Alinia, aliniez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) aseza in linie dreapta. ♦ Tranz. A indrepta traseul unei strazi. ♦ Tranz. A aseza un grup de constructii dupa o linie dinainte stabilita. 2. Refl. (Despre tari) A se asocia intr-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. A ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o buna functionare. [Pr.: -ni-a] – A³ + linie (dupa fr. aligner).

AliniaT², -A, aliniati, -te, adj. 1. Care este asezat in linie dreapta. 2. (Despre tari) Care apartine unei grupari constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] – V. alinia. Cf. fr. aligne.

ANFILADA, anfilade, s. f. Sir de cladiri, de portice sau de colonade care se succed in linie dreapta. ◊ Tragere de anfilada = tragere in tinte insirate perpendicular sau oblic fata de frontul de tragere. – Din. fr. enfilade.

BRETON¹, bretoane, s. n. Par lasat pe frunte si retezat in linie dreapta. – Din fr. [a la] bretonne.

SAGETA, sagetez, vb. I. 1. Tranz. A lovi, a rani, a ucide cu sageata. ♦ Intranz. A arunca sageti cu arcul. 2. Tranz. Fig. A produce sau a simti o durere fizica vie, ascutita. ♦ A provoca sau a simti o emotie puternica si brusca. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascutita, patrunzatoare; a strapunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observatii ironice, rautacioase la adresa cuiva. 3. Intranz. Fig. A se misca repede (si in linie dreapta), a trece ca o sageata; a tasni. ♦ A fulgera; a trasni. 4. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumina) A imprastia raze. – Lat. sagittare.

FILIATIE, filiatii, s. f. Legatura de rudenie intre copii si parinti, descendenta; p. gener. legatura de rudenie in linie dreapta. ♦ Fig. Legatura intre lucruri, intamplari, fenomene etc. care deriva unul din celalalt. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiatiune s. f.] – Din fr. filiation.

ORTOTONUS, ortotonusuri, s. n. Spasm prelungit al muschilor capului, trunchiului si membrelor care determina o pozitie rigida in linie dreapta a corpului. – Din fr. orthotonos.

CIRIPIE, ciripii, s. f. (Reg.) Sfoara m****a in vopsea (rosie), pe care o intinde dulgherul pentru a trage linii drepte pe scanduri, pe barne etc. ◊ Expr. (A merge sau a se duce, a trage) ca pe ciripie = (a merge sau a se duce, a trage) drept, in linie dreapta. – Din tc. cirpi.

liniaR, -A, liniari, -e, adj. 1. Care este in forma de linie dreapta; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.) ◊ Desen liniar = desen in linii geometrice. Miscare liniara = miscare rectilinie. ♦ (Adverbial) in linie dreapta; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuatii) De gradul intai; (despre functii) care contine o anumita variabila exclusiv la puterea intai. [Pr.: -ni-ar. – Var. linear, -a, adj.] – Din fr. lineaire, lat. linearis.

MOTOCROS, motocrosuri, s. n. Cursa de motociclism care se desfasoara pe teren accidentat si in care plecarile se dau de obicei in grup, pe clase, dupa capacitatea cilindrica a motocicletei. ◊ Motocros nautic = cursa care se desfasoara pe apa, cu ambarcatii speciale, pe trasee in circuit sau in linie dreapta; motonautica. – Din fr. moto-cross.

RECTILINIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o miscare) Care este in linie dreapta. ◊ (Despre figuri geometrice) Care este marginit de linii drepte. Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouazeci de grade. – Din fr. rectiligne.

REGINA, regine, s. f. 1. Femeie care detine prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat. 2. Sotie de rege. 3. Fig. Ceea ce detine o pozitie privilegiata, importanta, dominanta, intr-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-noptii = nume dat unor plante de gradina cu flori albe, rosietice sau violete care se deschid la caderea noptii si raspandesc un miros placut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albina femela fecunda, care depune oua: matca. 6. Piesa cea mai importanta la jocul de sah, dupa rege, care poate fi mutata in orice directie, atat in linie dreapta cat si in diagonala; dama. – Din lat. regina.

SAGETATOR, -OARE, sagetatori, -oare, adj., s. m. I. Adj. 1. Care sageteaza, care trimite sageti. ♦ (Substantivat, in superstitii) Fiinta imaginara, duh necurat care provoaca boala numita sagetatura. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Patrunzator, scrutator, taios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecati, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturator. 2. Fig. (Despre miscari) Iute, repede (si in linie dreapta). II. S. m. 1. Arcas. 2. (Art.) Numele popular al unei constelatii; al noualea semn al zodiacului, reprezentand un om sau un centaur tragand cu arcul. – Sageta + suf. -ator.

SUPERFINITIE s. f. Operatie de netezire foarte fina a suprafetelor unor obiecte metalice, efectuata prin miscari incete, in linie dreapta. – Din fr. superfinition.

A Alinia ~ez tranz. 1) (traseul unei strazi) A aranja in linie dreapta. 2) (constructii) A amplasa dupa o anumita linie. 3) A face sa se alinieze. [Sil. -ni-a] /a + linie

ANFILADA ~e f. Sir de cladiri, de coloane, asezate in linie dreapta, formand un ansamblu arhitectural. /<fr. enfilade

BRAZDA brazde f. 1) Fasie de pamant taiata si rasturnata cu plugul. 2) Urma lunga care ramane in linie dreapta dupa rasturnarea pamantului cu brazdarul. ◊ A da (sau a se da) la brazda a se indrepta; a se schimba in bine; b) a se acomoda; a se deprinde cu ceva. Din (sau de) brazda vite injugate la plug dinspre brazda; din dreapta. 3) Bucata de pamant, de obicei de forma paralelipipedica, desprinsa cu iarba cu tot de pe un teren pentru a fi rasadita in alt loc (ca ornament, drept protectie etc.). 4) Fasie de iarba sau de cereale cosite, avand latimea unei apucaturi de coasa sau de cositoare; polog. 5) fig. Incretitura a pielii (mai ales la fata); rid; cret; zbarcitura; cuta. 6) fig. Urma longitudinala lasata pe o suprafata. [G.-D. brazdei] /<sl. brazda

BRETON¹ ~oane n. Par lasat pe frunte si retezat scurt in linie dreapta. /<fr. bretonne

COLATERAL ~a (~i, ~e) 1) Care, din punctul de vedere al importantei, se situeaza pe al doilea plan; de importanta mai mica; secundar. 2) (despre grade de rudenie) Care nu este in linie dreapta. 3) fig. Care are tangenta cu ceva. Chestie ~a. /<fr. collateral, lat. collateralis

DESCENDENTA ~e f. 1) Legatura de rudenie in linie dreapta intre generatii; filiatie. 2) Totalitate de descendenti; ansamblu de urmasi; posteritate. [G.-D. descendentei] /<fr. descendance

FILIATIE ~i f. 1) Legatura de rudenie in linie dreapta intre generatii. 2) fig. Succesiune logica. ~ de idei. [Art. filiatia; G.-D. filiatiei; Sil. -ti-e] /<fr. filiation, lat. filiatio, ~onis

LINEAR ~a (~i, ~e) 1) (despre miscare) Care se desfasoara in linie dreapta; rectiliniu. 2) (despre figuri geometrice) Care este marginit de linii drepte. /<fr. lineaire

RECTILINIU ~e (~i) 1) (despre miscari) Care se desfasoara in linie dreapta; in forma de linie dreapta. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcatuit din linii drepte. /<fr. rectiligne

SFOARA sfori f. 1) Fir confectionat din fibre vegetale sau sintetice prin rasucire, folosit, mai ales, pentru legat. A lega cu ~. ◊ Tras cu ~a (asezat) in linie dreapta; bine aliniat. A intinde ~a prea tare (sau prea mult) a depasi limita in procesul realizarii unui lucru. A trage pe ~ a pacali. A trage sforile a pregati in taina ceva reprobabil. 2) Multime de obiecte similare insirate pe astfel de fir; sirag. O ~ de ardei. 3) inv. Unitate de masura pentru suprafete, folosita la masurarea pamantului (avand diferite valori in diferite perioade). 4) inv. Fasie (ingusta) de pamant arabil. [G.-D. sforii] /cf. sl. suvoru, ucr. svora

TURA² ~e f. Piesa la jocul de sah reprezentand un turn crenelat, care poate fi miscata numai in linie dreapta si in doua directii; turn. /<fr. tour

TURN ~uri n. 1) Constructie inalta cu sectiune transversala mica, ridicata separat sau in cadrul unui complex arhitectural. ◊ ~ de apa turn folosit drept rezervor de apa. ~ de racire racitor de apa dintr-un circuit inchis al unei instalatii termice. ~ de fildes simbol al izolarii de realitate. 2) Piesa la jocul de sah reprezentand un turn crenelat care poate fi miscat numai in linie dreapta si in doua directii; tura. /<germ. Turm

Alinia vb. I tr., refl. A (se) aseza in linie dreapta. ♦ tr. A indrepta traseul unei strazi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / < linie, dupa fr. aligner].

GLISADA s.f. 1. Zbor alunecat al avionului in linie dreapta, in lungul aripii inclinate. 2. (Coregr.) Pas facut pentru a merge intr-o parte. [< fr. glissade].

PERSPECTIVA s.f. 1. Imagine obtinuta prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ♦ Disciplina care studiaza metodele folosite pentru construirea acestor imagini. 2. Aspect pe care il are un peisaj, un obiect etc. vazut din departare; priveliste cu un asemenea aspect. ♦ Bulevard mare in linie dreapta. 3. Posibilitatea realizarii sau a desfasurarii in viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ♦ (De obicei la pl.) Ceea ce poate ajunge cineva in viitor; posibilitati de viitor. [< fr. perspective, cf. lat. perspectiva < per – prin, spectio – privire].

SANDELA s.f. (Av.) Zbor in linie dreapta cu unghiul pantei de urcare mai mare decat unghiul maxim de cabraj al avionului. [< fr. chandelle – lumanare].

STRAIF s.n. Dunga, banda, linie, fasie. ♦ (Filat.) Sistem de colectionare in care dispozitia marcilor este in linie dreapta. [Pron. straif, pl. -furi. / < germ. Streif].

Alinia vb. I. tr., refl. a (se) aseza in linie dreapta. II. tr. a indrepta traseul unei strazi. III. refl. (despre tari) a se asocia intr-o grupare pe baza unui tratat. (dupa fr. aligner)

GLISADA s. f. 1. zbor alunecat al unui avion in linie dreapta, in lungul aripii inclinate. 2. (coregr.) pas facut pentru a merge intr-o parte. (< fr. glissade)

liniaR, -A adj. 1. dispus in linie dreapta; din linii trasate cu diferite instrumente speciale. 2. (mat.; despre relatii, operatori) a carui variatie poate fi reprezentata geometric printr-o dreapta. ♦ forma ~a = polinom omogen si de gradul intai in raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen in care se folosesc numai linii si contururi. ◊ (fig.) drept. 3. (despre organizarea cunostintelor in programe scolare) care consta in insusirea notiunilor in forma definitiva si in intreaga lor sfera de cuprindere, fara reluari succesive. (< fr. lineaire, lat. linearis)

MOTOCROS s. n. concurs de motociclism in circuit, pe un teren foarte accidentat. ♦ ~ nautic = cursa pe apa cu ambarcatii mici cu motor, in circuit sau in linie dreapta; motonautica. (< fr. motocross)

PERSPECTIV, -A I. adj. (despre desene, proiectii etc.) care reprezinta un obiect, un peisaj etc. in perspectiva; perspectivic. II. s. f. 1. imagine prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ◊ disciplina care studiaza metodele pentru construirea acestor imagini. 2. aspect pe care il are un peisaj, un obiect vazut din departare; priveliste. ◊ bulevard mare in linie dreapta. 3. posibilitatea realizarii sau a desfasurarii in viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ◊ (pl.) ceea ce poate ajunge cineva in viitor; posibilitati de viitor. ♦ in ~a = pe cale de a se infaptui in viitor. (< fr. perspectif, lat. perspectivus, /II/ fr. perspective)

RECTILINIU, -IE adj. 1. (despre miscari) care se desfasoara in linie dreapta; drept. 2. (despre figuri geometrice) marginit de linii drepte. (< fr. rectiligne)

SANDELA s. f. zbor in linie dreapta al avionului cu unghiul pantei de urcare mai mare decat unghiul maxim de cabraj. (< fr. chandelle)

STRAIF s. n. dunga, banda, linie, fasie. ◊ ansamblu de marci postale, detasate dintr-o coala, dispuse in linie dreapta. (< germ. Streif)

Alinia, aliniez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) aseza in linie dreapta. ♦ Tranz. A indrepta traseul unei strazi. [Pr.: -ni-a] – Din a³ + linie (dupa fr. aligner).

ANFILADA, anfilade, s. f. Sir de cladiri, de portice sau de colonade care se succed in linie dreapta. – Fr. enfilade.

BRETON, bretoane, s. n. Par lasat pe frunte si retezat in linie dreapta. – Fr. [a la] bretonne.

alinii si -iez, a -a v. tr. (d. linie; fr. aligner). Asez in linie dreapta.

caramaliu si -niu, -ie adj. (turc. karamanli). Se zice despre un fel de covoare in care firele colorilor [!] in linie dreapta sint separate intre ele.

ciripie f. (turc. cyrpy, cumpana dulgherului). Sfoara cu care timplaru (muind-o in vapsea, intinzind-o si ciupind-o) face dungi pe lemn ca sa stie pe unde sa taie. Fig. Ca pe ciripie, in linie dreapta, fara pedica [!]: a ajuns acolo ca pe ciripie. V. struna, gaitan.

AliniaMENT, aliniamente, s. n. 1. linie dreapta, determinata pe un teren prin pozitia mai multor puncte sau obiecte; p. ext. pozitia mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. ◊ Aliniament de teren = linie de teren marcata prin jaloane, tarusi etc. 2. Portiune dreapta din traseul unei cai de comunicatie, cuprinsa intre doua curbe consecutive. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. alignement.

GABARIT, gabarite, s. n. Sablon in al carui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie sa se cuprinda dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limiteaza dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei constructii etc. ♦ Greutate care depaseste limita maxima admisa sau pe cea normala. – Din fr. gabarit.

GENERATOR, -OARE, generatori, -oare, adj., subst. I. Adj. Care genereaza, produce, determina ceva. II. S. f. linie dreapta care genereaza prin deplasarea in spatiu (pe o traiectorie curba) o suprafata riglata. III. S. n. 1. Aparat, masina sau instalatie care serveste la producerea unei forme de energie, folosind energie de o alta forma. ◊ Generator cuantic = generator sau amplificator de radiatii electromagnetice care functioneaza pe baza fenomenului de emisie stimulata a radiatiilor. Generator de zgomot = dispozitiv electronic care produce o tensiune de zgomot (de obicei aleator) spre a fi folosita in masuratori. Generator de aeroioni = aeroionizator. 2. Aparat sau instalatie care serveste la producerea unui fluid sau a unei suspensii fluide. – Din fr. generateur, lat. generator, -oris.

VERTICAL, -A, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are directia caderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (in sus). ◊ dreapta verticala = dreapta care uneste un punct de pe pamant cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreapta verticala; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) linie dreapta care cade perpendicular pe un plan orizontal; directia urmata de aceasta linie. ◊ Verticala locului = directie determinata de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echilibru intr-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei ceresti care intersecteaza un plan determinat de verticala locului si de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept in jos (de la inaltime). – Din fr. vertical.

RIGLA, rigle, s. f. 1. Piesa plata, lunga si dreapta, facuta din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradata, cu care se trag linii drepte, se verifica suprafete plane etc., linie, lineal. ◊ Rigla de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o rigla fixa si una mobila care aluneca pe cea fixa, ambele avand diviziuni logaritmice. 2. Piesa de lemn groasa si lata, folosita in constructii. 3. Unealta metalica sau de lemn, folosita in metalurgie pentru netezirea si indepartarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. – Din ngr. righla „regula”.

ASIMPTOTA, asimptote, s. f. (Mat.) linie (dreapta) de care se apropie o curba, dar pe care nu o atinge niciodata la o distanta finita. – Din fr. asymptote.

PLIERE, plieri, s. f. Actiunea de a plia. 1. Operatie manuala sau mecanizata de indoire si de asezare in pliuri a hartiei sau a materialelor textile; pliaj. 2. Indoire cu 180° a unei table de-a lungul unei linii drepte sau curbe. [Pr.: pli-e-] – V. plia.

POLIGON, poligoane, s. n. 1. (Geom.) Suprafata plana marginita de mai multe segmente de linii drepte, numite laturi. 2. (Uneori cu determinarea „de tragere”) Teren special amenajat in cuprinsul caruia se fac exercitii si se executa trageri cu arme de foc. ♦ (Sport) Loc special amenajat pentru probe de trageri cu arma sau cu pistolul sau pentru exercitii de tragere cu arma de vanatoare. 3. Teren amenajat pentru deprinderea conducerii autovehiculelor. – Din fr. polygone.

OBLU, OABLA, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezinta ca o linie dreapta; fara cotituri, drept. ♦ (Despre campii) Plan, neted. ♦ (Despre inaltimi, urcusuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Incet si uniform. II. Adv. (Pop.) in linie dreapta; drept; p. ext. (in legatura cu verbe de miscare) fara inconjur, fara ocol, direct. – Din sl. oblu.

SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ Loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ Loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ Loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).

VIZUAL, -A, vizuali, -e, adj. Care se refera la simtul vazului, care apartine vederii; de vedere. ◊ Tip vizual = persoana cu o deosebita acuitate a perceptiilor obtinute prin vaz. Memorie vizuala = memorie care retine cu precadere imaginile vazute. Raza (sau linie) vizuala = linie dreapta imaginara care uneste ochiul observatorului cu obiectul observat. Camp vizual = portiune de spatiu pe care o poate cuprinde cineva o data cu privirea. [Pr.: -zu-al] – Din fr. visuel, lat. visualis.

linia, liniez, vb. I. Tranz. A trage, a trasa linii (drepte si regulate) pe hartie. [Pr.: -ni-a] – Din linie.

liniaT², -A, liniati, -te, adj. Cu linii drepte si regulate (trasate intr-un anumit scop). [Pr.: -ni-at] – V. linia.

TANGENT, -A, tangenti, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curba intr-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care contine tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafete, care atinge suprafata intr-un singur punct. 2. S. f. linie dreapta care atinge o curba intr-un singur punct. ◊ Loc. adv. In (sau prin) tangenta = tangential. ◊ Expr. A scapa prin tangenta = a se eschiva de la un lucru prinzand momentul potrivit; a scapa cu greu dintr-o situatie dificila. 3. S. f. Functie trigonometrica egala cu catul dintre functia sinus si functia cosinus. – Din fr. tangent.

RECTITUDINE, rectitudini, s. f. (Livr.) 1. Stare, calitate a unei linii drepte. 2. Fig. Spirit de dreptate: sinceritate. – Din lat. rectitudo, -inis, fr. rectitude.

RAZA, raze, s. f. 1. linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire. 2. Fig. Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiatie. ◊ Raze X (sau rontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii. 4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei. 5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ◊ Raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).

RIGLAT, -A, riglati, -te, adj. 1. (Rar) liniat. 2. (Despre suprafete) Care se obtine prin miscarea unei linii drepte. – Rigla + suf. -at (dupa fr. regle).

A SE Alinia ma ~ez intranz. 1) (despre persoane) A se aseza intr-o linie dreapta; a se aranja. 2) A se conforma cu fidelitate. ~ la principiile politice ale unui partid. 3) (despre tari) A se asocia intr-o grupare pe baza unui tratat. /a + linie

AlinieRE ~i f. 1) v. A Alinia si A SE Alinia. 2) linie dreapta formata de oameni aliniati sau de cladirile unei strazi drepte. 3) art. Comanda (data militarilor, sportivilor etc.) de a se alinia. /v. a alinia

A SE ARANJA ma ~ez intranz. 1) A-si potrivi toaleta. 2) A-si face un rost in viata. 3) (despre persoane) A se aseza pe o linie dreapta; a se alinia. /<fr. arranger

BAZA ~e f. 1) Totalitate a elementelor de rezistenta pe care se sprijina o constructie; temelie; fundament. ~a coloanei. 2) linie dreapta sau plan, de obicei in pozitie orizontala, de la care se masoara perpendicular inaltimea unui corp geometric. ~a triunghiului. 3) Loc special amenajat de concentrare a unor rezerve (de oameni, materiale, instalatii etc.) necesare unei activitati. ~ de aprovizionare. ~ sportiva. ◊ ~ navala port militar. ~ militara loc de stationare pe teritoriul unui stat a unor trupe dotate cu mijloace de lupta pentru razboi. 4) chim. Compus chimic al unor metale care albastreste hartia rosie de turnesol si intra in combinatie cu acizii, formand saruri. 5) la pl. fig. Element de importanta primordiala, pe care se tine, se intemeiaza ceva; principiu fundamental. ~ele unui acord. ◊ Fara ~ neintemeiat; inconsistent. A pune ~ele (a ceva) a intemeia; a funda. ~ economica (a societatii) totalitate a relatiilor de productie intr-o etapa determinata a dezvoltarii sociale. 6) anat. : ~a craniului parte a craniului, care inchide cutia craniala spre ceafa. 7) lingv.: ~ de articulatie mod, posibilitate de articulare a sunetelor la un popor. [G.-D. bazei] /<fr. base

DIRECT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care duce la tinta fara cotituri sau ocoluri; drept. linie ~ta. 2) fig. Care se exprima sau spune adevarul deschis, fara ascunzisuri. 3) Care asigura o legatura nemijlocita. Comunicatie ~ta. 4) Care se face sau are loc fara trepte intermediare. Vot ~. Adresare ~ta. 5): Complement ~ parte secundara a propozitiei, care determina un verb tranzitiv si indica obiectul asupra caruia trece actiunea. 6): Vorbire ~ta reproducere intocmai a formei si a continutului vorbirii cuiva. /<fr. direct, lat. directus

liniaR ~a (~i, ~e) 1) Care are forma unei linii drepte; constituit din linii geometrice, trasate cu ajutorul riglei si a compasului. ◊ Desen ~ desen executat numai din linii si contururi (fara umbre). 2) fig. Care nu patrunde in esenta lucrurilor; lipsit de subtilitate intelectuala; simplist. 3) mat.: Ecuatie ~a ecuatie de gradul intai. [Sil. -ni-ar] /<fr. lineaire, lat. linearis

OBLICA ~ce f. mat. linie dreapta care formeaza cu un plan sau cu o alta dreapta un unghi diferit de 0⁰ sau de 90⁰. [Sil. -bli-] /<lat. obliquus, fr. oblique

OBLU oabla (obli, oable) si adverbial 1) Care are aspect de linie dreapta; fara cotituri; drept. 2) (despre terenuri, campii) Care are suprafata dreapta; fara ridicaturi sau adancituri; plan; neted. 3) (despre inaltimi, urcusuri) Care este aproape vertical; cu panta repede; abrupt. [Sil. o-blu] /<sl. oblu

ORIZONTALA ~e f. linie dreapta paralela cu suprafata unui lichid in stare linistita; dreapta perpendiculara pe verticala locului. /<germ., fr. horizontal

RIGLA ~e f. 1) Instrument format din- tr-o bara gradata, folosit la trasarea unor linii drepte sau la masurat; linie. ◊ ~ loga-ritmica (sau de calcul) instrument alcatuit dintr-o rigla fixa si una mobila, folosit la efectuarea rapida a unor calcule. 2) metal. Unealta folosita in turnatorie pentru inde-partarea si netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rigla

SECANTA ~e f. 1) linie dreapta care intersecteaza o linie curba in doua (sau mai multe) puncte. 2) mat. Functie trigonometrica a unghiului intr-un triunghi dreptunghic. /<fr. secant, germ. Sekante

SEMIdreapta ~epte f. Fiecare dintre cele doua parti ale unei linii drepte in care aceasta este impartita de un punct al ei. /semi- + dreapta

DESEN s.n. 1. Prezentare grafica a unui obiect printr-o imbinare de linii drepte sau curbe, prin puncte, pete etc. ◊ Desen liber = desen facut cu mana libera, fara instrumente; desen tehnic = desen care reprezinta la scara planul unui obiect, al unei constructii etc.; desene animate = insiruire de desene care reprezinta fazele unei miscari si care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor fiinte vii cinematografice. V. animatie. 2. Arta si tehnica de a desena. 3. Planul unei constructii. 4. Ornamentatia unei tesaturi. [Pl. -ne, var. desemn s.n. / < fr. dessin].

GHIOSA s.f. 1. Desen complex, format din linii drepte, frante, spirale etc., obtinut prin ghiosare. 2. Dalta fina folosita la gravarea pe pietre litografice si pe placi metalice. [Var. ghilosa s.f. / < germ. Guilloche, cf. fr. guilloche – dalta pentru ghiosat].

PERPENDICULAR, -A adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreapta sau pe un plan incat sa formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = varianta a stilului gotic creata in Anglia in sec. XIV si manifestata mai ales in economia boltilor, care dispar sub multimea arcelor, formate dintr-un sir de trunchiuri de copac rasturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. linie, dreapta perpendiculara. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb].

RECTILINIU, -IE adj. in linie dreapta. ♦ (Despre figuri geometrice) Marginit de linii drepte. [Pron. -niu, var. rectilin, -a adj. / cf. fr. rectiligne].

RECTITUDINE s.f. 1. Starea, calitatea unei linii drepte. 2. (Fig.) Spirit de dreptate; sinceritate. ♦ Conformitate cu ratiunea, morala, datoria. [Cf. fr. rectitude, lat. rectitudo, it. rectitudine].

VIZUAL, -A adj. Care apartine vazului, referitor la simtul vazului; de vedere. ◊ Memorie vizuala = memorie care retine mai ales imaginile vizuale; raza vizuala = linie dreapta imaginara care uneste ochiul observatorului cu obiectul observat. [Pron. -zu-al. / cf. it. visuale, fr. visuel, lat. visus – vedere].

AXA s.f. 1. linie dreapta, reala sau inchipuita, care trece prin centrul unui corp si imprejurul careia acel corp se roteste sau se poate roti. ♦ dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp ceresc. 2. linie dreapta care delimiteaza parti simetrice pe un corp, pe o suprafata etc. 3. Ax. [< fr. axe, germ. Achse, cf. lat. axis – osie].

COliniaR, -A adj. (Despre puncte) Pe aceeasi linie dreapta. [Pron. -ni-ar, var. colinear, -a adj. / < co- + liniar, cf. fr. collineaire].

liniaR, -A adj. 1. in linie dreapta; format din linii trasate cu diferite instrumente speciale. ◊ Desen liniar = desen in care se folosesc numai linii si contururi (fara umbre). ♦ (Fig.) drept. ♦ adv. Rectiliniu. 2. (Mat.) A carui variatie poate fi reprezentata printr-o dreapta. ♦ (Despre ecuatii) De gradul intai. [Var. linear, -a adj. / cf. fr. lineaire].

PLIERE s.f. Actiunea de a plia si rezultatul ei. ♦ Indoire cu 180° a unei table de-a lungul unei linii drepte sau curbe. [< plia].

RIGLAT, -A adj. 1. (Rar) liniat. 2. (Despre suprafete) Obtinut prin miscarea unei linii drepte. [< rigla, dupa fr. regle].

AliniaMENT s. n. 1. linie dreapta de teren determinata pe puncte caracteristice. 2. portiune dreapta din traseul unei cai de comunicatie cuprinsa intre doua curbe consecutive. (dupa fr. alignement)

AXA s. f. 1. dreapta care se considera a fi orientata intr-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreapta care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotatie = dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp; ~ optica = linie care trece prin centrul corneei si prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafete fata de care acestea prezinta anumite proprietati de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneste polii Pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. 4. grup constituit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Germania, Italia si aliatii lor. (< fr. axe, germ. Achse)

GHIOS s. n. ornament gravat, in linii intretaiate, drepte sau ondulate, in bijuterie. ◊ desen complex din linii drepte, frante, spirale etc., care formeaza fondul unor hartii cu valoare nominala. (< fr. guillochis)

HOROPTER s. n. (opt.) linie dreapta paralela cu dreapta ce uneste centrii ochilor si care trece prin punctul unde coincid axele ochilor. (< fr. horoptere)

linia vb. tr. a trage linii drepte. (< linie)

MIXTILINIU, -IE adj. 1. format din linii drepte si curbe. 2. (despre cristale) cu fete plane si curbe. (< fr. mixtiligne)

PLIERE s. f. actiunea de a plia; pliaj. ◊ indoire cu 180º a unei table de-a lungul unei linii drepte sau curbe. (< plia)

POLIGON s. n. 1. suprafata plana marginita de mai multe segmente de linii drepte (laturi). ♦ (fiz.) regula ului = regula potrivit careia suma mai multor vectori este vectorul care inchide conturul poligonal din asezarea cap la cap a acestora. 2. portiune de instructie cu arme de foc. ◊ teren de tir. 3. teren special pentru invatarea conducerii autovehiculelor. 4. suprafata plana pe care se realizeaza, in conditii de santier, elemente de beton armat prefabricat. (< fr. polygone, germ. Polygon)

RECTITUDINE s. f. 1. insusirea unei linii drepte. 2. (fig.) conformitate cu ratiunea, morala, datoria. (< fr. rectitude, lat. rectitudo)

RIGLAT, -A adj. 1. liniat. 2. (despre suprafete) obtinut prin miscarea unei linii drepte. (dupa fr. regle)

VIZUAL, -A adj. 1. referitor la simtul vazului; de vedere. ♦ raza ~a = linie dreapta imaginara care uneste ochiul observatorului cu obiectul observat; camp ~ = spatiul cuprins cu privirea fixata asupra unui punct; memorie ~a = memorie care retine mai ales imaginile vizuale. 2. care se adreseaza vazului. (< fr. visuel, lat. visualis)

ALDIN, -A. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau litera tipografica) care are liniile mai groase, mai pline decit acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obisnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oara in 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine si numele.

ASIMPTOTA, asimptote, s. f. linie (dreapta) de care se apropie o curba, dar pe care nu o atinge niciodata la o distanta finita. – Fr. asymptote (< gr.).

BISECTOARE, bisectoare, s. f. linie dreapta dusa prin varful unui unghi si care imparte unghiul in doua parti egale. – Din bisector.

AliniaMENT (dupa fr.) s. n. 1. linie dreapta, determinata pe un teren prin pozitia mai multor puncte sau obiecte (repere); p. ext. pozitia mai multor puncte sau obiecte de-a lungul unei linii drepte. 2. Portiune dreapta din traseul unei cai de comunicatie, cuprinsa intre doua curbe consecutive. 3. (MILIT.) Fasie de teren care, datorita conditiilor naturale, prezinta o importanta tactica, operativa sau strategica pentru actiunile de lupta ce se desfasoara in raionul respectiv.

asimptota f., pl. e (vgr. asymptotos, care nu coincide, d. a 6 si sympipto, coincid. V. simptoma). Geom. linie dreapta care se apropie constant de o curba fara s´o poata ajunge vre-odata. V. limita.

1) con n., pl. uri (vgr. konos, con, cucuruz, fruct de brad). Geom. Figura produsa de o linie dreapta care, fiind fixa la un capat, descrie cu cel-lalt capat un cerc sau si o elipsa. Bot. Cucuruz de brad.

concoid, -a adj. (vgr. konhoeides). Ca scoica. S. f. Geom. Un fel de linie curba care se apropie continuu de o linie dreapta fara s´o taie vre-odata.

conoid, -a adj. (vgr. konoeides, d. konos, con, si eidos, aspect). Geom. In forma de con. S. f. Suprafata produsa de o linie dreapta care se sprijina constant pe o dreapta fixa, ramine paralela cu un plan fix si implineste inca o a treia conditiune oare-care.

GHIOS, ghiosuri, s. n. Ornament gravat format din linii fine, drepte sau ondulate, folosit la impodobirea unor obiecte de sticla sau de metal. ♦ Desen complex format din linii apropiate si incrucisate dispuse geometric, folosit pentru realizarea fondului unor hartii cu valoare nominala. [Var.: ghilos s. n.] – Din fr. guillochis.

TANGENT ~ta (~ti, ~te) (despre drepte, planuri, linii) Care atinge intr-un singur punct o lunie curba sau un plan fara a le intersecta. /<fr. tangent, germ. Tangente

GHIOSIU s.n. Ornament gravat in linii intretaiate, drepte sau ondulate, folosit in bijuterie. [< fr. guillochis].

ECHINOXIAL, -A adj. Al echinoctiului, referitor la echinoctiu. ◊ linie echinoxiala = dreapta de intersectie a planului ecuatorului cu planul elipticii. [Pron. -xi-al, var. echinoctial, -a adj. / cf. fr. equinoxial].

ANTICVA/ANTICVA s. n. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferita, inspirate de inscriptiile de pe monumentele Romei antice. (< germ. Antiqua)

COLTAR ~e n. 1) Dulap mic sau polita fixata in coltul unei camere. 2) Instrument in forma de triunghi dreptunghic, folosit la trasarea unghiurilor drepte sau a liniilor perpendiculare; echer. 3) Piesa de metal sau de lemn in forma de unghi drept, folosita la confectionarea unei imbinari. 4) Dispozitiv metalic prevazut cu o serie de colti, care se prinde de talpa incaltamintei, ca sa nu alunece pe gheata, pe stanci etc. /colt + suf. ~ar

dreapta drepte f. mat. linie care reprezinta distanta cea mai scurta dintre doua puncte. /<lat. directus

BOOGIE-WOOGIE s.n. Stil pianistic in jaz, derivat din blues, care se caracterizeaza prin ritmul obsedant intretinut de mana stanga (prin executarea unor figuri de bas repetate fara intrerupere), in timp ce mana dreapta dezvolta o linie melodica de obicei simpla. ♦ Dans modern american, care se danseaza dupa muzica de jaz; melodia acestui dans. [Pron. bughi-ughi. / < engl. boogie-woogie].

COGNAT s.m. Situatia juridica a celui inrudit cu altii; legaturi naturale, in special pe linie femeiasca, in dreptul roman. [< lat. cognatus].

BARA s.f. Drug de metal (destinat prelucrarii). ♦ Piesa de metal sau de lemn, de dimensiuni variabile, folosita in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ♦ Sut in stalpul portii de fotbal. ◊ A da in bara = (argotic) a gresi, a rata. 3. Bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; (p. ext.) locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (Herald.) Figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticala sau oblica, folosita ca element de separare intr-un text. ♦ linie verticala care separa masurile unui portativ. ♦ Ridicatura de metal liniara dispusa transversal pe tastiera unor instrumente cu coarde ciupite, indicand locurile in care se pot produce sunetele de o anumita inaltime. 6. Ingramadire de nisip, de mal etc. la gura unui rau sau a unui fluviu care se varsa intr-o mare fara flux si reflux. 7. (Fig.; med.) Senzatie apasatoare, de compresiune asupra unui organ. [< fr. barre].

BARA s. f. 1. drug de metal (destinat prelucrarii). ◊ piesa de metal sau de lemn, in constructii sau in dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor. ◊ (fig.) obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. 2. fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ sut in stalpul portii de fotbal. 3. bariera care desparte pe judecatori de avocati si impricinati; locul de unde se pledeaza in fata justitiei. 4. (herald.) figura diagonala care reuneste unghiul stang de sus al unui scut cu unghiul drept de jos. 5. linie verticala sau oblica, element de separare intr-un text. ◊ linie verticala care separa masurile unui portativ. ◊ ridicatura de metal liniara incrustata in tastiera unor instrumente cu coarde ciupite. 6. ingramadire de aluviuni la gura de varsare a unui rau intr-un fluviu sau in mare. 7. mascaret. (< fr. barre)

RADICAL, -A I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari, actiuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (si s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care, ridicat la o putere, da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeasi putere fata de doua cercuri date, reprezentat printr-o dreapta perpendiculara pe linia care uneste centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatiu avand aceeasi putere fata de doua sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, in mod obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si contine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)

RONDA adj. f. (Despre o litera, scriere) Cu linia rotunda, groasa si dreapta; penita ronda = penita speciala cu varful lat, folosita pentru acest gen de scriere. // s.f. Cantec vesel, de chef, la care fiecare comesean canta un cuplet; rond² (2) [in DN]. [< fr. ronde].

harag (harac), s.n. (reg.) 1. bat rotund cu ajutorul caruia ciobanii masoara cantitatea de lapte pe care o da o oaie la mulsoare; tanc. 2. (inv.) unealta de tras linii spre a scrie drept, lineal.

ROMAN, -A adj. Propriu Romei antice sau Imperiului roman. ♦ (Despre caractere tipografice) Format din linii perpendiculare si unghiuri drepte. ♦ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere sau combinatii de litere. ♦ Arta romana = arta dezvoltata in Roma antica si apoi in Imperiul roman intre sec. IV i.e.n. si IV e.n., care se caracterizeaza in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate, in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat, iar in pictura prin ansambluri de fresca si de mozaic cu tematica bogata. ♦ Balanta romana = balanta formata dintr-o parghie cu brate neegale, mobila in jurul unui ax orizontal, pe bratul mai lung si gradat alunecand o greutate care echilibreaza obiectul de cantarit. // s.m. si f. 1. Persoana care facea parte din populatia de baza a statului roman. 2. Locuitor al Romei. [< lat. romanus, cf. fr. romain, it. romano].

DIRECT, -A I. adj. 1. care duce de-a dreptul la tinta, drept, fara ocoluri. ♦ in linie ~a = din tata in fiu. 2. imediat, nemijlocit, fara intermediar. ♦ vorbire ~a sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidela a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvant de declaratie; complement ~ = complement care exprima obiectul asupra caruia se rasfrange direct actiunea unui verb tranzitiv; propozitie completiva ~a (si s. f.) = propozitie cu functie de complement direct pe langa un verb tranzitiv din regenta. II. adj., adv. (care are loc) fara ascunzisuri, fatis, drept. III. adv. 1. fara inconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre marimi variabile) ~ proportionale = care depind una de alta, astfel incat cresterea (sau descresterea) uneia de un numar de ori provoaca cresterea (respectiv descresterea) celeilalte de acelasi numar de ori. IV. s. n. (radio, tv.) in ~ = transmis pe viu, in momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitura aplicata prin intinderea mainii inainte. (< fr. direct, lat. directus)

ROMAN², -A I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din linii perpendiculare si unghiuri drepte. ♦ cifre e = cifre prin litere sau combinatii de litere; biserica ~a = biserica catolica; catolicism. 2. limba romanica populara vorbita de vechii francezi (inainte de sec. IX). 3. arta ~a = arta dezvoltata in Roma antica si apoi in Imperiul Roman, caracterizata in arhitectura prin edificii grandioase de o mare diversitate, in sculptura cultivand cu precadere portretul puternic individualizat, iar in pictura prin ansambluri de fresca si de mozaic cu tematica bogata. (< lat. romanus)

RONDA¹ adj. (despre o litera, scriere) cu linia rotunda, groasa si dreapta. ♦ penita ~ = penita speciala cu varful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde)

SECANT, -A, secanti, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte, curbe) Care intretaie o linie, un plan. ◊ Plan secant = plan care intersecteaza una sau mai multe suprafete. ♦ (Substantivat, f.) dreapta care intersecteaza in doua puncte un cerc sau o curba sau care intersecteaza una ori mai multe drepte sau plane. 2. S. f. Functie trigonometrica care, inmultita cu functia cosinus, este egala cu functia unitate. – Din fr. secant.

NORMAL, -A, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este asa cum trebuie sa fie, potrivit cu starea fireasca, obisnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusa intr-un punct al unei curbe. linie normala (si substantivat, f.) = a) dreapta perpendiculara pe planul tangent la o suprafata, in punctul de contact; b) dreapta perpendiculara pe tangenta la o curba, in plan sau in spatiu, in punctul de contact. ♦ Spec. Sanatos (din punct de vedere fizic si psihic). 2. Care este conform cu o norma (1). ♦ (Despre marimi) A carei valoare este apropiata de valoarea intalnita cel mai des.3. (Inv.; in sintagma) Scoala normala (si substantivat, f.) = scoala pedagogica. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.

CONCURENT, -A I. adj. 1. care face concurenta altuia. 2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreapta comuna, care se intersecteaza. 3. care tinde catre acelasi rezultat. II. s. m. f. 1. participant la o competitie sportiva. 2. negustor, producator care face concurenta altora. (< fr. concurrent, lat. concurrens)

TAIETURA, taieturi, s. f. 1. Actiunea de a taia; (concr.) locul unde s-a taiat ceva; spec. rana provocata de un instrument taios. ♦ Suprafata rezultata dintr-un corp dupa ce a fost taiat. ♦ Fel, mod de a taia. 2. Drum (adancit) sapat de o apa in curgerea ei. ♦ Povarnis drept, prapastios; perete stancos. 3. Croiala unei haine. ♦ Fig. linie, trasatura, contur. 4. Teren despadurit pe care se mai vad inca butucii. 5. Fig. (La pl.) Senzatie de durere asemanatoare cu aceea provocata de o taiere; junghiuri. 6. Stersatura; fragment, text sters sau anulat. 7. Portiune, articol decupat dintr-o tiparitura. [Pr.: ta-ie-] – Taia + suf. -atura.

LINEAL ~e n. 1) Instrument in forma de bara, cu muchii drepte si cu suprafata plana, folosit pentru tragerea liniilor, pentru masurarea sau verificarea dimensiunilor. 2) Dispozitiv de ghidare a materialului de laminat la intrarea in anumite laminoare. 3) Rigla de otel care formeaza jgheabul de cerneala la piesele tipografice. 4) Dispozitiv la masina de cusut pentru a executa cusaturi paralele cu marginea materialului. [Sil. -ne-al] /<germ. Lineal

CONCURENT, -A adj. 1. Care face concurenta altuia. 2. Care tinde catre acelasi rezultat, catre acelasi scop. ♦ (Mat.; despre linii, planuri) Care au un punct sau o dreapta comuna. // s.m. si f. 1. Participant la un concurs sportiv. 2. Negustor sau producator care face concurenta altora. [Cf. lat. concurrens, fr. concurrent].

DIAGONAL, -A I. adj. ca o diagonala; oblic. II. s. n. (text) impletitura de fire care prezinta in tesatura linii paralele oblice. II. s. f. 1. segment de dreapta care uneste doua varfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru. ♦ in ~ = de-a curmezisul. ◊ (mil.) curea purtata de-a curmezisul pieptului. 2. bara, grinda etc. pusa in curmezis. 3. linie de cale ferata care intretaie oblic mai multe linii paralele ale unei statii. (< fr. diagonal, lat. diagonalis)

NEOPLASTICISM s.n. Varianta a abstractionismului, care se caracterizeaza printr-un geometrism in care liniile si planurile de culoare se intretaie in unghi drept, ca si prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben si rosu. [< fr. neo-plasticisme].

TANGENT, -A adj. (Despre drepte, planuri) Care atinge intr-un singur punct o linie, o suprafata sau alta figura geometrica, fara a o taia. [Cf. fr. tangent, lat. tangens].

NEOPLASTICISM s. n. varianta a abstractionismului, ca-racterizata printr-un geometrism in care liniile si planurile de culoare se intretaie in unghi drept si prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben si rosu. (< fr. neo-plasticisme)

TANGENT, -A I. adj. (despre drepte, plane) care atinge intr-un singur punct o linie, o suprafata sau o alta figura geometrica, fara a o taia. II. s. f. 1. dreapta care atinge o curba intr-un singur punct. 2. functie trigonometrica, catul dintre sinus si cosinus. ♦ (fig.) in (sau prin) ~ = tangential. (< fr. tangent/e/, lat. tangens)

BODONI s.n. (Poligr.) Caracter de litera cu contrast mare intre liniile de baza si cele secundare, avand piciorusele subtiri si drepte. [< it., germ. Bodoni, cf. Bodoni – tipograf italian].

BODONI s. n. inv. (poligr.) caracter de litera cu contrast mare intre liniile de baza si cele secundare, avand piciorusele subtiri si drepte. (< germ. Bodoni)

INTERSECTA, intersectez, vb. I. Refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersectie; a se intretaia, a se incrucisa. ◊ Tranz. dreapta care intersecteaza doua paralele. – Din fr. intersecter.

TRANSPARENT² ~e n. Foaie de hartie cu linii paralele groase, care se pune sub alta foaie, pentru a facilita scrierea in randuri drepte. [Sil. trans-pa-] /<fr. transparent, it. transarente

INTER s.m. Jucator din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupa locul din dreapta sau din stanga centrului inaintas. [Cf. lat. inter].

INTER² s. m. jucator din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal care ocupa locul din dreapta sau din stanga centrului inaintas. (< fr. inter)

TRANSPARENT, -A, transparenti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care poate fi strabatut de radiatii electromagnetice (mai ales de lumina), fara ca acestea sa fie absorbite sau difuzate; prin care se poate vedea clar, care lasa sa se vada limpede conturul si detaliile obiectelor aflate de partea opusa; straveziu. ♦ Fig. Diafan, subtire, delicat; firav. 2. Fig. Care poate fi usor inteles sau ghicit; limpede, clar. II. S. n. Foaie de hartie cu linii groase, paralele, care se asaza dedesubtul hartiei de scris, pentru a inlesni scrierea in randuri drepte. – Din fr. transparent, lat. transparens, -ntis.

TRANSPARENT, -A adj. 1. Prin care se poate vedea clar, straveziu, diafan. 2. (Fig.) Care poate fi inteles, ghicit usor; clar, limpede. // s.n. Foaie de hartie pe care sunt trase linii groase paralele si care se pune dedesubtul hartiei de scris pentru a se putea scrie drept. [< fr. transparent, cf. lat. transparens].

CICLOIDA ~e f. geom. linie curba plana, descrisa de un punct al unui cerc, care se rostogoleste (fara alunecare) pe o dreapta fixa situata in planul cercului. [Sil. -clo-i-] /<fr. cycloide

PARABOLA² s.f. linie curba care reprezinta locul geometric al punctelor egal departate de un punct fix (focar) si de o dreapta fixa (directoare). [< fr. parabole].

BARIERA ~ f. 1) Bara mobila cu care se inchide temporar un drum, o trecere peste calea ferata etc. 2) Loc de intretaiere a unei sosele cu o linie de cale ferata. 3) Loc de unde incepe o alergare de cai. 4) Loc de intrare intr-un oras, servind odinioara si drept punct de incasare a taxelor pentru marfurile aduse spre vanzare. 5) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; stavila; impediment; baraj. [G.-D. barierei; Sil. -ri-e-] /<fr. barriere

VECTOR s.m. Marime matematica sau fizica definita printr-o valoare numerica, o directie si un sens, reprezentata grafic printr-un segment de dreapta. // adj. Raza vectoare = segment de dreapta care porneste dintr-un sistem de coordonate polare catre un punct. // (In forma vecto-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „linie de forta”, „(referitor la) vector”. [Acc. si vector. / < fr. vecteur, cf. lat. vector].

DIAGONAL, -A, diagonali, -e, s. f., adj. I. S. f. 1. Segment de dreapta care uneste doua unghiuri (sau varfuri) nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite. ◊ Loc. adv. In diagonala = pe directia unei drepte inclinate fata de un punct de referinta; de-a curmezisul. ♦ Curea purtata de-a curmezisul pieptului la unele uniforme (militare). 2. Portiune de linie de cale ferata sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o statie, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta. 3. Bara inclinata care leaga doua noduri ale talpilor opuse ale unei grinzi cu zabrele. II. Adj. Care uneste varfurile a doua unghiuri nealaturate ale unui poligon sau doua varfuri ale unui poliedru aflate pe fete diferite; care este in forma de diagonala; curmezis; crucis. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagonal.

DIAGONALA s.f. dreapta care uneste varfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bara, grinda etc. pusa in curmezis. ♦ (Mil.) Curea purtata de-a curmezisul pieptului. ♦ linie de cale ferata care intretaie oblic mai multe linii paralele ale unei statii. [< fr. diagonale].

NULLA DIES SINE LINEA (lat.) nici o zi fara o linie – Pliniu cel Batran, „Naturalis historia”, 35-36. Cuvinte atribuite pictorului Apelles, care considera exercitiul zilnic esential pentru desavarsirea maiestriei artistice. Beethoven si Arghezi le-au luat drept deviza.

EXTERN, -A, externi, -e, adj., s. m. si f. I. Adj. Care se afla asezat in afara; din afara, exterior², strain. ◊ Politica externa = politica unui stat fata de celelalte state. Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul de Externe = minister care aplica linia politica a unui stat in problemele privitoare la relatiile internationale. ♦ Unghi extern = unghi format de o latura a unui triunghi cu prelungirea altei laturi; unghi format de doua drepte taiate de o secanta si aflat in afara dreptelor. ♦ (Despre medicamente) Care se aplica numai pe suprafata corpului. II. S. m. si f. 1. Elev, ucenic care locuieste si ia masa in afara scolii sau a locului unde invata meseria. 2. Student in medicina care, in urma unui examen, este admis sa faca practica in spital. – Fr. externe (lat. lit. externus).

ZARE zari f. 1) Portiune a cerului sau a globului terestru marginita de linia orizontului; zariste. ◊ In zari in departari. 2) Lumina din jurul unei surse luminoase. ◊ A se uita in zare (la un obiect) a examina un obiect transparent, asezandu-l in dreptul unei surse de lumina. 3) Lumina care apare la orizont inainte de rasaritul Soarelui; zori. [G.-D. zarii] /<sl. zarja

CENTRU¹ I. s. n. 1. (mat.) punct fata de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se afla la egala departare. ◊ punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raporteaza celelalte puncte ale ansamblului. 2. punct central al unui spatiu, al unei suprafete. ◊ punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc. 3. loc(alitate) in care sunt concentrate anumite activitati (politico-administrative, economice, culturale etc.) ◊ institutie superioara conducatoare; putere administrativa centrala. ◊ institutie care concentreaza o activitate stiintifica. 4. (fiz.) punct de aplicatie al rezultantei unui sistem de forte. 5. pozitie politica de mijloc, intre conceptiile de dreapta si de stanga. II. s. m. 1. (anat.) punct in care sunt localizate anumite functii. ♦ ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc e*********e periferice si de unde pornesc e*********e centrale. 2. jucator aflat in mijlocul liniei de atac sau de aparare la anumite jocuri sportive. (< fr. centre, lat. centrum)

DOMENIU, domenii, s. n. 1. Proprietate funciara feudala intinsa, care a stat la baza societatii medievale in Europa Apuseana. 2. Sector al unei stiinte, al unei arte; sfera de activitate. 3. (Mat.) Multime de puncte situate pe o dreapta, pe o suprafata, in spatiu, caracterizata prin aceea ca pentru fiecare punct exista o vecinatate a lui cuprinsa in multime si prin faptul ca oricare pereche de puncte din multime se pot uni printr-o linie poligonala cuprinsa in acea multime. 4. (Fiz.) Interval de valori pentru care poate fi folosit un instrument dat de masura. – Din fr. domaine. Cf. lat. dominium.

AlinieRE s.f. 1. Actiunea de a (se) alinia si rezultatul ei. 2. linie de asezare a limitelor unei strazi, a unei piete publice etc. ♦ Operatie de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente in epoca bronzului in Franta, in Anglia etc., constand din siruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatra cioplita, infipte vertical in pamant la intervale regulate. [< alinia, dupa fr. alignement].

DIAGONALA ~e f. 1) dreapta care uneste doua varfuri nealaturate ale unui poligon sau ale unui poliedru. ◊ In ~ de-a curmezisul. 2) Curea purtata de-a curmezisul pieptului la unele uniforme militare. 3) Ramificatie de cale ferata care permite trecerea trenurilor de pe o linie pe alta. [Sil. di-a-] /<fr. diagonal

CAREU ~ri n. 1) Suprafata cu patru unghiuri drepte si cu patru laturi rectilinii egale. 2) Trupa dispusa in forma de patrat pentru a putea respinge atacul inamicului din patru parti. 3) Grup de persoane sau de obiecte dispuse in forma de patrat. 4) (la unele jocuri sportive) Suprafata delimitata cu linii albe, in care se aplica unele reguli speciale. 5) (pe navele maritime) Camera comuna unde ofiterii iau masa. 6) (la jocul de pocher) Grup de patru carti de aceeasi culoare tinute intr-o singura mana. /<fr. carre

PARALEL, -A adj. 1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot intilni oricat ar fi prelungite. 2. Care se produce concomitent si se desfasoara in mod similar cu altceva. // s.n. Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< fr. parallele, lat., gr. parallelos < para – alaturi, allelon – unul cu altul].

BUHARIN, Nikolai Ivanovici (1888-1938), economist si om politic sovietic. Membru al Partidului Comunist (din 1906). Lider al „comunistilor de stinga” (1917-1918), a detinut importante functii pe linie de partid si de stat (membru in Biroul Politic al C.C., 1924-1929), initial colaborator al lui Stalin, la sfirsitul deceniului 3, B. a intrat in conflict cu acesta in problema N.E.P.-ului, industrializarii si colectivizarii fortate. Acuzat de deviationism de dreapta, a fost indepartat din conducerea partidului (1929), judecat si executat. Reabilitat post-mortem (1988).

ZARE, zari, s. f. 1. Partea cerului sau a pamantului pe care o margineste linia orizontului; orizont. ◊ Loc. adv. In zare sau (rar) In zari = la orizont; p. ext. departe. Din zari = din departari. ♦ (La pl.) Vazduh. 2. Lumina care se imprastie in jurul unei surse luminoase; raza. ♦ Expr. A se uita (sau a privi) in zare la ceva = a privi un obiect (transparent) asezandu-l in dreptul unei surse de lumina pentru a-l vedea mai bine. (O) zare de... = o cantitate mica de...** Zori de ziua, zorii zilei, 3. Culme, creasta, coama, varf. – Din sl. zarja.

PARALEL¹, -A I. adj. 1. (mat.; despre drepte, planuri) care se afla la o distanta constanta unul de altul si care nu se pot intalni oricat ar fi prelungite. 2. care se produce concomitent si se desfasoara in mod similar cu altceva. 3. (inform.; despre operatii) in care ansamblul de biti este tratat simultan; (despre masini, organe) unde mai multe operatii se efectueaza simultan. II. s. n. dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. III. s. f. 1. linie, suprafata situata in toata intinderea ei la egala distanta de alta linie sau suprafata cu care nu se intretaie oricat de mult s-ar prelungi. ◊ fiecare dintre cercurile imaginare paralele cu ecuatorul care unesc punctele de egala latitudine de pe suprafata Pamantului. 2. (pl.) aparat de gimnastica din doua bare paralele sustinute de stalpi. 3. comparatie, apropiere intre doua fiinte, lucruri, fenomene etc., in care se scot in evidenta asemanarile si deosebirile; paralelism (2). (< fr. parallele, lat. paralelus, gr. parallelos, /II/ germ. Parallele)

INTALNI, intalnesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla in prezenta cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta intr-un punct. 2. Refl. recipr. A se vedea cu cineva in urma unei intelegeri prealabile; a avea intrevedere cu cineva. 3. Tranz. A gasi; a descoperi. ♦ (De obicei in constructii negative) A da peste..., a avea parte de... 4. Tranz. si refl. A (se) gasi, a (se) afla. 5. Tranz. si refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar intr-o competitie sportiva; a se lupta, a se confrunta cu cineva intr-o competitie sportiva. – In + talni (Inv. „a intalni”, probabil < magh.).