – masura].

CLIMOSTAT s.n. instrument asezat in exteriorul unei cladiri care masoara efectul termic al factorilor climatici. [< fr. climostat, cf. gr. klima – climat, statos – stabil].

SABLON s.n. 1. Model, tipar dupa care se poate face o piesa etc. ♦ instrument cu care se controleaza sau se masoara dimensiunile ori unghiurile unei piese in curs de fabricatie. 2. Piesa avand insemnate anumite dimensiuni, dupa care se regleaza razboiul de tesut. 3. Tip de subiect, actiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat si a carui reluare dovedeste incapacitatea de inventie a autorului; (fig.) cliseu, formula repetata invariabil. [< germ. Schablone, cf. rus. sablon].

DENTIMETRU s. n. instrument folosit in chirurgia dentara pentru a masura perimetrul dintelui la nivelul coletului. (< fr. dentimetre)

SABLON s. n. 1. model, tipar dupa care se poate face o piesa etc. ◊ instrument cu care se controleaza sau se masoara dimensiunile ori unghiurile unor piese in curs de fabricatie. 2. piesa avand insemnate anumite dimensiuni, dupa care se regleaza razboiul de tesut. 3. tip de subiect, actiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat si a carui reluare dovedeste incapacitatea de inventie a autorului. 4. (fig.) formula stereotipa; cliseu verbal. (< germ. Schablone)

GALVANOMETRU, galvanometre, s. n. instrument cu care se constata prezenta si se masoara intensitatea unui curent electric continuu slab. – Din fr. galvanometre.

OPTIMETRU, optimetre, s. n. instrument optic de mare precizie cu care se masoara dimensiunile pieselor. – Din fr. optimetre.

ARANJA vb. I. tr. 1. a randui, a pune in ordine. ◊ a pune la cale. 2. (fam.) a face cuiva un rau. 3. a prelucra, a transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. II. refl. a lua anumite masuri in interes personal; a-si face un rost. ◊ a se intelege cu cineva, a se pune bine. ◊ a-si potrivi tinuta exterioara. (< fr. arranger)

LINEAL, lineale, s. n. 1. instrument metalic de forma unei bare, folosit pentru trasare, masurare sau verificare de dimensiuni. ♦ (Rar) Rigla. 2. Dispozitiv (actionat mecanic sau electric) format din piese paralelipipedice de otel forjat, care serveste la conducerea materialului de laminat la intrarea in unele laminoare. ♦ Bara de otel asezata in lungul unuia dintre valurile presei tipografice pentru a forma jgheabul de cerneala. 3. Dispozitiv al masinii de cusut, care serveste la formarea cusaturilor paralele cu marginea materialului. 4. Element al unei masini de cardat bumbac, folosit la pieptanarea fibrelor scurte de pe toba. [Pr.: -ne-al] – Din germ. Lineal.

CRONOMETRIE s. f. Parte a metrologiei care se ocupa cu studiul procedeelor si instrumentelor pentru masurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru masurat timpul. – Din fr. chronometrie.

A EXECUTA execut tranz. 1) A realiza printr-un efort fizic sau intelectual. 2) (exercitii de gimnastica sau figuri de balet) A face cu multa iscusinta si cu multa dexteritate. 3) (melodii, piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a canta; a zice; a interpreta. 4) (sanctiuni judiciare, masuri etc.) A aduce la indeplinire; a transpune in fapt. 5) (condamnati) A supune la pedeapsa capitala. 6) (sentinte de condamnare capitala) A pune in aplicare; a aduce la indeplinire. 7) (debitori) A face sa-si indeplineasca obligatiile. /<fr. executer

FLEXIMETRU s. n. 1. aparat de masura a sagetii si a deplasarilor transversale la constructii. 2. instrument medical pentru masurarea amplitudinii de flexiune a unei articulatii. (< it. flessimetro)

CALIBRU, calibre, s. n. 1. Diametrul intern al tevii unei guri de foc. 2. instrument de precizie cu care se controleaza sau se masoara precis dimensiunile pieselor fabricate. 3. Fig. Marime, proportie, calitate; (fam.) fel, soi. – Fr. calibre.

CLIMOSTAT ({s} lat. clima „climat” + gr. statos „stabil”) s. n. instrument-sonda asezat in exteriorul unei cladiri si care masoara efectul termic al factorilor climatici (temperatura, vint, umiditate, radiatie solara), prezentindu-l sub forma unei marimi electrice echivalente, numita temperatura echivalenta, in vederea reglarii automate a temperaturii din interiorul cladirii.

MENSURA s.f. Dimensiunile unui instrument muzical, raportul dintre diferitele lui parti componente. [< lat. mensura – masura].

CRONOMETRU s. n. instrument de precizie, ceasornic, cu secundar central, cu care se masoara timpul, pana la fractiuni de secunda. (< fr. chronometre)

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

BARA s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrarii). ◊ piesa de metal sau de lemn, in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ sut in stalpul portii de fotbal. 3. bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (herald.) figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticala sau oblica, element de separare intr-un text. ◊ linie verticala care separa masurile unui portativ. ◊ ridicatura de metal liniara incrustata in tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. ingramadire de aluviuni la gura de varsare a unui rau intr-un fluviu sau in mare. 7. mascaret. (< fr. barre)

BAROMETRU s. n. 1. instrument pentru masurarea presiunii atmosferice. 2. (fig.) ceea ce serveste pentru a masura. (< fr. barometre)

BOLOMETRU s. n. 1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensitatii radiatiilor electromagnetice. 2. instrument pentru masurarea fluxurilor de radiatii termice. 3. aparat cu care se masoara stralucirea aparenta a stelelor. (< fr. bolometre)

COARDA¹ ~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; struna. ~ de chitara. ◊ Orchestra de ~e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde ~a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop. Tesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror v******e produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Suvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-da] /<lat. chorda

CICLOMETRU s.n. instrument pentru masurarea cercurilor. [< fr. cyclometre, cf. gr. kyklos – cerc, metron – masura].

DECIMETRU s.m. Unitate subdivizionara de masura pentru lungimi, reprezentand a zecea parte dintr-un metru. ◊ Dublu-decimetru = instrument de desen in forma unei rigle, cu lungimea de 20 cm. // s.n. Rigla gradata, lunga de un decimetru. [Pl. (s.m.) -ri, (s.n.) -re. / cf. fr. decimetre].

MEGAMETRU s.n. instrument pentru determinarea longitudinilor. [< fr. megametre, cf. gr. megas – mare, metron – masura].

PAHIMETRU s.n. instrument pentru masurarea grosimii obiectelor. [< germ. Pachymeter, cf. gr. pachys – gros, metron – masura].

BARA s.f. Drug de metal (destinat prelucrarii). ♦ Piesa de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosita in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ♦ Sut in stalpul portii de fotbal. ◊ A da in bara = (argotic) a gresi, a rata. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; (p. ext.) locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (Herald.) Figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. Linie verticala sau oblica, folosita ca element de separare intr-un text. ♦ Linie verticala care separa masurile unui portativ. ♦ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicand locurile in care se pot produce sunetele de o anumita inaltime. 6. Ingramadire de nisip, de mal etc. la gura unui rau sau a unui fluviu care se varsa intr-o mare fara flux si reflux. 7. (Fig.; med.) Senzatie apasatoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].

TERMOMETRU s.n. instrument pentru masurarea temperaturii. [< fr. thermometre, cf. gr. thermos – cald, metron – masura].

DINAMOMETRU s.n. instrument pentru masurarea fortelor; ergometru. [< fr. dynamometre, cf. gr. dynamis – forta, metron – masura].

OSTEOCLAST s.n. 1. (Biol.) Celula din sange avand rolul de a distruge partea interna a osului pe masura ce la suprafata lui se depun noi straturi de substanta osoasa. 2. (Med.) instrument chirurgical pentru sfaramarea unor oase. [Pl. -te. / < fr. osteoclaste, cf. gr. osteon – os, klastos – spart].

BAROMETRU s.n. instrument pentru masurarea presiunii atmosferice. [< fr. barometre, cf. gr. baros – greutate, metron – masura].

OSMOMETRU s.n. instrument pentru masurarea presiunii osmotice. [< fr. osmometre, cf. gr. osmos – impuls, metron – masura].

KILOMETRAJ -e n. 1) Distanta in kilometri parcursa de un vehicul intr-un anumit timp. 2) instrument montat la unele vehicule care inregistreaza distanta parcursa sau viteza lui de deplasare. 3) masurare in kilometri a unei distante parcurse. [Sil. -me-traj] /< fr. kilometrage

COLIMATOR s.n. Dispozitiv optic intrebuintat pentru determinarea unei directii. ♦ instrument constituit dintr-o luneta ajutatoare, care se ataseaza la luneta unui aparat de masurat sau de vizat. [Pl. -oare. / < fr. collimateur].

PLESIMETRU s.n. instrument folosit pentru practicarea percutiei. [< fr. plessimetre, cf. gr. plessein – a lovi, metron – masura].

SPINTEROMETRU s.n. instrument pentru masurarea lungimii scanteilor electrice. [< fr. spintherometre, cf. gr. spinther – scanteie, metron – masura].

LUMENMETRU s.n. instrument folosit la determinarea fluxului luminos. [< fr. lumenmetre, cf. fr. lumen, gr. metron – masura].

SFEROMETRU s.n. instrument pentru determinarea curburii suprafetelor sferice. [< fr. spherometre, cf. gr. sphaira – sfera, metron – masura].

STETOMETRU s.n. instrument medical pentru masurarea conturului toracic. [< fr. stethometre, cf. gr. stethos – piept, metron – masura].

CLIZIMETRU s.n. instrument topografic pentru masurarea unghiurilor de panta. [< fr. clisimetre, cf. gr. klisis – inclinatie, metron – masura].

FOTOMETRU s.n. 1. instrument optic pentru masurarea intensitatii luminoase. 2. instrument pentru determinarea sensibilitatii ochiului la lumina. [< fr. photometre, cf. gr. phos – lumina, metron – masura].

PIRANOMETRU s.n. instrument pentru masurarea intensitatii radiatiei solare difuze. [< fr. pyranometre, cf. gr. pyr – foc, metron – masura].

ASTROLAB, astrolabi, s. m. 1. instrument folosit pentru masurarea pozitiei astrilor si a inaltimii lor deasupra orizontului. 2. Vechi aparat de masurat unghiuri. – Fr. astrolabe.

compas n., pl. uri (fr. compas, d. compasser. V. compasez). Un instrument de matematica compus din doi craci si intrebuintat la tras linii curbe si la masurat distantele pe hirtie. V. perghel.

LACTOMETRU s.n. instrument pentru determinarea densitatii laptelui; galactometru; lactodensimetru. [< fr. lactometre, cf. lat. lac – lapte, gr. metron – masura].

PERIMETRU s.n. 1. Suma lungimilor laturilor unei figuri geometrice plane. 2. Contur, linie marginala, limita a unei zone dintr-un teren, dintr-un cartier etc. ♦ (Fig.) Sfera, cuprins, domeniu. 3. (Med.) instrument pentru masurarea campului vizual. [Cf. fr. perimetre, lat., gr. perimetros < gr. peri – imprejur, metron – masura].

SET s.n. 1. Parte a unui meci de tenis, de volei etc., determinata de atingerea unui anumit numar de puncte inscrise in favoarea unei echipe sau a unui jucator. 2. Ansamblu de piese, de instrumente de acelasi fel sau deosebite, folosite intr-o anumita munca sau exploatare; garnitura. 3. Unitate de masura tipografica, egala cu 0,019598 mm. [Pl. -turi. / < engl., fr. set].

ABEROMETRU s.n. instrument pentru masurarea aberatiei vizuale. [< fr. aberrometre, cf. lat. aberrare – a se indeparta, gr. metron – masura].

METRONOM s.n. instrument care marcheaza prin batai regulate intervale egale de timp; metrometru. [< fr. metronome, cf. gr. metron – masura, nomos – regula].

PICNOMETRU s.n. instrument pentru masurarea densitatii lichidelor si a solidelor. [< fr. pycnometre, cf. gr. pyknos – dens, metron – masura].

STEREOMETRU s. n. 1. instrument pentru determinarea volumelor corpurilor solide. 2. aparat cu ajutorul caruia se construiesc hartile topografice sau se masoara elementele spatiale ale obiectelor fotografiate. (< fr. stereometre)

BUTIROMETRU s.n. instrument pentru determinarea procentului de grasime din lapte. [< fr. butyrometre, cf. lat. butyrum – unt, gr. metron – masura].

CATETOMETRU s.n. instrument pentru masurarea exacta a distantelor pe o verticala. [< fr. cathetometre, cf. gr. kathetos – verticala, metron – masura].

PIROMETRU s.n. instrument folosit in metalurgie pentru masurarea temperaturilor foarte inalte. [< fr. pyrometre, cf. gr. pyr – foc, metron – masura].

REFLECTOMETRU s.n. (Fiz.) instrument pentru determinarea calitatii luciului suprafetei corpurilor. [< fr. reflectometre, cf. lat. reflectere – a intoarce, gr. metron – masura].

SCLEROMETRU s.n. instrument pentru determinarea duritatii mineralelor si a corpurilor metalice. [< fr. sclerometre, cf. gr. skleros – dur, metron – masura].

UMIDOMETRU s.n. 1. instrument pentru masurarea umiditatii unui material solid. 2. Higrometru. [< fr. humidometre, cf. lat. humidus – umed, gr. metron – masura].

CLINOMETRU s.n. 1. instrument pentru masurarea unghiurilor verticale fata de orizont sau a unghiurilor zenitale fata de verticala locului. 2. instrument care determina inclinarea avionului sau a chilei unei nave. [< fr. clinometre, cf. gr. klino – inclin, metron – masura].

ECLIMETRU s.n. (Astr.) instrument pentru masurarea unghiurilor verticale (de panta sau zenitale). [< fr. eclimetre, cf. gr. klinein – a inclina, metron – masura].

STEREOMETRU s.n. 1. instrument care serveste la determinarea volumelor corpurilor solide. 2. Aparat cu ajutorul caruia se construiesc hartile topografice sau se masoara elementele spatiale ale obiectelor fotografiate. [< fr. stereometre, cf. gr. stereos – solid, metron – masura].

HELIOMETRU s.n. (Astr.) instrument pentru determinarea diametrului aparent al Soarelui si al planetelor. [< fr. heliometre, cf. gr. helios – soare, metron – masura].

FACOMETRU s.n. instrument pentru determinarea numarului de dioptrii al unei sticle de luneta. [< fr. phacometre, cf. gr. phakos – lentila, metron – masura].

SPIROMETRU s.n. instrument medical pentru masurarea capacitatii de respiratie a plamanilor. [< fr. spirometre, cf. lat. spirare – a respira, gr. metron – masura].

STRABOMETRU s.n. instrument pentru determinarea gradului de deviatie a ochilor atinsi de strabism. [< fr. strabometre, cf. gr. strabos – strabic, metron – masura].

TAHOMETRU s.n. instrument pentru masurarea turatiei motoarelor; tahimetru (2). ♦ Tahometru electric = tahogenerator. [< fr. tacheometre, germ. Tachometer, cf. gr. tachos – viteza, metron – masura].

LIMNIMETRU s.n. instrument pentru masurarea nivelului unei ape, a unui lac etc.; mira hidrometrica. [< fr. limnimetre, cf. gr. limne – lac, metron – masura].

HIPSOMETRU s.n. instrument care indica inaltimea unui loc prin determinarea temperaturii de fierbere a apei. [< fr. hypsometre, cf. gr. hypsos – inaltime, metron – masura].

LIZIMETRU s.n. instrument pentru masurarea cantitatii de apa de ploaie care se scurge in pamant. [< fr. lysimetre, cf. gr. lysis – disolutie, metron – masura].

PODOMETRU s.n. instrument care inregistreaza in numar de pasi distanta parcursa de cineva pe jos; pedometru, hodometru. [< fr. podometre, cf. gr. pous – picior, metron – masura].

MICROMETRU I. s. n. instrument de precizie in micrometrie. ♦ ~ ocular (sau obiectiv) = placuta gradata adaptata la ocularul (sau obiectivul) unui microscop, ori alt aparat optic pentru a masura dimensiunile obiectelor studiate. II. s. m. micron. (< fr. micrometre)

GONIOMETRU s.n. instrument pentru masurarea unghiurilor; (spec.) instrument pentru masurarea unghiurilor formate intre diferite directii de vizare, folosit in navigatie, in topografie etc. [< fr. goniometre, cf. gr. gonia – unghi, metron – masura].

CALORIMETRU s.n. instrument pentru masurarea cantitatilor de caldura date de un corp sub o anumita influenta. [Pl. -re. / < fr. calorimetre, cf. lat. calor – caldura, gr. metron – masura].

PLUVIOMETRU s.n. instrument folosit pentru determinarea cantitatii de ploaie cazute intr-o regiune intr-un interval de timp. [< fr. pluviometre, cf. lat. pluvia – ploaie, gr. metron – masura].

PEDALA s. f. 1. parghie de manevra sau de comanda actionata cu piciorul. ◊ dispozitiv de imprimare la tiparul inalt actionat cu piciorul. 2. mecanism la unele instrumente muzicale (pian, orga, armoniu) care, actionat cu ajutorul picioarelor, serveste la modificarea timbrului, duratei si inaltimii sunetelor. ◊ sunet prelung si grav, care dureaza mai multe masuri. (< fr. pedale)

ARANJA vb. I. 1. tr. A randui, a ordona (lucruri, fiinte etc.) ♦ A pune la cale; a ispravi cu bine o actiune, o intreprindere. ♦ (Fig.) A face (cuiva) rau. 2. (refl.) A lua anumite masuri in interes personal. ♦ A se intelege cu cineva, a se pune bine. ♦ A-si potrivi tinuta exterioara, a se gati. 3. tr. A transcrie o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. [P.i. -jez, 3,6 -jeaza, 4 -jam, ger. -jand. / < fr. arranger].

SONOMETRU s.n. instrument pentru studierea legilor v*********r coardelor sonore si pentru determinarea frecventei unui sunet. ♦ Aparat pentru masurarea zgomotelor intr-o sala. [< fr. sonometre < lat. sonus – sunet, gr. metron – masura].

CAMPIMETRU s.n. instrument folosit pentru masurarea intinderii campului vizual cu ajutorul unor indici albi si colorati, care se deplaseaza pe diferite axe. [< fr. campimetre, cf. lat. campus – camp, gr. metron – masura].

TELEMETRU s.n. 1. instrument optic pentru masurarea rapida a distantelor fara a le parcurge. 2. Dispozitiv care se cupleaza la aparatele fotografice pentru a regla distanta. [< fr. telemetre, cf. gr. tele – departe, metron – masura].

BUSOLA, busole, s. f. instrument alcatuit dintr-un cadran si un ac magnetic mobil care, lasat liber, se asaza pe directia nord-sud. ◊ Expr. A-si pierde busola = a se zapaci, a-si pierde dreapta judecata, simtul masurii. ♦ Fig. Calauza, conducator. – Din fr. boussole.

SPECTROMETRU s.n. 1. instrument pentru studiul spectrelor prin masurarea intensitatii fiecarei radiatii monocromatice din spectru. 2. Instalatie complexa folosita in fizica nucleara pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. [< fr. spectrometre, cf. lat. spectrum – spectru, gr. metron – masura].

VOLUM, volume, s. n. I. 1. Spatiu pe care il ocupa un corp. ♦ Numar care exprima masura unei marimi tridimensionale. 2. Masa de apa debitata de o fantana, de un izvor, un rau, un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proportiile unei activitati. 4. Forta, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical. ♦ Nivel de intensitate sonora al semnalelor auditive in transmisiile de telecomunicatii. II. Carte (legata sau brosata) avand in genere mai mult de zece coli de tipar; fiecare dintre cartile care alcatuiesc impreuna o lucrare unitara; tom. [Pl. si: (inv.) volumuri] – Din fr. volume, lat. volumen, -inis.

CAPSULA s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase seminte. 2. (anat.) invelis conjunctiv al unui organ, al unei articulatii. ♦ e suprarenale = glande suprarenale; e articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ◊ invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ◊ caseta. 3. (chim.) vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund, din portelan, sticla etc., in care se incalzesc substante. 4. (tehn.) cutie bine inchisa cu anumite instrumente, motorase etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. ~ telefonica = cutie metalica, cu un microfon sau un receptor, in aparatele telefonice; ~ manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica. (< fr. capsule, lat. capsula)

BUSOLA ~e f. 1) instrument de orientare, constand dintr-un cadran si un ac magnetic mobil, care indica directia nord; compas. ◊ A-si pierde ~a a) a-si pierde dreapta judecata; a se zapaci; a se buimaci; a se nauci; b) a pierde simtul masurii; a-si iesi cu totul din fire. 2) fig. Principiu calauzitor (in viata sau intr-un domeniu de activitate). /<fr. boussole

SET s. n. 1. parte a unui meci de tenis, volei etc. determinata de obtinerea unui anumit numar de puncte. 2. ansamblu de piese, de instrumente de acelasi fel sau deosebite, intr-o anumita munca sau exploatare; garnitura. ◊ ansamblu de obiecte de imbracaminte confectionate din acelasi material, care se poarta impreuna. ♦ ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor cu care contribuie unul din genitori la formarea zigotului. 3. unitate de masura tipografica, de 0,019598 mm. (< engl., fr. set)

SENSIBILITATE, sensibilitati, s. f. 1. Facultate de a simti, de a reactiona la e*******i, de a-si schimba, intr-o anumita masura, starea initiala sub actiunea unui agent exterior; acuitate a simturilor; capacitatea de a percepe senzatii. 2. Capacitate de reactie afectiva; intensitate afectiva; emotivitate, afectivitate. ♦ (In arta si literatura) Capacitatea de a transmite, de a provoca emotii artistice; receptivitate artistica. 3. Insusire a unui instrument sau a unui aparat de a reactiona la cele mai mici variatii ale unor agenti externi (ca diferenta de temperatura sau de greutate, schimbarea presiunii etc.). 4. (Chim.) Marimea concentratiei unei solutii in substanta de analizat, care produce, in timpul reactiei de recunoastere, un efect situat la pragul perceperii senzoriale. 5. Predispozitie a organismelor la diferite boli. 6. Calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile (4). – Din fr. sensibilite, lat. sensibilitas, -atis.

CAPSULA s.f. 1. Tip de fruct alcatuit dintr-un invelis uscat, dehiscent, in care se afla semintele. 2. (Anat.) Invelis conjunctiv al unui organ sau al unei articulatii. ◊ Capsule suprarenale = glande suprarenale; capsule articulare = totalitatea ligamentelor care inconjura o articulatie. ♦ Invelis mucos exterior al unor specii de bacterii si de alge microscopice. ♦ Caseta. 3. (Chim.) Vas de forma emisferica, cu fundul plat sau rotund si cu peretii scunzi, in care se incalzesc diferite substante. 4. (Tehn.) Cutie bine inchisa in care sunt asezate anumite instrumente, motorase etc. care trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♦ Capac de metal cu care se astupa sticlele de bere, de apa minerala etc. 5. Capsula telefonica = cutie metalica, continand un microfon sau un receptor, folosita in aparatele telefonice; capsula manometrica = aparat care masoara in recipiente inchise presiuni putin diferite de cea atmosferica; capsula cosmica = cabina spatiala. [< fr. capsule, cf. lat. capsula – cutiuta].

PROTOCOL s. n. 1. totalitatea formelor si practicilor de ceremonial care se aplica la festivitati oficiale in relatiile diplomatice. ◊ serviciu insarcinat cu luarea masurilor privitoare la ceremonial. 2. document care consemneaza dezbaterile purtate in cadrul unui congres, al unei conferinte internationale, al unor tratative. ◊ act suplimentar al unui tratat prin care se stabileste modul de aderare la un acord preexistent. 3. intelegere internationala incheiata in diferite domenii. ◊ document in care se consemneaza schimbul instrumentelor de ratificare, incheierea unor tratative. 4. (inform.) conventie hardware si software de schimb a informatiilor intre doua sisteme. (< fr. protocole, germ. Protokoll, lat. protocollum, gr. protokollon)

PROTOCOL s.n. 1. Regula de ceremonial folosita la anumite acte cu caracter solemn sau in relatiile diplomatice. ♦ Serviciu pe langa institutii superioare, insarcinat cu luarea masurilor privitoare la ceremonial. 2. Act suplimentar al unui tratat prin care se stabileste modul de aderare la un acord preexistent, sunt formulate anumite rezerve sau interpretari, se stipuleaza prelungirea ori modul de aplicare a unui acord existent etc. ♦ Document, proces-verbal, dezbatere in cadrul unei conferinte internationale, al unei dezbateri, al unor tratative. ♦ Document in care se consemneaza schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare. ♦ Document, act diplomatic care cuprinde consemnarea unor hotarari sau a unei intelegeri privind mai multe state. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. protocole, cf. lat. protocollum, gr. protokollon].