GENERE s. n. invar. (In sintagma) In genere = in general; in mod obisnuit, de obicei. – Din it. [in] genere.

INDEOBSTE adv. De obicei, in mod obisnuit, in general. [Pr.: -de-ob-] – In + de⁴ + obste.

JURISPRUDENTA, jurisprudente, s. f. 1. Totalitatea hotararilor pronuntate de organele de jurisdictie intr-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul in care judeca in mod obisnuit un tribunal un litigiu. 2. Stiinta dreptului. – Din fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia.

UNIPAR, -A, unipari, -e, adj. (Despre animale mamifere) Care naste in mod obisnuit un singur pui. – Din fr. unipare.

UZITA, uzitez, vb. I. Tranz. si refl. (Livr.) A (se) intrebuinta, a (se) folosi in mod obisnuit. – Din uzitat (derivat regresiv).

UZUAL, -A, uzuali, -e, adj. Intrebuintat, folosit in mod obisnuit. ♦ Frecvent, de mare uz. [Pr.: -zu-al] – Din fr. usuel, lat. usualis.

MINUSCUL, -A, minusculi, -e, adj., s. f. 1. Adj. De dimensiuni (foarte) reduse, (foarte) mic, infim; miniatural. 2. Adj., s. f. (Litera) mica, de rand, folosita in mod obisnuit in interiorul cuvintelor. – Din lat. minusculus, fr. minuscule.

ANTURAJ s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care inconjoara in mod obisnuit pe cineva; mediul, compania, societatea in care traieste cineva. – Din fr. entourage.

PERIFRAZA, perifraze, s. f. Procedeu gramatical si stilistic de exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce, in mod obisnuit, se poate reda printr-un singur cuvant; grup de cuvinte care inlocuieste un termen unic cu acelasi sens. – Din ngr. perifrasis, germ. Periphrase, fr. periphrase.

PNEUMONIE, pneumonii, s. f. Inflamatie a unui lob sau a unui segment pulmonar, provocata in mod obisnuit de pneumococ sau de virusuri si manifestata prin febra, tuse, junghiuri, frisoane, expectoratii. ◊ Dubla pneumonie = pneumonie care afecteaza ambii plamani. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumonie.

PURTARE, purtari, s. f. Actiunea de a (se) purta si rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe brate). 2. Folosire, intrebuintare. ◊ Loc. adj. De purtare = (despre imbracaminte sau incaltaminte) care se poarta in mod curent, de toate zilele, de lucru. ◊ Expr. A lua (un lucru) la purtare = a incepe sa intrebuintezi (un lucru) in mod obisnuit, zilnic. A-si lua nasul la purtare = a deveni obraznic. 3. Fel de a se comporta; conduita, comportare. – V. purta.

OBICEI, obiceiuri, s. n. 1. Deprindere individuala castigata prin repetarea frecventa a aceleiasi actiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obisnuinta, invat. ◊ Loc. adv. De obicei = de regula, in mod obisnuit, in genere. ◊ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul, de obicei) = a obisnui. 2. Deprindere consacrata; mod de a se purta, de a se imbraca, randuiala, uz etc. comune unui popor sau unei comunitati omenesti; datina, traditie, uzanta, uz, randuiala. 3. (Inv.) Lege nescrisa, drept sau obligatie statornicite prin traditie; cutuma. ◊ Obiceiul pamantului = denumire specifica data cutumei in tarile romanesti in timpul oranduirii feudale. [Pl. si: obiceie] – Din bg. obicaj.

CORTURAR, -A, corturari, -e, s. m. si f. Tigan care locuieste in mod obisnuit in cort; tigan nomad. – Cort + suf. -ar.

MORFINOMAN, -A, morfinomani, -e, s. m. si f. Persoana care foloseste in mod obisnuit morfina, care sufera de morfinomanie. – Din fr. morphinomane.

NARCOMAN, -A, narcomani, -e, s.m.si f. Persoana care foloseste in mod obisnuit narcotice. – Din narcomanie (derivat regresiv).

NESPALAT, -A, nespalati, -te, adj. Care nu a fost spalat, care nu s-a spalat (inca) sau care nu s-a spalat bine; care in mod obisnuit nu se spala. ♦ (Substantivat) Om care nu este bun de nimic, om fara rost, fara capatai; neispravit. – Ne- + spalat.

REGULA, reguli, s. f. 1. Norma, lege pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regula de trei = metoda pentru determinarea celei de a patra proportionale a trei numere date. Regula de trei simpla = regula de trei in care numerele sunt direct proportionale. Regula de trei compusa = regula de trei in care cea de a patra proportionala se refera la numere care sunt si ele deduse printr-o regula de trei. ♦ Obicei, linie de conduita, principiu conducator. 2. Randuiala, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regula = de obicei, in mod obisnuit. In (buna) regula = in ordine, asa cum se cuvine. In toata regula = dupa toate regulile, in lege. 3. (Pop.) M*********e. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri dupa fr. regle).

RETENTIE, retentii, s. f. 1. Oprire, retinere. ◊ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate. 3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retentiune s. f.] – Din fr. retention, lat. retentio, -onis.

SENTIMENTALISM, (2) sentimentalisme, s. n. 1. Tendinta de a exagera rolul si valoarea sentimentelor, de a aprecia lucrurile (numai) din punct de vedere afectiv sau de a da in mod obisnuit precadere acestui criteriu. 2. Gest, atitudine, comportare de om sentimental. 3. Curent preromantic in literatura aparut la sfarsitul sec. XVIII ca o reactie impotriva clasicismului. – Din fr. sentimentalisme.

SUPERFULGER, superfulgere, s. n. (Fiz.) Fulger cu o putere de o mie de ori mai mare decat in mod obisnuit. – Super- + fulger.

CLASIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de clasicism; propriu clasicismului. Literatura ~ca. 2) (despre opere literare, stiintifice etc.) Care serveste ca model de perfectiune. Opera ~ca. 3) (despre scriitori, artisti etc.) A carei opera isi pastreaza valoarea de-a lungul veacurilor. Scriitor ~. 4) Care are loc in mod obisnuit. /<fr. classique, lat. classicus

CURENT² ~ta (~ti, ~te) 1) (despre unitati de timp) Care este in curs; in care ne aflam. Anul ~. 2) Care are loc in mod obisnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te. ◊ Cont ~ cont la o banca unde sumele se depun si se ridica la necesitate. 3) (despre preturi) Care exista in timpul de fata; in curs; actual. ◊ Moneda ~ta moneda care circula; moneda valabila. 4) (despre vorbire) Care se produce usor, fara efort; curgator; fluent; cursiv. 5): Apa ~ta apa care vine prin tevi la robinete si poate fi folosita in orice moment. /<fr. courant

EXPRES¹ ~sa (~si, ~se) 1) (tren, autobuz etc.) Care merge cu viteza mare, oprindu-se doar la un numar restrans de statii. 2) (despre scrisori, colete) Care ajung la destinatar mai repede decat in mod obisnuit (in schimbul unei suprataxe). [Sil. ex-pres] /<fr. express

A INTERESA ~ez tranz. 1) (persoane) A face sa aiba interes; a preocupa in mod special, trezind interes. 2) (persoane, colectivitati, organizatii etc.) A avea in vedere in mod obisnuit; a situa in mijlocul intereselor; a privi. 3) (persoane) A asocia la o afacere; a face partas la un castig sau la o actiune. /<fr. (s')interesser, it. interesare, germ. interessieren

INDEOBSTE adv. De obicei; in general; in mod obisnuit. [Sil. -de-ob-ste] /in + de + obste

OBICEI ĩuri n. 1) Insusire dobandita cu timpul prin practica si devenita trasatura caracteristica; obisnuinta; deprindere. ◊ A avea ~ (sau ~ iul) a obisnui. 2) Lege nescrisa, consfintita de traditie, care este proprie unui popor sau unei comunitati de oameni; datina; cutuma. ◊ Cate bordeie, atatea ~ ie fiecare cu traditiile sale. De ~ in mod obisnuit; de regula. Ca de ~ ca intotdeauna. /

REGULA ~i f. 1) Norma potrivit careia se desfasoara o activitate; precept. 2) mat. Mod de rezolvare a unor probleme. ◊ ~ de trei (simpla si compusa) metoda pentru determinarea celei de-a patra marimi date. 3) Principiu calauzitor; linie de conduita. ~ de politete. ◊ De ~ in mod obisnuit; de obicei. 4) Asezare a unor obiecte potrivit unor cerinte. ◊ A face ~ a face ordine. In (buna) ~ asa cum trebuie; in ordine. In toata ~a in conformitate cu legea; in deplina ordine. [G.-D. regulii] /<lat. regula, fr. regle

RETENTIE ~i f. 1) Intrerupere a unei actiuni; oprire; retinere. ◊ Drept de ~ drept pe care il are creditorul de a pastra zalogul luat de la debitor, pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2) Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide, gaze) care sunt eliminate in mod obisnuit. 3) Acumulare a unui curs de apa in bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retentiei; Sil. -ti-e] /<fr. retention, lat. retentio, ~onis

A UZITA ~ez tranz. livr. A folosi in mod obisnuit; a intrebuinta frecvent. /Din uzitat

CLASIC, -A adj. 1. Referitor la lumea antica greco-latina; caracteristic antichitatii greco-latine. ♦ Conform normelor artei antice greco-latine. 2. Privitor la clasicism (1). 3. (Despre o lucrare, o opera de arta) Care serveste ca model de perfectiune, ajuns la perfectiune. ♦ (si s.m.; despre scriitori, artisti etc.) Care apartine clasicismului greco-latin sau francez; considerat perfect, care a atins un inalt nivel de perfectiune, care apartine unei epoci considerate perfecta, model. 4. Care are loc in mod obisnuit in anumite circumstante; obisnuit; tipic, caracteristic. [Cf. fr. classique, it. classico, lat. classicus].

IMORALISM s.n. Conceptie (sustinuta mai ales de Nietzsche si Gide) care preconizeaza incalcarea si negarea normelor si a principiilor morale. ♦ Atitudine opusa fata de tot ceea ce in mod obisnuit este considerat moral. [< fr. immoralisme].

RECUPERARE s.f. Actiunea de a recupera si rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Operatie prin care e folosita o cantitate de material sau de energie care in mod obisnuit se pierde. [< recupera].

RECUPERATOR, -OARE adj. Care recupereaza. // s.n. 1. Sistem tehnic cu care se recupereaza deseurile de materiale sau energia care se pierdea in mod obisnuit. 2. Preincalzitor de aer pentru cuptoare industriale. [Cf. fr. recuperateur].

BILINGV, -A adj. 1. Care vorbeste in mod obisnuit doua limbi. 2. Scris in doua limbi. [< fr. bilingue, cf. lat. bis – de doua ori, lingua – limba].

CAPITOL s.n. Fiecare dintre diviziunile in care este impartita in mod obisnuit o carte. [Var. capitul s.n. / < lat. capitulum, it. capitolo].

CURANT adj.m. Medic curant = medic care ingrijeste in mod obisnuit un bolnav. [< it. curante].

FRIZA s.f. Portiune a antablamentului cuprinsa intre arhitrava si cornisa, impodobita in mod obisnuit cu picturi, cu sculpturi etc. ♦ Fasie orizontala continua, impodobita cu sculpturi sau picturi, asezata la partea superioara a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete etc. [< fr. frise].

MORFINOMAN, -A s.m. si f. Cel care foloseste in mod obisnuit morfina; suferind de morfinomanie. [< fr. morphinomane].

scorumnic, adj. 1. (inv. si reg.; despre o specie de porumb) care se coace de timpuriu si are druga groasa si bobul auriu, mare. 2. (reg.; despre legume, fructe, cereale) care se coace mai devreme decat se coc in mod obisnuit alte legume, fructe, cereale. 3. (reg.; despre oameni) care imbatraneste inainte de vreme. 4. (reg.) care se casatoreste de tanar. 5. (reg.; despre copii; in forma: scoromnic) dezvoltat inainte de vreme, precoce.

PERIFRAZA s.f. Exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce in mod obisnuit se reda printr-un cuvant; circumlocutie; grup de cuvinte care inlocuieste un termen propriu. ♦ Perifraza verbala = constructie formata dintr-un verb insotit de un semiauxiliar de modalitate sau de aspect. [< fr. periphrase, cf. lat., gr. periphrasis < peri – imprejur, phrasis – vorbire].

RECUPERA vb. I. tr. 1. A recastiga, a redobandi. 2. A folosi un material sau o energie care in mod obisnuit se pierde. [Cf. recuperer, it., lat. recuperare].

REGULA s.f. 1. Norma pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regula = in mod obisnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduita, lege, obicei. 2. Randuiala, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. regle].

SUPRANATURAL, -A adj. (Despre fenomene, fiinte etc.; in conceptiile mistice) Care se pretinde ca ar fi mai presus de fortele si de legile naturii si impotriva lor; care nu s-ar putea explica in mod obisnuit, in mod natural; miraculos, fantastic. ♦ Extraordinar, exceptional. // s.n. Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. [< supra- + natural, dupa fr. surnaturel].

CLASIC, -A adj. 1. referitor la lumea antica greco-latina; caracteristic acesteia. ◊ conform normelor artei antice greco-latine. 2. referitor la clasicism (1). 3. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfectiune. ◊ (despre scriitori, artisti etc.; si s. m.) care apartine clasicismului, de mare valoare, a carui opera ramane in patrimoniul cultural-stiintific al unui popor sau al lumii; model. 4. care are loc in mod obisnuit in anumite circumstante; obisnuit; tipic, caracteristic. (< fr. classique, lat. classicus)

CURANT, -A I. adj. medic ~ = medic care ingrijeste in mod obisnuit un bolnav. II. s. m. f. cel care urmeaza un tratament medical intr-o statiune de cura. (< it. curante)

DIPLOGENEZA s. f. 1. dublare a organelor vegetale, care sunt in mod obisnuit singuratice. 2. producere de forme noi pe cale de hibridatie intre plante apartinand unor genuri si familii diferite. 3. monstruozitate caracterizata prin reunirea a doi fetusi intr-un singur corp. (< fr. diplogenese)

PREPOTENTA s. f. 1. atotputernicie; autoritate absoluta. 2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenti mult mai asemanatori lui decat in mod obisnuit. (< fr. prepotence, lat. praepotentia)

RADICAL, -A I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari, actiuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (si s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care, ridicat la o putere, da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeasi putere fata de doua cercuri date, reprezentat printr-o dreapta perpendiculara pe linia care uneste centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatiu avand aceeasi putere fata de doua sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, in mod obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si contine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)

RECUPERA vb. I. tr. 1. a recastiga, a redobandi. ◊ a lucra o zi, o ora etc. pentru a acoperi pe cele pierdute dintr-o cauza oarecare. 2. a utiliza total sau partial un material, o energie care in mod obisnuit se pierde. 3. (mar.) a trage lantul ancorei sau o parama atat cat sa ramana intins(a). II. intr. a-si recapata capacitatea de munca. (< fr. recuperer, lat. recuperare)

RECUPERATOR², -OARE I. adj. care recupereaza: recuperatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic cu care se recupereaza deseurile de materiale sau energia care se pierde in mod obisnuit. 2. subansamblu al unei guri de foc de artilerie care readuce partile reculante in pozitia initiala. 3. preincalzitor de aer pentru cuptoare industriale. (< fr. recuperateur)

REGULA s. f. 1. norma pe baza careia are loc un proces, se desfasoara o activitate sau se produce un fenomen. ♦ de ~ = in mod obisnuit. 2. principiu conducator, linie de conduita, precept, obicei. 3. randuiala, ordine, regularitate. (< lat. regula, dupa fr. regle)

SIMFIZA s. f. 1. (anat.) articulatie putin mobila. ◊ legarea a doua oase impreuna. 2. alipire, prin aderente, a doua membrane seroase; concrestere a unor parti sau organe, care in mod obisnuit sunt separate. (< fr. symphyse)

SUPRANATURAL, -A I. adj. (despre fenomene, fiinte etc.) care pare mai presus de fortele si de legile naturii si impotriva lor; care nu s-ar putea explica in mod obisnuit, natural; extraordinar. ◊ (rel.) divin, miraculos, fantastic. II. s. n. ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. (dupa fr. surnaturel)

ANTURAJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care inconjura in mod obisnuit pe cineva; mediul, compania, societatea in care traieste cineva. – Din fr. entourage.

ANTURAJ s. n. (Frantuzism) Persoane cu care cineva intretine in mod obisnuit relatii. – Fr. entourage.

POLITICI, politicesc, vb. IV. Tranz. (Inv.) 1. A sfatui; a educa. 2. A folosi in mod obisnuit. – Din politica.

RESTITUTIO IN INTEGRUM (lat.) restituite integrala – Repunerea unei persoane in starea anterioara uni fapt juridic care i-a lezat un drept. In sens generic, in mod obisnuit, repararea totala a unor prejudicii materiale sau morale aduse cuiva.

RETRO SATANA! (lat.) inapoi Satana! – Matei 4, 10 si Marcu 8, 33. Cuvinte atribuite de evanghelisti lui Iisus, prin care se exprima, in mod obisnuit, refuzul unei propuneri facute de o persoana.

REGULAT¹ adv. 1) In mod sistematic. 2) in mod obisnuit; firesc; normal. /v. a regula

UZITAT, -A, uzitati, -te, adj. Folosit in mod curent, obisnuit. – Din fr. usite, lat. usitatus, it. usitato.

UZITABIL, -A, uzitabili, -e, adj. Care se poate folosi in mod curent, obisnuit.

apla adv. – In mod curent, obisnuit. Ngr. ἀπλά sau ἀπλῶς (Galdi 149). – Der. aplos, adv. (in mod curent). Sec. XVII.

UZUAL, -A adj. Care se foloseste obisnuit, in mod curent. ♦ Care este in uz; frecvent. [Pron. -zu-al. / cf. fr. usuel, it. usuale, lat. usualis < usus – uz].

TOVARASESTE adv. In mod tovarasesc; cum obisnuiesc tovarasii; ca tovarasii. /tovaras + suf. ~este

UZUAL, -A adj. folosit in mod curent. ◊ frecvent, obisnuit. (< fr. usiuel, lat. usualis)

NORMAL² ~a (~i, ~e) 1) Care este in concordanta cu norma; conform normei; firesc; natural; obisnuit. Conditii ~e. ◊ In mod ~ de obicei; de regula. 2) (despre fiinte vii) Care este in conformitate cu normele speciei sale (din punct de vedere fizic si psihic). Copil ~. 3) si substantival : Scoala ~a scoala unde se pregatesc invatatori pentru scoala primara. /<fr. normal, lat. normalis, it. normale

SARBATORESTE adv. Ca de sarbatoare; cum se obisnuieste la sarbatori; in mod sarbatoresc. A se imbraca ~. /sarbatoare + suf. ~este

SUPRADIMENSIONA, supradimensionez, vb. I. Tranz. A dimensiona peste cotele obisnuite. ♦ Fig. A prezenta in mod exagerat marimea, importanta reala a lucrurilor. [Pr.: -si-o-] – Supra- + dimensiona.

ABONA, abonez, vb. I. Tranz. si refl. (Cu determinari introduse prin prep. „la”) A-si face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni in mod regulat undeva, a fi un obisnuit al casei. – Din fr. abonner.

A MUSTRULUI ~iesc tranz. 1) inv. (militari) A deprinde cu arta militara in conditiile unui regim dur. 2) fam. (mai ales copii) A obisnui cu ordinea si disciplina intr-un mod foarte sever; a struni. /mustru pop. + suf. ~ului

banal, -a adj. (fr. banal, d. ban, publicatiune, proclamatiune, convocare, ruda cu rom. ban). Comun, obisnuit, fara originalitate: laude banale, a spune lucruri banale. Adv. In mod banal.

obisnuit, -A, obisnuiti, -te, adj. 1. Care a devenit obicei, care a intrat in obisnuinta cuiva, caracteristic cuiva. 2. Care se face, se intampla, sau se intalneste in mod regulat; care se foloseste adesea; curent. ♦ (Substantivat) Persoana intalnita in mod frecvent intr-o casa, intr-un loc etc. ♦ (Adverbial) In mod regulat, de obicei. 3. Care nu se distinge prin nimic in mod deosebit; comun, simplu, banal, de rand. [Var.: (inv.) obicinuit, -a adj.] – V. obisnui.

PROZA f. 1) (in opozitie cu poezie) Creatie literara artistica realizata intr-un limbaj expresiv, dar nesupus regulilor de versificatie. 2) Totalitate a creatiilor literare de acest fel (ale unui scriitor, ale unui popor, ale unei epoci). ~a lui I. Druta. ~a secolului XIX. 3) mod de exprimare caracteristic pentru acest gen de creatie. 4) fig. Fapt care este obisnuit, cotidian. ◊ ~a vietii ansamblul preocuparilor si grijilor banale din viata de toate zilele. /<fr. prose, lat. prosa

TACERE ~i f. 1) v. A TACEA. ◊ In ~ fara a spune ceva. A trece sub ~ (ceva) a omite (ceva) in mod intentionat; a tainui; a nu pomeni. 2) Lipsa de zgomot; liniste. 3) Pauza (mai lunga decat cea obisnuita) intr-o conversatie sau intr-o corespondenta. 4) fig. Lipsa de manifestare. /v. a tacea

ANTIFRAZA s.f. mod de exprimare prin care o locutiune, o fraza etc. se intrebuinteaza cu un inteles contrar celui obisnuit. [< fr. antiphrase].

LIMBAJ, limbaje, s. n. 1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acestia isi exprima gandurile, sentimentele si dorintele; limba, grai. 2. Limba unei comunitati umane istoriceste constituita. 3. mod specific de exprimare a sentimentelor si a gandurilor in cadrul limbii comune sau nationale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretentios; limba obisnuita; b) mijloc, baza de intelegere. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere si simboluri folosit in programare. [Pl. si: limbajuri] – Limba + suf. -aj (dupa fr. langage).

INACTIV, -A (‹ fr.) adj. 1. Care e lipsit de activitate; inert (1), pasiv. 2. (Despre elemente sau substante chimice) Care nu reactioneaza. 3. (EC.) Cont i. = cont care se ruleaza foarte putin, balanta lui fiind practic stationara. ◊ Active inactive = parte din activele unei firme care este utilizata in mod sporadic, in functie de necesitati (ex. generator de energie pentru cazuri de forta majora). ◊ Piata i. = piata caracterizata printr-un volum de activitate mai mic decat cel obisnuit.

EXERCITIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Actiune fizica sau intelectuala, repetata, facuta pentru a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ♦ Mica piesa vocala sau instrumentala creata in scopul de a obisnui pe cel care invata sa cante sau pe cel ce studiaza un instrument muzical cu o anumita problema tehnica. ♦ Instruire a militarilor pentru a invata deprinderea manuirii armelor si a modului de a lupta. ♦ Tema data scolarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, indeplinire. ♦ Exercitiu bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ In exercitiul functiunii = in timpul serviciului legal. [Pron. -tiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice].

LEGE ~i f. 1) Categorie constituind o expresie a interdependentei, interactiunii si legaturii dintre fenomenele realitatii. ~ile naturii. ~ea conservarii energiei. 2) Act normativ adoptat de organul legislativ si aparat de puterea de stat. ◊ Dupa ~ in mod legal; legitim. In baza ~ii conform prevederilor legii. 3) Regula obligatorie; obligatie. 4) inv. Credinta intr-o divinitate; religie; confesiune; cult. ◊ Pe (sau pre) ~ea mea pe cuvantul meu. 4) Traditie, obicei consacrat. ◊ Cum e ~ea asa cum se obisnuieste; asa cum e obiceiul. [G.-D. legii] /<lat. lex, ~gis

NAPRASNIC, -A, naprasnici, -ce, adj., subst. I. Adj. 1. (Adesea adverbial) Care survine in mod neprevazut, dintr-o data; care se petrece fulgerator (si neplacut); neasteptat, subit. 2. (Adesea adverbial) Care nu poate fi stapanit; navalnic, impetuos. ♦ (Despre oameni) Care nu-si poate stapani sentimentele, care actioneaza cu violenta; impulsiv, violent; aprig. 3. Care inspaimanta, ingrozeste (prin comportare); ingrozitor, cumplit. 4. Care depaseste cu mult limitele obisnuite (prin marime, intensitate); extraordinar, cumplit. ♦ (Substantivat, m.; rar) Om voinic, vlajgan. II. Subst. 1. S. m. Planta erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi si cu tulpina dreapta (Chrysanthemum corymbosum). 2. S. f. Planta erbacee cu tulpina dreapta, paroasa, cu frunze palmate si cu flori rosii-roz si miros neplacut (Geranium robertianum). – Din sl. naprasinu.

CLASIC, -A, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, stiintifice, artistice) Care serveste ca model de perfectiune, care poate fi luat drept model; p. ext. care este scris dupa canoanele obisnuite, traditionale. ♦ (Despre scriitori, artisti, oameni de stiinta etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a carui opera isi pastreaza importanta de-a lungul veacurilor, ramane in patrimoniul cultural-stiintific al unui popor sau al lumii. 2. Care concentreaza caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei actiuni, ale unei situatii etc.; tipic, caracteristic; care este folosit in mod curent. Procedeu tehnic clasic 3. Care apartine clasicismului, privitor la clasicism. – Din fr. classique, lat. classicus.