BISA, bisez, vb. I. Tranz. 1. A repeta o parte a programului artistic la cererea publicului. 2. A cere din sala sa se execute inca o data o parte dintr-un program artistic. – Din fr. bisser.

DA CAPO loc. adv. (Indica repetarea unei lucrari muzicale sau, p. ext., a unei actiuni, operatii din alte domenii) De la inceput, din nou, inca o data. ◊ Da capo al fine, indica repetarea unei lucrari muzicale, p. ext. si a altor actiuni, de la inceput la sfarsit. – Din it. da capo.

IZNOAVA, iznoave, s. f. (Pop.) 1. Lucru nou, noutate; nascocire. ◊ Loc. adv. De iznoava = din nou, de la capat, inca o data. 2. Pozna, gluma, ghidusie; minciuna, scornitura. – Din sl. izu nova „din nou”.

INNOI, innoiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) face ca nou (inlocuind ce era vechi, uzat); a (se) reface, a (se) repara. ♦ Tranz. A pune un lucru nou in locul altuia vechi; a primeni, a schimba. ♦ Refl. A se imbraca cu ceva nou. 2. Refl. Fig. A se improspata, a se redestepta, a se regenera. 3. Tranz. A face inca o data, a relua o actiune. ♦ A prelungi valabilitatea unei autorizatii, a unui document. – In + nou.

RECOMENTA, recomentez, vb. I. Tranz. A comenta inca o data aducand argumente noi, facand observatii inedite. – Re¹- + comenta.

REACORDA, (1) reacord, (2) reacordez, vb. I. Tranz. 1. A acorda inca o data ingaduinta, favoare, avantaje cuiva. 2. A acorda din nou un instrument muzical dezacordat. [Pr.: re-a-] – Re¹- + acorda.

REACORDAT, -A, reacordati, -te, adj. 1. Care a fost dat, acordat inca o data. 2. (Despre instrumente muzicale dezacordate) Acordat din nou. [Pr.: re-a-] – V. reacorda.

REINNOI, reinnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a innoi inca o data. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre actiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reincepe. ♦ (Despre suferinte) A face sa reapara, a starni din nou, a rascoli, a improspata. 5. Tranz. si refl. (Fig.) A (se) improspata. – Re¹ + innoi.

REJUDECA, rejudec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca inca o data pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Re¹- + judeca.

REJUDECAT, -A, rejudecati, -te, adj. 1. (Jur.; despre procese) Care s-a judecat din nou. 2. Care a fost judecat, gandit inca o data (pentru a fi aprofundat, corectat etc.). – V. rejudeca.

REALTOI, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi² inca o data o planta la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Re¹- + altoi².

REALTOIT, -A, realtoiti, -te, adj. Care a fost altoit inca o data. [Pr.: re-al-] – V. realtoi.

REPOVESTI, repovestesc, vb. IV. Tranz. A povesti inca o data, a mai spune o data ceva ce a fost povestit. – Re¹- + povesti.

REPOVESTIT, -A, repovestiti, -te, adj. Povestit din nou, povestit inca o data. – V. repovesti.

REBOTEZA, rebotez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) boteza inca o data (intr-o alta religie sau cu alt nume). – Re¹- + boteza (dupa fr. rebaptiser).

REBOTEZAT, -A, rebotezati, -te, adj. Care a fost botezat inca o data (intr-o alta religie sau cu alt nume). – V. reboteza.

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce inca o data (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, facut sau produs. ♦ A citi sau a spune inca o data un rol, o lectie, pentru a le retine, pentru a le fixa in memorie sau pentru a le intelege mai bine continutul; (despre artisti) a face exercitii pregatitoare in vederea unui spectacol sau a unei auditii publice, a face repetitia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenti) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (in care a ramas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se intampla inca o data (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (inv.) repeti vb. IV] – Din fr. repeter, germ. repetieren.

REPETAT, -A, repetati, -te, adj. Care este spus sau facut inca o data (sau de mai multe ori); care se repeta. – V. repeta.

RESLEFUIT, -A, reslefuiti, -te, adj. Care a fost slefuit inca o data. – V. reslefui.

RETUR, retururi, s. n. 1. Intoarcere, revenire (in punctul de plecare). ♦ Indicatie pentru serviciul postal pe un plic sau pe un colet, aratand ca obiectul trebuie inapoiat trimitatorului. 2. (Sport) Denumire data duratei unei competitii la care participa mai multe echipe care, dupa ce s-au intrecut o data fiecare, se intalnesc inca o data, in revansa. ♦ Intalnire sportiva revansa intre doua echipe, cu caracter eliminatoriu sau cu punctaj aditional. 3. (Tehn.) Conducta de intoarcere a agentului calorifer sau frigorifer dintr-o instalatie de incalzire, respectiv de racire, dupa ce acesta a trecut prin instalatie si a cedat sau a preluat caldura. – Din fr. retour.

RETRADUS, -A, retradusi, -se, adj. Tradus din nou, tradus inca o data. – V. retraduce.

RETRANSCRIS, -A, retranscrisi, -se, adj. Care a fost transcris inca o data. – V. retranscrie.

DA CAPO loc. adv. 1) muz. De la inceput. ◊ ~ al fine repetare integrala a unei lucrari muzicale. 2) Din nou; iarasi; inca o data. /Cuv. it.

IARASI adv. Din nou; inca o data; iar. /iara + suf. ~si

NOU¹ adv. : Din ~ a) de la inceput; b) inca o data; iarasi. /<lat. novus

POFTIM interj. 1) (se foloseste pentru a invita o persoana sa intre, sa se aseze sau pentru a i se inmana ceva). 2) (se foloseste cand cineva, nedeslusind cele spuse, cere sa i se repete inca o data). 3) (fiind precedat de interjectia ei, exprima indignare, ciuda, protest) Iaca na; (ei) uite; na-ti-o buna. /v. a pofti

A RECOMENTA ~ez tranz. A comenta inca o data, aducand argumente noi. /re- + a comenta

A REEXAMINA ~ez tranz. 1) (elevi, studenti etc.) A examina din nou. 2) (probleme, lucrari etc.) A cerceta din nou; a verifica inca o data; a revedea; a revizui. [Sil. re-e-xa-] /re- + a examina

A REPETA repet tranz. 1) A face sa se repete. 2) A enunta a doua oara (sau de mai multe ori). ~ rugamintea. 3) (roluri, lectii etc.) A reproduce de mai multe ori (pentru a fixa in memorie). 4) (anul de invatamant) A urma inca o data (nefiind promovat). /<fr. repeter, germ. repetieren

A SE REPETA ma repet intranz. A avea loc inca o data (sau de mai multe ori); a se produce din nou. /<fr. repeter, germ. repe-tieren

A REVEDEA revad tranz. 1) A vedea din nou. 2) (probleme, lucrari etc.) A cerceta din nou; a verifica inca o data; a revizui; a reexamina. /re- + a vedea

A REVIZUI ~iesc tranz. A cerceta din nou; a verifica inca o data; a revedea; a reexamina. ~ un cont. / fr. reviser

DACAPO loc. adv. (Muz.) De la capat, de la inceput; (p. ext.) din nou, inca o data. ◊ Dacapo al fine (indicand repetarea unei parti dintr-o bucata muzicala) = de la inceput pana la sfarsit. [< it. da capo].

preduce, preduc, vb. III (reg.) a (se) duce inca o data.

prolua, proiau, vb. I (reg.) a lua din nou, a lua inca o data.

REPETA vb. I. tr. A face, a spune, a produce inca o data (ceva ce a mai fost facut, spus sau produs mai inainte). ♦ A face repetitia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ refl. A se intampla din nou. [P.i. repet. / < fr. repeter, cf. lat. repetere].

DA CAPO loc. adv. (muz.) de la inceput; (p. ext.) din nou, inca o data. ♦ ~ al fine = de la inceput pana la sfarsit. (< it. da capo)

REJUDECA vb. tr. 1. a judeca din nou un proces. 2. a judeca inca o data pentru a inlatura erorile. (< re¹- + judeca)

REPETA vb. I. tr. a face, a spune (ceva) inca o data. ◊ a face repetitia unui rol (in teatru). II. refl. a se intampla din nou. (< fr. repeter, germ. repetieren)

ipac adv. – La fel, asijderea. Sl. i paky „si inca o data” (Cihac, II, 149; DAR). Sec. XVI, inv. slavism cultural.

ras- Prefix care arata ca actiunea unui verb revine la situatia dinainte (raspopi, rasgindi), se diversifica (rastalmaci) sau se intensifica (rasputea). Cind se foloseste cu repetitia vb. la forma sa simpla, echivaleaza cu „o data si inca o data”. Sl. razu „des-”. In unele cazuri s-a presupus posibilitatea de a reprezenta un lat. re-ex-, care poate n-ar fi necesara, desi pref. sl. e productiv in rom. Trebuie scris raz- inainte de b si m, v, ca in sl. Cf. Miklosich, Lexicon, 781; Tiktin; Rosetti, III, 70. Nu mai mentionam der. cu repetitie, care nu au circulatie independenta si al caror numar poate creste nelimitat.

ATAT², adv. 1. In asemenea masura, asa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... Atat... cat si... = si... si...; nu numai... ci (si)... Tot atat = acelasi lucru, tot una, egal; indiferent. Inca pe atat = (aproape) inca o data aceeasi masura, suma etc. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atat mi-a (sau ti-a etc.) fost = pana aici mi-a (sau ti-a etc.) fost viata, sanatatea etc.; cu asta s-a sfarsit. Atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca... Cu cat... cu atat sau cu atat... cu cat = pe masura ce... tot mai mult... Atat... atat... = in masura in care... Atat stiu, atat spun. 3. Pentru cea din urma oara, mai mult nu. Eu atat iti spun. [Var.: atata adv.] – Lat. eccum-tantum.

A NOVO (lat.) din nou; inca o data – Afacere judiciara trimisa a novo in fata altei instante.

ACADEMIE (‹ fr., gr.) s. f. 1. Societate de savanti, literati, artisti etc.; institutie superioara de cultura a carei misiune este sa contribuie la dezvoltarea stiintelor si artelor. Traditiile academice dateaza inca din antichitate (Academia platonica). A. au luat fiinta in a doua jumatate a sec. 15 in Italia, iar primele a. nationale au fost: Academia Franceza, 1635; Societatea Regala din Londra, 1662; Societatea de Stiinte din Berlin, 1700; Academia de Stiinte din Petersburg, 1725. 2. Nume dat unor scoli de invatamint superior.

ROMANIA 1. Denumire conventionala data de lingvisti si istorici terit. pe care sunt raspandite limbile si popoarele romanice; denumirea dateaza inca de la sfarsitul Antic., cand prin Romania se intelegea, in opozitie cu Barbaria, un terit. stapanit de romani au, mai tarziu. locuit de o populatie romanizata. 2. Denumire a Imp. Roman, Imp. Bizantin si apoi a Imp. Latin de Constantinopol (1204-1261).

IAR adv., conj. I. Adv. 1. inca o data, din nou; iarasi. 2. De asemenea, la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar, insa. 2. (Copulativ) Si. [Var.: iara adv., conj.] – Et. nec.

IAR¹ adv. 1) (indica repetarea unei actiuni, a unei stari) inca o data; din nou; iarasi. 2) pop. La fel; de asemenea; tot. [Monosilabic; Var. iara] /<Orig. nec.

bis adv. – 1. Repetat, a doua oara; se foloseste numai in enumerarile in care un numar determinat apare de doua ori. – 2. (Interj.) inca o data; se foloseste pentru a cere actorilor sau cintaretilor sa repete o parte din programul artistic. Fr. bis, din lat. bis. – Der. bisa, vb. (a repeta).

DEOCAMdata adv. Pana la momentul dat; pana acum; inca; pentru moment. ~ doarme. ~ n-a plecat. /de + o + cam + data

SEARA, seri, s. f. Parte de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; interval de timp cuprins intre sfarsitul zilei si momentul cand cineva isi incheie activitatea, se duce la culcare. ◊ Loc. adv. De cu seara = inca din timpul serii precedente; o data cu venirea serii, la inceputul serii. Catre (sau spre, inspre, pe) seara = cand se lasa seara. ◊ – Expr. Buna seara! formula de salut, la intalnire sau la despartire, in timpul serii. A da (cuiva) buna seara sau a-si lua (de la cineva) buna seara (sau seara buna) = a saluta (pe cineva) in timpul serii. ♦ (Adverbial; in forma seara) in timpul de la sfarsitul zilei, cand incepe sa se intunece; in fiecare zi cand incepe sa se intunece. – Lat. sera.

SEMIFINISAT, -A, semifinisati, -te, adj. Care se afla inca in stadiul de finisare, urmand a fi dat ulterior in vanzare sau in functiune. – Semi- + finisat.

TRECUT¹ s. n. 1. Timpul care s-a scurs (pana in prezent); intamplarile, faptele, starea de lucruri din acest timp. ◊ Loc. adj. si adv. Din trecut = de altadata, de odinioara, de demult. ◊ Loc. adv. In trecut = altadata, odinioara. ◊ Expr. A o rupe cu trecutul = a pune capat unei situatii sau unei stari de lucruri de care cineva se mai simte inca legat, a nu mai vrea sa stie de ceea ce a fost. 2. Denumire data grupului de timpuri (sau fiecaruia dintre timpurile) verbale care exprima o actiune savarsita inainte de momentul vorbirii sau inainte de un moment de referinta. – V. trece.

PLUS², (1, 2) plusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Ceea ce depaseste o cantitate data; prisos. ◊ Loc. adj. In plus = peste ceea ce este obisnuit; pe langa aceasta, pe deasupra. 2. S. n. (Mat.) Semn grafic in forma de cruce, care indica operatia de adunare (a marimilor intre care se gaseste) sau caracterizeaza numerele sau marimile pozitive (daca se gaseste inaintea acestora). (Cu valoare de prepozitie) Cinci plus trei fac opt. ◊ Plus infinit = simbol matematic care arata cresterea nelimitata a numerelor pozitive. ♦ Semn grafic in forma de cruce, care, pus pe langa o nota data scolarilor, ii mareste valoarea. ♦ Semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, si inca. – Din lat. plus.

CVADRATURA s.f. 1. (Mat.) Problema construirii unui patrat cu o arie data. ♦ Calculul unei integrale, necesar uneori pentru aflarea ariei unui domeniu plan marginit de o curba inchisa. ◊ Cvadratura cercului = a) problema (inca nesolutionata) a reducerii unui cerc la un patrat echivalent; b) (fig.) problema grea, imposibil de rezolvat. 2. (Astr.) Pozitie aparenta in care doi astri priviti de pe Pamant au fata de Soare o diferenta de longitudine de 90°. [Var. cuadratura s.f. / cf. fr. quadrature, lat. quadratura].

NECUNOSCUT, -A, necunoscuti, -te, adj., subst. 1. Adj. Care nu este cunoscut, despre care nu se stie nimic; p. ext. tainic, ascuns. ♦ (Despre scriitori, artisti, creatori) Extrem de putin cunoscut (si apreciat); obscur; anonim. 2. S. n. Ceea ce nu este (inca) cunoscut, ceea ce depaseste cunostintele omului. 3. S. f. (Mat.) Marime a carei valoare nu este cunoscuta si care trebuie aflata pe baza datelor problemei sau ale exercitiului. – Ne- + cunoscut.

bineface (-c, acut), – vb. (Inv.) A face binele. De la bine si face, compus ca in gr. εὐποιεῖν, sl. blagotvoriti, cf. lat. benefacere. Este forma inv., care supravietuieste in der., si a carei compunere se simte inca, astfel incit se poate spune indiferent binefacere sau facere de bine. – Der. binefacator, adj. (care foloseste, care face bine); binefacere, s. f. (fapta buna; ajutor dat cuiva).

inca adv. 1) Pana acum (pana atunci); in continuare. ~ dureaza. 2) (insotit de o negatie) Tot nu. ~ nu m-am dus. 3) De acum; deja. 4) In plus (peste ceea ce este); pe de-asupra. ~ o data. ◊ Ba ~ ba mai mult decat atat. (Si) ~ cum in mare masura; foarte tare. /<lat. unquam

CEATLAU ~ie n. pop. 1) Bat gros; ciomag; bata. 2) Lovitura data cu un astfel de bat. 3) Bucata de lemn cu care se strange prin rasucire legatoarea unei sarcini (de lemne, de paie etc.). 4) Bara de lemn, prinsa de inima carutei, la care se inhama inca un cal. [Sil. cea-tlau] /<ung. csatlo

TIGAN, -A, tigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoana ce face parte dintr-o populatie originara din India si raspandita in mai toate tarile Europei, traind in unele parti inca in stare seminomada. ◊ Expr. A arunca moartea in tigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca tiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se ineca ca tiganul la mal = a nu reusi, a esua intr-o actiune tocmai cand era pe punctul de a o duce la bun sfarsit. Tot tiganul isi lauda ciocanul, se spune despre cei care se lauda cu ceea ce le apartine. E invatat ca tiganul cu ciocanul (sau cu scanteia), se spune despre cei deprinsi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucaturi rele. II. Adj. (Rar) Tiganesc. – Din sl. ciganinu. Cf. rus. tagan.