INDUCE, induc, vb. III. Tranz. 1. A impinge, a indemna pe cineva sa faca un lucru. ◊ Expr. A induce in eroare = a insela, a amagi. ♦ (Log.) A face un rationament inductiv. 2. A produce un camp electric prin inductie electromagnetica. [Part. indus] – Din lat. inducere (cu sensuri dupa fr. induire).

INSELA, insel, vb. I. I. Tranz. (Inv.) A pune saua pe cal, a inseua. II. 1. Tranz. A induce in eroare, a abuza de buna-credinta a cuiva; a amagi. ◊ Expr. A insela asteptarile = a dezamagi. ♦ (Despre simturi, facultati psihice) A nu (mai) functiona bine, a da o imagine eronata, neconforma realitatii. Ma insala memoria. 2. Refl. A-si forma o parere eronata despre cineva sau ceva; a gresi. 3. Tranz. A incalca fidelitatea conjugala; p. gener. a fi necredincios in dragoste. ♦ A ademeni, a seduce o fata, o femeie. – Lat. in-sellare.

INSELATOR, -OARE, inselatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care induce in eroare, care amageste, iluzoriu, deluzoriu; care abuzeaza de buna-credinta a cuiva; amagitor. – Insela + suf. -ator.

PARALOGISM, paralogisme, s. n. Rationament fals facut din nestiinta, fara intentia de a induce in eroare. – Din fr. paralogisme.

SOFISM, sofisme, s. n. Silogism sau rationament corect din punct de vedere formal, dar gresit din punct de vedere al continutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesentiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce in eroare; p. gener. argument, afirmatie etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.

PREFACE, prefac, vb. III. 1. Tranz. si refl. A da sau a lua o forma noua, un continut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbandu-i (partial sau total) aspectul, infatisarea. 3. Refl. A incerca (prin atitudine, comportare) sa de o impresie falsa, pentru a induce in eroare; a simula. – Pre² + face (dupa sl. pretvoriti).

TRISA, trisez, vb. I. Intranz., Tranz. A insela la jocul de carti; p. gener. a induce in eroare; a pacali, a insela. – Din fr. tricher.

MINTI, mint, vb. IV. 1. Intranz. A face afirmatii care denatureaza in mod intentionat adevarul, a spune minciuni. ◊ Expr. (Fam.) Minte de stinge (sau de sta soarele-n loc, de-ti sta ceasul, de-ngheata apele), se spune despre un om foarte mincinos. 2. Tranz. A induce in eroare pe cineva; a insela. ◊ Expr. A-si minti foamea = a-si potoli temporar foamea cu mancare putina. ♦ Spec. A insela in dragoste pe cineva. – Lat. mentiri.

OPACI, opacesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri in loc, a retine; a impiedica. 2. A induce in eroare, a deruta; a necaji; a nauci, a zapaci. 3. A linisti, a potoli, a domoli. – Din bg. opaca, scr. opaciti.

MISTIFICA, mistific, vb. I. Tranz. A induce in eroare; a insela; p. ext. a denatura, a falsifica adevarul. – Din fr. mystifier, it. mistificare.

SMINTI, smintesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A-si pierde sau a face sa-si piarda dreapta judecata; a innebuni. ◊ Expr. (Tranz.) A sminti (pe cineva) in bataie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. Tranz. (Pop.) A induce in eroare; a pacali, a insela. ♦ A impiedica pe cineva sa faca ceva. 3. Intranz. (Reg.) A gresi. 4. Tranz. (Pop.) A misca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vatama. ♦ Fig. A rastalmaci spusele, cuvintele cuiva. – Din sl. sumensti, sumenton.

SUBSTITUIRE, substituiri, s. f. Actiunea de a (se) substitui si rezultatul ei; inlocuire, substitutie. ♦ (Jur.) Substituire de persoana = infractiune care consta in fapta unei persoane de a se prezenta sub o identitate falsa sau de a atribui o astfel de identitate unei alte persoane, spre a induce in eroare o autoritate publica sau un particular. – V. substitui.

A AFECTA² ~ez 1. tranz. 1) (persoane) A supune unui afect intristand. 2) (stari sufletesti) A prezenta ca fapt real, recurgand la inselaciuni; a simula. 2. intranz. A crea impresie falsa (pentru a induce in eroare); a se preface. /<fr. affecter

A SE CAMUFLA ma ~ez intranz. 1) A se ascunde pentru a nu fi descoperit de inamic. 2) A se ascunde sub aparente inselatoare (cu scopul de a induce in eroare); a se masca; a se deghiza; a se travesti. /<fr. camoufler

A SE DEGHIZA ma ~ez intranz. 1) A-si schimba imbracamintea (pentru a nu putea fi recunoscut); a se travesti. 2) A se ascunde sub aparente inselatoare (cu scopul de a induce in eroare); a se camufla; a se travesti. /<fr. deguiser

DELUZORIU ~e (~i) livr. Care induce in eroare; inselator; iluzoriu. [Sil. -zo-riu] /<fr. delusoire, lat. delusorius

A DEZINFORMA ~ez tranz. (persoane) A induce in eroare cu o informatie falsa. /dez- + a informa

FALS¹ ~sa (~si, ~se) 1) Care induce in eroare; contrar adevarului. Marturie ~sa. 2) Care constituie un adevar aparent; lipsit de autenticitate; contrafacut. Document ~. 3) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care denota lipsa de sinceritate; fara sinceritate; prefacut; nesincer; artificial; ipocrit; fatarnic. 4) si adverbial (despre sunete) Care contravine legilor armoniei; cu armonie incorecta. /<lat. falsus, it. falso

A F*****I ~esc tranz. fam. (persoane) A face sa ia un neadevar drept adevar (recurgand la o smecherie); a induce in eroare; a amagi; a pacali; a smecheri; a insela; a minti. /Din f****r

INSELATOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival Care insala; care induce in eroare; iluzoriu. Aspect ~. Aparente ~oare. /a insela + suf. ~ator

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

MINCINOS ~oasa (~osi, ~oase) si substantival 1) Care spune minciuni; care induce in eroare; amagitor. 2) Care vadeste lipsa de sinceritate; artificial; prefacut; fals; fatarnic; ipocrit; nesincer. /minciuna + suf. ~os

A MINCIUNI ~esc 1. tranz. pop. A induce in eroare, recurgand la minciuni; a minti; a insela. 2. intranz. A umbla cu minciuni. /Din minciuna

A MINTI mint 1. tranz. A induce in eroare (recurgand la minciuni); a face sa ia un neadevar drept adevar; a insela; a pacali; a amagi. 2. intranz. A spune minciuni; a fi mincinos; a amagi. /<lat. mentiri

A MISTIFICA mistific tranz. 1) (fapte, adevaruri etc.) A denatura in mod intentionat, prezentand ca veritabil; a prezenta intr-o lumina seducatoare, dar falsa. 2) (persoane) A induce in eroare; a face sa ia un adevar drept neadevar (recurgand la diferite mijloace necinstite); a insela; a amagi; a pacali. /<fr. mystifier, it. mistificare

A SE PREFACE ma prefac intranz. 1) A capata o alta forma sau un alt continut; a suferi modificari; a se schimba; a se preschimba; a se modifica; a se transforma. 2) A crea impresie falsa (pentru a induce in eroare); a simula. /pre- + a face

A SIMULA ~ez 1. tranz. 1) A prezenta ca fapt real, recurgand la inselaciune; a afecta. ~ boala. ~ adevarul. 2) (despre lucruri) A fi numai in aparenta. 2. intranz. A crea impresie falsa (pentru a induce in eroare); a se preface. /<fr. simuler

A SMECHERI ~esc tranz. pop. A da un neadevar drept adevar (recurgand la o smecherie); a induce in eroare; a trage pe sfoara; a pacali; a amagi; a insela; a minti. /Din smecher

SUGUBAT ~eata (~eti, ~ete) 1) Care suguieste; care este bun de glume; plin de haz. 2) fig. rar Care induce in eroare; amagitor; inselator; iluzoriu. /<sl. dusegubici

A SE TRAVESTI ma ~esc intranz. 1) A-si schimba imbracamintea obisnuita pentru a nu putea fi recunoscut; a se deghiza. 2) (despre actori) A juca roluri diferite in aceeasi piesa (schimbandu-si costumul). 3) A se ascunde sub aparente inselatoare cu scopul de a induce in eroare; a se camufla; a se deghiza. /<fr. travestir

A TRISA ~ez 1. intranz. A folosi mijloace necinstite la jocul de carti. 2. tranz. (parteneri la jocul de carti) A induce in eroare, masluind cartile. /<fr. tricher

A UNGE ung tranz. 1) A acoperi cu un strat gras sau vascos (in scopuri alimentare, igienice sau de protectie). ~ painea cu unt. ~ pielea cu unsori. ◊ ~ (pe cineva) cu miere la inima a-i face cuiva o mare placere. ~ gatul a bea (putin). ~ osia a mitui. ~ cu var a varui. ~ cu lut a murui; a lipi. 2) A face sa fie murdar; a acoperi cu pete de grasime; a murdari; a manji; a pata. ◊ ~ ochii a) a induce in eroare; a insela; b) a da ceea ce trece printre degete. 3) A investi in functia de monarh sau demnitar bisericesc. /<lat. ungere

A VICLENI ~esc 1. intranz. inv. A fi viclean; a manifesta viclenie. 2. tranz. (persoane) A face sa ia un neadevar drept adevar (recurgand la viclenii); a induce in eroare; a amagi; a insela; a pacali; a smecheri /Din viclean

INDUCE vb. III. tr. 1. (Log.) A face un rationament inductiv. ◊ A induce in eroare = a insela, a amagi. 2. A produce o inductie electromagnetica. [P.i. induc, part. -dus. / < lat. inducere].

opaci, opacesc, vb. IV (reg.) 1. a impiedica, a retine, a stingheri. 2. a induce in eroare, a deruta, a necaji, a nauci, a zapaci. 3. a linisti, a potoli, a domoli. 4. a obosi, a se istovi. 5. a poci, a urati.

cacealma (cacealmale), s. f. – Inselaciune, subterfugiu la anumite jocuri cu carti, constind in a induce in eroare adversarul asupra valorii cartilor avute. Tc. kacurmak „a alunga” (Popescu-Ciocanel 18), intrucit se adopta aceasta tactica pentru a-l dezorienta pe adversar si a-l obliga sa se retraga. Mai putin sigur este etimonul lui Seineanu, III, 24 (tc. kacirma, „contrabanda”).

SOFISM s.n. Rationament fals din punctul de vedere al continutului, dar aparent corect din punct de vedere formal, folosit in scopul de a induce in eroare. [< fr. sophisme, cf. gr. sophisma].

TRISA vb. I. intr. A insela la jocul de carti; (p. ext.) a induce in eroare. [< fr. tricher].

DEZINFORMA vb. tr. a informa gresit, in mod intentionat, tendentios; a induce in eroare. (< fr. desinformer)

SOFISM s. n. rationament aparent corect, dar in fond incorect, construit astfel in scopul de a induce in eroare. (< fr. sophisme, lat. sophisma)

BLUF, blufuri, s. n. Nascocire, minciuna neizbutita facuta cu scopul de a induce in eroare pe cineva, de a-l intimida. – Engl. bluff.

CONCURENTA (‹ fr.) s. f. 1. Rivalitate, lupta dusa cu mijloace economice (reducerea pretului de cost, lansarea de produse noi, cumparari de actiuni etc.) si extraeconomice (spionaj industrial, actiuni de sabotaj etc.) intre producatori sau comercianti, monopoluri, tari etc. pentru producerea si desfacerea unor marfuri, acapararea unor piete si obtinerea de profituri mari. ◊ C. neloiala = infractiune care consta in fabricarea si punerea in circulatie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse in circulatie a unor mentiuni false privind brevetele de inventie sau in folosirea unor nume comerciale ori a denumirilor organizatiilor de comert sau industrie in scopul de a induce in eroare pe beneficiari. ◊ Libera c. = c. intre intreprinzatorii privati, neingradita de organizatii monopoliste, de stat etc. 2. Intrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate; competitie.

CACEALMA, cacealmale, s. f. (La jocul de carti) inducere in eroare a adversarului, caruia ii lasi impresia ca ai carti mai bune decat ale lui. ♦ P. gener. Pacaleala, inselaciune. – Din tc. kacirma

INSELAT, -A, inselati, -te, adj. I. (Inv.) Inseuat, cu saua pusa. II. 1. Indus in eroare; pacalit, amagit. 2. Tradat in fidelitatea conjugala; p. gener. tradat in dragoste. ♦ (Despre fete, femei) Ademenit, sedus. – V. insela.

INSELACIUNE, inselaciuni, s. f. inducere in eroare, inselatorie; p. ext. escrocherie, frauda. – Insela + suf. -aciune.

P*****T, -A, p******i, -te, adj. 1. Care si-a pierdut facultatile intelectuale; indobitocit. ♦ Ajuns sau adus intr-o stare de uluiala; uluit, zapacit, dezorientat. 2. Care a fost indus in eroare, amagit. – V. prosti.

DIVERSIUNE, diversiuni, s. f. 1. Incercare de a schimba cursul unei actiuni, de a abate (prin crearea unor false probleme) intentiile, gandurile, actiunile sau planurile cuiva. ♦ Spec. Actiune de lupta astfel dusa incat sa-l induca in eroare pe inamic asupra intentiilor reale de lupta. 2. Actiune politica intreprinsa cu scopul de a distrage atentia de la problemele reale ale vietii publice. [Pr.: -si-u-] – Din fr. diversion, lat. diversio, -onis.

BLUF [pr.: blof] ~uri n. livr. Siretlic prin care cineva este speriat sau indus in eroare; fapta sau actiune neizbutita (menita sa deruteze sau sa intimideze un adversar). /<engl. bluff

CACEALMA ~le f. 1) (la jocul de carti) inducere in eroare a adversarului prin crearea impresiei de a avea carti valoroase. 2) Prezentare a unui neadevar drept adevar; inselatorie; pacaleala. [Art. cacealmaua; G.-D. cacealmalei; Sil. -ceal-ma] /<turc. kacirma

FENTA¹ ~e f. sport Manevra de inducere in eroare a adversarului in vederea crearii unui avantaj tactic. [G.-D. fentei] /<fr. feinte

SCAMATORIE ~i f. 1) Arta si tehnica de a produce iluzii (optice) prin miscari abile (si rapide) ale mainilor; iluzionism. 2) Iluzie creata astfel; iscusinta scamatorului. 3) fig. inducere in eroare; mistificare; inselaciune; sarlatanie. [G.-D. scamatoriei] /<fr. scamator + suf. ~ie

TRUFA s.f. 1. (Liv.) inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ♦ Abuz de incredere, escrocherie. 2. Gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, de culoare violeta-negricioasa, avand forma unui cartof. 3. Produs de cofetarie preparat cu o crema de unt si ciocolata. [< fr. truffe, it. truffa, prov. trufa < lat.t. tufera].

BLUF s.n. (Rar) Vorba spusa (sau actiune facuta) in scop de intimidare sau de inducere in eroare; laudarosenie. [Pron. blaf, pl. -furi. / < engl., fr. bluff].

TRUFA s. f. 1. inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ◊ abuz de incredere, escrocherie. 2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof. 3. produs de cofetarie pe baza de crema de unt si ciocolata. 4. nas al unui caine. (< fr. truffe)

MASCA, maschez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o masca (1); a (se) mascui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a impiedica sa se vada; a ascunde, a camufla. ◊ Fig. A ascunde ceva sub aparente inselatoare, cu intentia de a induce pe cineva in eroare; a disimula. – Din fr. masquer.

eroare, erori, s. f. 1. Cunostinta, idee, parere, opinie gresita; ceea ce e gresit; greseala. ◊ Expr. A induce (pe cineva) in eroare = a insela, a amagi. 2. Falsa reprezentare asupra unei situatii de fapt ori asupra existentei unui act normativ. ◊ eroare juridica = gresita stabilire a faptelor dintr-un proces penal, care duce la pronuntarea unei condamnari nedrepte. 3. Diferenta dintre valoarea reala a unei marimi si valoarea calculata a acestei marimi. – Din fr. erreur, lat. error, -oris.

PACALI, pacalesc, vb. IV. Tranz. A induce pe cineva in eroare, printr-o viclenie sau printr-o minciuna, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a insela, a amagi, a trage pe sfoara. ♦ Refl. A-si gresi socotelile; a aprecia gresit, a se insela. – Et. nec.

PROSTI¹, prostesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A-si pierde puterea de gandire, inteligenta, a deveni prost; a se tampi. ♦ (Fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturala, afectata, plina de mofturi, de pretentii; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ Refl. si tranz. A-si pierde sau a face sa-si piarda cumpatul, dreapta judecata; a (se) zapaci. ♦ (Despre lucruri) A-si pierde din calitati, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. Tranz. (Fam.) A induce pe cineva in eroare, a-l duce cu vorba; a pacali, a insela. – Din prost.

eroare s.f. 1. Greseala, lipsa de concordanta intre perceptiile noastre si realitatea obiectiva. ◊ A induce (pe cineva) in eroare = a amagi, a insela. 2. Diferenta dintre valoarea unei marimi si valoarea masurata a acestei marimi. [Gen. -orii. / cf. fr. erreur, it. errore, lat. error].

eroare erori f. Incalcare inconstienta sau involuntara a unui principiu, a unei norme, a unui adevar; greseala; ratacire; aberatie. ◊ A induce (pe cineva) in ~ a insela (pe cineva); a amagi. [G.-D. erorii] /<fr. erreur, lat. error, ~oris

A induce induc tranz. 1) (in opozitie cu a deduce) A afla prin inductie. 2): ~ in eroare a face sa ia un neadevar drept adevar; a amagi; a insela; a pacali; a smecheri. 3) (campuri electrice) A produce prin inductie electromagnetica. /<lat. inducere

eroare s. f. 1. lipsa de concordanta intre perceptii si realitatea obiectiva; cunostinta falsa, denaturata; greseala. ♦ a induce (pe cineva) in ~ = a amagi, a insela. 2. (jur.) reprezentare gresita asupra unei situatii de fapt, ori asupra existentei unui act normativ. 3. diferenta dintre valoarea masurata si cea reala a unei marimi. (< fr. erreur, lat. error)

induce vb. tr. 1. a impinge, a indemna pe cineva sa faca ceva; a incita; a determina. ♦ a ~ in eroare = a insela. 2. (log.) a face un rationament inductiv. 3. a produce o inductie electromagnetica. 4. a produce, a cauza, a provoca. (< lat. inducere)