OCLUZIUNE, ocluziuni, s. f. 1. Inchidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. in scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectiva. 2. Bula de gaz ramasa in interiorul unei piese metalice dupa turnarea acesteia. 3. (Med.; in sintagma) Ocluzie intestinala = boala care consta in oprirea sau intreruperea circulatiei materiilor f****e intr-un punct oarecare al intestinului; obstructie intestinala, incurcatura de mate. 4. (Fon.) Miscare articulatorie care consta din inchiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) si care are ca rezultat intreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-. – Var.: ocluzie s. f.] – Din fr. occlusion.

OCLUZIUNE s. (MED.) 1. v. obliteratie. 2. ocluziune intestinala = ileus, (pop.) incurcatura de mate.

INCURCATURA, incurcaturi, s. f. 1. Amestecatura, incalcire de fire, de ata etc. ◊ incurcatura de mate = ocluziune intestinala. 2. Situatie complicata, neplacuta; bucluc ♦ Confuzie. ◊ Expr. A pune (pe cineva) in incurcatura = a pune pe cineva intr-o situatie din care nu stie cum sa iasa. ♦ Jena, tulburare. – Incurca + suf. -atura.

incurcatura de mate s. v. ileus, ocluziune intestinala.