DREGATOR, dregatori, s. m. (In Tara Romaneasca si in Moldova) Demnitar la curtea domneasca avand atributii in sfatul domnesc, in administratie, justitie, armata; p. gener. conducator; inalt functionar [Var.: (inv. si reg.) diregator s. m.] – Drege + suf. -ator.

DEMNITAR ~i m. Persoana care detine o demnitate; inalt functionar de stat. /<fr. dignitaire

SUBSECRETAR s.m. (In unele state) Subsecretar de stat = inalt functionar care conduce un departament sau o parte din administratia centrala (ca delegat al ministrului de care depinde). [< sub- + secretar, dupa fr. sous-secretaire].

DEMNITAR s. m. inalt functionar de stat. (dupa fr. dignitaire)

DRONGAR s. m. inalt functionar militar in Imperiul Bizantin. (< fr. drongaire)

MANDARIN¹ s. m. 1. demnitar indigen din Indochina; inalt functionar din China feudala si Coreea. 2. intelectual cultivat, cu personalitate, influent, cu multe titluri. ◊ (ir.) personaj important. (< fr. mandarin)

PROVEDITOR s. m. inalt functionar in vechea republica a Venetiei, insarcinat cu inspectarea sau comanda unei flote, fortificatii sau provincii. (< it. provveditore, fr. provediteur)

SECRETAR¹, -A I. s. m. f. 1. persoana care rezolva lucrarile curente de birou intr-o intreprindere, intr-o institutie administrativa sau stiintifica. ◊ cel care redacteaza procesul-verbal asupra lucrarilor si discutiilor in cadrul unei sedinte. ♦ ~ de redactie = colaborator din redactia unei publicatii sau edituri care centralizeaza si coordoneaza materialul pregatit pentru tipar. ◊ cel care tine lucrarile cuiva, care scrie (dupa dictare) corespondenta cuiva. 2. persoana care face parte din conducerea unei organizatii politice sau de masa si care conduce munca operativ, pe baza hotararilor luate de organele colective respective. ♦ ~ general = inalt functionar insarcinat cu organizarea si conducerea unor adunari, organisme, societati etc. 3. ~ de stat = inalt functionar care conduce un departament ministerial; (in unele tari) ministru al afacerilor externe; c******l insarcinat cu relatiile externe ale Vaticanului. II. s. n. mobila in care se tin scrisori, hartii etc. (< lat. secretarius, fr. secretaire)

SUBSECRETAR s. m. ~ de stat = inalt functionar care conduce un departament sau o parte din administratia centrala (ca delegat al ministrului). (dupa fr. sous-secretaire)

DEMNITAR, demnitari, s. m. inalt functionar al statului. – Din fr. dignitaire (dupa demn).

MINISTRU, ministri, s. m. inalt functionar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din lat. minister, -tri, fr. ministre.

NAZAR, nazari, s. m. 1. inalt functionar turc, sef al unui departament in guvernul Imperiului Otoman; guvernator (turc) al unui oras. 2. Slujbas de rang superior in administratia tarilor romanesti; capetenie peste vatafii plaiurilor; supraveghetor, administrator. 3. Vataf de tigani (domnesti). [Var.: nazir s. m.] – Din tc. nāzır.

MANDARIN¹ s.m. 1. inalt functionar din vechea China, din Indochina si Coreea. 2. (Ironic) Cel care manifesta dispret fata de oamenii simpli. [< fr. mandarin, cf. port. mandarin < sanscr. mantrin – consilier].

DEMNITAR s.m. inalt functionar de stat, persoana care detine o demnitate importanta. [< fr. dignitaire, dupa demn].

pasa (-si), s. m. – Titlu dat in Imperiul Otoman unor inalti functionari. – Var. pasa, inv. pasa, pl. pasale. Mr. pase, pasa, megl. pasa. Tc. pasa, pl. pasalar (Seineanu, II, 285; Lokotsch 1640), cf. ngr. πασιά, πασᾶς, alb., bg., sb. pasa, it. pascia, fr. pacha, sp. baja. – Der. pasalic, s. n. (provincie guvernata de pasa), din tc. pasalik, cf. ngr. πασαλίϰι; pasie, s. f. (demnitate de pasa); pasoaie, s. f. (nevasta de pasa). – Cf. bulibase, delibase.

BEI (‹ tc.) s. m. 1. Titlu nobiliar in tarile din Orientul Apropiat si Mijlociu. A circulat si sub formele de beg si bek. 2. (In ev. med. in Imp. Otoman) Guvernator al unei provincii turcesti sau al unui teritoriu supus turcilor. 3. (In sec. 19-20, in Turcia) Titlu acordat unor ofiteri superiori si unor inalti functionari. 4. (Intre 1705 si 1957, in Tunisia) Titlu purtat de conducatorul ereditar.

aulic, -a adj. (vgr. aulikos). Al curtii suverane. Consilier aulic (in vechea Germanie si Austrie), titlu de mare distinctiune acordat inaltilor functionari si profesorilor. – Mai corect ar fi aulic.

caseta f., pl. e (fr. cassette, d. it. cassetta. V. casa 2). Ladita de tinut bani. Tezauru particular al unui suveran sau functionar inalt.

ciohodar m. (turc. cohadar, cokadar, d. coha, coka, postav, adica „acela care e imbracat cu postavu stapinului”). Vechi. Lacheu care ingrijea de incaltamintea domnului. Lacheu care-i escorta pe inaltii functionari la Turci. Bas-ciohodar, sefu lacheilor. – Si cih- si ciuh-.

MANDARIN¹, mandarini, s. m. Demnitar indigen din Indochina; functionar public (inalt) din China feudala. – Din fr. mandarin.

CONSILIER s.n. 1. Sfatuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolva problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor functionari din inaltele instante de judecata sau de verificare. [Pron. -li-er. / cf. fr. conseiller].

CONSILIER, -A s. m. f. 1. sfatuitor, sfetnic. 2. specialist care rezolva problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. titlu al unor functionari din inaltele instante de judecata sau de verificare. (< fr. conseiller)

MAGISTRAT ~ti m. 1) Persoana investita cu dreptul de a judeca. 2) functionar superior sau inalt demnitar. /<fr. magistrat

CUBICULAR s. m. 1. (ant.) sclav care ingrijea de camera de culcare. 2. demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a imparatilor. 3. (in Bizant) functionar de rang inalt. (< lat. cubicularius, fr. cubiculaire)

MEHMENDAR, mehmendari, s. m. (Turcism; in evul mediu, in Moldova si in Tara Romaneasca). 1. Boier (sau functionar) care insotea in calatorie pe domn sau o persoana oficiala de rang inalt, ingrijindu-se de gazduirea lor. 2. Comisar special insarcinat cu aprovizionarea. – Din tc. mihmandar.

SERIF² s.m. 1. (In Anglia si S.U.A.) functionar administrativ investit cu mentinerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (In Scotia) Judecatorul cel mai inalt in grad intr-un district sau intr-un comitat. [Acc. si serif. / < engl. sheriff, cf. fr. sherif].

tist (-turi), s. n. – functionar, slujbas, ofiter. Mag. tiszt (Cihac, II, 533; Galdi, Dict., 163). – Der. tistie, s. f. (Trans., inv., slujba, functie inalta).

SCRIITOR, -OARE, scriitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Autor de opere literare. 2. S. m. functionar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoana in slujba domnului sau a unui inalt demnitar de stat, care indeplinea functia de secretar; diac, logofat. 3. S. n. (Inv.) Masa de scris; birou. [Pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor.

SERIF s. m. 1. functionar administrativ in Anglia si SUA investit cu mentinerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (in Scotia) judecatorul cel mai inalt in grad intr-un district sau comitat. (< engl. sheriff, fr. sheriff)

VORNIC, vornici, s. m. 1. (In evul mediu, in tarile romanesti) Mare dregator la curtea domneasca, insarcinat cu supravegherea curtii, cu conducerea treburilor interne ale tarii, avand si atributii judecatoresti. ◊ Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintai boier din divan, avand sarcina de carmuitor si de inalt judecator al curtii domnesti si al intregii tari. Vornic de Tara de Jos (sau de Sus) = dregator cu rang de vornic (1) a carui autoritate se intindea asupra unei jumatati din tara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei in orase, cu atributii judecatoresti. 2. (Inv.) Primar al unui sat sau al unui targ. ♦ functionar in administrarea comunelor rurale, insarcinat cu distribuirea corespondentei, convocarea satenilor la adunari, anuntarea stirilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3) – Din sl. dvorĩniku.