GRAUNTOASE f. pl. pop. Grup de plante graminee, cu tulpini neramificate, cultivate pentru boabele lor, folosite ca hrana pentru om, ca nutret pentru animale si ca materie prima pentru industria usoara (reprezentanti: graul, secara, orzul etc.); cereale. /graunt(e) + suf. ~oase

CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma¹ (derivat regresiv).

industrie ~i f. Ramura a economiei care se ocupa cu valorificarea bogatiilor minerale, a energiei electrice, cu transformarea materiilor prime in produse fabricate. ◊ ~ grea industrie care se ocupa cu producerea mijloacelor de productie. ~ usoara industrie care se ocupa cu producerea marfurilor de larg consum. [G.-D. industriei; Sil. -dus-tri-e] /<fr. industrie, lat. industria

PRODUCTIE ~i f. 1) A PRODUCE. 2) Proces de creare a bunurilor materiale necesare existentei si dezvoltarii societatii. ~ de marfuri. ◊ ~ globala volumul total, in expresie baneasca, al productiei fabricate de anumite ramuri ale economiei sau de o intreprindere intr-o perioada de timp (luna, an etc.). Unelte de ~ mijloace de munca folosite in procesul de creare a bunurilor materiale. 3) Totalitate a celor obtinute in procesul de munca (fizica sau intelectuala). ~ stiintifica. ~a industriei usoare. [G.-D. productiei; Sil. -ti-e] /<fr. production

CONSUM s.n. Folosirea de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesitati. ◊ Bunuri de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare destinate consumatiei individuale; societate de consum = termen desemnand societatea contemporana din tarile capitaliste dezvoltate, in care exista o aparenta abundenta de marfuri, produse peste cererea consumatorului, de marile monopoluri si impuse in mod artificial printr-o reclama comerciala exagerata; consum specific = cantitatea de material, de combustibil etc. consumata intr-o lucrare tehnica ori pentru functionarea unei masini sau a unei instalatii. [Cf. it. consumo, germ. Konsumverein].

CONSUM s. n. 1. folosire de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesitati. ♦ bunuri de larg ~ = produse ale industriei usoare sau alimentare destinate consumatiei individuale. 2. cantitate de combustibil, materii prime, materiale consumata pentru functionarea unui sistem tehnic, pentru realizarea unui produs, a unei operatii etc. ♦ ~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc. raportat la o anumita unitate. (< germ. Konsum/verein/)

SHORTENING [SORTNING] s. n. specie de grasimi animale sau vegetale, de consistenta unturii de porc, care se amesteca si se prelucreaza usor, in industria alimentara. (< engl. shortening)

BISMUT/BISMUT s. n. metal alb-cenusiu, lucios, cu reflexe rosietice, sfaramicios, folosit in aliaje usor fuzibile in industrie si in medicina. (< fr. bismuth)

FOSGEN s.n. Gaz incolor, usor lichefiabil, folosit in industria chimica si ca gaz de lupta asfixiant, toxic. [< fr. phosgene].

ANHIDRIT, anhidrite, s. n. Sulfat natural de calciu, rombic, incolor, alb sau usor colorat, sticlos, utilizat in industria materialelor de constructie, la confectionarea unor obiecte de arta etc. – Din fr. anhydrite.

ULEI², uleiuri, s. n. Lichid gras de provenienta vegetala, animala, minerala sau sintetica, insolubil in apa si mai usor decat ea, folosit in alimentatie, in industrie etc. ◊ Tablou (sau pictura, portret) in ulei = tablou (sau pictura, portret) executat in culori preparate cu ulei². [Var.: (reg.) oleu s. n.] – Din sl. olej.

CRIOLIT s. n. Fluorura naturala de sodiu si aluminiu, incolora, alba sau usor colorata, sticloasa, folosita in metalurgie si in industria sticlei. [Pr.: cri-o-] – Din fr. cryolithe.

ANHIDRIT ~e n. Sulfat natural de calciu, alb sau usor colorat, sticlos, intrebuintat la fabricarea cimenturilor, in industria chimica si a hartiei. /<fr. anhydrite

ALAMA, (2, 3) alamuri, s. f. 1. Aliaj de cupru si zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, usor de prelucrat, cu numeroase si variate intrebuintari in industrie. 2. (La pl.) Obiecte de alama (1); alamarie². 3. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat din alama (1). – Cf. it. lama „placa de metal”.

MICA¹, mice, s. f. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac usor in foite subtiri (elastice si transparente), intrebuintate in industria electrotehnica, a unor materiale de constructie, la fabricarea unor sorturi de hartie si vopsele etc. – Din fr. mica.

ALUMINIU s. n. Metal usor, de culoare argintie, folosit pe scara intinsa in industrie si tehnica. – Fr. aluminium.

DIATOMIT n. Roca silicioasa, usoara si poroasa, formata prin depuneri de diatomee si utilizata in industrie; chiselgur; tripoli. [Sil. di-a-] /<fr. diatomite

ALUMINIU s. n. Metal usor, ductil si maleabil, de culoare argintie, folosit pe scara intinsa in industrie si in tehnica. [Var.: aluminium s. n.] – Din fr. aluminium.

CAOLIN s. n. Roca argiloasa de culoare alba sau usor colorata de impuritati, insolubila in apa, alcatuita din caolinit, intrebuintata in industria ceramicii, a hartiei, a sticlei, in medicina etc. ♦ (Med.) Pudra absorbanta, intrebuintata ca emolient. – Din fr. kaolin.

FOSGEN s. n. Compus chimic sub forma de gaz incolor, usor lichefiabil, cu miros sufocant, puternic iritant al ochilor, foarte otravitor, intrebuintat in industria colorantilor, medicamentelor etc. si ca gaz de lupta. – Din fr. phosgene.

CELESTINA f. Mineral natural semitransparent sau usor colorat, intrebuintat ca materie prima la prepararea sarurilor de strontiu si in industria farmaceutica. /<fr. celestine

HIDROGEN n. Gaz incolor si inodor, inflamabil, mai usor decat aerul care, impreuna cu oxigenul, formeaza apa, avand diferite intrebuintari (in industria chimica, la sudarea si taierea metalelor, in energetica nucleara etc.). ◊ Bomba cu ~ bomba care explodeaza in urma unei reactii termonucleare produse intr-un mediu de hidrogen; bomba termonucleara. /<fr. hydrogene

ULEI ~iuri n. Lichid gras, vascos, insolubil in apa si mai usor decat aceasta, de provenienta vegetala, animala sau minerala, avand diferite intrebuintari (in alimentatie, in industrie, in tehnica, in pictura etc.). ~ de masline. ◊ Pictura (sau tablou) in ~ pictura sau tablou pictat in culori amestecate cu un ulei special (de in, de mac etc.). A turna ~ pe rana a alina durerile cuiva. /<sl. olej

ALUMINIU s.n. Element chimic din grupa metalelor, foarte usor si avand o mare ductilitate si maleabilitate, care intra in compozitia unor aliaje intrebuintate in industrie si in tehnica. // (In forma alumino-, alumo-) Element prim de compunere cu semnificatia „(referitor la) aluminiu”. [Pron. -niu. / < fr. aluminium, alumino-].

SHOW [SOU] s. n. 1. recital de muzica usoara. 2. spectacol de varietati, cu muzica, dansuri scheciuri comice, sustinut de un actor de music hall, de un cantaret sau de o formatie. ♦ ~ -business = industria spectacolelor. (< engl. show)

LICENTA s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acorda dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obtinerea acestui titlu; diploma obtinuta. 2. contract prin care posesorul unui brevet de inventie acorda unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica inventia sa. 3. autorizatie data de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comert, a unei anumite industrii sau pentru a importa si exporta marfuri. 4. atitudine, purtare care intrece limitele bunei-cuviinte; lipsa de respect pentru formele obisnuite. 5. figura retorica prin care oratorul indrazneste sa arate preopinentilor ca e just ceea ce ei resping eronat. ♦ ~ poetica = abatere usoara de la regulile de pronuntare si scriere corecta a cuvintelor, din necesitati prozodice. (< fr. licence, lat. licentia)

LICENTA s.f. 1. (In trecut) Titlu obtinut in urma unui examen special sustinut la terminarea studiilor superioare, prin care se dobandea dreptul de a exercita profesiunea corespunzatoare studiilor; examen de licenta; (p. ext.) diploma care atesta acest titlu. 2. Purtare care intrece limitele bunei-cuviinte. 3. (Rar) Invoire, permisiune. ◊ Licenta poetica = abatere usoara de la regulile gramaticale de pronuntare si de scriere corecta a cuvintelor pentru a invinge o dificultate de versificatie. 4. Contract de cedare a drepturilor de exploatare a unei inventii. ♦ (Iesit din uz) Autorizatie pentru exercitarea unui anumit comert, a unei anumite industrii sau pentru a importa si exporta marfuri, data de stat unui particular. [< fr. licence, it. licenza, lat. licentia].