DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. si refl. A face pe cineva sa-si piarda sau a-si pierde increderea in sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. demoraliser.

NESIGUR, -A, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu ofera siguranta, pe care nu se poate conta; incert, indoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistenta. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de incredere (in sine), de fermitate; nehotarat, sovaielnic; p. ext. timid, stangaci. ♦ (Despre actiunile si manifestarile oamenilor) Care arata, exprima, tradeaza lipsa de convingere, de hotarare, de incredere, de fermitate; p. ext. care tradeaza, exprima stangacie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se afla inca in formare, care nu s-a format, nu s-a definitivat inca. – Ne- + sigur.

SFIALA, sfieli, s. f. Atitudine si purtare sfioasa, lipsa de incredere in sine, timiditate, lipsa de indrazneala; sentiment de rusine, de jena fata de cineva sau de ceva, teama, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) saiala s. f.] – Sfii + suf. -eala.

TIMID, -A, timizi, -de, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Lipsit de indrazneala, de incredere in sine; sfios, rusinos; (despre insusirile sau actiunile oamenilor) care dovedeste, tradeaza o astfel de fire. – Din fr. timide, lat. timidus.

APASAT ~ta (~ti, ~te) si adverbial 1) (despre mers, pasi etc.) Care este patruns de energie; cu incredere in sine; energic; sigur. 2) fig. (despre modul de a vorbi) Care este clar si hotarat; raspicat. A vorbi ~. /v. a apasa

SIGUR¹ adv. 1) Fara indoiala; negresit. ~ ca da. ◊ Mai mult ca ~ fara nici o indoiala; precis. 2) Cu incredere in sine. A se tine ~. /<ngr. sighuros

SIGURANTA ~e f. 1) Situatie fara pericol; lipsa de primejdie; securitate. ◊ A fi in ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsa de indoiala; convingere ferma; certitudine. ◊ Cu ~ a) cu deplina incredere in sine; b) fara indoieli. Pentru mai multa ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplina. 3) Exactitate in realizarea unei actiuni; dibacie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care impiedica descarcarea accidentala a acesteia. 5) Dispozitiv care protejeaza un sistem tehnic impotriva actiunii daunatoare sau nedorite. ◊ Ac de ~ ac prevazut la unul din capete cu inchizatoare, intrebuintat pentru a prinde ceva. ~ electrica dispozitiv de intrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depaseste nivelul obisnuit. 6) Politie secreta. [G.-D. sigurantei] /sigur + suf. ~anta

TIMID, -A adj. Lipsit de indrazneala; lipsit de incredere in sine; sfios, rusinos. ♦ (fig.) Delicat, plapand. [Pl. -izi, -ide. / < fr. timide, cf. lat. timidus].

TIMID, -A I. adj., s. m. f. (om) lipsit de indrazneala, de incredere in sine; sfios, rusinos. II. adj. (fig.) modest (2). ◊ (adv.) cu timiditate. (< fr. timide, lat. timidus)

bizuinta f., pl. e. incredere in sine.

SUFICIENTA, suficiente, s. f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; indestulare. 2. incredere, multumire de sine exagerata; vanitate. [Pr.: -ci-en-] – Din it. sufficienza.

triumfalism s.n. Atitudine de incredere exagerata in sine insusi, in propriile-i idei sau teorii. (< fr. triomphalisme)

INCREDE, incred, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea incredere prea mare in sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Inv. si pop.) A incredinta ceva cuiva. – In + crede.

VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetatenilor unui stat in legatura cu alegerea reprezentantilor lor in organele de conducere; opinie exprimata de membrii unei adunari constituite in legatura cu o candidatura, cu o propunere sau cu o hotarare; adeziune data in acest scop. ◊ Vot de incredere (sau de neincredere) = vot prin care un parlament aproba (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegatorilor de a-si exprima vointa pentru alegerea reprezentantilor in organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotararilor de catre organele de stat, obstesti etc. 3. (In sintagma) Vot de blam = sanctiune prin care o colectivitate organizata isi manifesta prin vot dezaprobarea fata de o actiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.