INTAMPLARE, intamplari, s. f. Actiunea de a se intampla si rezultatul ei. 1. Ceea ce se intampla; fapt, eveniment. ♦ Peripetie; aventura (neplacuta). 2. Ceea ce se petrece in mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din intamplare = incidental. La intamplare sau la (ori in) voia intamplarii = in voia sortii; intr-o doara, la nimereala. (Pop.) La toata intamplarea = in orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) intamplare = pentru orice eventualitate. – V. intampla.

FAPT, fapte si (4) fapturi, s. n. 1. Intamplare sau imprejurare reala, lucru petrecut in realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. si adj. De (sau in) fapt = (care este) in realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e ca... = nu e mai putin adevarat ca..., adevarul e ca..., in orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limba. 2. Actiune savarsita de cineva; fapta. ◊ Expr. Fapt implinit = actiune care s-a incheiat, care nu mai poate fi schimbata; situatie definitiva. 3. (Pop.; in legatura cu unele momente ale zilei; urmat de determinari in genitiv sau introduse prin prep. „de”) Inceput. Faptul zilei. In fapt de seara. 4. (Pop.; in superstitii) Farmec, vraja. – Lat. factum.

EXIGIBIL, -A adj. Care se poate cere, asupra caruia se pot ridica pretentii. ♦ (Jur.; despre obligatii) Care trebuie indeplinit in orice caz. [< fr. exigible].

EXIGIBIL, -A adj. 1. care poate fi cerut. 2. (jur.; despre obligatii) care trebuie indeplinit in orice caz. (< fr. exigible)

OBLIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care se afla sub un unghi fata de orizontala; piezis; costis. Linie ~ca. Pozitie ~ca. Raza ~ca. 2) (despre ochi) Care are colturile ridicate spre tample; codat. 3) (despre privire) Care vadeste suspiciune; iscoditor. 4) gram.: caz ~ orice caz in afara de nominativ. [Sil. o-blic] /<lat. obliquus, fr. oblique

bucea (bucele), s. f. – 1. Captuseala metalica in interiorul unui butuc de roata. – 2. Cerc, manson, inel in general. Var. buccea, boccea, bucse(a), bocsa, bocie. Lat. buccella „gurita” (Candrea-Dens., 190; DAR); cf. it. buccella, prov. bucella „imbucatura mica”. Rezultatul normal, bucea, pare a fi suferit influenta pol. buks(a) „butucul rotii” (› rom. bucse), cf. Cihac, II, 31, si poate a lui boccea. in orice caz, etimonul nu este perfect clar (cf. Graur, BL, V, 90).

catina (-ni), s. f. – Numele mai multor specii de arbusti; catina alba, Hippophae rhamnoides; catina de garduri, Lycium vulgare; catina mica, Tamarix germanica; catina rosie, Tamarix gallica. Lat. catanum „planta asemanatoare cu drobul”, cuvint documentat in Spania in sec. VI (Coromonas, I, 570). A tonic s-a alterat probabil sub influenta lui catena, cf. mr. catira „sira spinarii”. in orice caz, nu este probabila der. propusa de DAR, din lat. catena, si cu atit mai putin originea anterioara indoeurop., cum presupune Lahovary 322. Der. catinar, s. m. (pasare mica neidentificata); catinat, adj. (cu frunzisul des); catinet, s. n. (desis, hatis).

APOZITIE s. f. 1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei in cazul nominativ. ◊ orice constructie sintactica de tip apozitional. 2. (biol.) crestere in grosime a membrelor celulare prin depunerea succesiva a straturilor noi. (< fr. apposition, lat. appositio)

SEMNAL s. n. 1. semn conventional pentru transmiterea de informatii, de avertismente, de comenzi la distanta. ◊ semnal topografic = baliza; exemplar, numar semnal = exemplar dintr-o carte sau publicatie periodica, pe care se da bunul de difuzare al redactorului respectiv. ◊ sunet conventional dupa care se recunosc anumite posturi de radio. ◊ semnal rutier = indicator de circulatie. ◊ instalatie prin care se transmite un semnal (1). ◊ semnal de alarma = dispozitiv montat in vagoanele de calatori, care, in caz de primejdie, poate fi actionat de orice calator, pentru a frana trenul; a da semnalul = a lua initiativa, a incepe o actiune. 2. (fig.) tot ceea ce anunta, determina inceperea unei actiuni sau serveste ca impuls. 3. e******t, stimul senzorial care declanseaza un reflex conditionat. (dupa fr. signal)

orice pron. nehot. Indiferent ce (sau care). ◊ In ~ caz indiferent de situatie; intotdeauna. ~ ar fi oricare ar fi situatia. Cu ~ pret a) ori-cat de mult ar costa; b) cu tot riscul. /ori + ce

PRET ~uri n. 1) Expresie baneasca a valorii unei marfi; suma de bani cu care se poate vinde sau cumpara ceva. ~ de contract. ~ cu amanuntul. ◊ A avea ~ a) a se vinde usor; b) a avea valoare. De ~ scump; pretios. Cu orice ~ a) oricat de mult ar costa; b) prin orice mijloace. Cu nici un ~ in nici un caz. ~ (ca) de... cam; aproximativ. 2) Calitate deosebita; merit. ◊ A ajunge la ~ a ajunge sa fie apreciat; a capata valoare. A pune ~ pe ceva a trata cu consideratie; a pretui; a aprecia. A sti ~ul a sti ce valoreaza (cineva sau ceva). /<lat. pretium

PRECADERE s. f. Intaietate, prioritate, preferinta acordata unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precadere = in primul rand, inainte de orice; mai ales, in (mod) special, indeosebi, de preferinta. – Pre¹- + cadere.

GUTTA CAVAT LAPIDEM NON VI, SED SAEPE CADENDO (lat.) picatura gaureste piatra nu prin forta, ci prin continua ei cadere – Ovidiu, „Ex Ponto”, IV, 10, 5. Vointa staruitoare invinge cu timpul orice obstacol.

INVIOLABIL, -A adj. care nu poate fi violat, incalcat; sacru; care se afla in mod legal la adapost de orice urmarire sau pedepsire. ◊ (despre un domiciliu) care nu poate fi perchezitionat decat in cazurile prevazute de lege. (< fr. inviolable, lat. inviolabilis)

RECURENTA s. f. 1. insusirea de a fi recurent (I); repetitie, revenire, reintoarcere. ◊ reactie a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se refera. ♦ (log.) rationament prin ~ = demonstratie prin inductie completa, putand enumera toate cazurile cuprinse in clasa despre care se conchide; (mat.) formula de ~ = formula care exprima orice termen dintr-un sir, in functie de termenii precedenti. 2. expunere a unei idei muzicale intr-o succesiune riguroasa a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. faza de avansare a unui ghetar aflat intr-o perioada generala de recul (3). (< fr. recurrence)

CASUS BELLI s.n. orice actiune politica sau militara care poate duce la declansarea unui razboi. [< lat. casus belli – caz de razboi].

EMBARGO s.n. 1. Act prin care un stat interzice in caz de conflict iesirea din porturile sale a navelor straine sau retine fortat bunurile de orice fel apartinand unui stat strain si le sechestreaza. 2. Interzicerea de catre un guvern a importului de marfuri in tara respectiva sau a exportului de marfuri, aur etc. din tara respectiva. [Pl. -uri, acc. si embargo. / < fr., sp. embargo].

EMBARGO s. n. 1. interzicere, de catre un guvern, a importului sau a exportului de marfuri ori de alte valori. 2. act prin care un stat interzice, in caz de conflict, iesirea din porturile sale a navelor straine sau retine fortat bunurile de orice fel apartinand unui stat strain, pe care le sechestreaza. (< fr., sp. embargo)

INVIOLABIL ~a (~i, ~e) 1) (despre legi, drepturi) Care nu poate fi incalcat; de neviolat. 2) (despre persoane) Care este aparat in mod legal de orice urmarire, atingere sau pedepsire. 3) (despre domicilii, lacase etc.) Care nu poate fi perchezitionat decat in cazuri exceptionale, avand autorizatia procurorului. [Sil. -vi-o-] /<fr. inviolable, lat. inviolabilis

JOGGING [dʒogiŋ] (cuv. engl.) subst. Alergare necompetitiva, practicata pe orice fel de teren, in scopul mentinerii formei fizice si al reducerii obezitatii. Poate avea consecinte grave in cazul in care alergatorul isi depaseste limitele fizice.

A NINGE pers. 3 ninge 1. intranz. A cadea zapada. Peste noapte a nins. ◊ Ploua-ninge, drumul nu sta se spune pentru a sublinia, ca viata nu se intrerupe orice s-ar intampla. Ii tot ninge si-i ploua (intruna) se spune despre cineva care este mereu nemultumit. 2. tranz. 1) A acoperi cu ninsoare. 2) fig. A acoperi cu par carunt. 3) fig. A lasa sa cada (ca fulgii de zapada). /<lat. ningere

CASUS BELLI s. n. inv. 1. orice actiune politica sau militara care poate duce la declansarea unui razboi. 2. pretext prin care se justifica un conflict. (< lat. casus belli, caz de razboi)

DECLINA vb. I. tr. 1. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale. 2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-si asuma o sarcina, o functie etc. ♦ a-si ~ competenta = a nu-si recunoaste competenta (autoritatea, capacitatea de a se pronunta intr-o problema); a-si ~ orice raspundere = a nu-si asuma raspunderea. 3. a nu recunoaste, a nu admite ceva. 4. a-si ~ numele, calitatea = a-si spune numele, calitatea; a se prezenta. II. intr. (despre astri) a cobori catre asfintit, a apune. ◊ (fig.) a decadea, a fi in declin; a-si pierde vigoarea, importanta. (< fr. decliner, lat. declinare)

COPIL ~i m. 1) Baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. ~ mic. ~ de scoala. ◊ De mic ~ din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea ~ilor a avea manifestari copilaresti. ~ de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. ~ de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) fig. Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

ARGUMENT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Rationament sau, p. gener., orice proba menita sa dovedeasca sau sa respinga ceva. 2. (MAT.) Variabila independenta a unei functii. ♦ Unghiul dintre semiaxa reala si dreapta care uneste originea cu afixul unui numar complex, masurat in sens trigonometric direct. 3. (FILOZ., LOG.) Denumire pentru unele rationamente concrete din istoria logicii si filozofiei, care prezinta un interes special: a. ontologic, introdus de Anselm pentru a demonstra existenta lui Dumnezeu, preluat apoi de Decartes; a. indoielii, formulat de catre Decartes, in vederea asezarii cunoasterii pe baze sigure; a. bastonului, incercare de a sili prin forta pe cineva sa accepte o idee; a. la persoana, argumentare falsa prin referirea la calitatile persoanei, fara legatura logica cu ideea in discutie; a. relativ la ignoranta, bazat pe ignoranta interlocutorului; a. relativ la mila, in care se face apel la sentimente in favoarea cuiva; a. majoritatii (caz particular), cind cineva se refera la acordul majoritatii.