Rezultate din textul definițiilor
parlu, -a, adj., s.m. si f. (pop.) 1. (oaie) cu lana scurta, aspra, inchisa la culoare. 2. (oaie) cu lana putina, scurta si rara sau tocita. 3. (despre coama cailor) cu parul scurt. 4. (despre animale) cu parul cazut, naparlit. 5. (despre oi) mic si slab. 6. om chel.
senic s.n. (reg.) 1. tesatura de canepa (pentru rufe de corp, prosoape, fete de masa etc.). 2. stergar facut din tesatura de canepa. 3. bucata de panza in care se pune cenusa pentru lesie, cenusar; panza rara pentru sedila. 4. (in forma: selnic) basma inchisa la culoare (si murdara). 5. (in forma: selnic) unealta de pescuit asemanatoare cu leasa.
RIMEL s.n. Pasta inchisa la culoare cu care se vopsesc genele. [< fr. rimmel, cf. it. rimmel – nume comercial].
RIMEL s. n. pasta inchisa la culoare cu care se vopsesc genele. (< fr. rimmel)
BAZALT, bazalturi, s. n. Roca vulcanica de culoare inchisa, intrebuintata la constructii si la pavaje. – Din fr. basalte, lat. basaltes.
BRUNA, brunez, vb. I. Tranz. A acoperi pe cale chimica o piesa de otel sau de cupru cu un strat de oxizi de culoare inchisa pentru a o feri de coroziune. – Din fr. brunir.
BRUNAT, -A, brunati, -te, adj. (Despre piese de otel sau de cupru) Acoperit prin brunare cu un strat protector de oxizi de culoare inchisa. – V. bruna.
BRUNEL s. n. (Inv.) Stofa de lana de culoare inchisa, din care se confectioneaza incaltaminte. – Din germ. Brunelle.
CARBON s. n. Element chimic, metaloid foarte raspandit in natura, component de baza al tuturor substantelor organice, care se gaseste in carbuni, in petrol, in gaze etc., iar in stare elementara in diamant, in grafit si in carbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia nastere in atmosfera si care serveste la stabilirea varstei vestigiilor materiale. (Hartie-)carbon = hartie subtire acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica de culoare inchisa, intrebuintata in dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagina. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.
CATRAN s. n. 1. Lichid vascos de culoare inchisa, obtinut prin distilarea petrolului, a carbunilor sau a lemnului; gudron. ◊ Expr. A se face catran (de manie sau de suparare) = a se supara foarte tare. 2. Fig. Suparare mare; venin. Are catran la inima. 3. (Pop.; in expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. - Din tc. katran.
CATRANIT2, -A, catraniti, -te, adj. 1. De culoare inchisa; tuciuriu, negru. 2. Fig. Amarat, suparat, necajit. 3. Fig. Otravit, inveninat. – V. catrani.
CERNOZIOM, cernoziomuri, s. n. Grup de soluri foarte fertile, de culoare inchisa (neagra, castanie etc.), formate sub o vegetatie ierboasa, in conditiile unei clime continentale. – Din rus. cernoziom.
EBEN s. n. Varietate de lemn tare, greu si de culoare inchisa, obtinuta din arbori exotici, in special din abanos, si intrebuintata la confectionarea mobilei de lux si a unor obiecte decorative. – Din fr. ebene, lat. ebenus.
GUDRON, gudroane, s. n. Lichid vascos de culoare inchisa, cu miros specific, care se obtine prin distilarea uscata a unor materii organice; catran. – Din fr. goudron.
INNEGRI, innegresc, vb. IV. 1. Tranz. A vopsi, a da cu negru; a negri; p. ext. a face sa devina de culoare inchisa, a intuneca. ◊ Expr. (Fam.) A innegri hartia = a scrie. ♦ Intranz. si refl. A deveni negru; p. ext. a capata o culoare inchisa, a se intuneca. ♦ Refl. (Despre oameni) A se bronza. ♦ A murdari, a pata. 2. Intranz. A aparea, a se detasa ca o pata intunecata pe un fond de culoare deschisa. 3. Tranz. Fig. A prezenta in culori sumbre, defaimatoare; a ponegri. – In + negru.
INTUNECOS, -OASA, intunecosi, -oase, adj. 1. Lipsit de lumina, cufundat in intuneric; obscur, intunecat. ♦ (Rar) De culoare inchisa. 2. Fig. Intunecat, posomorat, sumbru, trist. – Intuneca + suf. -os.
TIGANUS, tiganusi, s. m. 1. Diminutiv al lui tigan (I 1); tiganas, tiganel. 2. Pasare de balta cu picioarele inalte, cu ciocul lung si incovoiat in jos, cu spatele si aripile negre cu reflexe verzui si ruginii (Plegadis falcinellus). 3. Peste rapitor cu corpul scurt si indesat, de culoare inchisa, stropit cu puncte negre (Umbra krameri). – Tigan + suf. -us.
MOHORAT, -A, mohorati, -te, adj. 1. Care are culoarea de la rosu-caramiziu la rosu-vinetiu; p. gener. de culoare inchisa; intunecat, sumbru. ♦ Lipsit de lumina, intunecos, sumbru. 2. Fig. (Despre oameni) Mahnit, trist, posomorat. – V. mohori.
PLOP, plopi, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori inalti, cu ramuri subtiri (indreptate in sus) (Populus). Cind va face plopul mere si rachita micsunele (= niciodata). ◊ Expr. Matusa (sau unchi, var etc.) de plop = ruda indepartata. ◊ Compuse: plop-alb = specie de plop cu scoarta neteda, alba-cenusie si cu frunzele argintii pe partea inferioara (Populus alba); plop-negru = specie de plop cu scoarta crapata, de culoare inchisa, al carui lemn moale se intrebuinteaza in industrie si a carui scoarta se foloseste la tabacitul pieilor (Populus nigra); plop-tremurator (sau -de-munte) = specie de plop ale carui frunze tremura la cea mai mica adiere a vintului (Populus tremula). – Lat. *ploppus (= pop(u)lus).
ANDEZIT, andezite, s. n. Roca vulcanica de culoare inchisa, folosita ca piatra de pavaj si de constructie. – Din fr. andesite.
PORFIRIT, porfirite, s. n. Roca vulcanica cu aspect de porfir, de obicei in culori inchise, folosita mai ales la pavaj. – Din fr. porphyrite, germ. Porphyrit.
VIPERA, vipere, s. f. 1. Sarpe mic, foarte veninos, avand pe cap o pata de culoare inchisa in forma de V si pe spate o dunga lata, neagra, in zigzag; naparca (Vipera berus). ◊ Expr. Pui de vipera = om rau, femeie rea. ◊ Compus: Vipera-cu-corn = specie de vipera mai mare si mai veninoasa decat vipera comuna, care are deasupra gurii un fel de corn format din solzi (Vipera ammodytes). 2. Fig. Persoana rea, perfida. – Lat. vipera.
OACHES, -A, oachesi, -e, adj. 1. Cu pielea fetei de culoare inchisa si cu ochii, parul si sprancenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare inchisa, care bate in negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare inchisa, care bate in negru. 2. (Despre oi) Cu pete negre in jurul ochilor. – Probabil ochi1 + suf. -es.
SIAC, siace, s. n. Postav aspru de lana de culoare inchisa, tesut de obicei in casa, din care se fac haine taranesti si rase calugaresti. [Pl. si: siacuri. – Var.: (reg.) seiac s. n.] – Din tc. sayak.
MURG2, -A, murgi, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre unele animale, mai ales despre cai sau despre parul lor) Negru-roscat, castaniu-inchis sau cenusiu; p. gener. de culoare inchisa. 2. S. m. si f. Cal de culoare murga2 (1); p. gener. cal. ◊ Expr. A intrat murga in sat = s-a inserat. – Cf. alb. murg.
MURGI2, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A capata o culoare inchisa, intunecata. – Din murg2.
MUSCARDINA, muscardine, s. f. Boala a viermilor de matase, provocata de o ciuperca si manifestata prin aparitia unor pete de culoare inchisa. – Din fr. muscardine.
MOHORI, mohorasc, vb. IV. Tranz. si refl. 1. A (se) colora in rosu (-inchis) sau, p. gener., intr-o culoare inchisa; a (se) inchide la culoare. 2. Fig. A (se) posomori, a (se) intrista. – Din mohor.
NAMOL, namoluri, s. n. Sediment moale alcatuit din particule fine, de culoare inchisa, cu miros caracteristic si uneori cu proprietati radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor statatoare, sau ramas dupa inundatie la malul unui rau; mal; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (bai de) namol = a-si unge corpul cu un strat de namol in scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomol s. n.] – Din ucr. namil, -olu.
NEGRICIOS, -OASA, negriciosi, -oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate in negru; negriu, negrut. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, parul, ochii de culoare inchisa; brunet, oaches. – Negru + suf. -icios.
TUCIURIU, -IE, tuciurii, adj. (Care are pielea) de culoare inchisa (ca tuciul); negricios, brunet, oaches. – Tuci + suf. -uriu.
KIMBERLIT, kimberlite s.n. Roca eruptiva de culoare inchisa, cu structura porfirica, continand uneori cristale de diamant. (din fr. kimberlite) [def. MDN]
murgi (a capata o culoare inchisa) vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. murgesc, imperf. 3 sg. murgea; conj. prez. 3 sg. si pl. murgeasca
ANDEZIT ~e n. Roca vulcanica de culoare inchisa, folosita in constructii si ca piatra de pavaj. /<fr. andesite
CATRAN n. pop. 1) Lichid vascos de culoare inchisa, cu miros specific, obtinut prin distilarea uscata a petrolului; gudron. 2) fig. Necaz mare; venin. ◊ A se face ~ a se mania tare; a se supara foc. /<turc. katran
CERNOZIOM ~uri n. Sol de culoare inchisa, avand o fertilitate naturala ridicata, format din vegetatie ierboasa, in conditii de clima temperata. [Sil. -no-ziom] /<rus. ternozem
DOHOT n. pop. Produs uleios si vascos de culoare inchisa, obtinut prin distilarea unor materii vegetale si folosit in special pentru uns osiile la caruta. /<ucr. dehoti
EBENACEE ~ f. 1) pl. Familie de arbori tropicali cu lemnul de culoare inchisa, dur si foarte pretios. 2) Arbore din aceasta familie. /<fr. ebenacee
KIMBERLIT n. Roca eruptiva de culoare inchisa continand uneori cristale de diamant. /< fr. kimberlite
LAMPROFIR ~e n. Roca eruptiva de culoare inchisa, bogata in fier si magneziu. /<fr. lamprophyre
NEGRICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Ca-re are culoare apropiata de cea neagra; care bate in negru. 2) (despre persoane) Care are parul si pielea de culoare inchisa; oaches; smolit; brunet. /negru + suf. ~icios
NEGRU3 neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum
OACHES ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care are parul si pielea de culoare inchisa; cu pielea si cu parul de culoare inchisa, negriu; negricios; smolit; brunet. 2) (despre lucruri) Care bate in negru; de culoare inchisa. 3) (despre oi) Care are pete negre in jurul ochilor; cu pete inchise in jurul ochilor. /ochi + suf. ~es
PETROL n. Hidrocarbura lichida, uleioasa, de culoare inchisa, formata dintr-un amestec natural de compusi organici, intrebuintata drept combustibil si ca materie prima in industria chimica; titei. /<fr. petrole
SEPIE ~i f. Molusca marina rapitoare, comestibila, de talie mare, cu corpul oval, inzestrat cu tentacule si cu o glanda speciala, care, atunci cand este atacata, emana un lichid de culoare inchisa, tulburand apa. [G.-D. sepiei; Sil. -pi-e] /<fr. sepia, lat. sepia, it. seppia
SMOLIT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este uns cu smoala. Scandura ~ta. 2) (despre oameni) Care are parul negru si pielea de culoare inchisa; negricios; oaches; brunet. ~ la fata. /v. a smoli
TABLA1 table f. 1) Foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ◊ Tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ◊ Tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. Tabla inmultirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg. Parcela de pamant semanata. [G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, fr. table
TON2 ~uri n. 1) Sunet simplu produs de un corp care vibreaza. 2) muz. Interval intre doua sunete consecutive ale gamei diatonice, egal cu doua semitonuri. ◊ A da ~ul a) a indica tonalitatea unei compozitii muzicale, mai ales vocale; b) a fi initiator al unei activitati; c) a servi drept model. 3) Grad de modulare a vocii in timpul vorbirii (in functie de starea sufleteasca a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intonatie. ~ familiar. ◊ A ridica ~ul a vorbi tare si cu asprime. A schimba ~ul a vorbi in alt mod. 4) Grad de intensitate a unei culori. ~ deschis. ~ inchis. 5) culoare dominanta a unui tablou. /<fr. ton, lat. tonus
ZBARCIOG ~gi m. Ciuperca comestibila cu palaria zbarcita, de culoare inchisa si cu picior alburiu; ciuciulete. /cf. sb. smrtak
ATRABILA s.f. (Med.) Bila de culoare neagra; substanta de culoare inchisa presupusa a fi secretata de glandele suprarenale si a provoca melancolia; ipohondrie. [< fr. atrabile, cf. lat. ater – negru, bilis – bila].
MELANHIDROZA s.f. Sudoare de culoare inchisa; bromhidroza. [< fr. melanidrose, cf. gr. melas – negru, hidros – sudoare].
FONCE adj. invar. (Frantuzism; despre culori) inchis. [Pron. fon-se. / < fr. fonce].
MACROU s.n. (Iht.) Peste din fam. scombridae, numit si scrumbie-albastra, cu corp alungit, de 40-50 cm lungime, cu dungi transversale de culoare inchisa pe fond albastru-viu, cu luciu auriu, iar partea inferioara alba-argintie; este un peste de consum cu carne foarte gustoasa, intalnit in Marea Neagra, in Mediterana, in Oceanul Atlantic si in marile nordice (Scomber scomber).
KIMBERLIT s.n. (Geol.) Roca eruptiva de culoare inchisa, aproape neagra, cu structura porfirica, continand uneori cristale de diamant. [< fr. kimberlite, cf. Kimberley – oras in Africa de Sud].
RUBANAT, -A adj. (Geol.) Structura rubanata = cu alternante de culoare inchisa sau deschisa. [Cf. fr. rubane].
ANDEZIT s.n. Roca vulcanica de culoare inchisa, folosita mai ales la pavaje si la constructii. [Pl. -te-, -turi. / < fr. andesite].
BRUNEL s.n. Stofa de lana de culoare inchisa, folosita odinioara la confectionarea incaltamintei. [< germ. Brunelle, cf. fr. brunelle].
intunecacios, intunecacioasa, adj. (inv.; despre culori) inchis.
murgiu, -ie, murgii, adj. (reg.) de culoare inchisa.
noaten, noatena, noateni, noatene, adj., s.m. si f. 1. (adj., inv. si reg.; despre oi, berbeci, miei) care a implinit un an, in varsta de un an. 2. (adj.; reg.) cu lana de culoare inchisa (de la cafeniu la negru). 3. (adj.; inv. si reg.; despre lana) care este tuns de pe oi noatene. 4. (s.m.; reg.) miel, oaie sau berbec a caror limita de varsta variaza dupa regiuni (de la 6 luni pana la doi sau trei ani); mia, mioara, carlan, intertiu; berbec de 3 ani castrat; berbec pentru reproductie. 5. (s.f.; reg.) lana tunsa de pe miei si mioare (in al doilea an); o cantitate anumita de lana nelucrata. 6. (s.m. si f.; reg.) manz (de la 6 luni pana la 3 ani), manza, carlan, tretin; (fig.; s.m.) tanar, flacau, manz.
podiri s.f. pl. (inv.) vesminte lungi preotesti, de culoare inchisa.
LIDITA s.f. 1. Roca silicioasa de culoare inchisa, constituita in mare parte din radiolare. 2. Exploziv pe baza de acid picric; melinita. [< fr. lyddite, cf. Lydd – oras in Anglia].
brunel s. m. – Stofa de lina de culoare inchisa. Germ. Brunelle, din fr. prunelle (DAR). Sec. XIX.
stanca2, stanci, s.f. (pop.) 1. stancuta, cioaca, ciochita. 2. (reg.) cioara. 3. (deprec.) femeie cu pielea de culoare inchisa.
civit s. m. – 1. Indigo, colorant albastru-inchis. – 2. culoare albastru-inchis. – 3. Sulfat de cupru. – 4. Pinza bleumarin. Tc. civit (Roesler 607; Seineanu, II, 139; Loewe 63; Ronzevalle 78), cf. sb. civit.
ANDEZIT s. n. roca efuziva porfirica, de culoare inchisa, folosita in constructii si pavaje. (< fr. andesite)
FONCE FON-SE/ adj. inv. (despre culori) inchis. (< fr. fonce)
KIMBERLIT s. n. roca eruptiva de culoare inchisa, cu structura portirica, continand uneori cristale de diamant. (< fr. kimberlite)
LIDITA s. f. 1. roca silicioasa de culoare inchisa, din radiolari. 2. melinita. (< fr. lyddite)
MELANISM s. n. 1. pigmentatie neagra excesiva a pielii si a parului. 2. (biol.) mutatie recesiva care face sa apara indivizi de culoare neagra. ◊ tendinta a unor organe vegetale de a prezenta o culoare inchisa. (< fr. melanisme)
BANDARE (‹ it.) s. f. 1. Inclinare transversala a unei nave sub actiunea valurilor, a vintului etc. 2. Operatiune de diagnosticare a bolilor genetice, constind in colorarea cromozomilor pentru evidentierea benzilor de culoare inchisa si deschisa ale acestora.
BAZIC -A (‹ fr.) adj. 1. (CHIM.) Care are proprietatile unei baze. 2. (Despre roci sau magme) Cu continut de dioxid de siliciu intre 45 si 52 la suta, caracterizate prin excesul de minerale femice, feldspati calcici, si prin culoare inchisa.
ANDEZIT, andezite, s. n. Roca vulcanica de culoare inchisa, folosita ca piatra de pavaj si de constructie. – Fr. andesite.
BAZALT s. n. Roca vulcanica de culoare inchisa, intrebuintata la constructii si pavaje. – Fr. basalte (lat. lit. basaltes).
BRUNEL s. n. Stofa de lana de culoare inchisa, din care se confectiona altadata incaltaminte. – Germ. Brunelle (<fr.).
CARBON (‹ fr., lat.) s. n. Element chimic (C; nr. at. 6, m. at. 12,01), nemetal. Se gaseste in natura, in stare elementara, cristalina (diamant, grafit), in zacaminte fosile (carbune de pamint si bitumuri), in unele roci sedimentare (carbonati), in dioxidul de carbon si in toate substantele organice, combinate cu alte citeva elemente (hidrogen, oxigen, azot etc.). Functioneaza in combinatii in starea de valenta 4. Intra in compozitia unor aliaje de mare importanta in tehnica. Cunoscut din antichitate. ♦ C 14 (614C*) = izotop radioactiv al c., care ia nastere in atmosfera; este folosit ca atom marcat (v. si geocronologie); metoda cu radiocarbon este una dintre metodele moderne de datare in arheologie. Hirtie-c. = hirtie subtire, acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica de culoare inchisa si folosita la scoaterea de copii dupa texte; indigo (IV).
CERNOZIOM (‹ rus.) s. n. (PEDOL.) Tip de sol zonal, din clasa molisolurilor, caracteristic reg. temperat-continentale, format indeosebi pe loess si depozite loessoide, in conditii bioclimatice de stepa tipica sau de silvostepa. Are culoare inchisa (neagra, castanie etc.), acumulare apreciabila de humus (4-15 %) in orizontul superior (A), de carbonati in cel inferior (C) si fertilitate naturala ridicata. Orizontul B lipseste. In functie de continutul in humus si carbonati se disting tipurile: castaniu, ciocolatiu, carbonatic, argiloluvial, cambic (levigat), gras (c. propriu-zis). In Romania este caracteristic C. Romane, C. Moldovei, Cimpiei de Vest, Pod. Dobrogei. Termen introdus in stiinta de pedologul rus V.V. Dokuceaev.
CATRAN s. n. 1. Lichid vascos de culoare inchisa, obtinut prin distilarea petrolului, a carbunilor sau a lemnului. ◊ Expr. A se face catran (de manie) = a se infuria. 2. Fig. Suparare mare; venin. Are catran la inima. 3. (Pop.; in expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. – Tc. katran.
CATRANIT2, -A, catraniti, -te, adj. 1. De culoare inchisa; tuciuriu, negru. 2. Fig. Amarat, suparat, necajit. 3. Fig. Otravit, veninos. – V. catrani.
CERNOZIOM, cernoziomuri, s. n. Sol foarte fertil, de culoare inchisa (negru, castaniu etc.) format in regiunile de stepa. [Pr.: -ziom] – Rus cernozem.
CRETA (‹ lat. creta) s. f. (PETROGR.) Calcar fin granular de culoare alb-galbuie, cu aspect de mase mari stratiforme, format din resturi microscopice de foraminifere, moluste, corali sau ca produs al unor reactii chimice intre sarurile din apa marii. Contine exclusiv carbonat ca calciu, rar cu nodule de siliciu provenite din precipitarea dioxidului de siliciu. Se utilizeaza in ind. cauciucului, la fabricarea varului, a cretei de scris etc.; bucata din aceasta materie (uneori amestecata cu substante colorante) in forma de betisor sau creion, care se utilizeaza pentru a scrie pe tabla sau pe alte corpuri de culoare inchisa.
BOISTEAN, boisteni, s. m. Peste de 8-12 cm cu spinarea si partile laterale de culoare verde-inchis, cu pete si puncte intunecate, alb pe burta, care traieste in apele din zona de munte si de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-is-] – Boiste + suf. -ean.
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.
BROM s. n. Element chimic lichid, metaloid de culoare rosu-inchis, toxic, cu miros neplacut, patrunzator, intrebuintat in industria chimica, farmaceutica etc. – Din fr. brome.
BRUN, -A, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-inchis. ♦ (Substantivat, n.) culoare cafeniu-inchis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasa si parul negru; brunet, oaches. – Din fr. brun.
DREPNEA, drepnele, s. f. Pasare asemanatoare cu randunica, cu penele de culoare cafenie inchisa si cu gatul alb (Cypselus apus) – Probabil din drepanea, idem (< lat. drepanella, diminutiv al lui drepanis).
FUSAR, fusari, s. m. (Iht.) Peste de apa dulce cu corpul in forma de fus1 (I 1), de culoare galbena-castanie, cu dungi transversale de culoare mai inchisa (Aspro streber) ◊ Fusar mare = pietrar ♦ Tipar. [Var.: fusariu, s. m.] – Fus1 + suf. -ar.
HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie coloranta folosita la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis sau rosie cu pete galbene stralucitoare, folosita ca piatra semipretioasa din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alba sau albastru-deschis, intrebuintate in industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotrope.
ICRA, icre, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Denumire generica pentru ovulele de peste. ◊ Icre negre = icre de culoare cenusiu-inchis sau neagra, produse de morun, nisetru sau pastruga; caviar. Icre de Manciuria = icre de culoare rosie-portocalie, produse de unii pesti din Oceanul Pacific. 2. (Pop.) Partea moale a pulpei piciorului. – Din sl. ikra.
JDER, jderi, s. m. Mic animal carnivor din familia mustelidelor, asemanator cu dihorul, cu blana pretioasa, de culoare bruna inchis (Martes martes). ♦ Blana acestui animal. – Cf. scr. zdero „mare mancacios”.
UMBRIRE, umbriri, s. f. Faptul de a (se) umbri. ♦ culoare, nuanta inchisa, intunecata. – V. umbri.
VANAT, -A, vineti, -te, adj., s. n., s. f. I. Adj. 1. De culoare albastru-inchis (cu reflexe violete). ♦ Intunecat, plumburiu (din cauza cetii, a departarii etc.) 2. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Invinetit; palid, livid. 3. (Despre penele unor pasari sau despre parul unor animale) Cenusiu batand in albastru; sur. II. S. n. culoare vanata (I 1). III. S. f. (Bot.) Patlagea vanata, v. patlagea. – Lat. venetus.
VISINA, visine, s. f. Fructul visinului, sferic, carnos, de culoare rosu-inchis si cu gust acrisor. ◊ Visina salbatica = fructul visinelului (2). [Pl. si: visini] – Din sl. visnja.
PASARAR, pasarari, s. m. 1. Vanzator sau crescator de pasari. ♦ (Rar) Vanator de pasari. 2. Specie de uliu de marimea unui porumbel, cu spatele de culoare cenusiu-inchis cu dungi transversale dese de culoare brun-intunecat; uliu-pasaresc (Accipiter nisus). – Pasare + suf. -ar.
PURPURA1, purpure, s. f. 1. culoare rosu-inchis. 2. Materie colorata rosu-inchis spre violet (extrasa in vechime dintr-o molusca, iar astazi preparata pe cale sintetica). 3. Stofa scumpa vopsita cu purpura (2); haina (domneasca) facuta dintr-un astfel de stofa; hlamida. [Var.: (inv.) purpur s. n.] – Din lat. purpura.
SOARECE, soareci, s. m. Animal mic din ordinul rozatoarelor, de culoare cenusiu-inchis, cu botul ascutit si cu coada lunga si subtire (Mus musculus). ◊ Soarece de biblioteca = se spune despre o persoana care isi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind si studiind. Soarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trai (sau a se iubi, a se avea) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele, se spune despre doua persoane care nu se pot suferi, care se cearta intruna. I-au mas soarecii in pantece (sau burta), se spune despre un om foarte flamand. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele = a-si bate joc de cineva, tinandu-l intr-o situatie incerta. In gaura (sau in borta) de soarece = in cea mai ferita, mai d*****a ascunzatoare, in gaura de sarpe. ◊ Compus: Soarece de camp = mic rozator de camp care face mari stricaciuni in culturi (Apodemus agrarius); soarece de padure = animal rozator care traieste in padure (Apodemus sylvaticus). [Var.: soarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.
PATLAGEA, patlagele, s. f. 1. (Determinat adesea, prin „rosie”) Planta erbacee legumicola cu tulpina inalta, cu frunze mari, penate si cu flori galbene, cultivata pentru fructul ei comestibil, sferic, rosu, zemos, bogat in vitamine; rosie, tomata (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vanata”) Planta erbacee legumicola cu flori violete si cu fructe comestibile mari, ovale, carnoase, de culoare violet-inchis; vanata (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: patlagica s. f.] – Din tc. patlıcan.
PEPENOAICA, pepenoaice, s. f. Specie de pepene verde de forma lunguiata, cu coaja vargata cu dungi de culoare verde inchis si verde deschis; pepenoaie. – Pepene + suf. -oaica.
PICRIT s. n. Roca magmatica de origine vulcanica, de culoare verde inchis sau neagra. – Din fr. picrite, germ. Pikrit.
PIETROSEL, pietrosei, s. m. 1. Nume dat mai multor pesti: a) peste mic de culoare cafeniu-inchis pe spate si galbena pe burta (Umbra krameri); b) porcusor. 2. Nume dat mai multor pasari migratoare care traiesc intre stanci si prin locuri pietroase. ◊ Pietrosel sur = pasare mica, cenusie pe spate si galbena-ruginie pe piept; pietrar (Oenanthe oenanthe). Pietrosel canepiu = canepar. – Pietros + suf. -el.
PIRARGIRIT s. n. Minereu de argint de culoare rosu inchis pana la negru si cu luciu diamantin. – Din fr. pyrargyrite, germ. Pyrargyrit.
PIROTINA s. f. Sulfura naturala de fier, cristalizata in sistemul hexagonal, de culoare galbena inchisa cu reflexe brune-roz. – Din fr. pyrrhotine.
POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mica planta erbacee cu tulpina scurta, cu doua frunze mari in forma de rinichi, cu o floare de culoare rosu-inchis situata in varful tulpinii si cu rizom tarator, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Si in sintagma popalnic iepuresc) Mica planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare si cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popalnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.
VISINIU, -IE, visinii, adj. De culoarea rosu-inchis a visinei coapte. – Visina + suf. -iu.
PURPURIU, -IE, purpurii, adj. De culoare rosu-inchis ca a purpurei; purpurat, purpuros. – Purpura + suf. -iu.
OFIT s. n. Varietate de marmura de culoare verde-inchis cu vinisoare galbene. – Din fr. ophite, germ. Ophit.
STIRIGOAIE, stirigoi, s. f. Nume dat la doua plante erbacee otravitoare din familia liliaceelor, dintre care una cu flori albe (Veratrum album), iar cealalta cu flori de culoare purpuriu-inchis, dispuse in raceme (Veratrum nigrum). [Var.: stirigoaie s. f.] – Et. nec.
NIMBOSTRATUS s. m. Tip de nori inferiori, situati in medie la 800 m inaltime, de culoare cenusiu-inchis, care se prezinta ca o panza intinsa, producand precipitatii de lunga durata; nimbus. – Din fr. nimbo-stratus.
CODALB, -A, codalbi, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. (Despre animale) Care are coada sau varful cozii de culoare alba, iar restul de culoare mai inchisa. 2. (Despre oameni) Cu parul blond; balai. II. S. m. Pasare rapitoare de zi de talie mare, cu coada alba (Haliaetus albicilla). [Var.: (reg.) cudalb, -a, adj.] – Coada + alb(a).
TAIETOR, -OARE, taietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; taios; ascutit. 2. S. f. Planta erbacee cu frunze paroase de culoare verde inchis si cu flori galbene, folosita in medicina populara pentru oblojirea taieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Bustean pe care se taie sau se despica lemnele de foc; tais (2); (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupa cu taierea diferitelor materiale in industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: ta-ie-] – Taia + suf. -ator.
TURCHIN, -A, turchini, -e, adj., s. f. (Rar). Adj. De culoare albastru inchis. 2. S. f. Varietate de turcoaza. – Din fr. turquin.
RUBINSPINEL, rubinspineli, s. m. Varietate de spinel de culoare rosu-inchis. – Rubin + spinel.
RUSCUTA, ruscute, s. f. 1. (Reg.) Diminutiv al lui rusca. 2. (Bot.) Cocosel-de-camp. 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori de culoare rosie (Adonis flammea). ◊ Compuse: ruscuta-de-primavara (sau -primavaratica) = planta otravitoare caracteristica vegetatiei de stepa (Adonis vernalis); ruscuta-de-toamna (sau -tomnatica) = planta anuala cu flori de culoare purpuriu-inchis (Adonis autumnalis). – Et. nec.
ROSCOVA, roscove, s. f. Fructul roscovului, dulce si comestibil, avand forma unei pastai de culoare cafeniu-inchis, cu multe seminte. – Roscov + suf. -a.
SEPIE, sepii, s. f. 1. Molusca marina cu corpul oval, prevazut cu zece brate acoperite cu numeroase ventuze si cu o cochilie calcaroasa interna si care, cand este atacata, elimina o secretie negricioasa dintr-o „glanda de cerneala”, tulburand apa din jur (Sepia officinalis). 2. (In forma sepia) Vopsea de culoare cafeniu-inchis provenita din viscerele sepiei sau fabricata pe cale artificiala, intrebuintata in pictura sau in grafica. 3. Desen colorat rosu-brun, realizat cu sepia (2). – Din fr. sepia, lat. sepia.
SICA, sici, s. f. Planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze mari de culoare verde-inchis dispuse in rozete si cu flori mici albastrui sau rosietice in forma de spiculete (Statice gmelini). – Et. nec.
SPINUTA, spinute, s. f. Planta erbacee cu flori de culoare albastru-inchis, rar albe, dispuse in capitule globuloase; banica (Phyteuma orbiculare). – Spin1 + suf. -uta.
CONABIU, -IE, conabii, adj. Rosu-inchis, de culoarea visinei coapte; visiniu. ♦ (Substantivat, n.) culoare visinie. – Din tc. kunebi.
CRETA, crete, s. f. 1. Obiect fabricat din sulfat de calciu sau din alta compozitie, folosit la scris pe tabla sau pe orice suprafata de culoare (mai) inchisa. 2. Varietate de calcar poros, alb sau usor colorat, provenita prin acumularea resturilor si cochiliilor unor animale sau plante marine foarte mici. – Din lat. creta.
BLEUMARIN [pr.: blomarin] adj. invar. Care este de culoare albastru-inchisa. [Art. bleumarinul] /<fr. bleumarine
BOISTEAN ~eni m. Peste dulcicol, de talie mica, avand spatele si laturile de culoare verde-inchisa si pantecele alb-argintiu. [Sil. bo-is-] /boiste + suf. ~an
BROM n. Metaloid lichid toxic, de culoare rosie-inchisa, cu miros patrunzator neplacut, folosit in industria chimica, in farmaceutica si in fotografie. /<fr. brome
BRUN1 n. culoare cafenie-inchisa. /<fr. brun
BRUN2 ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoare cafenie-inchisa. 2) (despre persoane) Care are tenul si parul intunecat; negricios; smead; smolit. /<fr. brun
BURSUCA ~ce f. Planta erbacee de inaltime mica, cu flori de culoare violet-inchisa, dispuse in spic la varful tulpinii, si cu fructe capsule. /Din bursuc
CORNALINA f. min. Varietate de agat de culoare rosie-inchisa, translucida, folosita la confectionarea bijuteriilor. /<fr. cornaline, lat. cornalina
FATA fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. Fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ Fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta
GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska
HELIOTROP2 ~uri n. 1) Mineral semitransparent de culoare verde-inchis din care se confectioneaza obiecte (mici) de podoaba. 2) Piatra semipretioasa corespunzatoare. 3) Colorant intrebuintat la vopsitul in violet al unor textile. /<fr. heliotrope
HORNBLENDA ~e f. Mineral cristalizat de culoare verde-inchisa cu luciu sticlos. /<germ. Hornblende, fr. hornblende
A SE INTUNECA ma intunec intranz. 1) A se lasa intunericul; a se face intuneric. Se intuneca. 2) A deveni mai inchis la culoare. Fata i s-a intunecat. 3) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se intrista; a se posomori. 4) (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea inconjuratoare; a se tulbura. /<lat. intunicare
MURG ~ga (~gi) si substantival (despre cai) Care are parul de culoare castanie-inchisa. /cf. alb. murg
NEGRU2 ~i m. Persoana care face parte din rasa ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. /<lat. nigrum
PACURA f. Deseu vascos, de culoare bruna-inchisa, ramas dupa distilarea primara a petrolului si intrebuintat drept combustibil si la obtinerea uleiurilor de uns. [G.-D. pacurii] /<lat. picula
PASTRAV2 ~i m. Ciuperca comestibila de forma unei scoici, de culoare cenusie-inchisa, care creste pe trunchiuri de copaci. /<bulg. pastavra
PEPENOAICA ~ce f. Varietate de pepene verde, avand fructul lunguiet si coaja vargata cu dungi de culoare verde-inchis si verde-deschis. /pepene + suf. ~oaica
PERMANGANAT ~ti m. Sare a acidului permanganic. ◊ ~ de potasiu substanta cristalina, de culoare violet-inchisa, solubila in apa, folosita ca oxidant si ca dezinfectant. /<fr. permanganate
PIROLUZIT n. Mineral de culoare cenusie inchisa, intrebuintat ca materie prima (la obtinerea manganului, in industria sticlei, portelanului etc.). /<fr. pyrolusite
POPILNIC ~ci m. Planta erbacee toxica, cu tulpina scurta, avand doua frunze mari, rotunde, si o floare de culoare rosie-inchisa, al carei rizom se foloseste in scopuri medicinale. /cf. pol. kopytnik, sb. kopitnik
PORFIRA ~e f. inv. 1) culoare rosie-inchisa care bate in violet; purpura. 2) Substanta coloranta de aceasta culoare preparata pe cale sintetica (in trecut extrasa din sucul unor moluste); purpura. 3) Stofa plusata de pres vopsita cu aceasta substanta; purpura. 4) Haina confectionata din astfel de stofa si purtata in trecut de regi, imparati sau domnitori; purpura. /<ngr. porfira
PROPOLIS n. Substanta vascoasa si aromata, amara la gust, de culoare verde-inchisa, produsa de albine si folosita de ele la acoperirea peretilor interiori ai stupului, avand intrebuintari in medicina; clei de albine. /<fr. propolis
PURICE ~i m. 1) Insecta parazita hematofaga, de talie mica, de culoare cafenie-inchisa, avand membrele posterioare adaptate pentru sarit. ◊ A i se face cuiva inima cat un ~ a trece prin momente de (mare) spaima; a trage o (mare) spaima. A nu face (multi) ~i a nu ramane mult timp intr-un loc (de lucru). 2) Insecta parazita de talie mica, de diferite culori, care distruge diferite plante. ◊ ~-de-apa crustaceu dulcicol de talie foarte mica. 3) Fiinta foarte mica. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la pl. Tinte mici cu floarea mare (folosite de tapiteri, cizmari etc.). 6) la pl. Punctisoare negre pe panza nealbita de bumbac. /<lat. pulex, ~icis
PURPURA1 ~e f. 1) culoare rosie-inchisa, care bate in violet; porfira. 2) Substanta coloranta de o astfel de culoare, preparata pe cale sintetica (in trecut fiind extrasa din sucul unor moluste); porfira. 3) Stofa plusata, de pret, vopsita cu aceasta substanta; porfira. 4) Haina confectionata din astfel de stofa si purtata in trecut de regi, imparati sau domnitori; porfira. /<lat., fr. purpura
A SE RUMENI ma ~esc intranz. 1) A se inrosi usor; a deveni rumen; a se imbujora. 2) (despre unele fructe sau legume) A intra in faza de maturitate, capatand o culoare rosia-tica. 3) (despre carne, copturi etc.) A capata o culoare rosie-inchisa (sub actiunea focului). 4) pop. A aplica un strat subtire de fard pe buze si pe obraji; a se da cu rumeneala; a se sulimeni. /Din rumen
SILICIU n. Metaloid sub forma de cristale de culoare cafenie-inchisa, intrebuintat, mai ales, in metalurgie si la fabricarea semiconductoarelor. /<fr. silicium
TURBA ~e f. geol. Carbune inferior de culoare cafenie-inchisa sau neagra, format prin descompunerea lenta a plantelor din mlastini si intrebuintat drept combustibil si ca ingrasamant. [G.-D. turbei] /<fr. tourbe
A SE UMBRI ma ~esc intranz. 1) A sta la umbra; a se afla sub umbra; a se adumbri. 2) fig. A deveni mai inchis la culoare; a se intuneca. S-a umbrit la fata de durere. /Din umbra
VANAT vanata (vineti, vinete) Care este de culoare albastra-inchisa, batand in violet. 2) (despre persoane) Care a capatat o culoare albastra-inchisa, batand in violet; invinetit. 3) (despre pene sau par de animale) Care are o culoare cenusie cu nuanta de albastru. /<lat. venetus
WOLFRAMIT n. Minereu de culoare bruna-inchisa, din care se extrage wolframul. /<germ. Wolframit, fr. wolframite
AVOCADO s.n. Fruct exotic, comestibil, de mare valoare nutritiva, avand forma de para, de culoare verde-inchis, cu un sambure mare cat o nuca la mijloc. Taiat in jumatati de-a lungul, se obtin un fel de barchete ce pot fi umplute cu diverse delicatese (fructe de mare, paste picante) si servite drept gustare; exista si o varietate fara sambure, utilizata in special pentru prepararea cocteilurilor; fr. avocat; engl. avocado, alligator pear; germ. Avocado.
NISETRU, nisetri, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), prezent in Marea Neagra si Marea Caspica si in fluviile aferente, de pana la 2 m lungime si o greutate de pana la 100 kg, de la care se obtin icre negre cu bobul mare, de 3-3,5 mm diametru, de culoare cenusie-inchisa (Acipenser guldenstaedti). – V. sturion
GRAFIT s.n. Carbon natural (in stare aproape pura) de culoare cenusie-inchisa, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite].
MACASAR s.m. (Bot.) Eben de culoare brun-inchis cu vine negre, originar din Indonezia. [< fr. macassar, cf. Makassar – oras in Indonezia].
MELANO- Element prim de compunere savanta, cu semnificatia „negru”, „de culoare bruna-inchisa”. [Var. melan-. / < fr. melano-, it. melano-, cf. gr. melas, melanos – negru].
MORION2 s.n. Varietate de cuart de culoare brun-inchis, folosita la confectionarea bijuteriilor. [Pron. -ri-on. / < fr. morion, cf. sp. morra – crestetul capului].
PURPURA s.f. 1. Materie coloranta de un rosu-inchis, pe care cei vechi o extrageau din cosenila. 2. (culoare) rosu-inchis. ◊ Purpura retiniana = substanta fotosensibila de culoare rosie, care se gaseste in celulele cu bastonas de pe retina. 3. Stofa plusata vopsita cu purpura. ♦ Haina regeasca, imperiala facuta dintr-o astfel de stofa; hlamida. ♦ (Fig.) Demnitatea de imparat sau de consul in vechea Roma; (mai tarziu) demnitatea suveranilor si a c**********r. 4. Eruptie de pete rosii pe piele si mucoase datorita unor mici hemoragii. [Pl. -re, -ri. / < lat. purpura, cf. fr. pourpre].
TORIU s.n. Metal radioactiv de culoare cenusie-inchisa, intrebuintat la fabricarea sitelor pentru lampile care lumineaza cu gaz aerian, pentru activarea filamentelor tuburilor electronice etc. [Pron. -riu, scris si thoriu. / < fr. thorium].
CINABRU s.n. Sulfura naturala de mercur, de culoare rosie. ♦ culoare rosie-inchisa. [< it. cinabro, cf. fr. cinabre].
CORNALINA s.f. Varietate de agat translucida, de culoare rosie-inchisa. [< fr. cornaline].
codalbel, -ea, codalbei, -ele, adj. (reg.) 1. (animal) care are coada sau varful cozii de culoare alba, iar restul de culoare mai inchisa. 2. (om) cu parul blond; balai.
DURAMEN s.n. Partea centrala a trunchiului unui arbore, de culoare mai inchisa si de densitate mai mare decat alburnul. [< lat. , fr. duramen].
HELIOTROP2 s.m. 1. Materie coloranta solubila in apa, folosita la vopsitul bumbacului. 2. Varietate de silice de culoare verde-inchisa, din care se fac obiecte ornamentale. [Pl. -pi, (s.n., rar) -puri. / < fr. heliotrope].
HEMATOPORFIRINA s.f. (Biol.) Substanta de culoare rosie-inchisa, rezultata din degradarea hemoglobinei. [< fr. hematoporphyrine].
NIMBOSTRATUS s.m. Formatie de nori dispusi intr-un strat neintrerupt, cenusiu-inchisi la culoare, care aduc ploaie sau ninsoare de lunga durata. [< fr. nimbo-stratus].
OFIT s.n. Varietate de marmura de culoare verde-inchisa, cu striatii galbene. [< fr. ophite, germ. Ophit].
stirigoaica, stirigoaice, s.f. (reg.) planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori de culoare purpurie-inchisa, care creste prin fanete si prin paduri; iarba-serpeasca, spanz-negru.
PICRIT s.n. (Geol.) Roca magmatica de origine vulcanica, de culoare verde-inchis sau neagra. [< fr. picrite, cf. germ. Pikrit].
comur (-ra), adj. – inchis la culoare. Origine necunoscuta. Se foloseste in Dobr. Dupa Draganu, Dacor., IX, 208, din mag. komor „infiorator”, solutie ce nu convine nici semantic nici geografic.
TECTITA s.f. (Geol.) Material cu aspect sticlos, sub forma de granule rotunjite, transparente, de obicei de culoare albastra-inchisa sau verde. [< fr. tectite].
TUIA s.f. (Bot.) Arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-inchisa, avand coroana piramidala si ramurile intinse orizontal; arborele vietii. [Pron. tu-ia, pl. invar. / < fr. thuya].
TURCHIN, -A adj. De culoare albastra-inchisa si mata. // s.n. Varietate de turcoaza. [< fr. turquin, it. turchino].
ASPIDISTRA s. f. planta de apartament cu frunze late, lucioase, de culoare verde inchis, din familia liliacee. (< fr., lat. aspidistra)
BISTRU adj. inv., s. n. (de) culoare brun-inchis. (< fr. bistre)
BLEUMARIN adj. inv., s. n. (de) culoare albastru-inchis. (< fr. bleu / a la / marine)
BORDO I. s. m. varietate de struguri cu boabele mari, negre. ◊ vin rosu din regiunea Bordeaux. II. adj. inv., s. n. (de) culoare rosu-inchis. (< fr. bordeaux)
BRUN, -A I. adj., s. n. (de) culoare cafeniu-inchis. II. adj., s. m. f. (om) cu parul negru si ten negricios; brunet, oaches. (< fr. brun)
CINABRU s. n. 1. sulfura naturala de mercur, rosie. 2. culoare rosie-inchisa. (< fr. cinabre)
GRAFIT s. n. carbon natural de culoare cenusiu-inchis, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare, ca lubrifiant, anticoroziv etc. (< fr. graphite)
HELIOTROP2 I. s. m. 1. materie coloranta solubila in apa, folosita la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop1. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglinda plana care reflecta razele Soarelui la o mare distanta. (< fr. heliotrope)
LIE-DE-VIN /li-do-ven/ adv. inv. de culoare rosu-inchis; mov. (< fr. lie-de-vin)
NIMBUS s. m. formatie de nori de altitudine mica, grosi, de culoarea cenusie-inchisa, care aduc ploaie. (< lat. nimbus)
PIRARGIRIT s. n. minereu de argint de culoare rosie inchisa si cu luciu adamantin. (< fr. pyrargyrite)
PURPURA1 s. f. 1. materie coloranta de un rosu-inchis, pe care cei vechi o extrageau din cosenila. 2. culoarea rosu-inchis. ♦ ~ retiniana = rodopsina. 3. stofa scumpa plusata vopsita cu purpura (1). ◊ haina regeasca, imperiala din astfel de stofa; hlamida. ◊ (fig.) demnitatea de imparat sau de consul in Roma antica; (mai tarziu) demnitatea regala, demnitatea de c******l. (< lat., fr. purpura)
STRATUS s. m. formatie de nori de culoare cenusie-inchisa, cu aspect de strat uniform, la altitudini intre 50 m si 2 km. (< fr., lat. stratus)
TUIA s. f. arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-inchisa, avand coroana piramidala si ramurile intinse orizontal; arborele vietii. (< fr. thuya)
TURCHIN, -A I. adj. de culoare albastra-inchisa si mata. II. s. n. varietate de turcoaza. (< fr. turquin)
VERMEIL VERMEI/ I. adj., s. n. (de) culoare rosu-inchis. II. s. m. argint aurit. (< fr. vermeil)
sepie (-ii), s. f. – 1. Molusca marina (Sepia officinalis). – 2. Vopsea, culoare cafeniu-inchis. – 3. Desen colorat cafeniu-inchis. Lat. sepia (sec. XIX).
vinat (vinata), adj. – 1. De culoare albastru-inchis, violet. – 2. Cenusiu gri, se zice despre parul cailor. – Mr. vinit, megl. vinat, istr. viret. Lat. venetus (Puscariu 1891; REW 9198; Rosetti, I, 172). – Der. vinataie (var. vinatare), s. f. (pata vinata pe corp; contuzie), cu suf. -aie, ca aparaie, vilvataie; vinecior, adj. (de culoare vinetie; nume de cal); vinetea, s. f. (albastrea, Cenataurea cyanus; ciuperca, Russula aurata, R. delica, Lactarius volemus, R. integra; planta medicala, Ajuga reptans), uneori si vinetica, cf. vinerita; vinetiu, adj. (livid, care bate in vinat); vinetie, s. f. (culoarea vinata, vinat); (in)vineti, vb. (a se face vinat; a deveni violet).
BORNIT (‹ fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfura dubla de cupru si fier, care contine calcopirita, calcozina si argint formata in faza hidrotermala sau pe cale metasomatica. Are culoare aramie inchisa, rosie si cu timpul se acopera cu o pelicula irizata albastra. Este utilizat ca min. de cupru.
BUCSAN, -A s. f. Varietate a rasei de bovine sura de stepa, dar mai robusta, de culoare mai inchisa si de talie mai mica.
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.
BROM s. n. Metaloid lichid, de culoare rosie-inchisa, toxic, cu miros patrunzator, intrebuintat in industria chimica, farmaceutica etc. – Fr. brome (<gr.).
CEGA (‹ scr.) s. f. Peste dulcicol, din familia acipenseridelor, raspindit in bazinul Dunarii, Rusia Centrala, de Sud si fluviile Siberiei; lung de c. 60-70 cm, de c. 4 kg, cu bot lung, mustati franjurate, fara solzi, cu placute osoase si scuturi, de culoare gri-inchis pina la gri-bej (Acipenser ruthenus).
JDER (‹ scr.) s. m. Mamifer carnivor din familia mustelidelor, cu blana pretioasa, de culoare brun-inchis, cu corpul de pana la 80 cm lungime, iar coada de 34-44 cm lungime (Martes martes). Se cunosc sase specii. Traieste in padurile Europei, V Siberiei si in America de Nord. ♦ Blana acestui animal.
CORB (lat. corvus) s. m. 1. Cea mai mare specie a ordinului paseriformelor din Romania (63-72 cm) si totodata a familiei corvidelor, omnivora, sedentara, prezenta in padurile umbroase din Carpati, cu cioc si picioare puternice, penaj negru cu reflexe metalice violacee, care poate imita glasul altor pasari; se imblinzeste usor (Corvus corax); monument al naturii. 2. Corb-de-mare alb = pasare marina, de c. 90 cm, care traieste in colonii, cu penaj alb si virful aripilor negru, care pescuieste in picaj, de la 30-40 m (cea mai mare distanta de procurare a hranei in acest mod) si are, pentru amortizarea socului, sub piele, o „saltea” de saci aerieni (Sulla bassana). 3. Corb-de-mare = peste teleostean cu corpul de c. 50 cm lungime, de culoare bruna-inchisa, cu capul mare si botul gros (Corvina umbra). Traieste in Marea Neagra.
RUBINIU, -IE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; rusu-inchis; rubinos. ♦ (Substantivat, n.) Vin rosu de culoarea rubinului. – Rubin + suf. -iu.
CIOCOLATIU ~e (~i) Care este de culoarea ciocolatei; cafeniu-inchis. [Sil. cio-co-la-tiu] /ciocolata + suf. ~iu
GRENA adj. invar. Care este de culoarea rodiei; rosu-inchis. /<fr. grenat
A SE INCHIDE ma inchid intranz. 1) (despre cai de comunicatie) A se termina pe neasteptate; a nu mai avea continuare; a se infunda. 2) (despre rani) A inceta de a mai supura (prinzand coaja). 3) A deveni mai intunecat (sub actiunea unor factori externi). culoarea s-a inchis. 4) (despre persoane) A se izola de tumultul vietii, traind in singuratate; a se retrage; a se pustnici; a se izola. S-a inchis in sine. 5) (despre unele flori) A-si strange petalele impreunandu-le. 6) (despre perspective, posibilitati etc.) A inceta de a mai fi real. /<lat. includere
PURPURIU ~ie (~ii) Care este de culoarea purpurei; rosu-inchis; visiniu; rubiniu. /purpura + suf. ~iu
RUBINIU ~e (~i) si substantival Care este de culoarea rubinului; rosu-inchis; visiniu; purpuriu. /rubin + suf. ~iu
SFECLIU ~e (~i) Care este de culoarea sfeclei; rosu-inchis. /sfecla + suf. ~iu
STANJENIU ~e (~i) Care este de culoarea stanjenelului; liliachiu-inchis; violet. /stanjen + suf. ~iu
SOFRANIU ~e (~i) Care este de culoarea sofranului; galben-inchis. /sofran + suf. ~iu
VIOLET2 ~ta (~ti, ~te) Care este de culoarea viorelelor; liliachiu-inchis; stanjeniu. /<fr. violet
GRENA adj. invar. De culoarea granatului; rosu-inchis. [< fr. grenat].
neftiu, neftie, adj. (inv.) de culoarea naftului; verde-inchis.
PURPURIU, -IE adj. De culoarea purpurii, rosu-inchis. [Pron. -riu. / < purpura + -iu].
RUBINIU, -IE adj. De culoarea rubinului; rosu-inchis. [Pron. -niu. / < rubin + -iu].
GRENA adj. inv., s. n. (de) culoarea granatului1; rosu-inchis. (< fr. grenat)
PURPURIU, -IE adj. culoarea purpurei, rosu-inchis. (dupa lat. purpureus)
HORNBLENDA, hornblende, s. f. Mineral in forma de cristale de culoare verde sau brun-inchis, cu luciu sticlos, format din silicati de magneziu, fier, calciu, aluminiu si alte metale. – Din germ. Hornblende, fr. hornblende.
MAGNETIT s. n. Minereu de fier de culoare neagra sau cenusie-inchis care se gaseste in roci eruptive si care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetita s. f.] – Din fr. magnetite.
CORNALINA s. f. Varietate de agat semitransparenta, de culoare de la rosu-inchis la rosu-trandafiriu, folosita ca piatra semipretioasa la bijuterii. – Din fr. cornaline, lat. cornalina.
TANTALIT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier si mangan, care cristalizeaza in sistemul rombic, de culoare neagra sau rosu-inchis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite.
BORDO adj. invar. Care este de culoarea visinei coapte; rosu-inchis. /<fr. bordeaux
BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus
VISINIU ~e (~i) Care este de culoarea visinei coapte; rosu-inchis; purpuriu; rubiniu. /visin + suf. ~iu
OLIGIST s.n. Varietate de hematit cu luciu metalic, de culoare neagra sau cenusie-inchisa; sanguina (1). [< fr. oligiste].
TANTALIT s.n. Oxid de tantal, de fier si de mangan, mineral cristalizat, de culoare neagra sau rosie-inchisa. [< fr. tantalite].
TANTALIT s. n. mineral cristalizat de fier si mangan, de culoare neagra sau rosie inchisa, din care se extrage tantalul1. (< fr. tantalite)
RENDZINA (‹ pol. {i}) s. f. Grupa de soluri intrazonale formate pe substrat calcaros, intr-un climat umed sau semiuscat, cu o fertilitate naturala mijlocie sau buna. Prezenta calcarului in substrat favorizeaza formarea humusului calcic, care da o culoare neagra sau brun-inchisa orizontului superior. Incluse in clasa cernisolurilor.
CANEPIU, -IE, canepii, adj. Care are infatisarea fuiorului de canepa; de culoarea semintei de canepa, cenusiu-inchis. – Canepa + suf. -iu.
CAFENIU ~e (~i) Care are culoarea cafelei; maro. ◊ ~-deschis bej. ~-inchis brun. [Sil. -fe-niu] /cafea + suf. ~iu
SPIC ~ce n. 1) Inflorescenta caracteristica gramineelor, alcatuita din mai multe flori mici dispuse pe o axa centrala. ◊ A da in ~ a incepe sa formeze spicul, sa se apropie de maturizare. ~ de zapada fulg de zapada ratacit printre picaturile de ploaie. 2) Varf al firelor de par mai lungi din blana unor animale (avand si o culoare mai deschisa sau mai inchisa decat a blanii). 3) Partea cea mai inalta a unui deal, a unui munte sau a unui acoperis. /<lat. spicum
CAPANTORTURA, capantorturi, s. f. Mica pasare calatoare, de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap1 + intort „intors” + suf. -ura.
JAD, jaduri, s. n. Piatra semipretioasa compusa din silicat natural de aluminiu, calciu si magneziu, de culoare alba-verzuie pana la verde inchis, cu luciu sticlos, folosita la confectionarea unor obiecte de arta. ◊ Obiect de arta facut din aceasta piatra. – Din fr. jade.
SEMITON, semitonuri, s. n. 1. (Muz.) Interval de o jumatate de ton; cel mai mic interval in gama diatonica. 2. Nuanta de culoare intermediara care face trecerea, in pictura si in artele decorative, de la un ton inchis la unul deschis al aceleiasi culori. – Din fr. semi-ton.
STRIGA, strigi, s. f. 1. (In superstitii) Fiinta imaginara inchipuita ca o femeie care chinuieste copiii mici, ia mana de la vaci etc. 2. Pasare rapitoare de noapte, de culoare galbena-roscata, cu pete brun-inchis, care se hraneste mai ales cu soareci (Tyto alba guttata). 3. Fluture mare cu pete albe pe aripi, asemanatoare cu un cap de mort, care zboara numai in amurg si care, cand este prins, scoate un zgomot ascutit ca un strigat; cap-de-mort (Acherontia atropos). – Lat. striga.
SEMITON ~uri n. 1) muz. Interval de o jumatate de ton; cel mai mic interval intre doua sunete alaturate. 2) Nuanta intermediara intre un ton inchis la altul deschis al unei culori. /<fr. semi-ton
SEMITON s.n. 1. Interval de o jumatate de ton. 2. Nuanta de culoare care face trecerea de la un ton inchis la unul deschis al aceleiasi culori. [Cf. it. semitono, fr. demiton].
SEMITON s. n. 1. cel mai mic interval din sistemul muzical temperat; interval de o jumatate de ton. ♦ ~ diatonic = semiton din doua trepte alaturate cu numiri diferite; ~ cromatic = semiton din doua trepte care au aceeasi denumire. 2. nuanta care face trecerea de la un ton inchis la unul deschis al aceleiasi culori. (< it. semitono, fr. semi-ton)
mohor (mohori), s. m. – Paring (Setaria glauca, Setaria viridis). Mag. mohar (Cihac, II, 516; Galdi, Dict., 94), cf. sb., cr. muhar, bg. mohor (Conev 46). – Der. mohorit, adj. (inv., rosu-inchis; sumbru, intunecat; intristat, melancolic), pentru culoarea spicului; mohori, vb. (a intrista a intuneca); mohorala (var. mohoreala), s. f. (obscuritate; neliniste, regret; monotonie); mohoriu, adj. (inv., rosu-inchis); mohoriti, vb. (inv., a vopsi in rosu); muhurel, adj. (cu pielea bruna).
CAPINTORTURA, capintorturi, s. f. Pasare mica de culoare cenusie-bruna, cu pete mai inchise, care isi rasuceste des si cu multa usurinta capul (Jynx torquilla). – Din cap1 + intort „intors” + suf. -ura.
MIDIE, midii, s. f. Molusca comestibila de mare, cu corpul inchis intre doua valve aproape triunghiulare, de culoare bruna-violacee (Mytilus edulis). [Acc. si: midie] – Din ngr. midi.
MOHORAT adj., adv. 1. adj. v. innorat. 2. adj. inchis, intunecat, sumbru, sur, (pop.) suriu. (O culoare ~.) 3. adj. v. incruntat. 4. adj., adv. v. imbufnat. 5. adj. v. dezolant.
INDIGO ~uri n. 1) Una dintre culorile de baza ale spectrului de lumina, situata intre albastru si violet; culoare intermediara intre albastru si violet. 2) Colorant albastru-inchis, extras dintr-un arbust exotic sau obtinut pe cale sintetica. 3) Hartie subtire colorata, tratata cu grafit, cu ajutorul careia se pot multiplica in procesul scrierii materiale; hartie-carbon. [Art. indigoul] /<fr., sp. indigo
A SE MOHORI ma ~asc intranz. 1) A deveni rosu-inchis (ca spicele mohorului). 2) A se inchide la culoare; a se intuneca. 3) (despre timp, cer) A se schimba in rau (devenind mai intunecos din cauza ingramadirii norilor); a se posomori; a se innora. 4) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se mahni; a se posomori; a se intrista; a se amari; a se scarbi. /Din mohor
conabiu (conabie), adj. – Rosu inchis, stacojiu. Tc. kunabi, din arab. ’unnabi „de culoarea unui fruct rosu” (Iogu, GS, V, 181). Este gresita explicatia lui Seineanu, II, 149, bazata pe tc. kunebi „de cinepa” si acceptata de DAR.
DALMATIAN, -A, dalmatieni, -e, s. m. si f. Specie de caine de talie mijlocie cu parul scurt de culoare alba cu numeroase pete mici negre sau maro-inchis. ♦ (Adjectival) Caine dalmatian. [Pr.: -ti-an] – Din fr. dalmatien.
INDIGO, indigouri, s. n., adj. invar. 1. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, cuprinsa intre albastru si violet. 2. Adj. Care are culoarea descrisa mai sus. 3. S. n. Materie coloranta albastru-inchis, extrasa din frunzele mai multor plante tropicale sau obtinuta sintetic din anilina sau din acid antranilic si folosita pentru vopsirea lanii si a bumbacului. 4. S. n. Hartie-carbon; plombagina. [Var.: indigou s. n.] – Din fr. indigo.
INTUNECAT, -A, intunecati, -te, adj. 1. intunecos (1). 2. Fig. Posac, trist, sumbru. 3. (Despre culori, p. ext. despre lucruri colorate) Care are o nuanta inchisa; inchis. – V. intuneca.
CITOCROMIE s.f. Procedeu rapid de tipar in patru culori, la care forma partiala de negru serveste la redarea efectelor de tonuri inchise. [Gen. -iei. / < fr. cytochromie, cf. gr. kytos – celula, chroma – culoare].
PIPIRIG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede si mlastinoase: a) planta cu tulpina inalta, cilindrica, de culoare verde si cu flori brune-roscate, ingramadite in spice la varful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) planta cu tulpina formata din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi inchis (Scirpus silvaticus); c) planta cu tulpina aspra si rigida, de culoare cenusie-verzuie sau albastruie, terminata cu un spic care are la capat un varf ascutit (Equisetum hiemale); d) planta erbacee perena cu tulpina triunghiulara, plina pe dinauntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele si cu inflorescentele compuse din 1-4 globusoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.
BRUN, -A (‹ fr.) adj., subst. 1. Adj., s. n. Cafeniu-inchis. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) cu parul negru, cu ten negricios; (om) brunet, oaches, smead, negricios. 3. S. f. Bruna de Maramures = rasa autohtona de taurine, formata (incepind din 1881) prin incrucisarea de absorbtie a animalelor din rasa de munte (mocanita) cu tauri schwyz; este de culoare bruna cu nuante de la brun-argintiu pina la brun-inchis, crescuta pentru productia mixta (lapte-carne).
ALTOSTRATUS s. m. formatie de nori pentru timpul inchis, la o altitudine medie de 3000-4000 m, in forma unui strat uniform, de culoare cenusie sau albastruie. (< fr. altostratus)
CITOCROMIE s. f. procedeu rapid de tipar in patru culori, la care forma partiala de negru serveste la redarea efectelor de tonuri inchise. (< fr. cytochromie)
CITOCROMIE, citocromii, s. f. Procedeu rapid de tipar in patru culori suprapuse, la care forma partiala de negru serveste la redarea efectelor de tonuri inchise. – Din fr. cytochromie.
inchis adj. 1. v. incuiat. 2. v. astupat. 3. v. infundat. 4. v. oprit. 5. v. incheiat. 6. v. imprejmuit. 7. v. arestat. 8. v. cicatrizat. 9. intunecat, mohorat, sumbru. (culoare ~.) 10. v. innorat. (Vreme ~.) 11. (FON.) (inv.) jos. (Vocale ~.)
SEPIA s. f. inv. tus cafeniu-inchis, din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificiala, in pictura sau in grafica. ◊ desen cu o astfel de culoare. (< fr. sepia)
PATA, pete, s. f. 1. Urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ Particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.
SEPIA s.f. invar. Tus cafeniu-inchis, provenit din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificiala si intrebuintat in pictura sau in grafica. ♦ Desen facut cu o astfel de culoare. [Pron. -pi-a. / < fr. sepia].
AFUMA, afum, vb. I. 1. Tranz. A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. Tranz. A umple cu fum un spatiu inchis pentru a distruge sau a alunga vietatile dinauntru. ♦ Intranz. A scoate fum. Soba afuma. 3. Tranz. si refl. A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) innegri de fum. ♦ Tranz. (Tehn.) A da sticlei o culoare fumurie in procesul de fabricatie. 4. Refl. (Despre mancaruri) A capata gust neplacut de fum (cand incepe sa se arda). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se imbata usor; a se ameti. – Lat. affumare (= adfumare).
CAMERA s.f. 1. Incapere intr-o cladire; odaie. ◊ Muzica de camera = compozitie muzicala facuta pentru un numar redus de instrumente. 2. Nume dat unor aparate sau dispozitive care se aseamana cu o incapere, cu o odaie. ◊ Camera obscura = a) incapere neluminata sau cu lumina de o anumita culoare, in care se lucreaza cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine pe un ecran imaginea rasturnata a unui obiect; camera fotografica = a) aparat fotografic; b) camera obscura; camera de combustie = incapere a motorului cu ardere interna, in care se aprinde amestecul de gaze. ♦ Tub inchis de cauciuc care se umple cu aer sub presiune si care se asaza pe roata sub anvelopa; balon de cauciuc al unei mingi de sport, in care se introduce aer sub presiune. 3. Adunare parlamentara constituita; institutie parlamentara. [< it. camera].
CAMERA s. f. I. 1. incapere intr-un apartament. ♦ muzica de ~ = muzica destinata unui numar redus de interpreti. 2. compartiment intr-un sistem tehnic (instalatie, masina, aparat). ♦ ~ obscura = a) incapere neluminata sau cu lumina de o anumita culoare, in care se lucreaza cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul caruia se obtine pe un ecran imaginea rasturnata a unui obiect; ~ fotografica = a) aparat fotografic; b) camera obscura de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii si transformarea ei in semnale video; ~ de combustie = incapere a motorului cu ardere interna in care se aprinde amestecul de gaze. II. tub inchis de cauciuc care se umfla cu aer si care se asaza pe roata sub anvelopa. ◊ balon de cauciuc al unei mingi de sport. III. 1. adunare parlamentara constituita; organ suprem al puterii de stat. 2. (ec.) institutie avand ca obiectiv sprijinirea activitatii dintr-un anumit domeniu. (< it. camera)
