BARFI, barfesc, vb. IV. Tranz., intranz. si refl. recipr. A (se) vorbi de rau, a (se) ponegri, a (se) defaima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecari, a indruga verzi si uscate. – Et. nec.

A TALALAI ~iesc intranz. pop. 1) A vorbi mult si fara rost; a spune vrute si nevrute; a indruga verzi si uscate; a flecari; a palavragi; a trancani; a liorbai. 2) A umbla fara nici un rost; a umbla brambura; a hoinari; a vagabonda. 3) A merge nesigur; a se balabani. /Din tala

ingurga, ingurg, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se impreuna, a se incardasi, a se inhaita, a se asocia, a se intovarasi. 2. (refl.) a intra in legaturi de dragoste cu cineva; a se innadi, a se ingurlui. 3. (refl.) a se incurca (intr-o afacere). 4. a face ceva de mantuiala, fara pricepere, fara randuiala; a inciripa, a injgheba, a inciocala, a indruga, a indrila. 5. a indruga verzi si uscate, a palavragi. 6. a ocoli adevarul, a umbla cu soalda. 7. a incalci, a incaiera.

balaci (-cesc, -it), vb. – A se zbengui in apa, a (se) balacari. Creatie expresiva (Iordan, BF, II, 184); coicide cu bg. balakam, care poate fi imprumutat sin rom. (dupa Cihac si DAR, cuvintul rom. provine din bg.). Este dificil de presupus ca var. balacari, vb. (a (se) balaci; a sta la taclale, a birfi, a indruga verzi si uscate; a batjocori) ar proveni din rut., rus. balaguriti (Cihac) sau din sb. balakati (DAR), cu care are in comun izvorul expresiv. DAR nu cunoaste sensul de „a (se) balaci” al acestui cuvint, cu toate ca este mai comun decit celelate. – Der. balaceala, s. f. (zbenguiala prin apa); balacitura, s. f. (balaceala).

indruga, indrug, vb. I. Tranz. 1. A toarce lana sau canepa in fire groase si putin rasucite, necesare pentru anumite tesaturi; p. ext. a toarce grosolan si in graba. 2. (Fam.) A pronunta nedeslusit cuvintele, a ingaima; a exprima prost ceva; a fi fara sir la vorba; p. ext. a vorbi fara rost, nimicuri. ◊ Expr. A indruga (la) verzi si uscate = a insira, a spune fleacuri, minciuni, vrute si nevrute. ♦ (Rar) A face ceva in pripa; a injgheba. – In + druga.

GOGOASA ~osi f. 1) Invelis protector din fire matasoase, rezultate din secretia unor insecte; cocon. ◊ ~ de matase invelis format din firul produs de viermele de matase. 2) Excrescenta sferica, aparuta pe frunzele sau crengile stejarilor sau ale altor plante. ◊ ~ de ristic excrescenta bogata in tanin, aparuta pe frunzele de stejar ca urmare a intepaturilor unor insecte. 3) Produs de patiserie, de forma sferica, preparat din aluat dospit si prajit in grasime sau in ulei. 4) mai ales la pl. fig. Vorba goala lipsita de temei real; minciuna. ◊ A insira la ~osi a spune verzi si uscate; a indruga. [G.-D. gogosii; Pl. si gogoase] /Orig. nec.

uscat¹ ~ta (~ti, ~te) 1) v. A USCA si A SE USCA. ◊ A indruga verzi si ~te a vorbi mult si fara rost; a palavragi. 2) (despre anotimpuri, zone climaterice, fenomene ale naturii) Care este lipsit de umezeala. Stepa ~ta. Vant ~. 3) (despre voce) Care este lipsit de afectivitate, de armonie. 4) (despre piele, par etc.) Care este lipsit de grasime. 5) Care produce o senzatie de arsura. Buze ~te. ◊ Tuse ~ta tuse seaca, fara f****a. /v. a (se) usca

A indruga¹ indrug tranz. pop. 1) (cuvinte, propozitii etc.) A pronunta nedeslusit, confuz; a ingaima. 2) A vorbi mult si fara rost; a trancani; a palavragi; a flecari. ◊ ~ (la) verzi si uscate a spune baliverne. [Sil. in-dru-] /in + druga