SVAB¹, svabi, s. m. Numele a doua insecte din ordinul ortopterelor, care traiesc in locuri intunecoase si se hranesc cu resturi alimentare: a) insecta lata, moale, de culoare neagra-cafenie, care miroase urat; libarca, gandac-de-bucatarie, gandac-negru (Blatta orientalis); b) insecta mica, de culoare galbena-roscata (Phyllodromia germanica). – Din ucr. svab, germ. Schwabe.

COLUMBACA adj. (In sintagma) Musca columbaca (si substantivat, f.) = insecta mica asemanatoare cu o musculita, a carei intepatura veninoasa poate provoca moartea vitelor sau chiar a copiilor (Simulium columbaczense). – Din scr. Kolumbaci (nume de localitate in Iugoslavia).

MUSCA muste f. 1) Insecta din ordinul dipterelor, cu doua aripi subtiri si cu aparatul bucal adaptat pentru intepat si pentru supt. ~-de-casa. ◊ A se aduna (sau a se strange, a se gramadi, a veni) ca mustele la miere a se aglomera intr-un loc (unde este rost de castig usor, fara munca). (Sa se auda) ~a! sa fie liniste perfecta. A se simti (sau a se sti) cu ~a pe caciula a se simti vinovat de ceva. Nu toate mustele fac miere nu oricine (poate) face bun si folositor. 2) pop. Orice insecta mica zburatoare. 3) Semn negru in mijlocul panoului de tragere. [G.-D. mustei] /<lat. musca

PLOSNITA ~e f. Insecta parazita nocturna, hematofaga, de talie mica, cu corp plat, de culoare rosiatica, cu miros neplacut; paduche- de- lemn. ◊ ~-de-gradina insecta mica, de culoare albastrie, cu miros urat, intepator, care aduce mari daune legumelor. ~-de-apa a) insecta inotatoare de talie medie, cu corp alungit, inzestrata cu un ac otravitor; b) insecta inotatoare cu corp scurt si lat, avand membrele anterioare asemanatoare cu niste cornite; cornatar; c) insecta inotatoare cu membrele anterioare in forma de cleste. /cf. ceh. plostice

firesar, firesari, s.m. (reg.) insecta mica de culoare cafenie, acoperita cu peri; ataca frunzele si ciresele; prunar, burghias, burghies.

car (cari), s. m. – Specie de insecta mica daunatoare (Anobium pertinax). – Var. (inv.) cariu. Lat. caries (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 411; REW 1697), sau carius (Puscariu 293; Candrea-Dens., 259); cf. sp. caronjo, caroncho, arag., port. quara, cat. quer. – Der. cari, vb. (a gauri, a roade, a minca); carete, s. m. (car, insecta), pe care Diculescu, Elementele, 455, il deriva, prin intermediul unei forme ipotetice *scarete, de la gr. σϰαρίς (pentru valoarea de singularizare a suf. -ete, cf. Graur, BL, II, 246-9).

sui¹, sui, s.m. (reg.) insecta mica si daunatoare care traieste in lemn si-l roade; car.

CAR¹, cari, s. m. Nume dat mai multor specii de insecte mici daunatoare, din ordinul coleopterelor, cu corpul paros si cu picioarele scurte, care traiesc in lemn si se hranesc cu acesta. – Lat. carius (= caries).

GAZA, gaze, s. f. Nume generic dat insectelor mici zburatoare. – Probabil formatie onomatopeica.

GOANGA, goange, s. f. (Pop.) insecta (mica), ganganie. ◊ Expr. (Glumet) A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se tine de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formatie onomatopeica.

PAIANJEN, paianjeni, s. m. 1. (La pl.) Grup de animale arahnide, caracterizate prin cefalotorace cu opt picioare lungi si cu abdomenul nesegmentat, care se hranesc cu insecte mici, prinse de obicei intr-o panza subtire tesuta de ele cu ajutorul unui lichid cleios pe care il secreta; (si la sg.) animal care face parte din acest grup. 2. (La pl.) Panza de paianjen (1); paienjenis. 3. Unealta folosita pentru prinderea si extragerea pieselor de dimensiuni mici sau a bucatilor de cablu ramase intr-o sonda. 4. (Sport) Fiecare dintre colturile de sus ale portii la fotbal, handbal, polo sau hochei. 5. (Reg.) Prajina care se asaza pe varful clailor, al stogurilor sau al acoperisurilor de paie ca sa le apere de vant. [Pr.: pa-ian-. – Var.: (reg.) paiajen, paiajen, painjen, paingan, painjen, s. m.] – Din sl. *pajoncina. Cf. bg. Pajasina.

PRUNAR¹, prunari, s. m. insecta mica de culoare cafenie, acoperita cu peri moi, care ataca prunele si ciresele; firezar (Rhynchites cupreus) – Pruna + suf. -ar.

CORNATAR, cornatari, s. m. insecta mica de apa, cu corpul scurt si lataret si cu picioarele dinainte in forma de cornite (Naucoris cimicoides). – Cornat + suf. -ar.

CORHAN, corhani, s. m. insecta mica, de culoare galben-rosiatica, care traieste in locuri intunecoase si se hraneste cu resturi alimentare (Blatta germanica); svab. – Et. nec.

RACUSOR, racusori, s. m. 1. (Zool.) Diminutiv al lui rac; raculet. 2. insecta mica, cu picioarele de dinainte asemanatoare cu clestele unui rac (Nepa cinerea). – Rac + suf. -usor.

BUBURUZA ~e f. insecta mica, avand corpul emisferic si aripi de culoare rosie, punctate cu negru; paparuda. /Orig. nec.

CAR² ~i m. 1) la pl. Specie de insecte mici, daunatoare, avand corpul paros si picioare scurte, care traiesc in lemn si se hranesc cu acesta. 2) insecta din aceasta specie. /<lat. carius

CARNIVOR¹ ~a (~i, ~e) Care foloseste drept hrana carnea. ◊ Plante ~e grup restrans de plante care, pe langa nutritia normala, au insusirea de a se hrani cu animale mici (insecte, viermi etc.). /<fr. carnivore, lat. carnivorus

CORNATAR ~i m. insecta mica de balta, cu picioare dinainte in forma de cornite. /cornut + suf. ~ar

GARGARITA ~e f. insecta mica avand capul alungit cu un rostru, daunatoare, mai ales, semintelor si grauntelor. [G.-D. gargaritei] /cf. sb. gagrica

GANGANIE ~anii f. Vietate (mai ales insecta) mica. /<sl. gonganije

PAPARUGA ~gi f. reg. insecta mica avand corp emisferic si aripi rosii cu (sapte) puncte negre; buburuza. /Orig. nec.

TRICOPTER ~e n. 1) la pl. Ordin de insecte cu aripile mari, membranoase si acoperite cu peri mici. 2) insecta din acest ordin. [Sil. -co-pter] /<fr. trichoptere

DIPLURE s.f.pl. (Zool.) Ordin de insecte mici, fara aripi si ochi, cu antene foarte lungi; (la sg.) insecta din acest ordin. [< lat. diplures, cf. gr. diploos – dublu, oura – coada].

COCCINELLA s. f. mica insecta coleoptera cu elitrele rosii patate cu puncte negre; buburuza. (< fr. coccinelle, lat. coccinella)

DIPLURE s. f. pl. ordin de insecte mici, fara aripi si ochi, cu antene foarte lungi. (< lat. diplures)

PSOCOPTEROIDE s. f. pl. subordin de insecte mici care traiesc in frunzele, sub scoarta copacilor sau sub pietre, hranindu-se cu resturi organice. (< fr. psocopteroides)

BURGHIAS, burghiasi, s. m. mica insecta de culoare cafenie, acoperita cu peri suri (Rynchites cupreus).

CEASORNICAR, ceasornicari, s. m. 1. Persoana care repara sau vinde ceasuri (3). 2. insecta daunatoare, mica de 4-5 mm, care face galerii in lemnul constructiilor si al mobilelor si produce zgomote asemanatoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax). – Ceasornic + suf. -ar.

NEPENTES s.n. 1. (Ant.) Bautura magica, luata ca remediu impotriva tristetii. 2. Planta din Asia tropicala si din Madagascar, ale carei frunze, rasucite, se termina printr-o mica punga membranoasa, unde pot cadea insecte si mici reptile, care apoi sunt digerate de planta. [< fr. nepenthes, gr. nepenthes].

CALCIDIDE s. n. pl. familie de insecte himenoptere mici, viu colorate, ale caror larve traiesc ca paraziti in ouale si in larvele unor insecte daunatoare. (< fr. calcidides)

CECIDIOZOARE s. n. pl. animale mici (acarieni, insecte, viermi) care cauzeaza formarea galelor². (< fr. cecidiozoaires)

NEPENTES s. n. 1. (ant.) bautura magica, remediu impotriva tristetii. 2. planta carnivora si decorativa din regiunea tropicala, ale carei frunze, rasucite, se termina printr-o mica punga membranoasa, unde pot cadea insecte si mici reptile, digerate de planta. (< fr. nepenthes, gr. nepenthes)

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A iesi din stup zburand in roiuri² (1) spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo; a forfoti, a misuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

FILOXERA ~e f. 1) insecta parazita foarte mica, cu aripi stravezii, mult mai lungi decat corpul, care distruge unele specii de vita de vie. 2) Boala a vitei de vie provocata de aceasta insecta. /<fr. phyloxera

FURNICA ~ci f. insecta de talie mica cu corpul alungit, subtiat la mijloc, care traieste in colonii in cuiburi subterane cu musuroaie la suprafata solului. [G.-D. furnicii] /<lat. formica

ROI³, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A iesi din stup zburand in roiuri, spre a-si cauta un nou locas si a da nastere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau pasari mici) a zbura in numar mare de colo pana colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A intemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se raspandi in grupuri, pornind din acelasi loc; a umbla de colo pana colo. – Sb. roiti.

GARGARITA (GARGARITA), gargarite, s. f. Nume dat mai multor insecte coleoptere, de obicei mici, cu corpul sferic sau oval, care ataca unele plante cultivate. – Cf. scr. grgarica.

ROI², roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, iesite din stup impreuna cu matca lor in cautarea unui adapost nou. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime de insecte sau de pasari mici care zboara in grupuri. ♦ Grup compact de oameni in miscare. ♦ Multime de lucruri de acelasi fel (vazute in miscare). 3. Grup de corpuri ceresti, relativ concentrate in spatiu, avand caracteristici care sugereaza o provenienta comuna. – Din sl. roj.

GAZA ~e f. insecta (zburatoare) de talie mica. /cf. pol. geiz

PURICE ~i m. 1) insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis

RACUSOR ~i m. (diminutiv de la rac) insecta inotatoare de talie mica, cu membrele anterioare in forma de cleste; plosnita de apa. /rac + suf. ~usor

TIGARAR ~i m. insecta daunatoare, de talie mica, colorata in albastru, cu nuante aurii, care isi depune ouale pe frunze, carora le da aspectul unei tigari. /tigara + suf. ~ar

URECHELNITA¹ ~e f. 1) Miriapod nocturn veninos, de talie medie, de culoare cafenie, avand antene lungi si membrele an-terioare in forma de cleste. 2) insecta noc-turna, de talie mica, bruna, cu corpul subtire, avand abdomenul terminat cu o parte cor-noasa de forma unui cleste. /ureche + suf. ~elnita

TERMITE s. f. pl. ordin de insecte tropicale de dimensiuni mici, asemanatoare furnicii, care traiesc in musuroaie. (< fr. termites)

GANGANIE, ganganii, s. f. Nume generic dat insectelor (sau, p. gener. animalelor) mici. – Din sl. gongnanije.

PADUCHE ~i m. 1) insecta parazita hematofaga, de talie mica, care traieste, de obicei, pe corpul omului si al altor fiinte. 2) insecta parazita de diferite marimi, care ataca unele plante sugandu-le seva. ◊ ~-de-lemn insecta parazita nocturna, hematofaga, de talie mica, cu corp plat de culoare rosiatica, cu miros neplacut; plosnita. /<lat. peduculus

TERMITA ~e f. 1) la pl. Ordin de insecte tropicale daunatoare, de dimensiuni mici, incolore si oarbe, care traiesc in musuroaie mari, construite pe sol sau in copaci. 2) insecta din acest ordin. /<fr. termite

insecta s.f. Animal nevertebrat mic din increngatura artropodelor, cu corpul format din segmente, cu trei perechi de picioare articulate, cu respiratie traheeana si cu dezvoltare prin metamorfoza. ♦ (la pl.) Clasa din care face parte acest animal. // (In forma insecti-, insecto-) Element prim de compunere savanta cu sensul de „insecta”, „referitor la insecte”, „de insecte”. [< fr. insecte, lat. insectum].

AFID, afide, s. n. (La pl.) Subordin de insecte h*******e, cuprinzand paduchii de plante mici, cu forme aripate si nearipate (Aphidinea); (si la sg.) insecta care face parte din acest subordin. – Din fr. affide.

FURNICA, furnici, s. f. (La pl.) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mica sau mijlocie, negre sau rosii, care traiesc in colonii; (si la sg.) insecta care face parte din acest grup. ◊ Harnic ca o furnica, se spune despre un om foarte muncitor. ◊ Furnica alba = termita. [Pl. si: (rar) furnice] – Lat. formica.

AFIDA, afide, s. f. (La pl.) Subordin de insecte h*******e cuprinzand paduchii de plante mici, cu forme aripate si nearipate (Aphidinea); (si la sg.) insecta care face parte din acest subordin. [Var.: afid s. n.] – Din fr. affide.

sasca, saste, s.f. (reg.) insecta din famila lacustelor; cosas verde, cosas mic.

insecta, insecte, s. f. (La pl.) Clasa care cuprinde mici animale nevertebrate din increngatura artropodelor, cu corpul format din segmente diferentiate in cap, torace si abdomen, cu trei perechi de picioare articulate, respirand prin trahee sau prin tegumentul care este chitinizat si avand dezvoltare prin metamorfoza; (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. ◊ Insecte daunatoare = insecte care ataca plantele, animalele si oamenii sau produsele vegetale si animale. – Din fr. insecte.

PISCATURA, piscaturi, s. f. 1. Faptul de a pisca, piscare a pielii; ciupitura. 2. intepatura, muscatura de insecta. ♦ Fig. Vorba usturatoare; ironie. 3. Bucatica sau cantitate mica rupta din ceva; farama. ♦ Urma ramasa la locul din care s-a scos aceasta bucatica. ♦ (Pop.) Crestatura facuta la urechile unor animale, pentru a Ie insemna. – Pisca + suf. -atura.

popet, popeti, s.m. (reg.) 1. numele a doua specii mici; molan si zvarluga. 2. nume dat mai multor insecte din familia lacustelor, care scot un tarait asemanator cu fasaitul coasei.

scoicuta, scoicute, s.f. 1. (inv.) scoica mica; scoiculita. 2. (reg.) partea chitinoasa care leaga capul insectelor de corp.

TRICOPTERE s.n.pl. Ordin de insecte avand aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzisori, ale caror larve duc viata acvatica, construindu-si un fel de casute cilindrice sau conice din resturi vegetale, nisip si pietricele; (la sg.) insecta din acest ordin. [Sg. tricopter. / < fr. trichopteres].

OMATIDIE s.f. Fiecare element vizual care intra in alcatuirea ochilor compusi ai insectelor. [Gen. -iei. / < fr. ommatidie, cf. gr. ommatidis – ochi mici].

TRICOPTERE s. n. pl. ordin de insecte avand aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzisori, ale caror larve acvatice isi construiesc un fel de casute tubulare din nisip, resturi vegetale etc. (< fr. trichopteres)

INSECTIVOR, -A, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hraneste cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie in general mica, cu dinti ascutiti, a caror hrana principala o constituie insectele; (si la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore.

TRICOPTER, tricoptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte caracterizate prin aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzisori, ale caror larve traiesc in apa si isi construiesc un fel de casute, cilindrice sau conice, din resturi vegetale, nisip si pietricele; (si la sg.) insecta care face parte din acest ordin. – Din fr. tricopteres.

CARABUSEL, carabusei, s. m. insecta daunatoare din ordinul coleopterelor, asemanatoare cu carabusul, dar mai mica si mai paroasa decat acesta (Rhizotrogus solstitialis). – Carabus + suf. -el.

MUSCAR ~i m. 1) Pasare migratoare, de talie mica, insectivora, cu penele de culoare cenusie, cu ciocul si picioarele negre. 2) insecta cu corpul lunguiet, rosiatic si cu aripile negre, care se hraneste cu musculite. 3) Pescar cu undita, care foloseste ca nada insecte. /musca + suf. ~ar

MACALEANDRU ~endri m. Pasare migratoare, cantatoare, de talie mica, cu penaj cafeniu pe spate si rosiatic pe piept, care se hraneste cu insecte. /cf. ucr. makoliandra

SCOLOPENDRA, scolopendre, s. f. mic animal miriapod care traieste in locuri umede si intunecoase si se hraneste cu larve de insecte; carcaiac (Scolopendra cingulata). – Din fr. scolopendre, lat. scolopendra.

PAIANJEN ~i m. 1) Animal nevertebrat terestru, de talie mica, cu abdomenul mare, nesegmentat, cu patru perechi de picioare, care urzeste fire lungi (impletite in plase foarte subtiri) pentru prinderea insectelor. 2) Panza tesuta de acest animal. 3) Unealta inzestrata cu o plasa, cu care se scot piesele mici cazute intr-o sonda petroliera. 4) fam. Fiecare dintre colturile de sus ale portii de la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). /<sl. pa[j]ontina

ROUA f. 1) Picaturi mici de apa care se formeaza prin condensarea vaporilor din atmosfera si care se depun pe suprafata pamantului in noptile sau in diminetile racoroase de vara. ◊ Pe ~ de dimineata; in zorii zilei. 2): Roua-cerului planta erbacee, insectivora, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secreta o substanta cu ajutorul careia sunt digerate insectele. [G.-D. rouai] /<lat. ros, roris

CARUNCULA s. f. 1. formatie anatomica mica, proeminenta; nodul. 2. excrescenta carnoasa pe tegumentul semintei, colorata, bogata in materii oleaginoase, la diseminare prin intermediul insectelor. (< fr. caroncule, lat. caruncula)

MUSCULITA, musculite, s. f. Diminutiv al lui musca (1); musca mica; muscuta. ◊ Musculita de branza = musca mica, neagra, lucioasa, ale carei larve traiesc pe alimente, alterandu-le (Piophila casei). Musculita de otet (sau betiva) = gen de insecta din ordinul dipterelor, ale carei larve traiesc in materii care fermenteaza sau putrezesc (Drosophila). – Musca + suf. -ulita.

ARTICOL s.n. 1. Expunere intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc. ♦ Diviziune a unui buget, a unui plan financiar. 3. Obiect de comert. 4. Parte de vorbire flexibila, care insoteste substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit. 5. Fiecare dintre fragmentele diferitelor parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. 6. Fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal. 7. (Inform.) Element logic al unei inregistrari dintr-un fisier, cea mai mica unitate de informatie utila prelucrata de un program. (cf. lat. articulus, it. articolo, fr. article)

CARMAZ s. m., s. n. 1. S. m. Planta erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe in forma de bobite mici rosii sau negre, intrebuintate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie coloranta rosie, extrasa din fructele de carmaz (1) sau din gogosile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.

STURZ, sturzi, s. m. Nume dat mai multor specii de pasari de padure de talie mica, cu cioc conic si puternic, cu pene brune pe spate si albe-galbui (cu pete brune) pe piept, care se hranesc cu insecte, viermi, fructe etc. (Turdus). – Refacut din pl. turdi (< lat. turdus, influentat probabil de lat. sturnus).

SCORTAREL ~i m. (diminutiv de la scortar) Pasare migratoare, de talie mica, de culoare cenusie, cu pete albe, cu cioc lung, ascutit si incovoiat, care isi face cuibul in scorburi si se hraneste cu insecte si larve de sub scoarta copacilor. /scortar + suf. ~el

COLIBRI (‹ fr.) s. m. Numele a peste 400 specii de pasari, raspandite in cele doua Americi, din ordinul paseriformelor, avind dimensiuni intre ale unui bondar si ale unui lastun mic (Trochlidae). Au cioc foarte subtire, dur, picioare scurte, penaj solzos, in culori metalice, stralucitoare. Sint foarte agresive. Se hranesc cu polen, nectar, insecte, arahnide. Cele mai cunoscute specii de c. sint: c. urias (c. 16 cm); c. cu spada (22 cm); pasarea-musca cubaneza 3 cm (cea mai mica pasare din lume); c. de topaz (9 cm), cu cel mai frumos colorit din lume (violet, galben, verde, cafeniu, negru, rosu).

FATETA s. f. 1. fiecare dintre fetele mici ale unui poliedru; fiecare dintre fetele unei pietre pretioase. 2. ~ de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. ochi de e = ochi compus al insectelor. 4. (poligr.) placa de fonta pentru fixarea placilor de stereotipie. (< fr. facette)

STILET s. n. 1. pumnal cu lama triunghiulara, foarte subtire si cu varf ascutit. 2. mic tub de metal fin si flexibil, cu care se sondeaza o plaga sau se introduce un fitil intr-o fistula. 3. organ fin si ascutit, la unele insecte. (< fr. stylet)

A PISCA pisc tranz. 1) (fiinte) A apuca cu varful degetelor de piele strangand-o (si provocand durere); a ciupi. 2) (bucati mici, varfuri, margini) A inlatura cate putin prin rupere sau taiere; a ciupi. 3) fam. (despre persoane) A fura in cantitati neinsemnate si pe nesimtite; a ciupi. 4) si fig. (despre insecte) A face sa aiba o senzatie dureroasa (prin intepare sau muscare); a ciupi; a manca; a musca. ◊ Cat te-ar ~ un purice putin de tot. Pisca de limba se spune despre condimente sau bauturi alcoolice care produc o senzatie de usturime. 5) fig. A intepa cu vorba; a critica usor; a ciupi. 6) (fiinte) A lovi usor (cu biciul, cu palma); a ciupi. 7) (coardele unor instrumente muzicale) A apuca cu varful degetelor, facand sa vibreze; a ciupi. /Orig. nec.

pleasna, plesne, s.f. (pop.) 1. sfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorba usturatoare, sarcastica. 5. fiecare dintre cele trei cureluse inguste cu care se incheie cureaua la cioareci, prinse in trei catarame. 6. suvita de par. 7. fir de in sau de canepa. 8. (reg.) disc sau veriga pusa pe osia rotii carutei, pentru a apara de frecare. 9. bucata mica, aschie, tandara desprinsa dintr-un lemn. 10. (la pl.) matreata. 11. (la pl.) boala de copii; afte, stomatita. 12. stanca, piatra gata sa se despice intr-o mina; crapatura in stanca. 13. insecta care traieste in locuri intunecate; svab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul din capete; cainele-babei.

FATETA s.f. 1. Fiecare dintre fetele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fetele unei pietre pretioase. 2. Fateta de cutit = tesitura a muchiei taietoare la cutitele de prelucrare prin aschiere. 3. Ochi cu fateta = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placa de fonta folosita pentru fixarea placilor de stereotipie. [< fr. facette, dupa fata].

SCARABEU (‹ fr., lat.) s. m. Denumire data insectelor coleoptere din genul Scarabaeus, coprofage, cu corpul negru, latit si turtit, raspandite in N Africii, Asiei Anterioare si Centrale si in E Europei. Pentru a asigura dezvoltarea larvelor, formeaza mici bulgari sferici de balegar pe acre ii rostogolesc apoi in adaposturi anume pregatite. In Egiptul antic s. din specia Scarabaeus sacer era considerat sacru.

MUSITA ~e f. 1) la pl. Multime de muste mici care se aduna in jurul unui vas in care fermenteaza ceva (must, fructe etc.). 2) Gramada de larve care se dezvolta din ouale depuse de unele muste, pe carnea tinuta descoperita. 3) insecta parazita care traieste pe frunzele unor pomi sau ale unor plante. /<bulg. musica

SOPARLA ~e f. Reptila de talie mica, cu corpul cilindric acoperit cu solzi, cu coada lunga, regenerabila si cu patru picioare scurte. ◊ ~ verde specie de soparla cu spatele verde si cu coada foarte lunga, care se hraneste cu insecte; guster. Cine a fost muscat de sarpe se teme si de ~ cel care a avut de suferit o data se fereste si de lucruri inofensive. /Cuv. autoht.

FLUTURE ~i m. 1) insecta cu corpul alungit, cu patru aripi catifelate (divers si viu colorate), care, in stadiul larvar, e o omida. ◊ ~ albastru (sau de varza) fluture de talie medie, a carui larva ataca frunzele de varza si conopida; albilita. 2) la pl. Disc mic, subtire si lucios (din metal, sticla etc.), aplicat pe imbracaminte in scopuri decorative; paieta; sic. 3) la pl. fig. Idei stranii. Are ~i in cap. 4) Procedeu de inot prin care bratele executa o miscare asemanatoare cu fluturarea aripilor. /Cuv. autoht.

COSAS (‹ coasa) s. m. 1. Persoana care coseste. 2. Nume dat unor insecte ortoptere cu antene lungi si cu organe stridulante care produc un tiriit caracteristic (ex. Tettigonia viridissima). 3. Peste teleostean, dulcicol, semimigrator, originar din apele Asiei de Est, de c. 60-115 cm si 7,4-32 kg, cu corpul fusiform, gros, solzi cenusii-verzui si albiciosi (Ctenopharyngodon idella). 4. Pasare mica (c. 18 cm), daunatoare, din ordinul paseriformelor, care traieste in Peru, Bolivia, Argentina, Chile, cu cioc puternic, ferestruit si penaj cafeniu-inchis-caramiziu (Phytotoma rara).

A ROADE rod tranz. 1) A face sa se roada. 2) A rupe cu dintii (sau cu altceva) in bucati mici. ~ unghiile. ◊ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu intrebari, rugaminti etc.). 3) fig. (despre ganduri, sentimente) A preocupa in mod sistematic si insistent; a nu slabi nici pentru un moment; a framanta; a macina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora putin printr-o actiune sistematica si indelungata. Ploile dese au ros malurile. ◊ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fara nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu incetul, putin cate putin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre incaltaminte neajustata) A face sa simta dureri (la picioare); a bate. Ma rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necaji, cautand nod in papura. /<lat. rodere

AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus