MANTIDE s. f. pl. familie de insecte carnivore mari, cu prima pereche de picioare adaptata pentru prins si apucat prada: calugarita. (< fr. mantides)

CALUGARITA, calugarite, s. f. I. Femeie care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca; monahie². II. insecta carnivora mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din fata in forma de cange, care-i servesc la prinderea prazii (Mantis religiosa). – Calugar + suf. -ita.

CALOSOMA ~e f. insecta carnivora de culoare verde sau negricioasa, care distruge omizile. /<lat. calosoma

CALUGARITA ~e f. 1) Femeie care face parte dintr-o comunitate manastireasca; maica. 2) insecta carnivora mare, de culoare verde-cafenie. /calugar + suf. ~ita

ZOOFAG, -A adj. (mai ales despre insecte) carnivor. (< fr. zoophage)

CALUGARITA, calugarite, s. f. 1. Femeie care traieste intr-o comunitate manastireasca. 2. insecta carnivora mare, cu picioarele din fata in forma de cange, servind la prinderea prazii (Mantis religiosa). – Din calugar + suf. -ita.

CALOSOMA, calosome, s. f. insecta coleoptera carnivora de culoare verzuie sau negricioasa (Calosoma sycophanta). – Din (numele stiintific) lat. Calosoma.

DITISC s.m. insecta coleoptera carnivora, avand corpul oval, cu o dunga galbuie pe marginea elitrelor, ultima pereche de picioare fiind adaptata pentru inot. [< lat. dytiscus].

CALOSOMA s.f. (Zool.) insecta coleoptera carnivora, de culoare verzuie sau negricioasa. [< it., lat. calosoma].

CALOSOMA s. f. insecta coleoptera carnivora de culoare verzuie sau negricioasa, cu santuri longitudinale pe elitre, cu aripi membranoase scurte, nedezvoltate. (< lat. calosoma)

DITISC s. m. insecta coleoptera carnivora avand corpul oval, cu o dunga galbuie pe marginea elitrelor, ultima pereche de picioare fiind adaptata pentru inot. (< lat. dytiscus)

CHILOPODE s. n. pl. ordin de miriapode carnivore, asemanatoare cu insectele, cu corpul lung si segmentat, foarte mobile: scolopendra, urechelnita etc. (< fr., engl. chilopodes)

CARNIVOR¹ ~a (~i, ~e) Care foloseste drept hrana carnea. ◊ Plante ~e grup restrans de plante care, pe langa nutritia normala, au insusirea de a se hrani cu animale mici (insecte, viermi etc.). /<fr. carnivore, lat. carnivorus

NEPA s. f. insecta din apele statatoare, carnivora, care respira printr-un tub abdominal. (< fr. nepe)

CARNIVOR, -A adj. (Despre animale) Care se hraneste cu carne; carnasier. // s.n.pl. Ordin de mamifere care se hranesc cu carne; (la sg.) animal din acest ordin. ♦ Plante carnivore = plante care digera prin flori insecte sau alte microorganisme. [< fr. carnivore, cf. lat. caro – carne, vorare – a devora].

c***t (vest) si cicat (est) m. (d. cac). Triv. Excrement de om, de animal carnivor, de maimuta ori de insecte: c***ti de musca pe geamuri. S. n. pl. uri. Fleacuri, lucruri fara valoare. V. baliga si gainat.

LEU¹ lei m. 1) Mamifer carnivor de talie mare, cu blana de culoare galbuie si coama bogata, care traieste in Africa. ◊ ~-paraleu a) animal fantastic din basmele populare; b) om foarte puternic si viteaz. Partea ~lui partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun, pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. 2) fig. Om puternic si curajos. ◊ Pui de ~ om tanar, voinic si viteaz. 3) art. Constelatie zodiacala. 4): ~-de-mare mamifer carnivor adaptat la viata de mare. ~l-furnicilor insecta asemanatoare cu libelula, care se hraneste, mai ales, cu larve de furnici. [Monosilabic] /Orig. nec.

IHNEUMON s.m. 1. Mamifer carnivor cu coada lunga, considerat de vechii egipteni ca animal sfant. 2. insecta himenoptera care traieste ca parazit al altor insecte. [Pron. -ne-u-, var. ichneumon s.m. / < fr. ichneumon].

SAVANA (‹ fr., sp. sabana) s. f. Formatiune ierboasa caracteristica regiunilor tropicale cu un anotimp ploios si unul secetos, formata din graminee inalte (1-3 m), care se dezvolta abundent in sezonul ploios si in care apar dispersat arbori rezistenti la seceta; este specifica Africii, ocupand c. 40% din suprafata acestui continent (principalele tipuri fiind s. cu baobabi, s. cu diferite specii de Acacia si s. cu palmieri), dar se dezvolta local si in S Asiei, E Australiei si America de Sud unde principalele tipuri sunt llanos si campos. Fauna savanelor africane este deosebit de abundenta, cuprinzand numeroase ierbivore (diverse specii de antilopa, zebre, girafe, elefanti, rinoceri, bivoli), carnivore (lei, leoparzi, hiene, gheparzi, sacali, caini patati), rozatoare, pasari (strut, pasari tesatoare) si insecte, ocrotite in valoroase parcuri nationale.

LEU¹, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blana scurta de culoare galbuie si cu o coama bogata in jurul capului, deosebit de puternic si de vorace, care traieste in Africa si in Asia meridionala (Panthera leo) ◊ (In basme) Leu-paraleu = leu mare si cu o putere extraordinara; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun si pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemanator cu foca, avand o coama pe gat, piept si omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insecta asemanatoare cu libelula, ale carei larve se hranesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelatii. – Et. nec. Cf. lat. leo.

CARNIVOR, -A, carnivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hraneste mai ales cu carne. ◊ Plante carnivore = grup restrans de plante care, pe langa nutritia normala (asimilatia clorofiliana), au insusirea de a se hrani cu animale (insecte, viermi etc.) 2. S. n. (La pl.) Ordin din clasa mamiferelor care se hranesc mai ales cu carne, avand carnasiere si canini lungi si ascutiti; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. carnivore, lat. carnivorus.

CARNIVOR, -A I. adj. (despre animale) care se hraneste cu carne; carnasier; creofag, zoofag. ♦ plante e = plante care digera prin flori insecte sau microorganisme. II. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere si canini lungi si ascutiti, care se hranesc predominant cu carne. (< fr. carnivore, lat. carnivorus)

NEPENTES s. n. 1. (ant.) bautura magica, remediu impotriva tristetii. 2. planta carnivora si decorativa din regiunea tropicala, ale carei frunze, rasucite, se termina printr-o mica punga membranoasa, unde pot cadea insecte si mici reptile, digerate de planta. (< fr. nepenthes, gr. nepenthes)