PICA², pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cartile de joc, de culoare neagra, in forma de inima sau de frunza cu varful in sus si cu o codita in partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.

PICA² s.f. Unul dintre semnele de pe cartile de joc, in forma de inima sau de frunza colorata in negru si avand o codita. [< fr. pique].

albastru, -a adj. (lat. albaster, de la albus, alb, ca it. biancastro, albicios, d. bianco, alb). De coloarea [!] cerului senin. Fig. Iron. inima albastra, intristata. Pele [!] albastra, astrahan negru, a carui pele bate in albastru (V. bascaliu). S. n. Coloarea albastra: albastru cerului, marii. Albastru de Prusia, o vopsea albastra inchisa.

PICA² pici f. 1) (la cartile de joc) Semn distinctiv (unul din patru) avand forma unei inimi sau a unei frunze de culoare neagra. 2) Carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. /<germ. Pik, fr. pique

BUCUTA, Emanoil (1887-1946, n. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu), scriitor si bibliolog roman. M. coresp. al Acad. (1941). Lirica a universului casnic („Florile inimii”); romane poetice („Fuga lui Sefki”, „Capra neagra”); eseuri („Pietre de vad”); lucrari etnografice („Romanii dintre Vidin si Timok”).

PICA² s. f. unul dintre semnele de pe cartile de joc, in forma de inima sau de frunza cu codita, colorata in negru. (< fr. pique)

PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis