SFIALA, sfieli, s. f. Atitudine si purtare sfioasa, lipsa de incredere in sine, timiditate, lipsa de indrazneala; sentiment de rusine, de jena fata de cineva sau de ceva, teama, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) saiala s. f.] – Sfii + suf. -eala.

TIMID, -A, timizi, -de, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Lipsit de indrazneala, de incredere in sine; sfios, rusinos; (despre insusirile sau actiunile oamenilor) care dovedeste, tradeaza o astfel de fire. – Din fr. timide, lat. timidus.

APASAT ~ta (~ti, ~te) si adverbial 1) (despre mers, pasi etc.) Care este patruns de energie; cu incredere in sine; energic; sigur. 2) fig. (despre modul de a vorbi) Care este clar si hotarat; raspicat. A vorbi ~. /v. a apasa

SIGUR¹ adv. 1) Fara indoiala; negresit. ~ ca da. ◊ Mai mult ca ~ fara nici o indoiala; precis. 2) Cu incredere in sine. A se tine ~. /<ngr. sighuros

SIGURANTA ~e f. 1) Situatie fara pericol; lipsa de primejdie; securitate. ◊ A fi in ~ a fi ferit de primejdii. 2) Lipsa de indoiala; convingere ferma; certitudine. ◊ Cu ~ a) cu deplina incredere in sine; b) fara indoieli. Pentru mai multa ~ a) pentru a fi mai sigur; b) pentru a asigura securitate deplina. 3) Exactitate in realizarea unei actiuni; dibacie; dexteritate. 4) Dispozitiv al unei arme de foc care impiedica descarcarea accidentala a acesteia. 5) Dispozitiv care protejeaza un sistem tehnic impotriva actiunii daunatoare sau nedorite. ◊ Ac de ~ ac prevazut la unul din capete cu inchizatoare, intrebuintat pentru a prinde ceva. ~ electrica dispozitiv de intrerupere automata a unui circuit electric, cand intensitatea curentului depaseste nivelul obisnuit. 6) Politie secreta. [G.-D. sigurantei] /sigur + suf. ~anta

TIMID, -A adj. Lipsit de indrazneala; lipsit de incredere in sine; sfios, rusinos. ♦ (fig.) Delicat, plapand. [Pl. -izi, -ide. / < fr. timide, cf. lat. timidus].

TIMID, -A I. adj., s. m. f. (om) lipsit de indrazneala, de incredere in sine; sfios, rusinos. II. adj. (fig.) modest (2). ◊ (adv.) cu timiditate. (< fr. timide, lat. timidus)

INCHIPUIT, -A, inchipuiti, -te, adj. 1. Care este produs sau construit de imaginatie; imaginar, imaginat, fictiv. ♦ Care nu exista in realitate, care are numai aparenta a ceva real; fals. 2. (Adesea substantivat) Care are pareri exagerat de bune despre sine; increzut, infumurat. – V. inchipui.

INGAMFAT, -A, ingamfati, -te, adj. (Adesea substantivat) Care are o parere foarte buna despre sine; increzut, fudul; vanitos, orgolios, infatuat. – V. ingamfa.

PRETENTIOS, -OASA, pretentiosi, -oase, adj. 1. Care are pretentii multe sau mari, care asteapta sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea sa dea impresia (nejustificata) de ceva deosebit, care vrea sa para sau crede despre sine mai mult decat este; plin de sine, increzut. 3. Care cere o atentie deosebita, insusiri speciale. [Pr.: -ti-os] – Din fr. pretentieux, it. pretenzioso.

FALNIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care manifesta fala; plin de sine; increzut; mandru; fudul; maret; ingamfat; infumurat; semet. 2) Care are o tinuta impresionanta; cu aspect senzational. 3) (despre persoane) Care denota demnitate si mandrie; plin de demnitate si mandrie; trufas; semet. /fala + suf. ~nic

FUDUL ~a (~i, ~e) si substantival Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; increzut; ingamfat; infumurat; falnic; mandru; maret; semet. /<turc. fudul

MANDRU¹ ~a (~i, ~e) 1) Care are sentimentul demnitatii si onoarei; demn. 2) Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; increzut; ingamfat; infumurat; fudul; falnic; semet; maret. 3) Care este cuprins de un sentiment de satisfactie (ca urmare a unui succes, a unei reusite sau a unei victorii). 4) Care inspira admiratie; plin de semetie. /<sl. mondru

NESIGUR, -A, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu ofera siguranta, pe care nu se poate conta; incert, indoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistenta. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de incredere (in sine), de fermitate; nehotarat, sovaielnic; p. ext. timid, stangaci. ♦ (Despre actiunile si manifestarile oamenilor) Care arata, exprima, tradeaza lipsa de convingere, de hotarare, de incredere, de fermitate; p. ext. care tradeaza, exprima stangacie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se afla inca in formare, care nu s-a format, nu s-a definitivat inca. – Ne- + sigur.

DEMORALIZA, demoralizez, vb. I. Tranz. si refl. A face pe cineva sa-si piarda sau a-si pierde increderea in sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. – Din fr. demoraliser.

MARET ~eata (~eti, ~ete) 1) Care impresioneaza prin aspect, proportii sau prin perfectiunea insusirilor sale; impunator; grandios; monumental. 2) depr. (despre persoane) Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; ingamfat; increzut; fudul; semet; mandru; falnic; infumurat. /a mari + suf. ~et

PREZUMTIOS, -OASA adj. care are o parere exagerat de buna despre sine; infumurat, increzut. (< fr. presomptueux, lat. praesumtuosus)

bizuinta f., pl. e. incredere in sine.

SUFICIENTA, suficiente, s. f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; indestulare. 2. incredere, multumire de sine exagerata; vanitate. [Pr.: -ci-en-] – Din it. sufficienza.

DARZ ~za (~ji, ~ze) 1) Care vadeste indrazneala si curaj. Fire ~za. 2) Care nu renunta la convingerile sau la principiile sale; neinduplecat; neclintit. 3) rar Care are o parere exagerata despre sine; mandru; fudul; increzut; tantos; semet; ingamfat; infumurat; maret. /<sl. druzu

PLIN² ~a (~i, ~e) 1) si fig. (in opozitie cu gol) (despre vase, recipiente, incaperi etc.) Care contine atat cat poate cuprinde. Pahar ~. Sac ~. Magazie ~a. ◊ ~ (cu) ochi umplut pana la limita. A fi ~ de sine a fi increzut. 2) si fig. Care poseda sau contine o cantitate ori un numar mare (de ceva). ~ de bani. ~ de greseli. ~ de emotii. 3) Care cuprinde toate elementele necesare; caruia nu-i lipseste nimic; intreg; complet. ◊ Luna ~a luna rotunda. Voce ~a voce puternica si sonora. 4) (despre persoane sau despre parti ale corpului) Care are forme rotunde. ~ la trup. Fata ~a. 5) Care este fara goluri; care nu e desert. Nuca ~a. Stiulete ~. /<lat. plenus

SEMET ~eata (~eti, ~ete) si adverbial 1) Care exprima demnitate si mandrie; plin de demnitate si mandrie; falnic; trufas. 2) Care se remarca prin curaj; curajos; indraznet. 3) rar Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; mandru; fudul; increzut; maret; ingamfat; infumurat; falnic. /Orig. nec.

TANTOS ~a (ĩ, e) si adverbial peior. (despre persoane) Care manifesta orgoliu (nemasurat); plin de sine; fudul; mandru; increzut; infumurat; ingamfat; maret; falnic; semet. A umbla ~. /Orig. nec.

triumfalism s.n. Atitudine de incredere exagerata in sine insusi, in propriile-i idei sau teorii. (< fr. triomphalisme)

MEGALOMAN, -A adj., s.m. si f. (Cel) care isi suprapretuieste meritele; increzut, ingamfat; grandoman. [< fr. megalomane].

INCREDE, incred, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea incredere prea mare in sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Inv. si pop.) A incredinta ceva cuiva. – In + crede.

SUFICIENT, -A adj. 1. (adesea adv.) Destul, de ajuns. 2. (Despre oameni) Increzut, prea multumit de sine; infumurat. [Pron. -ci-ent. / cf. it. sufficiente, fr. suffisant, lat. sufficiens].

SUFICIENT, -A adj. 1. (si adv.) destul, de ajuns. 2. (despre oameni) increzut, prea multumit de sine; infumurat. (< lat. sufficiens, it. sufficiente)

INCREZUT, -A, increzuti, -te, adj. Care are o idee foarte buna despre sine; ingamfat, infumurat, inchipuit, fudul. – V. increde.

NECREDINCIOS, -OASA, necredinciosi, -oase, adj., s. m. si f. 1. (Om) care isi calca cuvantul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se increde (usor) in ceva. 3, (Om) care nu crede in nici o doctrina religioasa; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, in special de la dogmele religiei crestine; eretic. ♦ Spec. (Inv. si pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.

INCREZUT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; mandru; fudul; falnic; semet; maret; ingamfat; infumurat. /v. a (se) increde

A SE increde ma incred intranz. 1) A avea (toata) nadejdea. Ma incred in tine. 2) (mai ales in constructii negative) A crede pe deplin spuselor; a da crezare. 3) A avea o parere exagerata despre sine; a se supraevalua. /in + a crede

A CREDE cred 1. tranz. 1) A accepta ca fiind adevarat sau posibil. ~ cele spuse. ◊ Cred si eu se intelege de la sine. 2) (de regula, urmat de o completiva) A gasi de cuviinta; a socoti; a considera; a gandi. 3) A pretui printr-o judecata favorabila; a considera; a socoti; a aprecia. Acest semn il credem de bun augur. 4) (persoane) A trata cu ingaduinta, cunoscand situatia; a intelege. 2. intranz. 1) A avea (toata) nadejdea; a se increde. 2) A avea o anumita credinta religioasa; a fi credincios. /<lat. credere

VOT, voturi, s. n. 1. Exprimare a opiniei cetatenilor unui stat in legatura cu alegerea reprezentantilor lor in organele de conducere; opinie exprimata de membrii unei adunari constituite in legatura cu o candidatura, cu o propunere sau cu o hotarare; adeziune data in acest scop. ◊ Vot de incredere (sau de neincredere) = vot prin care un parlament aproba (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia. Drept de vot = drept al alegatorilor de a-si exprima vointa pentru alegerea reprezentantilor in organele reprezentative ale statului; sufragiu. 2. Mod de adoptare a hotararilor de catre organele de stat, obstesti etc. 3. (In sintagma) Vot de blam = sanctiune prin care o colectivitate organizata isi manifesta prin vot dezaprobarea fata de o actiune, de o atitudine etc. a unui membru al ei. – Din fr. vote.