HALER s.m. Moneda divizionara in Cehia si Slovacia, a suta parte dintr-o coroana. (din ceh. haler, slovac. halier < v. ceh. haler < germ. de sus medie hallœr, haller = fosta moneda divizionara din spatiul germanic (> germ. Heller) < Schwabisch Hall (n.pr. = localitate langa Stuttgart, unde erau batute monezile, incepand cu anul 1208)) [et. AHDEL, WDW]

GAON subst. 1. Conducator spiritual si intelectual al evreimii post-talmudice din Babilon, incepand cu anul 589 d. Hr. si pana la mijlocul sec. 11; conducator al academiilor iudaice de la Sura si Pumbedita. 2. Titlu onorific acordat unor eminenti ganditori evrei.

ANALELE ACADEMIEI ROMANE, publicatie anuala a Academiei Romane in care sint consemnate aspectele cu caracter general, stiintific, organizatoric si administrativ: adunarile generale, alegerile de noi membri, membrii decedati, structura si componenta Academiei si a conducerii sale, manifestarile stiintifice organizate de sectiile, filialele, comisiile si institutele de cercetare ale Academiei, acordarea premiilor anuale, discursurile de receptie, sarbatoriri, aniversari si comemorari ale unor personalitati si evenimente importante din istoria poporului roman, a stiintei si culturii romanesti si universale. Au aparut incepind cu anul 1869, tomul I cuprinzind sesiunile anilor 1867, 1868 si 1869, in mai multe serii: 1869-1878, 1879-1921, 1921-1946, 1948-1986; volumele pe anii 1946-1948 si 1987-1989 se afla in curs de elaborare si publicare. Pentru perioada 1878-1920 exista un indice bibliografic de nume si materii. Cu anul 1990 incepe editarea unei noi serii a A.

REVUE DES ETUDES SUD-EST EUROPEENNES [revu dez etud sud-est oropeen], revista editata de Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Romane. Apare la Bucuresti, de patru ori pe an, incepand cu 1963. Este succesoarea publicatiei „Revue Historique du Sud-Est Europeen”.

ERA ~e f. 1) Perioada de timp indelungata care porneste de la un anumit eveniment sau fapt, constituind punctul de la care an style='color:white;background:green'>incepean> numaratoarea anilor. 2) Perioada de timp din dezvoltarea istorica a omenirii sau a universului, marcata de anumite evenimente importante sau caracterizata printr-o anumita stare de lucruri; epoca. 3) Subdiviziune a timpului geologic din care consta istoria Pamantului. [G.-D. erei] /<fr. ere, lat. aera

ERA s.f. 1. Epoca, perioada istorica marcata de un eveniment deosebit, de la care se an style='color:white;background:green'>incepean> numaratoarea anilor. ♦ Epoca de la care an style='color:white;background:green'>incepean> o noua ordine a lucrurilor. 2. Fiecare dintre marile diviziuni ale timpurilor geologice. [< fr. ere, it. era, cf. lat. aera – epoca].

ERA s. f. 1. perioada istorica marcata de un eveniment deosebit, de la care se an style='color:white;background:green'>incepean> numaratoarea anilor. ◊ epoca de la care an style='color:white;background:green'>incepean> o noua ordine a lucrurilor. 2. (geol.) fiecare dintre marile diviziuni ale istoriei Pamantului. (< fr. ere, lat. aera)

AB URBE CONDITA (an title="limba latina; latinesc; (precedat de o cifra) latitudine">lat.an>) de la intemeierea orasului – Romanii an style='color:white;background:green'>incepean>au numararea anilor de la intemeierea Romei (753 an title="inainte de Hristos">i. Hr.an>).

DENTITIE, dentitii, s. f. Totalitatea dintilor mamiferelor, caracteristica, dupa structura si numar, unui tip de regim alimentar. Dentitie de carnivor. ♦ Proces de formare si de aparitie a dintilor la copii si la puii animalelor mamifere. Dentitie intarziata. ◊ Dentitie de lapte = dentitie formata din 20 de dinti, care apare, la copii, intre 6 luni si 3 am. Dentitie definitiva = dentitie formata din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari si 16 molari, care apare incepand de la 6-7 ani. ♦ Modul in care sunt asezati dintii. [Var.: dentitiune s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis.

INCEPUT ~uri n. 1) v. A incepe. 2) Prima realizare intr-un domeniu de activitate; debut. A avut un ~ bun. 3) Parte care incepe sau cu care incepe ceva. ~ul anului. ◊ De la ~ din capul locului; din prima clipa. La ~ a) in stadiul initial; b) mai intai; in primul rand. 4) inv. Punct de plecare; obarsie; origine. A marca ~ul scrisului roman. /v. a incepe

an m. (lat. annus, it. pg. anno, pv. fr. cat. an, sp. ano). Timpu cit se invirteste pamintu in prejuru soarelui. A fi de atitia ani, a avea cutare etate. A fi mare sau mic de ani, a fi mare sau mic in etate. An adv. Anu trecut, acu un an: asa a fost si an. La anu, la anu viitor, (si iron.) nici-odata: ai sa capeti la anu! An tart, acu doi ani in urma. An cu an sau (mai rar) an de an, in fie-care an pe rind: datoria a crescut an cu an. – Anu crestinesc incepe la 1 Ianuariu si are 12 luni de cite 30 si 31 de zile, afara de Februariu, care are 28, iar din 4 in 4 ani 29. Anu turcesc are 12 luni lunare de cite 29 si 30 de zile. Epoca inceputului anului a variat la toate popoarele; Egiptenii, Haldeii, Persii s. a. incepeau anu la echinoctiu de toamna (21 Septembre), alte popoare la solstitiu de iarna, altele la cel de vara. La Franceji, la suirea lui Carol IX, incepea la Paste. Un edict al acestuia, la 1564, ordona sa inceapa la 1 Ianuariu, data pur civila. Anu financiar sau bugetar incepe la 1 April, cel scolar, de de ordinar [!], la 1 Septembre.

CUATERNAR, perioada a erei Cenozoice, divizata in Pleistocen si Holocen, corespunzatoare ultimelor doua milioane de ani, al carei inceput este marcat de accentuarea racirii climatului, culminind cu formarea unor imense calote glaciare. In N Europei s-au succedat patru glaciatiuni importante: Gunz, Mindel, Riss, Wurm, separate prin perioade de relativa incalzire, oscilatiile climatice fiind ilustrate prin extinderea, respectiv restringerea florei si faunei. In an title="(urmat de un nume propriu) campie">C.an> s-au desfasurat cele mai recente faze tectogenetice ale ciclului alpin insotite de magmatism si a avut loc evolutia hominidelor, de la specia ancestrala H**o habilis la H**o sapiens sapiens. Se mai numeste antropogen.

ciclu n., pl. uri si e (vgr. kyklos, ruda cu lat. circus, cerc, inel). Period [!] dupa care aceleasi fenomene astronomice se reproduc in aceiasi ordine: ciclu lunar, solar. Grup, sir, serie (de poeme epice cu acelasi subiect, de conferente [!], s. a.): ciclu breton. – Ciclu lunar e de 10 ani, dupa care fazele lunii revin la aceleasi epoci. Se mai numeste si numar de aur, fiind-ca Atenienii, entuziasmati de aceasta descoperire, datorita astronomului Metone (432 in ainte [!] de Hristos), insemnara cu litere de aur pe table de marmura proprietatile ciclului lunar. – Ciclu solar e de 18 ani, dupa care anu an style='color:white;background:green'>incepean> cu aceleasi zile. Era crestineasca incepind in al zecelea an al ciclului, daca vrei sa afli numaru ciclului unui an, adaugi 9 la anu de care e vorba si imparti suma pin [!] 28.

INTREG² ~eaga (~egi) 1) A carui integritate nu este atinsa; integral. Paine ~eaga. Lan ~. Text ~. ◊ Numar ~ numar care nu contine o fractie. 2) (mai ales inaintea cuvantului determinat) Care cuprinde ceva in totalitatea sa; caruia nu-i lipseste nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga scoala. ~ echipajul. ~eaga livada. ◊ Pe de-a-ntregul in intregime; cu totul. 3) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; tot. anul ~. Noaptea ~eaga. 4) (despre persoane) Care nu are infirmitati (fizice sau psihice); fara nici o leziune; teafar. Om ~. ◊ Cu mintea ~eaga (sau ~ la minte) sanatos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra

TOT¹ toata (toti, toate) 1) (preceda cuvantul determinat) Care este cuprins in intregime; intreg. ~ satul. ◊ In toata libertatea in libertate deplina. 2) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; intreg. ~ anul. 3) Care indica o cantitate in totalitatea ei; cat exista de fapt. Toti banii. ◊ A vari(sau a baga) pe cineva in toti sperietii a speria foarte tare pe cineva. 4) (precedat de prepozitia de) Care este la cel mai inalt grad. Tanar de ~. 5) la sing. Fiecare; oricare. ~ omul stie. ◊ In ~ anul in fiecare an. Peste ~ (locul) oriunde; pretutindeni. /<lat. totus

INDICTIUNE, indictiuni, s. f. (Livr.) Convocare pentru o zi anumita a unui conciliu; indicatie pentru o anumita zi. ◊ Indictiune romana = perioada de cincisprezece ani care separa in vechea Roma, incepand cu domnia imparatului Constantin, doua majorari extraordinare de impozite. ♦ Perioada conventionala de cincisprezece ani. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. indiction, lat. indictio, -onis.

INDICTIUNE s.f. (Liv.) Convocare pentru o zi anumita a unui conciliu; indicatie pentru o anumita zi. ◊ Indictiune romana = perioada de cincisprezece ani care separa in vechea Roma, incepand cu domnia imparatului Constantin, doua ridicari extraordinare de impozite. ♦ (Astr.) Perioada conventionala de cincisprezece ani. [Pron. -ti-u-. / cf. lat. indictio, fr. indiction].

MEOTIan n. Stadiu de inceput al pliocenului. [Sil. me-o-ti-an] /<fr. meotien

OBERRAMMERGAU [o:bəramərgau], localitate in Germania (Bavaria), in Alpii Bavariei. la 840 m alt., la SV de Munchen; c. 5 mii loc. incepand din 1634, aici au loc, din 10 in 10 ani, reprezentatii populare avand ca tema patimile lui Iisus Hristos. Katherinenkirche (1736-1742), in stil rococo.

ANDROPAUZA ~e f. Diminuare a activitatii s*****e la barbat, incepand cu o anumita varsta; climacteriu masculin. [Sil. an-dro-pa-u-] /<fr. andropause

CRONICA anONIMA RACOVITEanA, cronica a doi autori anonimi care continua letopisetul lui Miron Costin, relatind evenimente din istoria Moldovei, cuprinse intre anii 1661 si 1729. Partea a doua a cronicii, care an style='color:white;background:green'>incepean> cu 1705, are in centru domniile lui Mihai Racovita, pe care-l prezinta in mod favorabil.

MUCARER, mucareruri, s. n. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) 1. Firman de confirmare a domnilor romani de catre Poarta Otomana. 2. Suma de bani platita Portii Otomane de catre domnii tarilor romanesti, incepand din sec. XVII, pentru a obtine la fiecare trei ani reinnoirea domniei. – Din tc. mukarrer.

ILIRIA (ILLYRIA), denumire data in Antichitate regiunii muntoase de pe tarmul de NE al M. Adriatice, cuprinsa intre raul Isonzo la N si G. Rijeka la E, locuita de triburile indo-europene ale ilirilor. Cucerita treptat de romani, incepand cu 219 i. Hr., si transformata in prov. romana (Illyricum) in anul 9 i. Hr., in componenta careia au intrat Dalmatia (Illyricum Superior) si Panonia (Illyricum Inferior). Din secolul 6, a fost populata de slavi, care au schimbat radical fizionomia etnica a tinuturilor si au creat aici formatiuni statale feudale timpurii.

LABELLE [ləbel], Patti (pe numele adevarat Patricia Holte) (an title="neutru; (urmat de o cifra sau de un nume de localitate) nascut">n.an> 1944), cantareata americana de soul. Fondatoare, la inceputul anilor ’60, a grupului feminin afro-american „The Blue Belles” („Lady Marmalade”). In 1977, isi an style='color:white;background:green'>incepean> cariera solistica (11 albume solo).

ERA, ere, an title="substantiv feminin">s. f.an> 1. Perioada istorica ce an style='color:white;background:green'>incepean> cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se porneste numaratoarea anilor. 2. Epoca (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din an title="limba franceza">fr.an> ere, an title="limba latina">lat.an> aera.

PARGA an title="substantiv feminin">s. f.an> 1. Faza de inceput a coacerii unor fructe, legume sau cereale, inainte de maturizare; starea fructelor, a legumelor si a cerealelor in aceasta faza. ◊ an title="locutiune adjectivala">Loc. adj.an> In parga = aproape copt. ◊ an title="expresie">Expr.an> A da in parga (sau in parg) = a an style='color:white;background:green'>incepean> sa se coaca, sa se parguiasca. 2. (an title="invechit">Inv.an> si an title="regional">reg.an>; colectiv) Cele dintai fructe sau roade dintr-un an; roade timpurii. [an title="varianta">Var.an>: parg an title="substantiv neutru">s. n.an>] – Din an title="limba slava (veche)">sl.an> pruga.

colibas m. Care locuieste intr´o casuta de aspectu unei colibe, ca unii tarani odinioara: mojicii sint carii lacuiesc prein locure osebite si pustii, carii se cheama venetici sau colibasi (Prav. MB.); vecinii erau la inceput colibasi si datoreau boierului claca (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 59). Sfintu Ion Colibasu, un sfint sarbat [!] la 15 Ian.

RAZBOIUL DE 7 anI (1756-1763), razboi purtat intre Marea Britanie, Prusia si Portugalia, pe de o parte, si Franta, Austria, Rusia, Suedia, Saxonia si Spania, pe de alta parte. A izbucnit ca urmare a ascutirii luptei dintre anglia si Franta pentru colonii si a inaspririi antagonismelor dintre Prusia, pe de o parte, si Franta, Austria si Rusia, pe de alta parte. Razboiul s-a purtat, in Apus, pe mare si in coloniile din America de Nord, intre Franta si Marea Britanie, iar in centrul Europei intre armatele coalizate ale Frantei, Austriei si Rusiei impotriva Prusiei. Razboiul s-a incheiat in 1763 prin pacile de la Paris (intre Franta si anglia) si de la Hubertusburg (intre Prusia, Austria si Rusia, care-si schimbase, in ultimul an la razboiului, atitudinea fata de Prusia). In urma acestui razboi a slabit considerabil puterea coloniala si comerciala a Frantei, a inceput suprematia maritima a Marii Britanii, iar Prusia si-a consolidat preponderenta in randul statelor germane.

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota Marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de Stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.

SAPTAManA, saptamani, an title="substantiv feminin">s. f.an> Perioada de sapte zile consecutive, care se socoteste (la noi) de luni dimineata pana duminica seara si care se repeta de cincizeci si doua de ori intr-un an; an title="prin generalizare">p. gener.an> perioada de sapte zile consecutive. ◊ (In cultul religiei crestine) Saptamana Mare (sau a Patimilor) = ultima saptamana inainte de Pasti. Saptamana luminata (sau alba) = saptamana care an style='color:white;background:green'>incepean> cu duminica Pastilor. Saptamana branzei = prima saptamana din postul Pastilor, in care Biserica ortodoxa permite sa se manance lapte si derivatele lui. ◊ an title="expresie">Expr.an> A fi (sau a intra) in saptamana oarba (sau chioara) = a nu-si da seama de realitate, a actiona pe negandite. ♦ (Cu determinari in genitiv) Interval de sapte zile consacrat in mod oficial unei anumite activitati. Saptamana cartii. ♦ (La an title="plural">pl.an>) Timp nedeterminat, cuprinzand un numar mare de zile. – an title="limba latina">Lat.an> septimana.

BOBOC, boboci, an title="substantiv masculin">s. m.an> 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care an style='color:white;background:green'>incepean> sa se deschida. 2. Pui de gasca sau de rata. ◊ an title="expresie">Expr.an> A paste (sau a pazi) bobocii = a-si pierde vremea degeaba. A da (mancare) la boboci = a vomita. ♦ an title="figurat">Fig.an> Incepator intr-un domeniu; om lipsit de experienta; ageamiu; an title="prin restrictie">p. restr.an> recrut; student in primul an. – Din an title="limba neogreaca">ngr.an> bubuki.

NERO (Tiberius Claudius Drusus Germanicus) (pe numele adevarat Lucius Domituis Claudius N.), imparat roman (54-68 d. Hr.), ultimul din dinastia iulio-claudica. A instituit o guvernare autoritara si cruda, soldata cu asasinate, printre care cel al mamei sale Agrippina, al fratelui sau Britannicus, al sotiei sale Octavia si al lui Seneca, profesorul si mentorul sau. In ultimii ani ai domniei a avut numeroase aparitii grotesti in public in calitate de conducator de care de curse, cantaret si actor, impunand adulatia, prin teroare, din partea apropiatilor sai si neglijand problemele statului. In timpul sau, un urias incendiu a mistuit Roma (64 d. Hr.); banuit de acest fapt, N. a dat vina pe primii crestini, incepand persecutiile impotriva lor. S-a sinucis dupa izbucnirea rascoalei legiunilor din Spania si Africa.

MATCA, matci, an title="substantiv feminin">s. f.an> I. 1. Albie (minora) a unei ape curgatoare; pat², fagas, vad, albie. ◊ an title="expresie">Expr.an> A reveni la (sau a reintra in) matca = a reveni la starea obisnuita a lucrurilor, a-si relua cursul normal. A readuce (pe cineva) la matca = a readuce (pe cineva) la calea cea buna. ♦ (Rar) Izvor al unei ape curgatoare. 2. an title="figurat">Fig.an> Origine, obarsie, inceput, izvor; an title="prin specializare">spec.an> loc de nastere; familie, neam din care se trage cineva. 3. Parte a navodului in care se strang pestii cand navodul este tras din apa; matita. II. 1. Albina femela mai mare decat albinele lucratoare, care depune oua; regina, mama. ◊ an title="expresie">Expr.an> Ca un roi fara matca = dezorientat, zapacit, bezmetic. 2. (an title="regional">Reg.an>) Stup de cel putin un an, care a roit o data sau de mai multe ori; roi². III. Parte din foile unui chitantier, bonier, dosar etc. care ramane dupa ce s-au rupt partile (sau foile) detasabile; cotor. – Din an title="limba bulgara">bg.an>, an title="(limba) sarba, croata">scr.an> matka.

RAZBOIUL DE TREIZECI DE anI (1618-1648), razboi intre principii protestanti din Imperiul Romano-German, pe de o parte, si principii catolici si imparat, pe de alta parte, transformat apoi intr-un razboi european general. In acest razboi, imparatul urmarea intarirea Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana sub steagul catolicismului, iar principii, fara deosebire de credinta religioasa, voiau sa-si intareasca independenta lor fata de imparat, mentinand faramitarea Germaniei. A inceput cu rascoala Cehiei impotriva dominatiei habsburgice. In cursul razboiului s-au constituit doua tabere: blocul Habsburgilor (Habsburgii spanioli si austrieci, principii catolici germani, sprijiniti de Papalitate, si Polonia) si coalitia antihabsburgica (principii protestanti germani, Franta, Suedia, Danemarca, sprijinita de Olanda, anglia si Rusia). In functie de interventia diferitelor state, razboiul s-a impartit in patru perioade: ceha (1618-1624), daneza (1625-1629), suedeza (1630-1634) si franco-suedeza (1635-1648). La acest razboi a participat si Transilvania, sub conducerea principilor Gabriel Bethlen si Gh. Rakoczi I, impotriva Habsburgilor. Razboiul s-a incheiat prin pacile de la Osnabruk si Munster (Pacea din Westfalia).

ALEXanDRU MACEDON (356-323 an title="inainte de Hristos">i. Hr.an>), rege al Macedoniei (336-323 an title="inainte de Hristos">i. Hr.an>). Fiu al lui Filip II si discipol al lui Aristotel. Dupa reprimarea rascoalei oraselor grecesti, initiata de Teba (335 an title="inainte de Hristos">i. Hr.an>), a inceput lunga campanie impotriva an title="Imperiu -- atunci cand este urmat de alt cuvant">Imp.an> Persan. A trecut Helespontul, a invins armata persana la Granicos (334 an title="inainte de Hristos">i. Hr.an>) si Issos (333 an title="inainte de Hristos">i. Hr.an>) si a cucerit Fenicia si Egiptul. Dupa Batalia decisiva de la Gaugamela (331 an title="inainte de Hristos">i. Hr.an>) impotriva lui Darius III, a cucerit (330-327 an title="inainte de Hristos">i. Hr.an>) provinciile din centrul an title="Imperiu -- atunci cand este urmat de alt cuvant">Imp.an> Ahamenid: Babilonul, Susa, Ecbatana, Persepolis. Dupa campania din N Indiei (327-326 an title="inainte de Hristos">i. Hr.an>) a murit la Babilon in virsta de 33 de ani. Intemeietor a peste 70 de orase care-i poarta numele. Domnia lui A. marcheaza inceputul perioadei elenistice. Dupa moartea sa, vastul imperiu a fost impartit intre generalii sai, denumiti, diadohi.