ARIERAT, -A, arierati, -te, adj., s. m. si f. (Individ) care este inapoiat mintal, care este insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. arriere.

arierat (inapoiat mintal) adj. m., s. m. (sil. -ri-e-), pl. arierati; f. sg. arierata, pl. arierate

ARIERAT ~ta (~ti, ~te) Care este inapoiat mintal. /<fr. arriere

DEBIL ~a (~i, ~e) 1) (despre fiinte, organisme) Care are o constitutie lipsita de vigoare; firav; slab; plapand. 2) si substantival (despre persoane) Care se caracterizeaza prin slabe capacitati mintale; inapoiat mintal. /<fr. debile, lat. debilis

DEBIL, -A adj. Firav, slabut, plapand. ◊ Debil mintal = inapoiat mintal. ♦ (Fig.) Slab, vag, usor. [Cf. fr. debile, lat. debilis].

ARIERAT, -A I. adj., s. n. f. inapoiat mintal. II. adj. (despre un imprumut, o suma; si s. f. pl.) restant, nerambursat la scadenta. (< fr. arriere)

DEBIL, -A adj. 1. firav, slabut, plapand. ♦ ~ mintal = inapoiat mintal. 2. (fig.) slab, vag, usor. (< fr. debile, lat. debilis)

INAPOIERE, inapoieri, s. f. Actiunea de a (se) inapoia². ◊ Inapoiere mintala = dezvoltare mintala inferioara la un individ, fata de varsta pe care o are; insuficienta dezvoltare psihica si intelectuala a unui individ. – V. inapoia².

ARIERATIE s. f. (Med.) Inapoiere mintala. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. arrieration.

DEBILITATE, debilitati, s. f. Faptul de fi debil; stare de slabiciune a organismului, insotita de scaderea rezistentei la eforturi si la boli, datorita subnutritiei, unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintala = forma de inapoiere mintala, mai putin grava decat idiotia sau imbecilitatea, in care individul nu poate depasi insusirea cunostintelor corespunzatoare primelor patru clase elementare. – Din fr. debilite, lat. debilitas, -atis.

C*******M s. n. Boala, de obicei congenitala sau dobandita in primii ani de copilarie, cauzata de o dezvoltare insuficienta a creierului, asociata cu o insuficienta a glandei tiroide, care se manifesta prin tulburari in crestere, prin inapoiere mintala etc. ♦ Tampenie, idiotie, prostie. – Din fr. c********e.

DEBILITATE ~ati f. 1) Stare de debil; slabiciune fizica extrema. 2) Stare de insuficienta mintala; inapoiere mintala. /<fr. debilite, lat. debilitas, ~atis

RETARDAT, -A adj. (si s.m.f.) (Frantuzism) Ramas in urma; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; intarziat mintal; inapoiat; retardatar. [< retarda].

ARIERAT, -A adj., s.m. si f. inapoiat mintal. [Cf. fr. arriere].

ARIERATIE s.f. (Med.) Inapoiere mintala; tampenie. [< fr. arrieration].

DEBILITATE s.f. Slabiciune. ◊ Debilitate mintala = tulburare congenitala caracterizata printr-o dezvoltare tardiva si incompleta a inteligentei; inapoiere mintala. [Cf. fr. debilite, lat. debilitas].

ARIERATIE s. f. inapoiere mintala. (< fr. arrieration)

ARIERAT, -A, arierati, -te, adj. (Frantuzism) inapoiat mintal. [Pr.: -ri-e-] – Dupa fr. arriere.

INAPOIERE ~i f. 1) v. A inapoia si A SE inapoia. 2) Ramanere in urma. ~ economica. ◊ ~ mintala stare a unei persoane slab dezvoltate mintal. /v. a inapoia

inapoiat ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INAPOIA. 2) (despre persoane) Care nu s-a dezvoltat suficient mintal; arierat. 3) (despre popoare, tari) Care a ramas in urma din punct de vedere al dezvoltarii politice, economice si culturale. /v. a inapoia