NICIDECUM adv. In nici un chip; in nici un caz. /nici + de + cum

NICIDECUM adv. In nici un chip, in nici un caz; defel, deloc; nicicum, nicicacum, nicidecat. – Nici + de + cum.

CUMVA adv. 1) Intr-un fel oarecare. ◊ Nu ~? oare nu? (Sa) nu (care) ~ in nici un caz. 2) pop. Ocazional; intamplator; poate. Nu ~ sa incerci sa... /cum + va

NICIODATA adv. 1) Nici intr-un timp; nicicand. 2) In nici o imprejurare; in nici un caz. ◊ A fost odata ca ~ formula stereotipa folosita la inceputul povestilor. 3) Pentru nimic in lume; cu nici un pret. /nici + odata

NIMIC² pron. neg. Nici un lucru; de nici un fel. ~ bun. ◊ Mai ~ aproape deloc; foarte putin. De ~ lipsit de valoare sau de importanta; marunt; neinsemnat. Pe ~ pe un pret foarte redus; aproape degeaba. Pentru ~ in lume in nici un caz. [Var. nimica] /<lat. nemica

PRET ~uri n. 1) Expresie baneasca a valorii unei marfi; suma de bani cu care se poate vinde sau cumpara ceva. ~ de contract. ~ cu amanuntul. ◊ A avea ~ a) a se vinde usor; b) a avea valoare. De ~ scump; pretios. Cu orice ~ a) oricat de mult ar costa; b) prin orice mijloace. Cu nici un ~ in nici un caz. ~ (ca) de... cam; aproximativ. 2) Calitate deosebita; merit. ◊ A ajunge la ~ a ajunge sa fie apreciat; a capata valoare. A pune ~ pe ceva a trata cu consideratie; a pretui; a aprecia. A sti ~ul a sti ce valoreaza (cineva sau ceva). /<lat. pretium

SFANT² sfinti m. 1) (la crestini) Persoana care si-a consacrat viata apararii religiei si care dupa moarte este considerata facatoare de minuni. ◊ La ~ul asteapta niciodata. Parca i-a iesit un ~ din gura se spune despre cineva care a enuntat tocmai ceea ce trebuia. A sta ca un ~ a fi foarte cuminte. A se ruga la toti sfintii a) a se adresa cu rugaminti tuturor celor ce ar putea da un ajutor; b) a ruga insistent; a implora. 2) art. Fiinta suprema, care a creat lumea; Dumnezeu. ◊ Ferit-a ~ul in nici un caz. /<sl. sventu

hici adv. – in nici un caz, nici in ruptul capului. – Var. hici, haci. Tc. (per.) hic (Seineanu, II, 216; Lokotsch 860), cf. alb., bg., sb. hic.

IMPOSIBIL, -A, imposibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care nu e posibil, care nu se poate indeplini; irealizabil. ♦ Extrem de greu, de dificil. O munca imposibila. ♦ (Fam.; despre oameni) Nesuferit, insuportabil. 2. S. n. Ceea ce este (aproape) cu neputinta de realizat. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce ii sta in putinta pentru a realiza ceva. ♦ (Adverbial) Cu neputinta, nici intr-un caz, cu nici un pret. – Din fr. impossible, lat. impossibilis.

NICAIERI adv. (In propozitii negative) In nici un loc; in nici o alta parte; in nici un alt caz; la nimeni, niciunde. [Var.: (reg.) nicaierea, nicairea, nicairi, nicaiurea adv.] – Lat. nec aliubi.

CARENTA s.f. Lipsa; neglijenta; deficienta. ◊ Timp de carenta = conditie a contractelor de asigurare pe viata, potrivit careia asiguratul nu beneficiaza de nici o despagubire in caz ca moare intr-un anumit timp de la contractare. [Cf. it. carenza, fr. carence].

SUPARARE s. 1. (pop. si fam.) burzuluiala, (fam.) imbufnare, (arg.) sucareala. (Termina cu ~!) 2. v. mahnire. 3. v. necaz. 4. v. necaz. 5. nemultu-mire, neplacere, (inv., reg. si fam.) parapon, (inv. si reg.) scarba, (inv.) pricinuire. (Ce ~ te apasa?) 6. belea, bucluc, dandana, incurcatura, napasta, neajuns, necaz, nemultumire, nenorocire, neplacere, nevoie, pacoste, pocinog, rau, (inv. si pop.) pozna, rautate, (pop.) alagea, daravera, pacat, ponos, potca, poticala, zaduf, (inv. si reg.) nacafa, nagoda, (reg.) dananaie, incurcala, nazbaca, nazdravanie, pacostenie, suga, sugu-bina, toroapa, (prin Mold.) bacala, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. si Bucov.) beda, (Mold.) chichion, (Olt. si Ban.) cotoarba, (Olt., Ban. si Transilv.) dabila, (inv.) nesosinta, nevointa, patima, satara, stenahorie. (Ce ~ a cazut pe el!) 7. v. nervozitate. 8. deranj. (Nu va fac nici o ~ daca ...)

CHIAR, -A, chiari, -e, adv., adj. I. Adv.1. Tocmai, intocmai, exact. Porneste chiar acum. ♦ Insusi, singur, nu altcineva sau altceva decat... Era chiar copilul lui. 2. Pana si, inca si. Chiar prin somn tot simtea. ♦ Inca; deja. Chiar de la inceput. ♦ (Precedat de „nici”) Macar. ♦ (Urmat de propozitie concesiva introdusa prin „daca” sau „de”) Si in cazul. Ma asez chiar daca nu ma pofteste nimeni. 3. In realitate, cu adevarat, intr-adevar. Iata ca chiar vine. 4. (Inv.) In mod clar, lamurit. II. Adj. (Inv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus.

PARA², pere, s. f. 1. Fructul parului¹. *Expr. A-i pica (sau a-i cadea cuiva) para in gura = a obtine ceva fara efort, fara munca. Nu plateste nici o para putreda, se spune despre cineva sau ceva fara nici o valoare. 2. P. a**l. Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. in forma de para² (1). – Lat. pira.

ba adv. (vsl. ba) Nu: Da ori ba? Nu stiu daca vine ori ba. Ca particula intaritoare: Esti dator! Ba nu-s! Ba esti! Ba nu! Ba da! – Ba zau? Zau! Adevarat! Cum se poate? – Ba ca? (= caci) chear (Iron.), curat asa, chear asa! – Ba bine ca nu! Se putea altfel? D’apoi cum crezi? De sigur! – Singur sau in legatura cu chear, inca, nici ild. ci: vecinu nu prea vede, ba (sau ba inca, ba chear), e orb cum se cade! Nu vede ba nici nu aude! – Cind.... cind, aci... aci: ba la unii, ba la altii; ba e alba, ba e neagra!

TREBUINTA ~e f. 1) Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerinte); necesitate. ◊ De (mare) ~ (foarte) util. Cele de ~ cele necesare. In caz de ~ daca va fi nevoie. A avea ~ a-i trebui. 2) Folos real (adus la ceva). ◊ A nu mai fi de nici o ~ a nu mai folosi la nimic. 3) pop. Chestiune personala care trebuie sa fie pusa la punct; interes. ◊ A avea o ~ cu cineva a pune la cale ceva. /a trebui + suf. ~inta

acera (acere), s. f. – Vultur, acvila. – Var. acira < Lat. aquῐla (Puscariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. aliga, sp. aguila, port. aguia. Cuvintul rom. este rar, astazi practic a disparut. Nu apare in texte vechi nici autentic populare; astfel incit poate fi creatie artificiala, datorata vreunui filolog latinist din sec. XIX (dupa cum crede DAR; insa filologul avea, in acest caz, un exceptional simt al limbii). Adevarul este ca latinistii din sec. XIX au inventat forma acvila, s. f., care inca se mai foloseste, in limbajul poetic si heraldic, si der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat).

DINTE ~ti m. 1) Formatie osoasa fixata in maxilar care serveste pentru a musca, a rupe si a mesteca hrana sau ca mijloc de aparare. ◊ ~ti de lapte primii dinti care le cresc copiilor (si care cad, fiind inlocuiti cu altii). Soare cu ~ti soare pe timp geros sau racoros. A se tine de ceva cu ~tii a nu se lasa de ceva cu nici un pret. Printre ~ti a) nelamurit, nein-teles; b) fara dorinta; in mod ostil. A-si lua inima in ~ti a-si face curaj; a indraz-ni. Inarmat pana in ~ti echipat cu tot felul de arme. A avea un ~ impotriva (sau contra) cuiva a purta cuiva pica. A scoate cuiva si ~tii din gura a lua cuiva tot ce are; a despuia. A sta cu ~tii la stele a nu avea ce manca. 2) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; colt. 3) (la obiecte sau piese) Zimt sau crestatura pe margine. ~tii feras-traului. 4) bot.: ~tele d******i planta cu flori rosii, albe sau verzui, care creste prin locuri umede (mlastini, balti). /<lat. dens, ~ntis

SFARLEAZA ~eze f. 1) Capatul conic din partea de jos a fusului de tors (care inlesneste rotirea acestuia); prasnel; titirez. 2) Jucarie in forma de con cu varf ascutit care, fiind rasucita si lasata sa cada pe o suprafata plana, isi continua miscarea de rotatie, pastrandu-si astfel echilibrul; titirez; prasnel. ◊ Iute ca o ~ a) foarte iute si harnic; b) care nu are nici un pic de astampar. 3) Instrument meteorologic primitiv care indica directia vantului; morisca de vant; girueta. 4) fig. Persoana vioaie si sprintena. /sfarla + suf. ~eaza

LASA vb. 1. (pop.) a lepada. (~ ceva din mana.) 2. v. depune. 3. v. uita. 4. v. preda. 5. v. apleca. 6. v. povarni. 7. v. stramba. 8. v. trage. 9. v. cadea. 10. a cadea, a cobori, a scobori. (S-a ~ ceata.) 11. v. face. 12. v. produce. 13. v. orandui. 14. v. testa. 15. v. aproba. 16. v. ceda. 17. a ceda, a se indupleca, (fig.) a se m**a. (Sa nu te ~ cu nici un pret.) 18. v. amana. 19. v. abandona. 20. v. dezbara. 21. v. renunta. 22. v. reduce. 23. v. respinge. 24. v. bizui.

A INCAPEA incap 1. intranz. 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ◊ A nu-si (mai) ~ in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) ~ in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie. ◊ ~ pe (sau in) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere

ATUNCI adv. I. 1. In momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea. ◊ Expr. Atunci si nici atunci = niciodata. 2. Intr-un moment concomitent cu o actiune sau urmand imediat dupa aceasta. Pun mana pe revolver, atunci auz tare un glas (CARAGIALE). ◊ (Precedat de adverbe sau prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Tot atunci. De atunci. Pe atunci. II. Numai asa, numai in acest caz. Sa te vedem cum lucrezi, si atunci te vom aprecia. ♦ (Cu rol de conjunctie) In cazul acesta. [Var.: atunce, atuncea adv.] – Lat. *ad-tuncce.

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

REFLEXIE (‹ lat., fr., germ.) s. f. (FIZ.) Fenomen de reintoarcere a undelor electromagnetice (inclusiv a luminii, a sunetului, a radiatiilor corpusculare etc.) in mediul din care au venit atunci cand cad pe suprafata altui mediu. Datorita r. luminoase se pot vedea obiectele care nu emit lumina. ◊ R. totala = r. pe care o sufera radiatiile electromagnetice (inclusiv luminoase) care vin dintr-un mediu mai dens pe suprafata unui mediu mai putin dens, sub un unghi de incidenta superior unei unei anumite limite, caracteristica fiecarei perechi de medii; in cel de-al doilea mediu, desi este si el transparent, nu patrunde nici o fractiune a energiei radiatiilor electromagnetice (inclusiv luminoase).