Rezultate din textul definițiilor
TREFLA, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de culoare neagra, in forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Gaitan de bumbac, de matase etc. cusut ca podoaba in forma de frunza de trifoi la unele haine (de uniforma); p. ext. cusatura facuta astfel. 3. (Tehn.) Rozeta cu trei sau patru aripi, cu ajutorul careia se actioneaza cilindrul unui laminator. – Din fr. trefle.
PALMA2, palme, s. f. (Inv.) Ramura de palmier (considerata ca semn al biruintei). ♦ Motiv ornamental (in forma de ramura de palmier). ◊ Palmele academice = distinctie in forma de frunza de palmier stilizata, acordata de Academia Franceza oamenilor de stiinta si artistilor. – Din fr. palme.
CROSETA, crosete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu varful indoit ca un carlig, utilizat la masinile de tricotat sau pentru crosetat, impletit etc. 2. Unealta alcatuita dintr-o tija prevazuta cu o lama, cu ajutorul careia se indeparteaza pamantul ramas intr-o forma de turnatorie. 3. Piesa de otel de forma unui cui, cu un cap latit prevazut cu gauri, utilizat la solidarizarea imbinarilor din lemn. 4. Paranteza dreapta. 5. (In arhitectura gotica, in forma croset) Ornament sculptat in forma de frunza cu varful curbat. [Var.: croset s. n.] – Din fr. crochet.
CROSET ~e n. Ornament arhitectural in forma de frunza curbata. /<fr. crochet
VERDE3 n. Culoare a spectrului luminii, situata intre albastru si galben. ◊ De ~ a) carte marcata cu un semn in forma de frunza de culoare neagra; b) cu ochii verzi si cu parul negru. /<lat. vir[i]dis
CROSET s.n. 1. Ornament sculptat in forma de frunza curbata, cu care se decoreaza frontoanele, cornisele si extradosul arcelor gotice. 2. V. croseta. [< fr. crochet].
FOLIUM s.n. 1. Formatie anatomica in forma de frunza. 2. Curba geometrica a carei forma seamana cu o frunza. [Pron. -li-um, var. foliu. / < lat. folium].
TREFLA s.f. 1. Una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-un semn de forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (Poligr.) Ornament care imita trifoiul. ♦ Gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma); (p. ext.) cusatura astfel executata. ♦ (Arhit.) Ornament compus din trei cercuri care se intretaie. 3. (Mar.) Dispozitiv special de legatura atasat la coltul inferior al velelor patrate. 4. Incrucisare suprapusa de sosele; pasaj denivelat. [< fr. trefle].
PROTAL s.n. Lama verde in forma de frunza intinsa pe pamant, rezultata din germinarea unui spor de criptogama vasculara. [Pl. -le, -luri. / < fr. prothalle].
CROSET s. n. 1. ornament sculptat in forma de frunza curbata, cu care se decoreaza frontoanele, cornisele si extradosul arcelor gotice. 2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare brusca. 3. cordon litoral in forma de sageata curbata. (< fr. crochet)
FOLIU s. n. 1. formatie anatomica in forma de frunza. 2. curba geometrica semanand cu o frunza. (< lat. folium)
PROTAL s. n. tal verde in forma de frunza, din germinarea sporului la ferigi, care poarta anterozoizii si arhegoanele. (< fr. prothalle)
TREFLA s. f. 1. una dintre cele patru culori ale cartilor de joc, reprezentata printr-o frunza de trifoi de culoare neagra; spatie. 2. (poligr.) ornament care imita trifoiul. ◊ gaitan de bumbac, de matase etc. in forma de frunza de trifoi, cusut ca podoaba la unele haine (de uniforma). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale caror centre formeaza un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la coltul inferior al velelor patrate, dintr-un inel mare prin care trec doua inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe directii. 5. pasaj denivelat in curba pentru parasirea unei sosele si intrarea in alta sosea. (< fr. trefle)
MEZOFIL, mezofile, s. n. 1. Tesut cuprins intre epiderma superioara si cea inferioara a frunzei, format din celule care contin clorofila. 2. (La pl.) Microorganisme care se dezvolta la temperaturi medii. – Din fr. mesophylle.
ARABESC ~uri n. 1) Ornamentatie specifica artei arabe (constand dintr-un amestec de linii, frunze, forme geometrice etc.). 2) Linie sinuoasa, formata din curbe. 3) Figura de balet (inspirata din dansul oriental). /<fr. arabesque
ARBORE ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris
SINUS s.n. 1. (Anat.) Cavitate situata in regiunea capului, intre peretii ososi; dilatare pe traiectul venelor si al arterelor sau pe traiectul vaselor limfatice. ♦ (Bot.) Taietura in lamina unei frunze, formand un unghi de diferite marimi si forme. 2. (Mat.) Functie trigonometrica egala cu raportul dintre lungimea ipotenuzei si lungimea catetei opuse unghiului respectiv dintr-un triunghi dreptunghic. [< fr. sinus, cf. lat. sinus – cavitate].
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.
BRADIS, bradisuri, s. n. 1. Bradet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lunga, subtire si foarte ramificata si cu frunzele in forma de ace (Ceratophyllum si Myriophyllum). ♦ Portiune dintr-o apa acoperita cu aceasta planta. – Brad + suf. -is.
BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din frunze in forma de tunici sau solzi suprapusi (in care se depun substante de rezerva), cu un invelis membranos uscat. 2. (In sintagmele) Bulb pilos = partea terminala, umflata, a radacinii firului de par. Bulb rahidian = segment interior al creierului, in forma unei umflaturi, situat intre maduva spinarii si protuberanta creierului. Bulbii ochilor = globii ochilor. Bulb aortic = dilatatie a arterei aorte situata la iesirea din inima, existenta la pesti si la batracieni. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Din fr. bulbe, lat. bulbus.
CICLAMA, ciclame, s. f., s. n. adj. 1. S. f. Planta decorativa cu frunze in forma de rinichi, verzi pe o parte si purpurii pe alta, cu flori rosii sau albe (Cyclamen europaeum). – Din it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.
DRAGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afectiune fata de o persoana de s*x opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multa) dragoste sau cu toata dragostea = cu (multa) placere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, fata de) cineva (sau de ceva) = a se indragosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i placea sa... A se topi (sau a se sfarsi, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patima. ♦ (Concr.) Fiinta iubita; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legatura s*xuala; relatii amoroase. II. Planta erbacee cu frunze in forma de lance, dintate si cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ.
HETEROFILIE, heterofilii, s. f. Fenomen care consta in existenta frunzelor de forme diferite pe aceeasi planta. – Din fr. heterophilie.
HIDATODA, hidatode, s. f. formatie epidermica a frunzelor, avand forma si structura diferite, cu functia de a elimina apa sub forma de picaturi. – Din fr. hydatode.
JEP, jepi, s. m. Arbust din familia pinului, cu tulpini ramificate flexibile, adesea culcate la pamant, cu frunze in forma de ace, raspandit in regiunea alpina sub forma de tufisuri; jneapan (1) (Pinus mugo) – Et. nec.
UNTISOR, untisori, s. m. (Bot.) 1. Mica planta erbacee cu flori galben-aurii, cu frunzele in forma de inima, groase si lucioase, care se consuma ca salata; grausor, salatea (Ranunculus ficaria). 2. (Reg.) Untul-vacii. – Unt + suf. -isor.
ZAMBRU, zambri, s. m. Arbore conifer cu frunze in forma de ace, grupate cate cinci. cu seminte lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioara, folosit in sculptura. – Et. nec.
MACRIS s. m. Planta erbacee cu frunze alungite si acrisoare, cultivata ca planta alimentara sau medicinala (Rumex acetosa). ◊ Macris marunt = varietate de macris cu frunzele in forma de spada si cu flori rosietice (Rumex acetosella). Macrisul calului = varietate de macris cu frunzele usor incretite si cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: macrisul-iepurelui sau macrisul-caprei = planta erbacee cu frunze acrisoare acoperite cu peri, asemanatoare ca forma cu ale trifoiului, si cu flori albe, rosietice sau albastrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de macris = numele popular al unei combinatii de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru.
SUGATOR, -OARE, sugatori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Inv.) S****i. ♦ (Substantivat; fam.) Betiv. 2. S. f. Hartie sugativa. 3. S. f. Mica planta din regiunea subalpina, lipsita de clorofila, palid-galbuie, bruna sau rosie, cu frunze in forma de solzi si cu flori albe-galbui (Monotropa hypopytis). – Suge + suf. -ator.
FRAMEE, framei, s. f. (In evul mediu, la popoarele germanice) Lance de lupta de inaltimea unui om, cu varful in forma unei frunze de laur, ascutit si taios. – Din fr. framee.
PROTAL, protale, s. n. (Bot.) Lama verde de forma unei frunze, rezultata din germinarea sporilor de criptogame vasculare. – Din fr. prothalle.
FETICA s. f. 1. (Pop. si fam.) Fetita. 2. Planta erbacee cu flori mici, albe-albastrui, ale carei frunze, de forma ovala, sunt consumate ca salata (Valerianella olitoria). – Fata + suf. -ica.
MEI subst. 1. S. m. Planta erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenta ramificata si cu flori albe-galbui, folosita ca nutret pentru vite; parang, pasat (Panicum miliaceum); p. restr. semintele acestei plante, folosite in trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrana pentru vite si pasari. ◊ Mei marunt (sau pasaresc) = varietate de mei ale carei flori sunt dispuse in spiculete care formeaza o inflorescenta compusa; meisor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-pasaresc = planta cu frunze in forma de lance si cu fructele ca niste boabe mici, alburii si foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-pasaresc (sau -nebun) = mohor; mei-tataresc = matura (2 a); mei-paduret = meisor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-canarasului. 2. S. n. Meiste. – Lat. milium.
COLEOPTIL, coleoptile, s. n. Prima frunza, in forma de teaca care inveleste mugurasul embrionului la graminee. [Pr.: -le-o-] – Din fr. coleoptile.
RISTIC s. n. (In sintagma) Gogoasa de ristic = gogoasa bogata in tanin, care se formeaza pe frunzele si pe ramurile tinere al unor stejari, in urma intepaturii facute de o specie de viespe, si care se intrebuinteaza in medicina sub forma de tinctura, in industria chimica si in industria tabacariei. – Din tc. rastik, ngr. rastiki.
SAGITAT, -A, sagitati, -te, adj. (Despre frunze) De forma unei sageti. – Din fr. sagitte.
SABIUTA, sabiute, s. f. 1. Diminutiv al lui sabie; sabioara. 2. Planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de sabie si cu florile purpurii; gladiola, sabioara (3) (Gladiolus imbricatus). [Pr.: -bi-u-] – Sabie + suf. -uta.
SPLINA, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale si spongios, de culoare rosie-violeta, situat in partea superioara stanga a cavitatii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depoziteaza sangele etc. ◊ Loc. adj. Fara splina = (despre animale) care este rezistent la fuga, care nu oboseste; (despre oameni) care munceste intens fara sa oboseasca. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina =a simti dureri acute la splina, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Planta erbacee cu frunze in forma de splina (1) si cu flori galbene-aurii; splinuta (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splina.
STUPIT, stupituri, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze in forma de rozeta, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi.
SUBSUOARA, subsuori, s. f. 1. Partea de dedesubt a incheieturii bratului cu umarul; subrat. ◊ Loc. adv. La (sau sub, rar, pe) subsuoara = sub brat. Din talpi pana-n subsuori = in tot trupul. ◊ Expr. A (se) tine sau a (se) prinde de subsuoara (sau de subsuori) = a (se) tine de brat; a (se) imbratisa. ♦ (Adverbial) Sub brat. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) cu mainile subsuoara (sau subsuori) = a sta degeaba, a trandavi; a sta cu mainile in san. 2. Unghi pe care il formeaza o frunza cu lujerul sau o ramura cu axul purtator. [Var.: (pop.) subsioara, subtioara s. f.] – Sub1- + *suoara („subsuoara” < lat.).
CACTACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante exotice dicotiledonate, adaptate la clima uscata, cu tulpini carnoase si frunze in forma de tepi, raspandite in regiunile calde ale Americii (reprezentant: cactusul). 2) Planta din aceasta familie. [Art. cactacea; G.-D. cactaceei; Sil. -ce-e] /<fr. cactacees
CACTUS ~si m. Planta exotica, adaptata la seceta, cu tulpina carnoasa si grasa, plina cu suc apos sau laptos, si cu frunze in forma de spini, cultivata la noi ca planta ornamentala. /<fr. cactus
CRUCE ~i f. 1) (in antichitate) Instrument de tortura, pe care erau pironiti osanditii la moarte. Hristos a murit pe ~. 2) Obiect de cult, facut din doua bucati de lemn, din piatra sau din metal asezate perpendicular una peste alta, constituind simbolul crestinismului. 3) Simbol al crestinismului, constand dintr-un gest facut cu degetele mainii drepte, care este dusa de la frunte la piept si de la un umar la altul. ◊ Fa-ti ~! da-ti seama ce spui! 4) v. RASCRUCE. 5) Obiect in forma de cruce folosit in unele mecanisme. ~ea carutei. 6) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi; trefla. Dama de ~. [G.-D. crucii] /<lat. crux, ~cis
GHINDA ~e f. 1) Fruct al stejarului. 2) pop. (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi de culoare neagra; trefla. 3) Carte de joc marcata cu acest semn. [G.-D. ghindei] /<lat. glans, ~ndis
GRAUSOR ~oare n. (diminutiv de la grau) Planta erbacee cu tulpina scurta, neramificata, avand frunze de forma inimii, carnoase si comestibile; untisor. /grau + suf. ~usor
SUGATOARE ~ori f. Planta erbacee carnoasa, cu frunze in forma de solzi lipsite de clorofila si cu flori albe-galbui, care creste in zona subalpina. /a suge + suf. ~ator
SUGEL1 ~i m. Planta erbacee rau mirositoare, cu tulpina in patru muchii, cu frunze de forma inimii si flori rosii. ◊ ~-alb sugel cu flori albe sau albe-galbui. ~-galben sugel cu flori galbene-aurii. /<lat. sigillum
TELEGRAF2 ~i m. Planta erbacee agatatoare, cu frunze in forma de inima si cu flori mirositoare albe sau roz-purpurii, folosita in scopuri decorative. /<fr. telegraphe, germ. Telegraph
TOPORAS ~i m. Planta erbacee cu frunze in forma de inima si cu flori albastre-violete, placut mirositoare. /topor + suf. ~as
TREFLA ~e f. 1) (la cartile de joc) Semn distinctiv avand forma unei frunze de trifoi de culoare neagra. 2) Carte de joc marcata cu acest semn. Dama de ~. [Sil. tre-fla] /<fr. trefle
UNTISOR ~i m. Planta erbacee cu tulpina scurta, neramificata, avand frunze de forma inimii, carnoase, lucioase si comestibile; grausor. /unt + suf. ~isor
VERIGEL ~i m. Planta parazita lipsita de clorofila, cu frunze in forma de solzi mici si cu flori galbene-rosietice, dispuse in ciorchini. /veriga + suf. ~el
ANIZOFIL, -A adj., s.f. (Planta) cu frunze de forme si dimensiuni diferite. [< fr. anisophyle, cf. gr. anisos – inegal, phyllon – frunza].
antemion s.n. (arhit.) Ornament spiral in forma de frunze si flori de lotus (< germ. Anthemion)
ENSIFORM, -A adj. (Despre frunze) De forma unei sabii. [< fr. ensiforme, cf. lat. ensis – sabie, forma – forma].
MIRODENIE s.f. Condiment, in special exotic, de natura vegetala, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar si scump, sub forma de frunze, coji, flori, fructe, radacini, proaspete sau uscate (scortisoara, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, radacina de ghimber, sofran etc.); prin ext. orice condiment sau substanta puternic mirositoare.
FOLIOLAT, -A adj. (Despre frunze compuse) format din foliole. [Pron. -li-o-. / cf. fr. foliole].
FRONDA s.f. 1. Miscare de revolta a nobilimii franceze din sec. XVII impotriva puterii regale despotice. 2. (Fig.) Razvratire, opunere neprincipiala persiflanta, cauzata mai ales de interese personale. 3. Organ vegetal de forma unei frunze. ♦ frunza aeriana a ferigilor, care poarta sporangele. [< fr. fronde].
HASTAT, -A adj. (Despre frunze) In forma de lance; lanceolat. [Cf. fr. haste < lat. hasta – lance].
LIRAT, -A adj. (Despre frunze) De forma lirei, la care cei doi lobi inferiori sunt mici in comparatie cu lobul terminal. [< fr. lyre, lat. lyratus].
CICLAMA s.f. Planta decorativa cu frunze in forma de inima si cu flori rosii sau albe. [Cf. fr. cyclamen].
COLEOPTIL s.n. (Bot.) frunza in forma de teaca, care inveleste mugurasul embrionului la graminee. [Pron. -le-op-. / < fr. coleoptile, cf. gr. koleos – teaca, ptilon – foita].
FOLIOLA s.f. Fiecare dintre frunzulitele care formeaza o frunza compusa. [Pron. -li-o-. / < fr. foliole].
GUTATIE s.f. (Bot.) Eliminare a apei din plante prin frunze sub forma de picaturi in timpul noptii. [< fr. guttation, cf. lat. gutta – picatura].
HETEROFILIE s.f. Prezenta unor frunze de forme diferite pe unul si acelasi individ. [Gen. -iei. / < fr. heterophyllie, cf. gr. heteros – altul, phyllon – frunza].
scalce, scalci, s.f. (reg.) 1. planta erbacee toxica, cu frunze in forma copitei de cal si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 2. (la pl.) plante erbacee toxice, cu flori mari galbene; bulbuci. 3. (in compuse) scalci-mici = scanteiute, scanteioare (plante); scalce-mare = rostopasca.
secerea, secerele, s.f. 1. (pop.) secera mica, seceratica, seceruica. 2. (reg.; la pl.) planta erbacee cu bulbi, cu frunze in forma de sabie si cu flori purpurii; secerele, sabioare, crin-de-apa.
seceruica, seceruici si seceruice, s.f. 1. (pop.) secera mica, secerea, seceratica. 2. (reg.; la pl.) numele a doua plante erbacee: a) iarba-laptoasa. b) amareala. 3. (reg.) planta erbacee cu bulbi, cu frunze in forma de sabie si cu flori purpurii; secerea, sabiuta, sabioara.
PALMETA s.f. Motiv ornamental stilizat, sculptat sau pictat, in forma de frunze de palmier. ♦ forma artistica data unor pomi fructiferi, indreptandu-le ramurile cu ajutorul spalierelor pentru ca sa creasca intr-o anumita directie. [< fr. palmette].
PISTIL s.n. 1. Organ de reproducere femel la plantele fanerogame, format din frunze modificate; gineceu (2). 2. Piesa cilindrica de metal, de portelan etc., avand o umflatura la unul din capete, cu care se zdrobesc substantele in motor; pisalog. [Pl. -luri, -le. / < fr. pistil].
SAGITAT, -A adj. (Despre frunze) De forma unei sageti. [Cf. fr. sagitte].
ANIZOFIL, -A adj., s. f. (planta) cu frunze de forme si dimensiuni diferite. (< fr. anizophylle)
CACTUS s. m. planta tropicala cu tulpina carnoasa, cu frunze in forma de tepi si flori mari, divers colorate. (< fr. cactus, gr. kaktos)
CICLAMA s. f. planta erbacee decorativa cu frunze in forma de inima si flori mov, rosii sau albe. (< fr. cyclamen)
COLEOPTIL s. n. frunza in forma de teaca, care inveleste mugurasul embrionului la graminee. (< fr. coleoptile)
ENSIFORM, -A adj. (despre frunze) de forma unei sabii. (< fr. ensiforme)
FOLIOLAT, -A adj. (despre frunze compuse) format din foliole. (< fr. foliole)
FOLIOLA s. f. fiecare dintre frunzulitele care formeaza o frunza compusa. (< fr. foliole, lat. foliolum)
FRONDA s. f. 1. miscare de revolta a nobilimii franceze din sec. XVII impotriva puterii regale despotice. 2. (fig.) opozitie neprincipiala, razvratire cu caracter persiflant, pornita din motive personale. 3. organ vegetal de forma unei frunze. ◊ frunza aeriana a ferigilor care poarta sporangele. 4. (med.) bandaj de panza destinat a fixa pansamentele barbiei sau nasului. (< fr. fronde)
GEMIPARITATE s. f. 1. reproducere prin muguri. 2. formare a frunzelor din mugur. (< fr. gemmiparite)
GUTATIE s. f. eliminare a apei din plante, prin frunze, sub forma de picaturi, in timpul noptii. (< fr. guttation)
HETEROFILIE s. f. prezenta unor frunze de forme si dimensiuni diferite pe aceeasi planta. (< fr. heterophyllie)
LIRAT, -A adj. (despre frunze) in forma de lira, cu lobii inferiori mai mici in comparatie cu lobul terminal. (< fr. lyre, lat. lyratus)
PINULA s. f. 1. lama metalica in care este taiata o fanta in a carei axa se afla un fir de vizare la capetele unei alidade, servind la determinarea aliniamentelor de teren. 2. pana mica, aripioara. 3. fiecare dintre foliolele care formeaza o frunza de feriga. (< fr. pinnule)
ROZASA s. f. 1. fereastra circulara, cu traforuri in piatra, caracteristica pentru catedralele gotice si asezata pe fatada lor. 2. ornament in forma de frunze asezate simetric si inscrise intr-un cerc. (< fr. rosace)
SAGITAT, -A adj. (despre frunze) in forma de sageata. (< fr. sagitte)
tei (-i), s. m. – Arbore cu frunze in forma de inima (Tilia). – Mr. tel’u. Lat. tilia, redus la modelul decl. m., ca toate numele de arbori (Puscariu 1725; REW 8735), cf. it. tiglio, prov. telh, fr. til, cat. tell. – Der. teios, adj. (dur, rezistent; fibros; se zice despre o varietate de struguri); teisor, s. m. (arbust exotic, Kerria japonica; aglica, cununita; Spiraea ulmifolia); teita, s. f. (odogaci, Saponaria officinalis); teis, s. n. (padure de tei); inteiosa, vb. refl. (Olt., a se face fibros).
ANNULARIA s. f. Ramuri de calamites cu frunze de forma lanceolata unite prin bazele lor, descrise separat de forma arborescenta completa. Sint caracteristice pentru depozitele Carboniferului.
ARBORE, arbori, s. m. 1. Planta lemnoasa cu trunchi solid si ramuri cu frunze care formeaza o coroana; copac; p. ext. pom. ◊ Compuse: arbore-de-paine = specie de arbore al carui fruct se mananca copt in cuptor, ca painea (Artocarpus incisa); arborele-vietii = a) arbore decorativ cu tulpina piramidala si cu frunze verzi, solzoase (Thuja occidentalis); b) fig. figura reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale. ♦ Arbore genealogic = figura care (sub forma unui arbore cu ramuri pornite dintr-un trunchi comun) reprezinta filiatia membrilor unei familii si indica gradele de inrudire dintre ei. 2. Organ de masina care primeste si transmite o miscare prin rotatia in jurul axei sale. 3. Catarg. [Var.: arbor, (inv.) arbure s. m.] – Lat. arbor, -is.
BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.
BRADIS, bradisuri, s. n. 1. Bradet. 2. Numele unor plante erbacee acvatice cu tulpina lunga, subtire si foarte ramificata si cu frunzele in forma de ace (Ceratophyllum si Myriophyllum). ♦ Portiune dintr-o apa plina cu aceasta planta. – Din brad + suf. -is.
SABIUTA (‹ sabie) s. f. 1. Sabiuta (1). 2. Sansevieria. 3. Planta erbacee cu bulb, din familia iridaceelor, inalta de 30-80 cm, cu frunze in forma de sabie si cu flori purpurii dispuse in racem (Gladiolus imbricatus). 4. (IHT.) Sabita.
CACTEE, cactee, s. f. (La pl.) Familie de plante exotice adaptate la uscaciune prin tulpinile carnoase, pline cu suc apos sau laptos, si prin frunzele reduse sub forma de spini; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie; cactacee. – Din fr. cactees.
CALA2, cale, s. f. Planta decorativa de origine tropicala, cu frunze mari in forma de sageata, una dintre frunze, de culoare alba, rasucita in forma de cornet, inconjurand inflorescenta (Calla aethiopica). – Din germ. Kalla, lat. calla.
CATINA, catini, s. f. Numele a doua specii de arbusti spinosi: a) catina rosie, cu frunze mici in forma de solzi, cu flori roz sau albe si cu fructe rosii, cultivat ca gard viu; tamarisca (Tamarix ramosissima); b) catina alba, cu frunze inguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii si cu fructe galbene-portocalii (Hippophae rhamnoides). – Probabil lat. catena.
CHITA, chite, s. f. (Reg.) 1. Manunchi de flori, de frunze etc. 2. Manunchi format din douasprezece fuioare de in sau de canepa. – Din scr. kita, ucr. kyta.
GLADIOLA, gladiole, s. f. Planta erbacee ornamentala cu tulpina inalta, cu frunze lungi in forma de sabie si cu flori mari de diferite culori (Gladiolus hybridus). [Pr.: -di-o-] – Din germ. Gladiole. Cf. lat. gladiolus.
VARZA, verze, s. f. Planta legumicola bienala din familia cruciferelor, cu frunze mari, groase si ondulate, care se invelesc unele pe altele formand o capatana compacta, folosita in alimentatie (Brassica oleracea); p. ext. mancare preparata din frunzele acestei plante. ◊ Varza de Bruxelles = varietate de varza cu tulpina inalta, cu capatana mica, de la care se consuma mugurii formati la subsuoara frunzelor (Brassica oleracea gemmifera). Varza creata = varietate de varza cu frunzele incretite si cu capatana afanata (Brassica oleracea sabauda). Varza rosie = varietate de varza cu frunzele rosii-violete, care se consuma ca salata (Brassica oleracea rubara). ◊ Expr. (Fam.) A face o varza = a incurca lucrurile, a nu face nici o isprava. A (se) face (sau a ajunge, a fi etc.) varza = (mai ales despre carti si caiete) a (se) distruge, a (se) degrada, a (se) zdrentui. – Lat. vir(i)dia verdeturi.
ZADA, zade, s. f. Arbore rasinos cu frunze lungi in forma de ace, care cad toamna, cu lemn tare si durabil, foarte pretuit. (Larix decidua) – Lat. pop. daeda (=taeda).
RIZOM, rizomi, s. m. Tulpina subterana simpla sau ramificata, lipsita de clorofila, a anumitor plante, cu aspect asemanator radacinii, de care se deosebeste prin prezenta mugurilor la subsuoara unor frunze rudimentare, in forma de solzi, si prin structura interna. – Din fr. rhizome.
PIN2, pini, s. m. Arbore din familia pinaceelor, inalt pana la 40 de metri, cu frunze persistente in forma de ace lungi, cu scoarta roscata si lemnul rezistent (Pinus silvestris). ◊ Pin maritim = varietate de pin2 cu lemnul poros si bogat in rasina, plantat pentru fixarea dunelor miscatoare (Pinus maritima). – Lat. pinus.
POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mica planta erbacee cu tulpina scurta, cu doua frunze mari in forma de rinichi, cu o floare de culoare rosu-inchis situata in varful tulpinii si cu rizom tarator, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Si in sintagma popalnic iepuresc) Mica planta erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare si cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popalnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.
TEI, (1) tei, s.m., si (2, rar) teie s.n. 1. Arbore cu frunze mari in forma de inima, cu flori albe-galbui melifere, puternic parfumate, intrebuintate in medicina; creste in paduri sau cultivat pe strazi si in parcuri (Tilia platyphyllos) 2. (La sg. cu sens colectiv sau, rar, la pl.) Fibra din scoarta de tei (1), folosita la legat si la fabricat sfori, fringhii, rogojini.
LANCEOLAT, -A, lanceolati, -te, adj. (Bot.; mai ales despre frunze) Care are forma unui varf de lance. [Pr.: -ce-o-] – Din fr. lanceole.
LAPTUCA, laptuci, s. f. Planta erbacee legumicola ale carei frunze (dispuse in forma de rozeta, alcatuind la unele varietati o capatana) sunt comestibile; salata, marula (Lactuca sativa). – Lat. lactuca.
NAP, napi, s. m. 1. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze crescute in forma de rozeta si cu radacina carnoasa, de forma aproximativ sferica, comestibila (Brassica napus). ◊ Expr. (Gol) nap sau ca un nap, ca napul = complet dezbracat; p. ext. foarte sarac. 2. Planta erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene, avand tuberculii cu un continut nutritiv bogat, folosita ca furaj; nap porcesc (Helianthus tuberosus). – Lat. napus.
TAXACEE, taxacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme lemnoase, cu frunze persistente in forma de ac, cu flori solitare la subsuoara frunzelor sau in spice si cu samanta acoperita cu un invelis carnos (Taxaceae); (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. taxacees.
TEI, (1) tei, s. m., (2, rar) teie, s. n. 1. S. m. Arbore cu frunze mari in forma de inima, cu flori albe sau albe-galbui, puternic parfumate, melifere, intrebuintate in farmacie, si cu fructe achene (Tilia platyphyllos). ◊ Tei alb = arbore cu lemnul alb-rosiatic, usor (Tilia tomentosa). Tei pucios = arbore inalt pana la 20 m, ale carui flori se folosesc in farmacie (Tilia cordata). 2. S. n. Fibra din scoarta de tei (1), folosita la legat si la fabricat sfori, franghii, rogojini. ◊ Expr. A lega doua-n tei = a reusi sa adune ceva avere. A gasi tei de curmei = a gasi pretexte. – Lat. *tilium (= tilia).
STANJENEL, stanjenei, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi in forma de sabie si cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene; iris, stanjen (Iris). [Var.: (pop.) stanjinel s. m.] – Stanjen + suf. -el.
A SE ASTERNE ma astern intranz. 1) A se lasa (pe o suprafata) formand un strat. Frunzele s-au asternut pe sub copaci. 2) (despre fiinte) A se intinde pe jos; a se culca la pamant. 3) fig. A se apuca serios de ceva. ~ pe scris. ~ la vorba. ◊ ~ la drum a porni la drum lung. 4) A se intinde in fata ochilor; a se deschide; a se desfasura. /<lat. asternere
CIUCURAS ~i m. (diminutiv de la ciucure) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze late, in forma de inima, si cu flori dispuse in inflorescente umbeliforme, care creste in regiuni montane. /ciucure + suf. ~as
CONIFER ~e n. 1) la pl. Ordin de plante lemnoase, cu frunze persistente, in forma de ace sau solzi, cu fructe conice (reprezentanti: bradul, pinul etc.). 2) Planta din acest ordin. /<fr. coniferes, lat. conifer
HETEROFILIE ~i f. bot. Prezenta a frunzelor de diferite forme pe aceeasi planta. /<fr. heterophilie
LANCEOLAT ~ta (~ti, ~te) (despre frunze) Care are forma unui varf de lance. [Sil. -ce-o-] /<fr. lanceole, lat. lanceolatus
LAPTUCA ~ci f. Planta legumicola ale carei frunze, dispuse in forma de rozeta, sunt comestibile. /<lat. lactuca
MOLID ~zi m. Arbore rasinos cu coroana piramidala si frunze persistente in forma de ace, al carui lemn este folosit in industria de celuloza si ca material de constructie. /cf. alb. molike
PALMAT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre frunze) Care are forma unei palme cu degetele desfacute; palmiform. 2) (despre picioarele unor animale sau pasari) Care are degetele unite printr-o membrana. /<lat. palmatus
PALMIFORM1 ~a (~i, ~e) (despre frunze) Care are forma unei palme cu degetele desfacute; palmat. /<fr. palmiforme
PAPAVERACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee avand frunze de diferite forme, flori solitare sau dispuse in inflorescente si fructe (laptoase) capsulare (reprezentanti: brebeneii, macul, fumarita etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. papaveracees
TAXODIACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante conifere cu frunze persistente, in forma de solzi sau de ace (reprezentant: sequoia). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. taxodiacees
ZAD/A ~ e f. 1) Arbore conifer cu frunze cazatoare in forma de ace si cu lemn elastic si rezistent, folosit in industrie si la constructii. 2) Lemn al acestui arbore. [G.-D. zadei] /<lat. daeda
CATAFILA s.f. (Bot.) frunza redusa, de forma unor solzi, care se gaseste pe tulpinile subpamantene sau la exteriorul mugurilor. [< engl. cataphyll, cf. gr. kata – in jos, phyllon – frunza].
SAGITARIA s.f. Planta erbacee din apele dulci, calme, cu frunze aeriene in forma de varf de sageata; varietate de stanjenel. [< fr. sagittaire, cf. lat. sagitta – sageata].
TALOFITE s.f.pl. Increngatura a regnului vegetal care cuprinde plante fara radacina, tulpina si frunze, cu corpul format dintr-un tal; (la sg.) planta din aceasta increngatura. [Sg. talofita. / < fr. thallophytes, cf. gr. thalos – tal, phyton – planta].
GLADIOLA s.f. Planta erbacee ornamentala inalta, cu frunze lungi in forma de sabie si cu flori mari, variat colorate. [Pron. -di-o-. / < germ. Gladiole, cf. lat. gladiolus – spada scurta].
CATAFILA s. f. frunza redusa, de forma unor solzi, in tulpinile subpamantene sau la exteriorul mugurilor. (< fr. cataphylle)
CUCULIFORM, -A adj. (despre frunze, flori) in forma de cornet. (< lat. cuculliformis)
GLADIOLA s. f. planta erbacee ornamentala, inalta, cu frunze lungi in forma de sabie si cu flori mari, variat colorate. (< germ. Gladiole)
PALMETA s. f. 1. motiv ornamental, sculptat sau pictat, rezultat din stilizarea frunzelor de palmier. 2. forma artistica data unor pomi fructiferi, indreptandu-le ramurile cu ajutorul spalierelor. (< fr. palmette)
RINSOU s. n. motiv decorativ pictat sau sculptat, de forma curbata (ramuri, frunze sau fructe). (< fr. rinceau)
SAGITARIA s. f. planta erbacee din apele dulci, calme, cu frunze aeriene in forma de varf de sageata; varietate de stanjenel. (< fr. sagittaire)
V******T, -A adj. (despre bractee, frunze, petiol) care formeaza o teaca in jurul organului axial. (< fr. v******t)
platica (platici), s. f. – Peste de apa dulce cu corpul lat (Abramis brama). Bg. platika (Cihac, II, 261; Tiktin; Conev, 53), cf. ngr. πλατίτσα, slov. platica › platita, var. inv. (Miklosich, Slaw. Elem., 36; cf. Meyer, Neugr. St., II, 50). Ideea de „turtit” e vizibila in acest cuvint, cf. sp. platija; de aici platica, s. f. (arbore, Gleditschia triacanthos), numit asa din cauza formei caracteristice a frunzelor sale. – Der. platicuta, s. f. (peste, Rhodeus amarus).
ZADA, zade, s. f. Arbore rasinos cu frunze lungi in forma de ace, care cad toamna, cu lemn tare si durabil, foarte pretuit (Larix decidua). – Lat. daeda (= taeda).
arabesc n., pl. uri (fr. arabesque, d. it. arabesco). Ornamente in pictura sau sculptura format din animale, frunze, flori, ramuri si alte figuri de fantazie dupa obiceiu Arabilor, care, fiind-ca Coranu nu le permite sa reprezente oameni, s' au perfectionat in acest fel de ornamente.
c*******m, -a adj. (lat. cor, c****s, inima, si -form ca´n reni-form, uni-form). In forma de inima: frunze c*******me.
BUCATEL s. m. Planta erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare rasucite in forma de sul si cu flori rosietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucatea (prin substituire de sufix).
CEAPA, cepe, s. f. 1. Planta erbacee legumicola, bienala, din familia liliaceelor, comestibila, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriana dreapta, cilindrica si verde si cu cea subterana in forma de bulb, cu frunze cilindrice si cu flori albe numeroase, dispuse in inflorescente dese (Allium cepa). * Ceapa de apa = ceapa care se cultiva prin rasad si se recolteaza in acelasi an in care s-a semanat. Ceapa de samanta = arpagic. ♦ Bulbul cepei (1), cu miros specific si cu continut bogat de vitamine, folosit in alimentatie; p. gener. orice bulb al unei plante. ◊ Expr. Nu face (sau nu valoreaza nici cat) o ceapa degerata, se spune despre cineva (sau despre ceva) fara nici o valoare. 2. Compus: ceapa-ciorii = numele a trei plante erbacee bulboase din familia liliaceelor, una cu flori galbene (Gagea pratensis), alta cu flori albastre (Muscari comosum), iar a treia cu flori albe-verzui sau violete (Muscari tenuiflorum). – Lat. caepa.
IENUPAR, ienuperi, s. m. Arbust rasinos, foarte ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, in forma de ace, si cu fructele de culoare neagra-albastruie; jneapan (2) (Juniperus communis). – Lat. juniperus.
SANZIANA, sanziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) Numele a trei specii de plante erbacee: a) dragaica; b) (si in sintagma sanziene albe) planta erbacee cu frunze lanceolate dispuse in forma de rozeta si cu flori albe (Galium mollugo); c) mica planta erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) Numele popular al sarbatorii crestine celebrate la 24 iunie; dragaica. II. (La pl.) Nume dat, in folclorul romanesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) samziana, samzaiana s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.
PALMIFORM, -A, palmiformi, -e, adj. 1. (Rar) Palmat (1). Frunze palmiforme. 2. (Despre unele coloane egiptene) Care are capitelul in forma unui manunchi de frunze de palmier. – Din fr. palmiforme.
PERICLIN, periclinuri, s. n. 1. (Bot.) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formeaza involucrul florilor din familia compozeelor. 2. (Geol.) Zona de apropiere si de unire a formatiunilor geologice de pe cele doua flancuri ale cutelor. – Din fr. pericline.
NAVALNIC, -A, navalnici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stapanit; furtunos, impetuos, aprig, violent; strasnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgatoare) Care curge repede. 2. S. m. Specie de feriga cu frunze mari, lucitoare, in forma de lance, dispuse in rozete, folosita in medicina populara (Scolopendrium vulgare). – Navala + suf. -nic.
SPOROFILA, sporofile, s. f. frunza pe care se formeaza sporangele. – Din germ. Sporophyl.
ACICULAR ~a (~i, ~e) Care are forma unui ac; aciform. Frunze ~e. /<fr. aciculaire
CEAPA cepe f. 1) Planta erbacee legumicola, comestibila, cu tulpina subterana in forma de bulb, la exterior cu frunze lungi tubulare, avand flori albe dispuse in inflorescente dese. ~ verde. 2) Bulbul acestei plante folosit in alimentatie. ◊ ~ de samanta arpagica. A nu face nici (cat) o ~ degerata a nu valora nimic. ~a-ciorii planta erbacee perena, cu tulpina subterana in forma de bulb, cu frunze lanceolate si flori divers colorate. [G.-D. cepei; Sil. cea-pa] /<lat. caepa
FILODENDRON ~i m. Planta erbacee exotica cu radacini aeriene, cu frunze persistente, mari, de forma inimii, cultivata in scopuri ornamentale. /<fr. philodendron
GASCA gaste f. 1) Pasare salbatica sau domestica, inotatoare, de talie mare, avand gat si cioc lung, picioare palmate si penaj, de obicei, suriu pe spate si alb pe piept. ◊ Asta-i alta ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gaste a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu stie sa-l pretuiasca la justa lui valoare. Talpa-gastei a) totalitate a ridurilor care se formeaza la coada ochiului (la oamenii in varsta); b) planta erbacee cu tulpina e****a, in patru muchii, cu frunze mari, paroase, de forma unei labe de gasca, si cu flori de culoare rosie-inchisa, folosita in scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasare. ~ fripta. 3) fig. fam. Femeie naiva si bleaga. [G.-D. gastii] /<bulg. gaska
GRAU m. 1) Planta erbacee cerealiera, cu tulpina in forma de pai, cu frunze liniare si inflorescenta in forma de spic, din ale carei boabe se face faina. 2) Cantitate de boabe ale acestei plante. 3) Lan pe care creste aceasta planta. /<lat. granum
PALMA2 ~e f. inv. 1) Simbol al unei victorii, constand dintr-o ramura de palmier. 2) (in arta decorativa) Ornament avand forma stilizata a unei frunze de palmier; palmeta. [G.-D. palmei] /<fr. palme
PALMETA ~e f. 1) forma data coroanei pomilor fructiferi, ale caror ramuri sunt indreptate intr-un singur plan, fiind sustinute de spaliere. 2) Ornament avand forma stilizata a unei frunze de palmier. /<fr. palmette
PALMIFORM2 ~a (~i, ~e) (despre coloane, in arhitectura egipteana) Care are capitelul de forma unui manunchi de frunze de palmier. /<fr. palmiforme
TULIPA ~e f. bot. Planta erbacee ornamentala, cu radacina in forma de bulb, cu frunze lunguiete si late, cu flori de diferite culori (galbene, rosii, violete, albe etc.); lalea. /<lat. tulipa, fr. tulipe
BIGNONIA s.f. (Bot.) Arbore decorativ cu frunze foarte mari in forma de inima si flori albe, originar din America sau din Asia. [< fr. bignonia].
DIGITAT, -A adj. Decupat in forma de degete. ♦ (Despre frunze) Cu foliolele dispuse ca degetele unei maini deschise. [Cf. fr. digite].
PAPAIA s.f. Fruct exotic al unei plante cu trunchi drept si inalt, cu o coroana in forma de evantai si frunze adanc palmate (C****a papaya), avand forma de para mare, de culoare galbuie, cu pulpa roz-oranj, carnoasa, suculenta, cu multe seminte de culoare neagra la miljloc (baca). Se consuma ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce cand este coapta.
MONOFIL, -A adj. (Despre caliciu) format dintr-o singura frunza. [< fr. monophyle, cf. gr. monos – unic, phyllon – frunza].
PENAT, -A adj. In forma de pana. ♦ (Despre frunze) Cu nervuri pornind perechi dintr-o nervura centrala; (despre frunzele compuse) care are foliolele dispuse in perechi de o parte si de alta a unui ax comun. [lat. pennatus, cf. fr. penne].
RINSOU s.n. Motiv decorativ pictat sau sculptat, de forma curbata, reprezentand ramuri, frunze sau fructe. [< fr. rinceau].
ALOE s.f. (Bot.) Planta exotica (decorativa) din familia liliaceelor, din ale carei frunze se extrage o substanta intrebuintata in medicina. ♦ Medicament format din suc de frunze de aloe. [< fr. aloes, cf. it. aloe < lat., gr. aloe].
PALMIFORM, -A adj. 1. Palmat. 2. (Despre un tip de coloana egipteana) Care are capitelul in forma unui manunchi de frunze de palmier. [< fr. palmiforme, cf. lat. palma – palma, forma – forma].
PERICLIN s.n. 1. (Bot.) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formeaza involucrul florilor din familia compozeelor. 2. (Geol.) Zona in care formatiunile geologice de pe cele doua flancuri ale unei cute se apropie si se unesc. [< fr. pericline].
SPOROFILA s.f. frunza pe care se formeaza sporangele. [< fr. sporophylle, cf. gr. spora – samanta, phyllon – frunza].
ASCIDIE s. f. 1. animal marin cu corpul tubular, rosu-aprins si transparent, fixat in zona litorala nisipoasa. 2. organ in forma de urna din frunzele unor plante carnivore. (< fr. ascidie)
BIGNONIA s. f. arbore decorativ cu frunze foarte mari, in forma de inima si flori albe. (< fr. bignonia)
DIGITAT, -A adj. decupat in forma de degete. ◊ (despre frunze) cu foliolele dispuse in evantai, ca degetele mainii. (< fr. digite)
DIGITIFORM, -A adj. (despre frunze, foliole, radacini) in forma de deget. (< fr. digitiforme)
FILODIU s. n. petiol dilatat avand forma si structura unei frunze. (< fr., lat. phyllodium)
LEPIDOFITE s. f. pl. pteridofite arborescente fosile, de dimensiuni mari, cu tulpine subterane (rizomi) in forma de cruce si frunze mici, solzoase. (< germ. Lepidophyten)
OBOVAL, -A adj. (despre frunze, petale etc.) in forma ovala, cu capatul mai ingust spre petiol; obovat. (< fr. obovale, germ. oboval)
PALMIFORM, -A adj. 1. palmat. 2. (arhit.; despre o coloana) cu capitelul in forma unui manunchi de frunze de palmier. (< fr. palmiforme)
PENAT, -A adj. in forma de pana. ◊ (despre frunze) cu nervurile pornind perechi dintr-o nervura centrala; (despre frunze compuse) cu foliolele dispuse de o parte si de alta a unui ax comun. (< lat. pennatus, fr. penne)
PERICLIN s. n. 1. totalitatea frunzelor sau bracteelor care formeaza involucrul florilor din familia compozeelor. 2. zona in care formatiunile geologice de pe cele doua flancuri ale unei cute se apropie si se unesc. (< fr. pericline)
SPOROFILA s. f. frunza pe care se formeaza sporangele. (< fr. sporophylle)
CALCE2 (lat. calcem) s. f. Calcea-calului = planta erbacee, perena, toxica, din familia ranunculaceelor, inalta de 20-60 cm, cu frunze groase, lucioase, in forma de copita de cal si cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris).
BUCATEL s. m. Planta erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare rasucite in forma de sul si cu flori rosietice sau violacee dispuse in forma de spic (Agrostis canina). – Din bucatea.
BALSAMINA, balsamine, s. f. Planta ornamentala originara din India, cu flori albe-rosietice, asezate la subsuoara frunzelor, si cu fructe in forma de capsula, care se deschid brusc cand sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.
CALCE1, calci, s. f. (In sintagma) Calcea calului = planta erbecee perena, toxica, cu frunze groase si lucitoare, in forma de copita de cal, si cu flori mari, galbene-aurii (Caltha palustris). – Lat. calx, calcis.
CORM s. n. Organism al plantelor superioare, format din radacina, tulpina si frunze, avand o structura anatomica evoluata. – Din fr. corme.
GRAU, (1) s. m., (2) grane (graie), s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu radacina adanca, cu frunzele lanceolate, cu inflorescenta in forma de spic, din ale caror boabe se face faina (Triticum); planta care face parte din acest gen. ♦ Samanta acestei plante. 2. S. n. (Adesea la pl.) Semanatura, lan, holda de grau (1) sau, p. gener., de cereale. ♦ (La pl.) Cereale sub forma de boabe. – Lat. granum.
USTUROI, usturoi, s. m. Planta erbacee din familia liliaceelor, cu gust si miros caracteristic, cu frunze lanceolate, al carei bulb, format din mai multi bulbi mici de forma lunguiata, are gust usturator, este bogat in substante nutritive si comestibil; ai4 (Allium sativum). ♦ Compus: usturoi-salbatic = samurasla. ♦ P. restr. Bulbul acestei plante; catel din bulbul acestei plante. – Ustura + suf. -oi.
PICA2, pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cartile de joc, de culoare neagra, in forma de inima sau de frunza cu varful in sus si cu o codita in partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.
frunzaR, frunzare, s. n. 1. Desis format din crengile pline de frunze ale unui copac sau ale unor tufe. 2. Umbrar facut din crengi bogate. 3. Frunze uscate, servind ca asternut sau nutret pentru vite. [Pl. si (m.) frunzari] – frunza + suf. -ar.
PALMATIFID, -A, palmatifizi, -de, adj. (Bot.; mai ales despre frunze palmate) Cu lobi de forma degetelor de la mana. – Din fr. palmatifide.
PLESCAVITA, plescavite, s. f. (Pop.) 1. Numele unor boli de piele care se manifesta prin bube, rani, puroi; spuzeala, eruptie. 2. (Bot.; in forma plescaita) Planta erbacee cu frunze ovale, taratoare, cu flori albe, care creste prin locuri umede si umbroase (Malachium aquaticum). [Var.: plescaita s. f.] – Din scr. pljuskavice.
PUSTULA, pustule, s. f. 1. (Med.) Leziune a pielii care se prezinta ca o vezicula plina de puroi. ◊ Pustula maligna = forma de localizare pe piele a antraxului. 2. (Bot.) Vezicula care se formeaza pe tulpina sau pe frunzele plantelor atacate de ciuperci parazite. – Din lat. pustula, fr. pustule.
VERTICIL, verticile, s. n. Mod de asezare a florilor, a frunzelor sau a ramurilor in forma de cerc, la acelasi nivel, in jurul unei axe. – Din fr. verticille, lat. verticillus.
FLEURON, fleuroni, s. m. Ornament sculptat, in forma de floare sau de frunza stilizata, folosit mai ales in arhitectura gotica. [Pr.: fle-u-] – Din fr. fleuron.
CONIFER, conifere, s. n. (La pl.) Ordin de arbori cu canale secretoare de rasina, cu frunze (aproape totdeauna) persistente, in forma de ace sau de solzi, cu flori unisexuate, conice si cu seminte aripate; (si la sg.) arbore sau arbust care face parte din acest ordin. – Din fr. conifere, lat. conifer.
SCAPUL, scapule, s. n. (Bot.) Tip de tulpina aeriana lunga, terminata cu o inflorescenta, cu frunze prinse la noduri si formand o rozeta. – Din fr. scapule.
CUNUNA, cununi, s. f. 1. Impletitura in forma circulara, facuta din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ◊ Expr. A sta cununa imprejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta imprejurul cuiva, formand un cerc inchis. Cununa de raze (sau de lumina) = aureola. Cununa de munti (sau de dealuri, de paduri) = lant, sir de munti sau de dealuri, de paduri, dispuse in cerc. 2. Coroana care se acorda in antichitate invingatorilor (in razboi si la concursurile sportive sau literare). ♦ Fig. Glorie, faima, renume. 3. Coroana care se asaza pe capul celor care se casatoresc dupa ritualul religios. 4. Funie, impletitura de ceapa, de usturoi etc. 5. Grinda principala cu care se inchide in partea de sus un perete de lemn si pe care se reazema celelalte grinzi ale tavanului si ale acoperisului. – Lat. corona.
CUPRESACEE, cupresacee, s. f. (La pl.) Familie de plante rasinoase, cu frunze persistente, aciculare sau in forma de solzi si cu flori unisexuate mici; (si la sg.) planta (arbore sau arbust) care face parte din aceasta familie. – Din fr. cupressacees.
FLEURON ~oane n. (mai ales in arhitectura gotica) Element ornamental in forma de floare sau de frunza stilizata. [Sil. fle-u-] /<fr. fleuron
GHIRLANDA ~e f. 1) Impletitura decorativa in forma de lant, confectionata din frunze sau flori naturale ori artificiale. 2) Ornament avand aspectul unei asemenea impletituri. [G.-D. ghirlandei] /<fr. guirlande
LILIAC1 ~eci m. 1) Arbust inalt cu frunze ovale, cu flori in forma de ciorchine, de culoare violeta sau alba, placut mirositoare, cultivat ca planta ornamentala. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylak
SARICICA2 f. pop. (diminutiv de la sare) Planta erbacee cu tulpina bogat ramificata in forma de sfera si cu frunze marunte, lunguiete, spinoase la varf; ciurlan. /sare + suf. ~icica
ANDIVA, andive, s.f. 1. Planta comestibila cu frunze alb-galbui, ovale, foarte amare, obtinuta prin cultivarea radacinii de cicoare prin musuroire la intuneric; fr. endive; engl. chicory; amer. Belgian endive; germ. Chicoree, Bruesseler Endivie (Cichorium intybus). 2. Planta de gradina cu frunze crete, verzui, galbui sau roscate, cu gust amarui, utilizata ca si salata verde; fr. chicoree frisee; engl. endive, curly endive, French endive; amer. chicory; germ. Frisee; it. insalata riccia, lollo rosso (Cichorium endivia). 3. Varietate de andiva cu frunze verzi netede, asemanatoare cu salata verde, dar cu gust amarui; fr. scarole / escarole; engl. escarole, Dutch endive; germ. Eskariol (Cichorium endivia / Lactuca scariola). 4. Varietate de andiva cu frunze rosii, lunguiete sau sub forma de capatana, asemanatoare cu varza rosie, dar cu gust amarui, comercializata sub denumirea it. radicchio (Cichorium endivia).
FLEURON s.n. (Arhit.) Ornament sculptat in forma de floare sau de frunza stilizata. ♦ Vinieta cu o asemenea forma, care se pune in fruntea sau la sfarsitul unui capitol. [Pron. flo-. / < fr. fleuron].
COMPUS, -A I. adj. alcatuit din mai multe elemente. ♦ (gram.) timp ~ = timp format cu ajutorul verbelor auxiliare; frunza ~a = frunza avand limbul alcatuit din mai multe foliole, dispuse pe un ax; inflorescenta ~a = inflorescenta din mai multe inflorescente simple; fruct ~ = fruct provenind dintr-o asemenea inflorescenta. II. s. n. cuvant rezultat prin compunere (3). III. s. m. combinatie (3). (<compune)
CONIFERE s.n.pl. Ordin de arbori cu frunzele (de obicei) persistente, in forma de ace si cu fructele in forma de conuri; (la sg.) planta din acest ordin. [Sg. conifer. / < fr. coniferes, cf. lat. conifer < conus – con, ferre – a purta].
CORM s.n. (Bot.) Organism al plantelor superioare, format din radacina, tulpina si frunze. [< fr. corme, cf. gr. kormos – trunchi].
puichita, puichite, s.f. (reg.) 1. puica mica. 2. bibilica, pichere, cata. 3. (mai ales la pl.) boabele de porumb ramase neinflorite dupa ce s-au facut floricelele; puicuta. 4. planta erbacee perena, toxica, cu frunzele groase si lucitoare in forma de copita de cal, si cu flori mari, galbene-aurii; calce. 5. floarea-pastilor, de culoare alba. 6. nume de planta. 7. numele unei specii de broasca.
PICA2 s.f. Unul dintre semnele de pe cartile de joc, in forma de inima sau de frunza colorata in negru si avand o codita. [< fr. pique].
ACANTA s. f. 1. planta erbacee decorativa, cu frunze mari, penate, grupate in forma de spic. 2. motiv decorativ, care stilizeaza frunza acestei plante. 3. apofiza spinoasa a vertebrelor. (< fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)
CARTILAGINOS, -OASA adj. 1. format din cartilaje. 2. (despre marginea frunzelor) elastic si rezistent, asemanator unui cartilaj. (< fr. cartilagineux, lat. cartilaginosus)
CORM s. m. organism al plantelor superioare format din radacina, tulpina si frunze. (< fr. corme, gr. kormos, trunchi)
FLEURON s. n. 1. (arhit.) ornament sculptat in forma de floare sau de frunza stilizata. 2. vinieta care se pune in fruntea sau la sfarsitul unui capitol. (< fr. fleuron)
GHIRLANDA s. f. 1. impletitura de frunze sau de flori in forma de lant sau de cununa; ornament de aceasta forma, in arhitectura sau in artele decorative. 2. (mar.) infasurari ale unei parame, la anumite distante, pentru a-i mentine forma. 3. ansamblu de piese de legatura in forma de V, care imbina etrava cu bordajul. (< fr. guyrlande, it. ghirlanda)
PICA2 s. f. unul dintre semnele de pe cartile de joc, in forma de inima sau de frunza cu codita, colorata in negru. (< fr. pique)
SCAPUL1 s. n. tulpina aeriana lunga, terminata cu o inflorescenta, cu frunze prinse la noduri si formand o rozeta. (< fr. scapule)
TRIFID, -A adj. (despre unele organe, frunze) despicat in trei; care formeaza trei varfuri. (< fr. trifide)
TRIMORF, -A adj. 1. (despre substante, corpuri) care prezinta trimorfism. 2. (despre frunze, flori) care prezinta trei forme. (< fr. trimorphe)
CONIFER, (1) conifere, s. n., (2) coniferi, s. m. 1. (La pl.) Clasa de arbori cu frunze (aproape totdeauna) persistente, in forma de ace, si cu fructe lemnoase, conice. 2. Arbore sau arbust care face parte din aceasta clasa. – Fr. coniferes (lat. lit. conifer).
CALCE1 s. f. Planta erbecee cu frunze groase si lucitoare, in forma copitei de cal si cu flori galbene-aurii (Caltha palustris). – Lat. calx, calcis.
CUPRESACEE (‹ fr.; {s} lat. cupressus „chiparos”) s. f. Pl. Familie de plante rasinoase (arbori si arbusti), cu frunze persistente, aciculare sau in forma de solzi si flori unisexuate mici. Cuprinde plante decorative (ex. chiparosul) si unele plante importante pentru industria lemnului si industria farmaceutica (ex. arborele-vietii, ienuparul).
REMF, s. m. Planta cu flori galbene, dispuse in fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsula in forma de para (Aristolochia clematitis). – Din sas. ramp, remp.
VANILIE, vanilii, s. f. 1. Planta exotica erbacee agatatoare din familia orhideelor, cu frunze carnoase si fructe aromatice, in forma de pastaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare si folosit drept condiment placut aromat, datorita continutului de vanilina. 2. Planta cu tulpina ramificata si flori albastre sau liliachii cu miros foarte placut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie salbatica = planta erbacee cu tulpina dreapta, cu frunze eliptice, paroase si cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille.
VINERITA, vinerite, s. f. Planta erbacee cu frunzele de la baza asezate in forma de rozeta, cu flori albastre, rosii sau albe, dispuse in spic in varful tulpinii, care se intrebuinteaza ca planta medicinala; vinetica (Ajuga reptans). – Vineri + suf. -ita.
SOVAR s. m. 1. Nume dat mai multor plante: a) planta acvatica cu frunze plutitoare si cu fructe in forma de maciuca (Sparganium ramosum); b) planta erbacee din familia gramineelor, cu paiul subtire si aspru, cu flori mici, verzi (Poa trivialis); c) papura; d) rogoz. 2. Fan cu mult rogoz. [Var.: suvar s. m.] – Din ucr. suvar, scr. sevar.
LUMANARICA, lumanarele, s. f. 1. Diminutiv ai lui lumanare (1). 2. Planta erbacee medicinala, cu frunze mari alterne, cele bazale in forma de rozeta, si cu flori galbene dispuse intr-un spic (Verbascum thapsus). ♦ Compus: lumanarica-pamantului = planta erbacee cu tulpina inalta si cu frunze mari si flori albastre sau albe-galbui (Gentiana asclepiadea). – Lumanare + suf. -ica.
BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.
LACRIMIOARA ~e f. (diminutiv de la lacrima) Planta erbacee perena din familia liliaceelor, cu frunze mari, flori mici, albe, in forma de clopotei, si cu miros foarte placut. [G.-D. lacrimioarei; Sil. la-cri-mioa-] /lacrima + suf. ~ioara
OCHELARITA ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata, cu frunze lunguiete si cu fructe in forma de ochelari. /ochelari + suf. ~ita
OVAT ~ta (~ti, ~te) (despre frunze, petale etc.) Care este in forma de ou; cu latimea cea mai mare in partea inferioara. /<lat. ovatus
PICA2 pici f. 1) (la cartile de joc) Semn distinctiv (unul din patru) avand forma unei inimi sau a unei frunze de culoare neagra. 2) Carte de joc marcata cu acest semn. Valet de ~. /<germ. Pik, fr. pique
TURICEL ~i m. Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunzele bazale paroase, cu fructe in forma de pastaie. /Orig. nec.
VASC ~uri n. Planta parazita care creste pe ramurile unor copaci, cu frunzele persistente si cu fruct in forma de bobite albe, fiind folosita ca planta medicinala. /<lat. viscum
ASCIDIE s.f. 1. Animal marin cu corpul in forma de sac, care traieste fixat de stanci. 2. Organ in forma de cupa, constituit din unele frunze ale plantelor carnivore. [< fr. ascidie, cf. gr. askidion – saculet].
GHIRLANDA s.f. Ornament de frunze sau de flori impletite in forma de lant sau de cununa. [Pl. -lande, -lanzi, var. ghirlanta s.f. / < fr. guirlande, cf. it. ghirlanda].
smida2, smide, smizi si smiduri, s.f. (reg.) 1. desis in padure format din tufisuri de maracine, zmeura, mure etc.; sihla, smidar, smidarie. 2. loc prapastios, unde se patrunde greu. 3. gard viu. 4. (in forma: simida) gramada de butuci si frunze in dezordine.
sovareata s.f. (reg.) planta erbacee de culoare verde-cenusiu, cu tulpina inalta de 2 metri, cu frunze lungi si flori roscate in forma de spic, care creste pe langa mlastini si balti.
BRACTEE s. f. frunza modificata la subsuoara careia se formeaza o floare sau o inflorescenta. (< fr. bractee)
LIGULA s. f. 1. formatie membranoasa apendiculara intre limb si teaca la frunzele de graminee. 2. prelungire laterala, in forma de limba, a tubului corolei florilor la unele compozee. (< fr. ligule, lat. ligula)
PODOCARP, -A I. adj. cu ovar pedicelat. II. s. m. arbore fructifer, ornamental, originar din America de Sud, Africa si Australia, cu frunze persistente si fructe drupe, de forma unor prune. (< fr. podocarpe, lat. podocarpus)
COMPOZITE (COMPOZEE) (‹ germ., fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca forma, cu flori mici dispuse in capitule si adesea cu latex in organele vegetative. Importanta economica: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (musetelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagizul, cicoarea).
RODODENDRON (‹ fr.; {s} gr. rhodon „trandafir” + dendron „copac”) s. m. (BOT.) Numele unor plante lemnoase din fam. enicacee; exista circa 800 specii, incluse in genul Rhododendron. Au dimensiuni variate, de la arbusti scunzi si subarbusti din etajul subalpin pana la plante lemnoase tropicale si subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze cazatoare; florile, tubulare sau in forma de cupa, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de azalee. Un numar mare de specii se intalnesc in Himalaya., in Asia de SE si Indonezia. In Romania creste o singura specie de r., smardarul.
FOLIU, folii, s. n. Curba geometrica a carei forma este asemanatoare cu aceea a unei frunze. – Din fr. folium.
PALMETA, palmete, s. f. Motiv ornamental reprezentand o frunza de palmier sau de acant stilizata. ♦ forma artistica data pomilor fructiferi ale caror ramuri, sustinute de spaliere, sunt indreptate sa creasca vertical sau oblic, intr-un singur plan. – Din fr. palmette.
PIEDICUTA, piedicute, s. f. Planta erbacee cu tulpina lunga si taratoare, cu frunzele mici si dese, cu inflorescenta in forma de spic (Lycopodium clavatum). – Piedica + suf. -uta.
MUGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un varf vegetativ si din frunze tinere (nedezvoltate inca) acoperite de frunzulite solzoase. 2. Excrescenta mica, de natura patologica, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la caprioara si la alte animale salbatice. [Var.: mugure s. m.] – Cf. alb. mugull.
SORG s. m. Planta furajera anuala din familia gramineelor, rezistenta la seceta, cu frunze lungi, mari si cu inflorescente in forma de panicul (Sorghum vulgare). – Din fr. sorgho, it. sorgo.
COMPUS, -A, compusi, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcatuit din mai multe parti sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Masura compusa = masura formata din fractiuni ale masurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) frunza compusa = frunza cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescenta compusa = inflorescenta constituita din mai multe inflorescente simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeasi axa. 2. S. m. (Chim.) Combinatie (4); corp compus (1). – V. compune.
BANANIER ~i m. Arbore tropical inalt, cu frunze mari si cu fructe comestibile de forma alungita, dispuse in ciorchini. [Sil. -ni-er] /<fr. bananier
FOAIE foi f. 1) Bucata dreptunghiulara de hartie. ◊ ~ de titlu pagina de la inceputul unei publicatii (cuprinzand titlul, numele autorului, locul si anul aparitiei lucrarii, editura etc.). A intoarce ~ia a se purta mai aspru cu cineva; a-si schimba atitudinea fata de cineva. 2) (urmat de determinari) Document prin care se adevereste ceva; act. ◊ ~ de drum a) act eliberat unui sofer, in care este indicat itinerarul si insarcinarile; b) bilet platit de o organizatie si pe baza caruia o persoana sau un grup de persoane are dreptul sa calatoreasca pe o anumita ruta. 3) Organ al plantelor superioare, format dintr-un limb si o codita; frunza. 4) inv. Publicatie periodica ce oglindeste evenimentele curente. 5) Latimea unei panze folosita in intregime la confectionarea hainelor. 6) Piesa vestimentara femeiasca care acopera corpul de la talie in jos; fusta. 7) Strat subtire de aluat. 8) Bucata de material de grosime foarte mica. ~ de tinichea. [G.-D. foii; Sil. foa-ie] /<lat. folia
frunza ~e f. Organ al plantelor superioare, format dintr-o lama verde (limb), care se leaga de ramura printr-o codita (petiol). ~ de stejar. ◊ ~ verde inceput caracteristic al unor cantece populare. [G.-D. frunzei] /<lat. frondea
GEMINAT ~ta (~ti, ~te) 1) Care formeaza o pereche; dispus in perechi; imperecheat. Frunze ~te. 2) si fig. Care este unit, formand un tot; imbinat; impreunat. 3) lingv.: Consoana ~ta consoana pronuntata lung. /<fr. gemine, lat. geminatus
GHIMPE ~i m. 1) formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele si pe fructele unor plante; spin. ◊ A sta (sau a sedea) ca pe ~i a nu mai avea rabdare (sa astepte). 2) fig. Gand care necajeste; rana sufleteasca. ◊ A avea (sau a simti) un ~ la (sau in) inima a avea o durere ascunsa. 3) Ac sau fir de par aspru si ascutit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinosi etc.); teapa. 4) Planta erbacee avand frunzele sau capitulele prevazute cu o astfel de formatie ascutita. ◊ ~ paduret arbust cu ramuri ascutite, avand frunze persistente, flori mici si fructe in forma de boabe rosii. /Cuv. autoht.
GRAMINEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante monocotiledonate, cu tulpina inalta (in noduri si internoduri), cu frunze inguste, liniare, si cu inflorescenta in forma de spic (reprezentanti: porumbul, graul, secara etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. graminee
IENUPAR ~eri m. Arbust ramificat, cu frunze aciculare, persistente, si cu fructe de forma sferica, negre-albastrui, folosite in industria farmaceutica. /<lat. juniperus
OUSOR ~oare n. (diminutiv de la ou) 1) ~orul piciorului os rotund la incheietura labei piciorului cu partea de jos a femurului. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, ovale, dispuse pe lujer in forma de guler si cu fructe capsule, de culoare rosie. [Sil. o-u-] /ou + suf. ~usor
PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) Manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa
PLANTA1 ~e f. Organism vegetal avand corpul format, de obicei, din radacina, tulpina si frunze. ~e legumicole. ~e medicinale. ◊ ~e anuale plante cu ciclu de dezvoltare de un an. ~e bienale plante cu ciclu de dezvoltare de doi ani. ~e perene plante cu ciclu de dezvoltare de mai multi ani. [G.-D. plantei] /<lat. planta, fr. plante
ROSCOV ~i m. Arbore exotic, cu tulpina scunda, cu frunze compuse si cu fructe lungi, in forma de pastai, comestibile. /<bulg. rozkov
SOVAR m. 1) Planta acvatica, cu frunze inguste plutitoare si cu fructe in forma de maciuca. 2) Planta erbacee acvatica, cu tulpina e****a si cu frunze liniare, din care se confectioneaza diferite obiecte (rogojini, cosuri etc.); papura. 3) Planta erbacee, cu tulpina inalta, cu frunze liniare, lungi, care creste prin locuri umede; rogoz. /<ucr. suvar
CARTILAGINOS, -OASA adj. 1. format din cartilaje, cu cartilaje. 2. (Despre marginea frunzelor) Dur, tenace, asemanator unui cartilaj. [Cf. fr. cartilagineux, lat. cartilaginosus].
FLEURON s. In gastronomie, mica piesa din foitaj, in forma de semiluna, de peste sau de frunza, utilizata pentru ornarea preparatelor culinare.
ECIDIE s. f. forma de fructificatie a ciupercilor uredinale, pe frunzele de d*****a. (< fr. ecidie)
SORG s. m. planta graminee furajera, rezistenta la seceta, cu frunze liniare mari si cu inflorescenta in forma de panicul. (< fr. sorgho, it. sorgo)
TRIFOLIOLAT, -A adj. 1. (despre frunze compuse) cu trei foliole. 2. (arhit.) in forma de trifoi. (< fr. trifoliole)
BRANCA1 s. f. 1. Boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin lipsa poftei de mancare si aparitia unor pete violacee. 2. (Pop.) Erizipel. 3. Planta erbacee fara frunze, cu flori verzui sau alburii grupate in forma de spic, folosita in medicina veterinara (Salicornia herbacea) ◊ Compuse: branca-porcului = a) planta erbacee cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia scopolii); b) cinstet; branca-ursului = a) crucea-pamantului; b) bradisor (2). 4. Ciuperca cu palaria intinsa si rasfranta, prevazuta cu peri aspri (Stereum hirsutum). – Et. nec.
GHIOCEL, ghiocei, s. m. Mica planta erbacee perena cu frunze liniare, cu o singura floare, alba, in forma de clopotel, aplecata in jos, care infloreste primavara foarte timpuriu; aisor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] – Cf. ghioc1.
GHIRLANDA, ghirlande, [(pop.) ghirlanzi]. s. f. Impletitura decorativa in forma de lant sau de cununa, facuta din frunze, flori (si fructe). ♦ Element ornamental, in arhitectura si in artele decorative, avand aspectul unei astfel de impletituri. [Var.: ghirlanta s. f.] – Din fr. guirlande.
JUGLANDACEE, juglandacee, s. f. (La pl.) Familie de plante lemnoase, cu frunze compuse, cu flori unisexuate (cele mascule in forma de amenti, cele femele solitare sau in grupe mici) si cu fructele nucule sau drupe; (si la sg.) planta din aceasta familie. – Din fr. juglandacees.
TIGARAR, tigarari, s. m. Insecta din ordinul coleopterelor, de culoare albastra-verzuie cu reflexe aurii, care isi depune ouale pe frunzele anumitor plante pe care le rasuceste in forma de tigara de foi (Byctiscus betulae). – Tigara + suf. -ar.
SERPUSOR, serpusori, s. m. Planta erbacee cu ramuri drepte, cu tulpina taratoare, cu frunze mici, inguste, paroase si ascutite, dispuse in forma de evantai (Lycopodium complanatum). – Sarpe + suf. -usor.
TAXODIACEE, taxodiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante gimnosperme, lemnoase, rasinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente, cu fructe sub forma de conuri cu solzi (Taxodiaceae); (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -di-a-ce-e] – Din fr. taxodiacees.
CAMPANULACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee, tropicale, avand frunze alterne simple si flori albastre-violete in forma de clopotel (reprezentant: campanula). 2) Planta din aceasta familie. [Art. campanulaceea; G.-D. campanulaceei; Sil. -ce-e] /<fr. campanulacees
DARMOZ ~ji m. Arbust cu frunze ovale, cu flori albe si fructe in forma de boabe rosii-negricioase, raspandit in regiunile deluroase. /Orig. nec.
FAINARE f. Boala a plantelor, cauzata de ciuperci parazite, care se manifesta prin depuneri fainoase sub forma de pete brune-cenusii pe lastarii si frunzele atacate. [Sil. fa-i-] /faina + suf. ~are
MARGARIT2 ~ti m. Planta erbacee perena, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, in forma de clopotei si cu miros foarte placut; margaritar; lacrimioara. /<ngr. margharitis
MARGARITAR2 margaritari m. Planta erbacee perena, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, in forma de clopotei si cu miros foarte placut; margarit; lacrimioara. /<ngr. margaritari
ORZ m. 1) Planta erbacee cerealiera cu tulpina de tip pai, cu frunze liniare, ondulate pe margini, cu inflorescenta in forma de spic, ale carei boabe sunt folosite ca furaj si in alimentatie. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. ◊ A strica ~ul pe gaste a folosi energie sau valori pentru ceea ce (sau pentru cine) nu merita. /<lat. hordeum
PIR m. Iarba cu rizom ramificat si cu tulpina de tip pai, avand frunze liniare, aspre pe fata, si flori in forma de spic, dispuse distantat pe axa tulpinii, care creste printre plantele de cultura, impiedicand dezvoltarea acestora. /<bulg. pir
UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placa cornoasa subtire, care acopera partea de deasupra a capatului degetelor. ◊ A reteza (sau a taia) cuiva ~ile a reduce posibilitatile de actiune (agresive) ale cuiva. A-si manca ~ile a regreta amarnic o imprudenta comisa. A-si manca si de sub ~ a fi foarte zgarcit. Nici cat ii negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a in gat a sili pe cineva sa-si indeplineasca obligatia. 2) (la pasari si la animale) Parte cornoasa si incovoiata a degetelor; gheara. 3): ~a-gaii planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze compuse, flori galbene-verzui si fructe pastai. ~a pasarii planta erbacee de padure cu tulpina culcata, avand frunze rotund-cordate si flori albastre, solitare, in forma de pinten. 4) Parghie cu care se manevreaza leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla
ACANTA s.f. 1. Planta ierboasa cu frunze mari si cu flori albe sau trandafirii, grupate in forma de spic; talpa-ursului. 2. Ornament care imita frunza acestei plante, folosit la decorarea capitelului corintic si compozit. 3. Apofiza spinoasa a vertebrelor. [Var. acant s.m. / < fr. acanthe, cf. lat. acanthus < gr. akantha – spin].
podica s.f. (reg.) planta erbacee cu tulpina lunga si taratoare, cu ramuri secundare indreptate in sus, cu frunze mici, ascutite si dese, cu inflorescenta in forma de spic; bradisor, bunceag, bunget, cornatel, cornisor, piedica, piedicuta.
secfiu1, secfii, s.m. (reg.) 1. numele mai multor plante erbacee cu flori variat colorate si cu miros placut: a) garoafa. b) (la pl.) cuisoare. c) garofita. 2. (in forma: sacfiu) planta erbacee, cu tulpina taratoare, cu frunze opuse, cu flori albastre-violete, roz sau albe, asezate la subsuoara frunzelor; brebenoc, cununita, merisor, saschiu. 3. (la pl.; in forma: sanfii) stanjenei. 4. (in forma: sacfiu) cuisoare (condiment).
stransurea, stransurele, s.f. (reg.) 1. trifoias (cu flori galbene). 2. (in forma: stramsurea) planta erbacee din familia rozaceelor, cu frunze compuse din trei foliole si cu flori galbene; sclipet.
TRILOBAT, -A adj. 1. (despre frunze) cu trei lobi. 2. (despre arcade etc.) in forma de trifoi sau de crin. (< fr. trilobe)
BRANCA1 s. f. 1. Boala contagioasa, specifica porcilor, caracterizata prin lipsa poftei de mancare si aparitia unor pete violacee. 2. Erizipel. 3. Planta erbacee fara frunze, cu flori verzui sau alburii grupate in forma de spic, folosita in medicina veterinara (Salicornia herbacea). ◊ Compuse: branca-porcului = a) planta erbacee cu tulpina si frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinstet; branca-ursului = a) crucea-pamantului; b) pedicuta. 4. Ciuperca cu palaria intinsa si rasfranta prevazuta cu peri aspri (Stereum hirsutum).
SARMENT s. m. Stolon subteran, lung si subtire, cu radacini adventive si frunze scvamoforme. Din mugurii terminali sau axilari se formeaza tulpini aeriene.
CAPATANA, capatani, s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) Cap (mare) de om. 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Capatana de zahar. – Lat. pop. capitina.
GARDURARITA, gardurarite, s. f. Arbust spinos, otravitor, cu frunze lanceolate si flori rosii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii (Lycium halimifolium). – Garduri (pl. lui gard) + suf. -arita.
MAR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, paroase, cu flori albe-trandafirii si fructe globuloase, comestibile, bogate in vitamine (Malus domestica). ◊ Mar paduret = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase si fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ◊ Expr. De florile marului = fara rost, degeaba; fara un scop anumit. 2. Compus: marul-lupului = planta erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene si fructe tari in forma de para; remf (Aristolochia clematitis); mar-gutui = gutui. – Lat. melus.
OUSOR, ousoare, s. n. 1. Diminutiv al lui ou (1); oulet, out. 2. Planta erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiete, rosii si pline cu numeroase seminte (Streptopus amplexifolius). [Pr.: o-u-] – Ou + suf. -usor.
DARMOZ, darmoji, s. m. Arbust cu frunze late, cu flori albe si cu fructe in forma de boabe rosii-negricioase (Viburnum lantana). [Var.: darmox s. m.]. – Et. nec.
LINTITA, (rar) lintite, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze si adesea de radacini, cu tulpina latita, care formeaza colonii pe suprafata apelor statatoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: si lintiti] – Linte + suf. -ita.
STRUGURE, struguri, s. m. Fructul vitei de vie, in forma de ciorchine; poama. ♦ Compus: strugurii-ursului = planta taratoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate in forma de ciorchine la varful ramurilor, si cu fructul o baca mica, rosie, comestibila (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) strugur s. m.] – Et. nec.
DROB3 ~i m. Arbust din familia leguminoaselor avand tulpina paroasa, frunze trifoliate, flori albe sau galbene si fructul in forma de pastaie. /<rus., ucr. drok
HURMUZ1 ~i m. Arbust decorativ cu frunze opuse, flori roz-trandafirii, cu fructe albe in forma de bobite, cultivat ca planta ornamentala. /<turc. Hurmuz
RUBIACEE ~i f. 1) la pl. Familie de plante erbacee (rar lemnoase), anuale sau perene, cu tulpina patrata, cu frunze inguste, grupate in manunchiuri, si cu inflorescenta in forma de ciorchine (reprezentanti: arborele de chini-na, iarba-stelata, sanzienele etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. rubiacees
TEACA teci f. 1) Toc (de metal sau de piele) in care se tin obiecte taioase. 2) Parte a unei unelte manuale cu lama in care se fixeaza coada sau manerul. 3) (la unele plante, mai ales leguminoase) Invelis al semintelor, avand forma alungita si constand din doua valve. 4) Parte a frunzei, mai ales la graminee, care imbraca tulpina. /<lat. theca
VERTICILAT ~ta (~ti, ~te) (despre flori, frunze sau ramuri) Care este dispus in verticil; in forma de verticil. /<fr. verticille
AXILA s.f. 1. Subsuoara. 2. Unghi format de tulpina si ramuri sau de ramuri si frunze. [Cf. lat. axilla, fr. axile].
CONIFERE s. n. pl. ordin de arbori si arbusti cu frunze aciculare sau solzoase, (persistente), cu flori unisexuate in forma de conuri si cu seminte aripate. (< fr. coniferes, lat. conifer)
DECOLETA vb. tr. 1. a taia (la strung) un material in forma de bare succesive. 2. a indeparta coletul2 impreuna cu frunzele la sfecla, la recoltarea radacinilor. (< fr. decolleter)
FLABELIFORM, -A I. adj. in forma de evantai. II. s. n. (arhit.) ornament cu frunzele dispuse in evantai. (< fr. flabelliforme)
CAPATANA, capatani, s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat (in vederea consumului). 2. Cap de om mort desprins de trup; p. ext. (ir.) cap. 3. Parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Capatana de zahar. – Lat. *capitina.
BUZDUGAN, buzdugane, s. n. 1. Maciuca sau ghioaga de fier (cu maciulia tintuita), folosita in vechime ca arma de lupta sau ca semn al puterii domnesti. 2. Planta acvatica cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii si cu fructe in forma de maciuca; capul-ariciului, sovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdogan.
PAROS, -OASA, parosi, -oase, adj. 1. (Despre fiinte sau parti ale corpului lor) Acoperit cu mult par2 (1). 2. (Despre tesaturi sau obiecte confectionate din astfel de tesaturi) Acoperit cu un strat pufos, format din capetele firelor care ies in afara. 3. (Despre plante, frunze, flori, tulpini) Acoperit cu par2 (3). – Par2 + suf. -os.
PARIPENAT, -A, paripenati, -te, adj. (Despre frunze compuse) Cu un numar pereche de foliole dispuse in forma de pana1. – Din fr. paripenne.
SPIN1, spini, s. m. I. 1. Organ in forma de teapa care creste pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a sedea) pe (sau ca pe) spini = a fi nelinistit, nerabdator. A fi (sau a sta) ca pe un spin in ochii (sau in inima, in coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenta neplacuta pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini1 (I 1). ♦ Spec. Planta erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasa si ramificata, cu frunze dintate si spinoase si cu flori rosii, dispuse in capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte in forma de spin1 (I 1) a carligului de undita, situata in varful acestuia. 2. Stift. – Lat. spinus „prun salbatic”.
LIBERIAN1, -A, liberieni, -e, adj. 1. (Despre tesuturile, vasele etc. plantelor) Prin care circula substantele organice din frunze spre diverse parti ale plantei. 2. (Despre fibrele plantelor) Care formeaza tesutul liberian (1), vasele liberiene etc. [Pr.: -ri-an] – Din fr. liberien.
SPARCETA, sparcete, s. f. Planta erbacee leguminoasa cu frunze imparipenate, cu flori rosii-trandafirii si cu fructul in forma de pastaie, cultivata ca planta de nutret (Onobrychis viciaefolia). [Var.: sparcheta s. f.] – Dupa fr. esparcette.
ACANTA ~e f. Planta erbacee decorativa cu frunze mari si cu flori albe sau roz grupate in forma de spic; talpa-ursului. /<fr. acanthe, lat. acanthus
BARBA barbi f. 1) Par care creste (la barbati) pe barbie si pe obraji. A-si lasa ~. ◊ A rade in ~ a rade pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi in ~ a spune ceva incet; a vorbi numai pentru sine. Cati peri in ~ in numar foarte mare. 2) v. BARBIE. 3) Smoc de par care creste la unele animale sub bot. 4) Totalitate a tepilor unui spic de cereale. ◊ ~a-imparatului planta erbacee, cultivata mai ales in scopuri decorative, avand flori de diferite culori si radacini cu proprietati purgative. ~a-caprei a) planta erbacee, avand frunze lungi si inguste, flori galbene si fructe achene de forma lunguiata; b) ciuperca comestibila sub forma unor ace suculente. [G.-D. barbii] /<lat. barba
CURECHI n. reg. Planta legumicola, cu frunze groase si ondulate care, acoperindu-se unele pe altele, formeaza o capatana compacta; varza. /<lat. coliculus
PAIS ~uri n. 1) Iarba cu tulpina de tip pai, avand frunze liniare, de obicei cu marginile rasucite, si inflorescenta in forma de panicul, care creste, mai ales, prin locuri umede. 2) Loc unde sunt adunate multe paie. 3) Multime de paie. /pai + suf. ~is
PATLAGINA ~i f. Planta erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse in rozeta, si cu inflorescenta in forma de spic in varful unei codite lungi, folosita in scopuri medicinale. /<lat. plantago, ~ginis
VARZA verze f. Planta legumicola ale carei frunze mari, groase, ondulate sunt infasurate strans unele peste altele, formand o capatana compacta folosita in alimentatie. ◊ Varza rosie specie de varza avand frunzele de culoare rosie-violeta. Varza creata specie de varza avand frunzele incretite. A impaca si capra si varza a impaca doua persoane cu interese si dorinte contrare. [G.-D. verzei] /<lat. virdia
ALUN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, paroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub forma de amenti, si cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din aluna.
CAMPANULACEE s. f. pl. Familie de plante erbacee din regiunile temperate si subtropicale, caracterizate prin frunze alterne simple si flori hermafrodite, albastre-violacee sau albe, de forma unui clopotel. – Din fr. campanulacees.
TULICHINA, tulchine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe rosii de forma boabelor de mazare (Daphne mezereum). – Et. nec.
URECHELNITA, urechelnite, s. f. I. (Zool.) 1. Insecta de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, avand la capatul abdomenului doua prelungiri in forma de cleste mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lunga, transformata intr-un fel de clesti indreptati indarat (Lithobius forficatus). 3. Carcaiac. II. Planta erbacee melifera, cu frunze ovale carnoase, terminate printr-un varf ascutit si asezate in forma de rozeta, cu flori rosii sau roz asezate in partea superioara a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elnita.
VASC, s. m. Planta semiparazita care creste pe ramurile unor copaci, cu frunzele pieloase, totdeauna verzi, cu tulpina ramificata si cu fructul in forma de bobite albe sau galbui, folosita ca planta medicinala (Viscum album). ◊ Compus: vasc-de-stejar = margaritar. – Lat. viscum.
PISTORNIC, (1) pistornice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Sigiliu de piatra sau de lemn cu care se imprima pe prescuri semnul crucii si initialele rituale. 2. S. m. (in forma pristolnic) Planta erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina inalta, cu frunzele stelate si paroase si cu florile galbene, ale carei fructe se intrebuinteaza ca sigiliu pentru insemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pristolnic s. m.] – Et. nec.
CONOPIDA, conopide, s. f. Planta erbacee legumicola din familia cruciferelor, cu frunzele lunguiete si groase si cu o inflorescenta carnoasa comestibila in forma de capatana, de culoare alburie (Brassica oleracea, var. botrytis). ♦ Inflorescenta acestei plante. – Din ngr. kunupidi.
DUMBET, dumbeti, s. m. Planta erbacee cu frunze mici si dintate, cu flori purpurii sau albe, dispuse in forma de ciorchine la varful tulpinii; sclipet (Teucrium chamaedrys). [Var.: dumbat s. m. ] – Din sl. donbĩcĩ.
CUCUTA, cucute, s. f. Planta erbacee otravitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe si fructe brune-verzui, intrebuintata ca medicament; dudau, bucinis (Conium maculatum). ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am baut cucuta (ca sa...) = doar n-am innebunit (ca sa...). ◊ Compuse: cucuta-de-apa = planta erbacee de apa, cu flori albe dispuse in forma de umbrela (Cicuta virosa); cucuta-de-padure = planta erbacee cu frunze ascutite si flori albe (Galium schultesii). – Lat. *cucuta (= cicuta).
ALUN ~i m. Arbust cu frunze paroase ovale, ascutite la varf si cu fructe comestibile de forma sferica sau ovoidala. /Din aluna
COMPOZEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici dispuse in inflorescente in forma de capitule (reprezentanti: papadia, romanita etc.). 2) Planta din aceasta familie. [Sil. -ze-e] /<fr. composees
RICIN ~i m. Planta erbacee, cu frunze mari, palmate, si cu flori rosietice, cultivata pentru fructul sub forma de capsula care contine seminte bogate in ulei, folosit in medicina si in industrie. /<lat. ricinus, germ. Rizinus
VUIETOARE ~ori f. Arbust de munte, cu tulpina taratoare, cu frunze persistente, cu flori mici si cu fructe negre, comestibile, in forma de bobite. /a vui + suf. ~toare
FASCICUL s.n. 1. Manunchi, reuniune de mai multe obiecte, lucruri etc. de acelasi fel. ◊ Fascicul de raze = manunchi de raze vizuale care strabat prin acelasi punct; fascicul luminos = totalitatea razelor de lumina care trec printr-o anumita regiune din spatiu; (mat.) fascicul de drepte = figura formata din mai multe drepte care trec prin acelasi punct. ♦ (Anat.) Grup de fibre musculare, nervoase sau conjunctive avand acelasi traiect si aceeasi distributie. ♦ Tesut vegetal conducator, format din fibre lemnoase si liberiene care strabat tulpina, ramurile si frunzele. 2. V. fascicula. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. fascicol s.n. / < fr. fascicule, cf. lat. fasciculus – mic manunchi].
jugurel2, jugurei, s.m. (reg.) planta erbacee cu frunze mici si dintate, cu flori purpurii sau albe, dispuse in forma de ciorchine in varful tulpinii; dumbet, sclipet.
VIBURN s. m. arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si fructele rosii, necomestibile, in forma de ciorchini; calin. (< fr., lat. viburnum)
ZARNA, zarne, s. f. Planta erbacee veninoasa cu frunze dintate, cu flori albe dispuse in raceme si cu fructe in forma de bobite negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zruno „boaba”, „graunte”.
LABIAT, -A, labiati, -te, adj. (Despre corole si calicii) Care are forma unei palnii cu marginea taiata in doi lobi principali, asezati unul deasupra altuia ca niste buze. ♦ (Despre plante) Care are corola si caliciul de forma definita mai sus. ♦ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse si cu flori in inflorescente compuse; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -bi-at] – Din fr. l***e.
POPAZ s. m. 1. Planta mare, tropicala, din familia liliaceelor, cu frunze lungi si inguste (Sabadilla officinalis). 2. (Colectiv) Semintele negricioase si otravitoare, in forma de secera, ale popazului (1), care au diverse intrebuintari in medicina. – Din tc. papaz.
OCHELARITA, ochelarite, s. f. Planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori galbene si cu fructele in forma de ochelari (Biscutella laevigata). – Ochelari + suf. -ita.
CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.
GOGOASA ~osi f. 1) Invelis protector din fire matasoase, rezultate din secretia unor insecte; cocon. ◊ ~ de matase invelis format din firul produs de viermele de matase. 2) Excrescenta sferica, aparuta pe frunzele sau crengile stejarilor sau ale altor plante. ◊ ~ de ristic excrescenta bogata in tanin, aparuta pe frunzele de stejar ca urmare a intepaturilor unor insecte. 3) Produs de patiserie, de forma sferica, preparat din aluat dospit si prajit in grasime sau in ulei. 4) mai ales la pl. fig. Vorba goala lipsita de temei real; minciuna. ◊ A insira la ~osi a spune verzi si uscate; a indruga. [G.-D. gogosii; Pl. si gogoase] /Orig. nec.
MERISOR1 ~i m. (diminutiv de la mar) Mic arbust din regiunile muntoase, cu frunze persistente, cu flori albe sau roz si cu fructe comestibile in forma de boabe rosii. /mar + suf. ~isor
PAPUSOI1 m. reg. 1) Planta erbacee cerealiera, cu tulpina inalta si viguroasa, cu frunze lungi, cu flori grupate in inflorescente spiciforme si cu fructe in forma de stiuleti; porumb. 2) Stiulete nedezghiocat al acestei plante; porumb. 3) la pl. Cantitate oarecare de graunte dezghiocate de pe stiuleti; porumb. /papusa + suf. ~oi
PORUMB2 ~i m. 1) Planta erbacee cerealiera, cu tulpina inalta si viguroasa, cu frunze lungi, cu flori grupate in inflorescente spiciforme si cu fructe in forma de stiuleti. 2) Stiuletele nedezghiocat al acestei plante. 3) la pl. Cantitate oarecare de graunte dezghiocate de pe stiuleti. /<lat. porumbus
ECIDIE s.f. (Bot.) forma de fructificatie a ciupercilor din ordinul uredinalelor, care se localizeaza pe frunzele de d*****a. [< fr. ecidie].
iucsucea s.f. (reg., inv.) arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, necomestibile, in forma de ciorchini; calin, darmoz.
FREZIE s. f. planta floricola de sera, originara din Africa de Nord, cu frunze liniare ce se imbraca una pe alta si cu inflorescente in forma de cime. (< lat. freesia, germ. Freesie)
CASTRAVETE, castraveti, s. m. Planta cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); fructul acestei plante, de forma lunguiata, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da cuiva explicatii intr-o problema pe care cel care asculta o cunoaste mai bine decat tine. – Bg. krastavec).
bungeac (ea dift.) n., pl. inuz. uri (var. din bunciuc, adica „tui, coada de cal, planta echisetacee”. La Cdr. sirb. bucjak, faget). Nord. Muschi vegetal care formeaza frumosu covor al muntilor. Trans. Putregai gros compus din vreascuri si frunze in vagauni. – Si bugeac.
CALIN, calini, s. m. Arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, zemoase, necomestibile, in forma de ciorchini (Viburnum opulus). - Din calina (derivat regresiv).
LINARITA, linarite, s. f. Planta erbacee cu frunze asemanatoare cu cele de in, cu flori galbene si cu fructe in forma de capsule, continand seminte aripate; inisor-de-alior (Linaria vulgaris). [Var.: linarita s. f.] – Cf. Linaria (numele stiintific al plantei).
NAUT s. m. Planta din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe si fructe pastai, care contin seminte de forma sferica neregulata (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semintele comestibile ale acestei plante, intrebuintate mai ales pentru a inlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (inv.) nahut s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.
LEMN ~e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapa ~ele ger cumplit. A ramane ~ a ramane incremenit. 4) : ~-cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum
TROIAN1 ~iene n. 1) Strat gros de zapada adunata de vant si dispus in forma de val; namete. 2) pop. Gramada de obiecte aruncate in dezordine; vraf. ~ de frunze. 3) inv. Intaritura primitiva, formata dintr-un val de pamant cu sant de aparare. /Din Troian n. pr.
palusca s.f. (reg.) arbust salbatic cu frunze lobate, opuse, cu flori albe si cu fructe rosii, zemoase, necomestibile, in forma de ciorchini; calin.
plescavita, plescavite, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin eruptii, eczeme, bube, puroi, rani; spuzeala. 2. (reg.; cu sens colectiv, in forma „plercanita”) particele lemnoase ramase in fuiorul de canepa. 3. (reg.) planta erbacee cu frunze ovale, cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe. 4. (reg.; in forma „plescaita”) mica planta cu flori mari albe si cu fructul o capsula; soparlita alba. 5. (reg.) planta erbacee cu frunze opuse si ascutite, cu flori albe-verzui si cu fructe ca niste bobite negre; gusa-porumbelului. 6. (reg.; in forma „plescaita”) codobatura (mica pasare migratoare, care traieste pe marginea apelor, cu coada lunga, mereu miscatoare).
CASTRAVETE, castraveti, s. m. 1. Planta legumicola cu tulpina agatatoare, acoperita cu peri aspri, cu frunze mari si cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de forma alungita, de culoare verde, care se consuma crud, murat sau gatit. ◊ Expr. A vinde castraveti la gradinar = a da explicatii intr-o problema cuiva mai bine informat decat cel ce vrea sa-l lamureasca. 2. (Zool., in compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refacut din castraveti (pl. lui castravet < bg. krastavet, krastavita).
OVAT, -A, ovati, -te, adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are latimea cea mai mare in treimea inferioara; in forma de ou. – Din lat. ovatus.
COMPOZIT, -A, compoziti, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcatuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (si substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat in special prin capitelul cu volute si cu foi de acanta, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple si numeroase, dispuse in inflorescente in forma de capitule si adesea cu latex in organele vegetative; compozee; (si la sg.) planta din aceasta familie. ◊ (Adjectival) Planta compozita. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc intr-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociaza in mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus.
BELSITA ~e f. Planta erbacee ornamentala cu frunze mari, verzi sau purpurii, si cu flori mari, rosii sau galbene, dispuse sub forma de spic in varful plantei. /Orig. nec.
PARIPENAT ~ta (~ti, ~te) (despre frunze compuse) Care are un numar par de foliole dispuse doua cate doua in forma de pana. /<fr. paripenne
PUPEZELE f. pl. Planta erbacee cu tulpina e****a, ramificata, avand frunze compuse si flori purpurii, mai apoi albastre si la urma verzi, grupate in forma de ciorchine. /pupaza + suf. ~ele
OVAT, -A adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are latimea cea mai mare in treimea inferioara; in forma de ou. [Cf. lat. ovatus].
sulicioara, sulicioare, s.f. 1. (pop.) sulita mica; sulitica. 2. (reg.; in forma: sulitoara) planta erbacee din familia compozitelor; sunatoare. 3. (reg.) planta cu tulpina ramificata, cu frunze paroase in trifoi si cu flori albe; falcata, floarea-vinului, merisor, sulitica.
OSTIOLA s. f. 1. orificiu microscopic la frunze, prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. revarsare de materie semilichida formand musuroaie de noroi in regiunile periglaciare cu inghet peren. (< fr. ostiole, lat. ostiolum)
SUL, suluri, s. n. 1. Cilindru de lemn, de metal sau din alt material solid, care se poate roti in jurul axei sale, servind la conducerea, presarea sau fasonarea unui material. ♦ Spec. Cilindru metalic sau de lemn pe care se infasoara urzeala sau tesatura. ◊ Expr. Cu (rar prin) un sul subtire = printr-un calcul fin, cu istetime, cu siretenie. ♦ Bara folosita la gimnastica. 2. Perna lunga, de forma cilindrica, care se pune ca ornament sau ca rezematoare la capatul canapelei sau al patului. ♦ Un fel de perna cilindrica ce se pune intre geamurile ferestrelor, pentru a impiedica patrunderea frigului in interiorul incaperii. 3. Bucata dintr-un material flexibil infasurata in forma de cilindru. Sul de hartie. ♦ Expr. A face (sau a strange) sul = a infasura in forma de cilindru. 4. Fig. Coloana de fum, de foc sau de praf; tromba. ♦ Val de frunze uscate, rostogolite de vant. ♦ Manunchi de lumina, de raze sau de vapai. – Lat. pop. sub(u)lum (= insubulum).
TURITA, turite, s. f. Planta erbacee cu tulpina in patru muchii, cu flori albe sau verzi si cu fructe acoperite cu peri curbati la varf, care se agata de hainele oamenilor, de lana oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turita-mare = planta erbacee cu frunze paroase pe fata inferioara si cu foliole dintate, cu flori galbene-aurii grupate in forma de ciorchine si cu fructe cu ghimpi mici la baza; scai-marunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.
SAMBOVINA, sambovine, s. f. Arbore inalt pana la 20 m, cu coroana larga, frunze lanceolate, flori verzi-galbui care apar inainte de infrunzire, si cu fructe comestibile, de forma unor cirese mici; mierea-ursului (Celtis australis). [Var.: sambovin s. m.] – Et. nec.
GERANIACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee, cu frunzele rotunde si paroase, cu flori viu colorate, dispuse in inflorescente, si cu fructe in forma de capsula (reprezentant: muscata). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. geraniacees
PELICULA ~e f. 1) Banda subtire, flexibila si transparenta, de celuloid sau de alt material sintetic, folosita in industria fotografica si in cinematografie pentru inregistrarea imaginii si a sunetului; film. 2) Strat fin format pe suprafata unei substante solide sau lichide; pojghita. 3) Membrana organica foarte subtire. ~ exterioara a frunzei. /<fr. pellicule, lat. pellicula
TEOBROMINA ~e f. Substanta sub forma de cristale incolore, cu gust amar, extrasa din boabele de cacao, nucile de cola, frunzele de ceai sau obtinuta pe cale sintetica si folosita in medicina (ca diuretic si vasodilatator). /<fr. theobromine
OSTIOLA s.f. 1. (Bot.) Orificiu microscopic la frunze prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. (Geol.) Revarsare de materie semilichida formand musuroaie de noroi in regiunile periglaciare cu inghet peren. [Pron. -ti-o-. / < fr. ostiole, cf. lat. ostiolum].
PIPERACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante (liane, ierburi sau arbusti) cu frunze alterne, cu flori grupate in inflorescente de tip spic sau racem si cu fruct in forma de boabe (reprezentant: piperul). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. piperacees
TIRS ~uri n. 1) mit. Toiag simbolic ornat cu frunze de vita de vie, cu care este infatisat, de obicei, zeul Bachus. 2) bot. Inflorescenta in forma de con de brad. /<ngr. thirsos, lat. thyrsus, fr. thyrse
frunza, frunze, s. f. 1. Organ principal al plantei, care ii serveste la respiratie, la transpiratie si la asimilatie, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsa de tulpina printr-o codita (petiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza si ca iarba = numeros. ◊ Expr. A taia frunza la caini = a nu avea nici o ocupatie serioasa, a pierde vremea fara treaba; a trandavi. 2. Compus: frunza-de-potca = planta erbacee cu frunze de un verde stralucitor si cu flori verzui (Chenopodium murale). 2. (In sintagma) Frunze de feriga = boala a tomatelor, provocata de un virus si manifestata prin ingustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luand infatisarea frunzelor de feriga. – Lat. frondia (< frons, -ndis).
VUIETOARE, vuietori, s. f. Arbust de munte, totdeauna verde, cu tulpina intinsa pe pamant, cu frunze avand o dunga alba pe fata inferioara, cu flori mici trandafirii si cu fructe comestibile in forma de bobite negre (Empetrum nigrum). [Pr.: vu-ie-] – Vuiet + suf. -oare.
SICA, sici, s. f. Planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze mari de culoare verde-inchis dispuse in rozete si cu flori mici albastrui sau rosietice in forma de spiculete (Statice gmelini). – Et. nec.
PUFULET ~i m. (diminutiv de la puf) la pl. 1) Planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze ovale si cu flori de culoare albastra sau albe, cultivata in scop decorativ. 2) Produs alimentar in forma de tubusoare, preparat din malai cu adaos de cascaval. /puf + suf. ~ulet
patuiac, patuiace, s.n. (reg.) 1. foisor, post de observatie. 2. (pop.) postament de scanduri, de pari, de crengi pe niste furci sau in copaci pe care se cladeste o claie de nutret. 3. cotet construit pe pari sau intr-un copac pentru pasari de curte; poiata, cotineata. 4. cotet pentru porumbei asezat pe unul sau mai multi pari. 5. adapost format dintr-un acoperis sustinut pe pari (la camp, la vie, la stana). 6. (pop.) culcus improvizat din frunze, din paie, din fan pentru dormit; pat rudimentar.
AI4 s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Compuse: ai-salbatic = planta erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiete si flori galbene (Allium ochroleucum); aiul-sarpelui = planta erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina in forma de spirala si flori rosii-purpurii (Allium scorodoprasum). – Lat. alium.
ORHIDEE, orhidee, s. f. (La pl.) Nume dat unei familii de plante erbacee monocotiledonate, cu tulpina simpla, frunze alterne intregi, cu flori mari, colorate, cu trei petale, dintre care una se termina de obicei in forma de pinten rasucit (Orchidaceae); (si de la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: -de-e] – Din germ. Orchidee, fr. orchidees.
COROANA ~e f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care serveste drept podoaba pentru cap. 2) Cununa de flori care se pune la mormantul cuiva. 3) Podoaba in forma de cerc, facuta din metal pretios, impodobita cu pietre scumpe si purtata pe cap de monarhi, ca semn al demnitatii lor. 4) fig. forma monarhica de guvernamant; monarhie. 5) Totalitate a ramurilor unui copac. 6) Partea vizibila a dintelui la om. 7) Invelis de metal sau din alt material, in care se imbraca un dinte cariat dupa ce a fost tratat. 8) Marginea superioara a copitei la cal. 9) mat. Suprafata cuprinsa intre doua cercuri concentrice. 10) (in unele tari) Unitate monetara. 11) : ~ solara partea exterioara incandescenta a Soarelui, care se vede ca o aureola in timpul eclipselor totale. 12) : ~ boreala constelatie din emisfera nordica. /<lat. corona
NERVURA ~i f. 1) bot. Fiecare dintre ramificatiile vaselor purtatoare de seva in interiorul unei frunze. 2) zool. Fiecare dintre ramificatiile fibrelor cornoase de pe aripa unei insecte. 3) Linie subtire, care se evidentiaza cromatic, formand o retea pe suprafata unor obiecte. 4) Element arhitectural, cu functie decorativa, care reliefeaza muchiile sau marginile unei bolti sau ale unei nise. 5) Protuberanta pe suprafata unui obiect tehnic, care asigura o rezistenta sporita a acestuia. 6) Bara de beton armat, care fortifica planseurile unei constructii. 7) Element de rezistenta montat pe aripile unui avion. 8) Dunga cusuta in relief pe suprafata unui obiect vestimentar. [G.-D. nervurii] /<fr. nervure
STELUTA ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pata mica de culoare alba pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pasta fainoasa in forma de stele mici. 3) Fulg de zapada. 4) Cusatura in forma de stea. 5) Ochi de grasime pe suprafata unor alimente lichide ferbinti. 6) Plan-ta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce creste prin locuri umbroase si umede. /stele + suf. ~uta
LOB1 s. m. 1. portiune rotunjita si proeminenta a unui organ anatomic (creier, plamani, ficat). ◊ partea inferioara a pavilionului urechii. 2. element de constructie in forma unui arc de cerc. 3. portiune buclata a unui meandru. 4. fiecare dintre partile in care este sectionata o frunza, o petala sau sepala. (< fr. lobe)
BUHAI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-balta = bou-de-balta. 3. Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari, ovale si flori verzi-galbui dispuse intr-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinica cu fundul de piele, prin care trece un smoc de par de cal care se trage cu degetele umezite, producand astfel un sunet asemanator cu mugetul unui taur. [Pl. si: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.
BUTAS, butasi, s. m. Portiune de lastar, de radacina sau de frunza, detasata de la planta-mama si sadita in pamant, cu scopul de a se inradacina si de a forma o planta noua. – Din magh. bujtas.
POTCAP, potcapuri, s. n. 1. Acoperamant al capului, de forma cilindrica, fara boruri, purtat de preotii si calugarii ortodocsi. 2. Compus: potcapul-calugarului = planta erbacee din familia compozeelor, cu frunze paroase si cu flori galbene dispuse in capitule (Leontodon hispidus). – Din sl. podukapu.
LILIAC1, lilieci, s. m. Arbust inalt cu frunze ovale, cu flori placut mirositoare, albe sau colorate in diferite nuante de violet sau albastru-violet, crescute in forma de buchete, cultivat ca planta ornamentala; iorgovan, malin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylak. Cf. bg. liuleak.
LOB1, lobi, s. m. 1. Diviziune anatomica si functionala a unui organ intern, de obicei despartita de rest prin cute adanci. ♦ Partea inferioara a urechii externe. 2. Diviziune, prelungire, excrescenta a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separata de rest prin crestaturi adanci. 3. (Arhit.) Element de constructie in forma de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asemanatoare, formeaza un arc compus. – Din fr. lobe.
DECOLETA vb. I. tr. 1. A prelucra (la strung) un material care are forma de bara, in piese care atunci cand sunt gata sunt taiate succesiv din aceasta. 2. A taia coletul2 si frunzele (la radacinoase). [< fr. decolleter].
ARBORE s.m. 1. Planta lemnoasa de talie mare; copac, pom. ◊ Arborele vietii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidala si frunze verzi, solzoase; tuia; b) (fig.) schema reprezentand evolutia omului de-a lungul vietii sale; arbore genealogic = desen in forma unui arbore din care se vad ramificatiile unei familii si gradele de rudenie dintre membrii ei. 2. Catarg. ◊ Arbore gabier = catarg care sustine gabia. 3. Axa care transmite o miscare de rotatie diferitelor organe ale unei masini. [< lat. arbor].
TIRS s.n. 1. Toiag lung cu care era infatisat zeul Bachus, impodobit cu frunze de iedera si de vita de vie si in varf cu un con de pin. 2. (Bot.) Inflorescenta in forma de con de brad. [Pl. -suri. / < fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos].
BUTAS, butasi, s. m. Portiune de lastar, de radacina sau de frunza, detasata de la planta-mama si sadita in pamant, cu scopul de a se inradacina si de a forma o planta noua. – Comp. magh. bujtas.
PAPADIE ~i f. Planta erbacee cu frunze lungi, inegal crestate, dispuse in rozeta, cu flori galbene in varful unor codite lungi, subtiri, si cu fruct de forma unui glob pufos, folosita in scopuri medicinale. [G.-D. papadiei] /<bulg. papadija
NERVURA s.f. 1. Fiecare dintre vinisoarele de pe suprafata unei frunze prin care circula seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase si ramificate care impart aripa unei insecte in mai multe parti, formand o retea. ♦ Bara metalica sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Iesitura pe suprafata unei piese, care ii mareste rezistenta. ♦ Grinda de beton armat care se toarna impreuna cu placa planseului. 4. Mulura decorativa care contureaza muchiile unei bolti, marginile unei nise etc. 5. (De obicei la pl.) Cuta foarte ingusta cusuta ca garnitura pe un obiect de imbracaminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure].
TIRS s. n. 1. toiag impodobit cu frunze de vita, de iedera si in varf cu un con de pin, purtat de zeul Dionysos; ferula (1). 2. inflorescenta in forma de con de brad. (< fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos)
STELUTA, stelute, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelisoara. ♦ Fig. Scanteie. II. P. a**l. 1. Obiect, desen etc. in forma de stea (mica). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pasta fainoasa taiata in forma de stea (care se pune in supa). 3. Cusatura in forma de stea. 4. Pata de par alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zapada. 6. Stea (II 2) (mica). II. 1. Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: stelute-de-munte = floare-de-colt. – Stea + suf. -uta.
PUSTULA s. f. 1. vezicula purulenta pe piele. ♦ ~ maligna = forma de localizare pe piele a antraxului. 2. ingramadire de spori ori de conidii, provocata de ciupercile parazite pe tulpina sau pe frunzele plantelor. (< fr. pustule, lat. pustula)
FOARFECE, foarfece, s. n. 1. Unealta sau masina unealta pentru taiat, actionata manual sau mecanic, compusa din doua lame taioase suprapuse, avand fiecare cate un maner inelar si fiind unite intre ele la mijloc cu un surub. ♦ (In forma foarfeca) Saritura care se executa ridicand picioarele unul dupa altul, ca miscarea lamelor unui foarfece, practicata in unele sporturi. 2. (Ec.; in sintagma) Foarfeca sau foarfecele preturilor = decalaj intre diferite preturi. 3. Nod marinaresc format din doua sau din trei bucle, folosit la legarea unei parame. 4. (Bot.; in compusul) Foarfeca-baltii = planta acvatica (submersa), cu frunze rigide dintate, cu flori albe, deschise la suprafata apei (Stratiotes aloides). – [Var.: foarfeca, foarfeci, s. f., foarfec s. m.] – Lat. forfex, -icis.
MAZARICHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor: a) planta agatatoare cu frunze perechi, terminate cu un carcel, si cu flori rosii, galbene sau violete (Vicia dumetorum); b) Planta cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un varf tepos (Vicia lathyroides); c) borceag; d) planta cu tulpina inalta acoperita cu perisori si cu flori de culoare violeta (Vicia villosa); e) planta cu frunzele compuse si cu florile de culoare alba (Vicia pannonica); f) bob1. ◊ Compus: mazariche-neagra sau mazarichea-cucului = orastica. II. Precipitatie atmosferica sub forma de bobite de zapada sau de gheata, care cade in timpul iernii. III. (Med.) Cisticercoza. [Var.: (reg.) mazeriche s. f.] – Din mazare.
LIGNOFOLIU s.n. Produs lemnos format dintr-un strat de mai multe foi de furnir impregnate cu rasini sintetice. [Pron. -liu. / < germ. Lignofol, cf. lat. lignum – lemn, folium – frunza].
POTCAP ~uri n. Acoperamant pentru cap de forma cilindrica, putin largit in sus, purtat de preotii si calugarii ortodocsi. ◊ ~ul-calugarului planta erbacee cu flori galbene dispuse in capitule si cu frunze paroase, care creste prin locuri sterpe. /<sl. podukapu
LOB s.m. 1. Parte rotunjita si proeminenta a unui organ (creier, ficat etc.). ♦ Partea de jos a pavilionului urechii. ♦ Element de constructie in forma unui arc de cerc. 2. Portiune de albie, lunca sau terasa cuprinsa in bucla unui meandru. 3. (Bot.) Fiecare dintre partile in care este sectionata o frunza, o petala sau o sepala. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. lobe, cf. gr. lobos].
OBOVAT, -A adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are latimea cea mai mare in partea superioara; oboval. [Dupa fr. obovale, germ. oboval < lat. ob – in fata, ovatus – in forma de ou].
AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus
CORDAITES (‹ fr.; {i} Corda) subst. Gimnosperme fosile, arborescente (20-30 m inaltime)m ramificate numai catre virf, cu frunze mari (1 m lungime), care prin cadere lasau pe ramuri cicatrice rombice alungite transversal. Au aparut in Devonianul mediu, avind maximul dezvoltarii in Carbonifer cind au format bogate zacaminte de carbuni. Dispar in Cretacic.
AI4, ai, s. m. (Reg.) Usturoi. ◊ Ai salbatic = numele a trei plante erbacee din familia liliaceelor, cu frunze lunguiete si cu flori galbene (Allium ochroleucum), roz (Allium paniculatum), alb-verzui sau rosietice (Allium oleraceum). Aiul sarpelui = planta erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina in forma de spirala si cu flori rosii-purpurii dispuse in umbele, folosita in alimentatie (Allium scorodoprasum). – Lat. allium.
CLOROZA, cloroze, s. f. 1. forma de anemie caracterizata prin micsorarea considerabila a cantitatii de hemoglobina din sange si printr-o coloratie galbena-verzuie a pielii. 2. Boala a plantelor care se manifesta prin decolorarea frunzelor si a mugurilor. – Din fr. chlorose.
BRANDUSA, branduse, s. f. 1. Planta erbacee cu flori violete in forma de palnie, care infloreste primavara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (In sintagma) Brandusa galbena = planta erbacee perena cu florile galbene-aurii, ocrotita de lege (Crocus moesiacus). 3. Planta veninoasa din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite si cu flori rosietice sau liliachii, care infloreste toamna si care este folosita in medicina (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduska, scr. brndusa.
GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial
CLOROZA (‹ fr. {i}; {s} gr. khloros „gelben-verzui”) s. f. 1. forma de anemie, intilnita mai frecvent la fetele tinere, caracterizata prin culoarea palida-verzuie a pielii si prin scaderea considerabila a hemoglobinei. 2. Simptom de boala intilnit la plante, manifestat prin ingalbenirea frunzelor, ca urmare a diminuarii sau pierderii clorofilei. Cauzele pot fi: variatii sezoniere ale unor factori de mediu (lumina, temperatura, umiditate), deficienta sau excesul de calciu unor elemente chimice din sol (ex. insuficienta fierului determinata de excesul de calciu), actiunea unor microorganisme fitopatogene (virusuri, bacterii, ciuperci), actiunea unor substante toxice.
TAPOSICA (‹ tepos) s. f. 1. Planta erbacee perena din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenusie, cu tulpina scunda (10-30 cm), aspra in partea superioara, cu frunze subtiri, rigide, aspre si spiculete uniflore dispuse unilateral intr-un spic terminal ingust (Nardus stricta); paisita, parul-porcului (1 b). Raspandita in etajul montan si cel subalpin, pe soluri acide, sarace; formeaza adesea asociatii compacte, monodominante (nardete) sau in asociatie cu paiusul rosu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapasunate, orizontale sau slab inclinate. Nardetele sunt asociatii cu biodiversitate redusa, montane, slab productive; actiunile de ameliorare a pajistilor au in vedere inlocuirea t. cu alte specii mai valoroase. 2. Planta erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-paroasa, cu frunze penate, cu flori albe sau roz si cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).
RUGINA ~i f. 1) Substanta bruna-ros-cata, sfaramicioasa, care se formeaza pe obiectele de fier in urma oxidarii. 2) fig. Obiect vechi deteriorat; hleab; rabla. 3) Boala in-fectioasa a plantelor agricole, cauzata de ciuperci parazite si manifestata prin aparitia unor pete brune-inchise pe tulpina, frunze sau inflorescenta. 4) Planta erbacee cu tulpina e****a inalta, lipsita de frunze, si cu flori verzui, dispuse in inflorescenta, care creste prin locuri umede; pipirig. [G.-D. ruginii] /cf. lat. aerugo, ~inis
INGRASATOR, -OARE, ingrasatori, -oare, adj., s. f. (Reg.) 1. Adj. Care ingrasa. 2. S. f. Numele a doua plante erbacee cu frunze carnoase, dintre care una are flori albastre-violete, iar cealalta flori albe cu pete galbene (Pinguicula vulgaris si alpina). 3. S. f. Planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant si cu flori albe, grupate in forma de carlig (Sagina procumbens). – Ingrasa + suf. -ator.
ROZETA, rozete, s. f. 1. Mica planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze lunguiete, cu flori galbene-aurii, placut mirositoare; rezeda (Reseda odorata). 2. Nasture de alama pe care il purtau, in trecut, la tunica si la cizme, ostasii din trupele de cavalerie de rosiori. 3. Motiv decorativ circular, avand forma unui trandafir, care apare frecvent in arta populara romaneasca. 4. (Arhit.) Fereastra circulara de mari dimensiuni, decorata cu vitralii si folosita mult la ornamentarea fatadelor catedralelor gotice; rozasa. 5. (Tehn.) Armatura sau guler original al unei tije, care serveste ca element de legatura, de suspensie sau de protectie. 6. Disc, in general de forma rotunda, care se aplica pe fata diferitelor elemente de constructie, pentru a masca sau pentru a decora anumite elemente. 7. Cusatura in forma de triunghi, executata manual cu fire de matase, la deschizatura buzunarelor, servind ca intaritura sau pentru infrumusetare. – Din fr. rosette.
ORZOAICA s. f. Specie de orz al carei spic este format numai din doua randuri de boabe, mai bogate in amidon decat ale orzului si folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiaca-de-balta = planta erbacee care creste in apele statatoare sau lin-curgatoare, cu frunze liniare ingramadite la baza tulpinii si cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis). – Orz + suf. -oaica.
ROUA f. 1) Picaturi mici de apa care se formeaza prin condensarea vaporilor din atmosfera si care se depun pe suprafata pamantului in noptile sau in diminetile racoroase de vara. ◊ Pe ~ de dimineata; in zorii zilei. 2): Roua-cerului planta erbacee, insectivora, cu flori mici albe, cu frunze acoperite cu peri, care secreta o substanta cu ajutorul careia sunt digerate insectele. [G.-D. rouai] /<lat. ros, roris
ESENTA, esente, s.f. Lichid volatil, cu aroma puternica, numit si ulei eteric, extras din plante aromatice sau mirodenii (petale, flori, frunze, fructe, scoarta, radacina) sau produs sintetic (aroma de cocos, de rom, de anason, de vanilie) care pastreaza integral proprietatile acestora (aroma, gust, principii active); se utilizeaza in scopuri medicinale, in parfumerie sau ca aromate in cofetarie si patiserie, sub forma de solutie alcoolica (esenta de vanilie, de migdale) sau ca ulei aromatizat (ulei de lamaie, de menta, de trandafir); se obtin esente si prin reducerea unei fierturi (esenta de ciuperci), prin infuzare (apa de trandafiri, de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe, usturoi, ceapa, frunze) in otet sau in vin, utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare.
SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.
VARGA vergi f. 1) ramura lunga, subtire si flexibila, curatata de ramificatiile laterale si de frunze; nuia; jordie. ◊ A tremura ca ~a a tremura foarte tare ( de frig, de spaima etc.). ~a-ciobanului planta erbacee perena, cu tulpina si ramuri ghimpoase, cu flori liliachii, dispuse in capitule. ~de-aur planta erbacee perena, cu flori galbene, in forma de ciorchini. 2) inv. Nuia cu care se aplicau pedepse corporale. ◊ ~a (sau biciul) lui Dumnezeu se spune despre un om foarte crud, rau. A-i duce cuiva vergile a se ingrijora de soarta cuiva. 3) Lovitura aplicata cu o astfel de nuia. 4) inv. Unealta cu care se incarca pusca sau se curata teava ei; arbiu. 5) Betisor subtire si flexibil (din lemn, metal, os etc.) avand diferite intrebuintari; bagheta. [G.-D. vergii] /<lat. virga
MUSITA, musite, s. f. 1. Nume dat ingramadirii de insecte care se formeaza in jurul butoaielor cu vin, al vaselor de otet sau al fructelor in fermentatie. 2. Multime de larve care se dezvolta vara pe carne sau pe cadavre din ouale depuse de o specie de musca. 3. (Reg.) Nume dat unor insecte parazite care ataca radacinile si frunzele unor plante. 4. (Reg.) Mucegai; umezeala. – Din bg. musica.
PRIBOI1, priboaie, s. n. 1. Unealta de otel in forma de bara, cu un capat conic, care serveste, de obicei, la perforarea sau la largirea gaurilor materialelor metalice; dorn. 2. Bat lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de maciulie, cu care se bat icrele pentru a le curata de pielite. 3. Planta erbacee cu frunze placut mirositoare si cu flori rosii sau albe (Geranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie dupa care se executa acest dans. – Din scr. priboj.
CUNUNA ~i f. 1) Cerc impletit din flori sau frunze, care se pune pe cap drept podoaba; coroana. ◊ ~ de lauri coroana cu care erau incununati in antichitate invingatorii (in razboi, la concursuri sportive sau literare). 2) Coroana care se tine deasupra capetelor mirilor in timpul oficializarii cununiei. 3): ~ de munti, de paduri lant de munti, de paduri dispuse in forma de cerc. 4): ~ de ceapa, de usturoi ceapa sau usturoi cu coada uscata impletita in forma de funie. [G.-D. cununii] /<lat. corona
MOZAIC1 s. n. 1. lucrare ornamentala din bucati mici de marmura, sticla etc. colorate diferit, care formeaza figuri geometrice, flori etc. 2. combinatie de diferite elemente, culori etc. ◊ opera literara care contine multe elemente armonios ordonate. ◊ compozitie de caractere tipografice deosebite. 3. (biol.) organ(ism) care cuprinde doua tipuri de tesuturi diferite genetic. 4. boala a unor plante cauzata de un virus, un amestec de pete galbui pe frunze. 5. (fig.) amestec eterogen. (< fr. mosaique, it. mosaico)
MANA s. f. 1. Lichen comestibil care creste pe stanci in forma unor mici ghemuri cenusii, purtate uneori in locuri foarte departate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. paine facuta din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belsug, abundenta. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mana-de-ape = planta erbacee toxica din familia gramineelor, cu frunze lanceolate si cu flori hermafrodite dispuse in spicule, care creste in preajma apelor si prin mlastini (Glyceria aquatica). 4. Roua sau ploaie de vara pe vreme insorita, care are un efect daunator asupra dezvoltarii plantelor; p. ext. stricaciune provocata de soarele prea fierbinte care apare imediat dupa ploaie. – Din sl. mana, ngr. manna.
MATURA, maturi, s. f. 1. Obiect de uz casnic in forma unui manunchi, facut din tulpinile plantei cu acelasi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curata o suprafata. ◊ Loc. vb. A da cu matura = a matura (1). 2. Numele a doua plante erbacee intrebuintate la confectionarea maturilor (1); a) planta bogat ramificata, cu flori verzi si violete; mei-tataresc (Sorghum vulgare); b) planta inalta pana la 2 metri, cu frunza lata si cu tulpina bogata in materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de maturi (2). 3. Planta erbacee cu tulpina ramificata, stufoasa, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosita la confectionarea maturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (In sintagma) Maturi de vrajitoare = simptom de boala la pomii fructiferi si la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii si caracterizat prin aparitia pe ramurile atacate a unor ramificatii degenerescente subtiri si dese. – Et. nec.
RUGINA, rugini, s. f. I. 1. Substanta brun-roscata, poroasa, sfaramicioasa, care se formeaza prin oxidare pe obiectele de fier. ♦ Pojghita bruna care acopera uneori pietrele si care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele. 2. Obiect (de fier) vechi, prost intretinut; ruginitura, rabla. 3. Fig. Idee, teorie, mentalitate inapoiata, invechita. ♦ Om cu idei sau cu mentalitate invechita; retrograd. II. 1. Boala infectioasa a plantelor, provocata de ciuperci microscopice, patogene (Puccinia), care se manifesta prin aparitia unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescente, impiedicand dezvoltarea normala a plantelor. 2. Planta erbacee cu tulpina neteda, cu frunze lungi, tepoase, avand la varf o inflorescenta cu flori mici, brune; pipirig (Juncus effusus). – Cf. lat. *aerugina.
BOB1 (‹ sl.) s. n., s. m. 1. S. m. Planta erbacee anuala din familia leguminoaselor, cu tulpina inalta de 80-120 cm, fistuloasa, cu frunze penat-compuse, flori albe sau roze si fructe pastai mari, pieloase (Vicia faba); originara din Asia, este cultivata pentru nutret. 2. S. n. Fructul bobului (1) si mai ales saminta lui comestibila (scoasa din pastaie). ♦ P. analog. Fruct sau saminta a unor plante, mai ales a cerealelor; graunte. 3. S. m. pl. Boabe (2) cu care se ghiceste viitorul. ♦ Expr. A da in bobi = a face pretinse prevestiri cu ajutorul bobilor. 4. S. n. Obiect de forma unui bob (2), izolat dintr-o masa de obiecte asemanatoare; fir (de nisip), strop (de apa).
COLT2 ~i m. 1) Dinte cu varf ascutit, situat intre dintii incisivi si masele; dinte canin. ~i de morsa. ~i de elefant. ◊ A-si arata ~ii a-si da pe fata firea agresiva. A fi la ~i cu cineva a trai rau cu cineva; a nu se putea intelege. 2) Bucata ramasa dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele in forma de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de grebla. ~ de furca. 4) Cui cu gamalia mare si crestata, care se aplica pe talpa incaltamintei de sport sau de iarna pentru a impiedica alunecarea. 5) Varful unei plante, mai ales al ierbii, cand rasare din pamant. ◊ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a incolti. 6) Proeminenta cu varf ascutit. ~ de stanca. 7) Fiecare dintre taieturile triunghiulare facute pe marginea unei stofe; zimt. 8): Floare-de-~ mica planta erbacee, cu frunze albicioase, pufoase si ascutite, care creste pe crestele stancoase ale muntilor; floarea-doamnei; albumeala; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac
VaRTEJ ~uri n. 1) Loc pe cursul unei ape unde aceasta capata o miscare de rotatie, formand o adancitura si antrenand tot ce aduce curentul. 2) Masa de aer puternica care se misca repede, atragand si ridicand in cercuri praf, nisip, zapada etc. 3) (la oameni, mai ales in crestet sau pe corpul animalelor) Portiune unde parul creste in toate partile. 4) Miscare de rotatie (ametitoare). In ~ul dansului. 5) Stare de buimaceala; zapa-ceala. 6) Unealta care func-tioneaza prin miscari circulare. 7) Crestatura rotunjita facuta ca semn la urechile vitelor. 8): ~ul pamantului a) planta legumicola cu tulpina taratoare si cu flori galbene dispuse in ciorchine; b) planta cu tulpina joasa, avand cate trei frunze la un nod si flori rosii in varful tulpinii, care creste printre stanci. /<sl. vrutezi
TRAISTA, traiste, s. f. 1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ◊ Expr. Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac. A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac. Traista goala (sau usoara) = saracie. A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac. A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Spec. Sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor. 2. Continutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris). – Cf. alb. traste, trajste.
