EPITAF, epitafuri, s. n. 1. inscriptie funerara, in versuri sau in proza, cuprinzand elogiul defunctului sau o sentinta morala; p. ext. placa cu o inscriptie funerara. ♦ Poezie epigramatica avand ca pretext moartea (imaginara) a unei persoane. 2. Obiect de cult care consta dintr-o bucata de stofa pe care este brodata o scena reprezentand punerea in mormant a lui Isus Cristos; aer² (2). – Din ngr. epitafion, fr. epitaphe.

EPITAF s.n. inscriptie funerara; placa (de obicei din marmura) care cuprinde o inscriptie funerara. ♦ Poezioara compusa cu ocazia mortii cuiva. [Pl. -furi, -fe. / < fr. epitaphe, cf. lat. epitaphius, gr. epitaphion < gr. epi – deasupra, taphos – mormant].

EPITAF s. n. 1. (ant.) inscriptie funerara in care se facea elogiul celui decedat. ◊ placa, monument funerar care cuprinde o asemenea inscriptie. 2. poezioara compusa cu ocazia mortii cuiva. (< fr. epitaphe, lat. epitaphium, gr. epitaphion)

EPITAF ~uri n. 1) inscriptie funerara facuta pe placa de la mormantul cuiva. 2) Poezie scrisa cu prilejul mortii cuiva. 3) bis. Bucata de stofa, pe care este reprezentata imaginea lui Isus Hristos mort; aer. /<ngr. epitaphion, fr. epitaphe

epitaf (epitafuri), s. n. – 1. inscriptie funerara cuprinzind elogiul defunctului. – 2. Bucata de stofa brodata reprezentind punerea in mormint a lui Iisus, care acopera un mormint sau un altar. – Var. (inv.) mr. epitafiu. Ngr. ἐπιτάφιος. Sec. XVIII (Galdi 182).

ANNO... AETATIS SUAE (lat.) in anul... varstei mele – Formula utilizata in inscriptii funerare, pe tablouri etc.

JAN „Magister” (sec. 15), mester pietrar. A realizat, la comanda lui Stefan cel Mare, mai multe pietre funerare pentru necropola domneasca de la biserica Sf. Nicolae din Radauti. Decorul, un camp central acoperit cu motivul palmetei, si chenarul, constituit din inscriptia funerara, tratate in relief plat, se disting prin acuratetea si eleganta desenului.

REQUIESCAT IN PACE! (lat.) odihneasca-se in pace! – Formula de incheiere pe inscriptiile funerare crestine.

SIT TIBI TERRA LEVIS (S.T.T.L.) (lat.) fie-ti tarana usoara – inscriptie funerara crestina reprezentata printr-un cerc taiat de o cruce si avand gravat in fiecare sfert ce cerc initiala unuia dintre cele patru cuvinte.

PLACA placi f. 1) Bucata de material (lemn, metal, piatra etc.) cu fetele plane si grosime uniforma, mult mai mica in raport cu fetele. 2) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale pentru a fi reproduse; disc. ◊ ~ fotografica placa de sticla acoperita pe o parte cu emulsie sensibila la actiunea luminii. ~ funerara placa cu inscriptie fixata pe un monument funerar. A schimba (sau a intoarce) ~a a schimba subiectul discutiei sau comportarea fata de cineva. [G.-D. placii] /<fr. plaque

EPIGRAMA s. f. 1. (ant.) inscriptie pe pietre funerare, monumente, vase etc. 2. poema scurta pe orice tema, de felul celor cultivate in epoca elenistica la Alexandria. 3. specie de poezie scurta, cu caracter satirizant, care se sfarseste printr-o poanta ironica, muscatoare, la adresa unui personaj, a unui fapt etc. (< fr. epigramme, lat. epigramma)

SEPULCRAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de sepulcru; propriu sepulcrului; funerar; tumular. Piatra ~a. inscriptie ~a. 2) Care evoca moartea; asemanator cu moartea; funebru. Voce ~a. [Sil.-pul-cral] /<fr. sepulcral, lat. sepulcralis

HIC JACET... (lat.) aici zace..., aici odihneste – Cuvinte care constituie, de obicei, inceputul unei inscriptii pe o piatra funerara.

SAMUM, castru roman de mari dimensiuni (165 x 165 m) identificat pe terit. com. Caseiu, jud. Cluj. Construit initial din pamant, a fost refacut din piatra in timpul imparatului Hadrian (sec. 3 d. Hr.). Sediul garnizoanei cohors I Britannica milliaria civium Romanorum equitata, cu rol defensiv la granita de N a Daciei. La S. s-au descoperit o inscriptie cu numele Iuliei Domna, o diploma militara din anul 120, o stela funerara a lui Iulius Crescens s.a. In jurul acestui castru a existat o asezare civila in stadiul de vicus.

STELA s. f. 1. monument funerar, coloana sau obelisc, dintr-un singur bloc de piatra, care poarta de obicei o inscriptie. 2. coloneta avand deasupra un obiect decorativ, o statueta etc. (< lat. stela, fr. stele)