A RASPUNDE raspund 1. intranz. 1) A da un raspuns. ◊ ~ in doi peri a da un raspuns evaziv. 2) A reactiona intr-un anumit fel (prin vorbe, gesturi etc.) la un imbold venit din afara. 3) fig. (mai ales despre obiecte) A fi in spiritul anumitor exigente; a corespunde cerintelor. 4) rar A avea iesire (in sau spre ceva). 5) (despre fenomene fizice sau psihice) A-si manifesta efectele. 6) A fi responsabil de cineva sau de ceva. 7) (despre obiecte) A produce efectul asteptat. 2. tranz. (urmat, mai ales, de o propozitie complementara) A aduce la cunostinta. Mi-a raspuns ca n-are obiectii. /<lat. respondere

ECHIVOCA vb. I. intr. (Rar) A produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi in doi peri. [< fr. equivoquer].

EVAZIV, -A adj. (adesea adv.) Vag, neprecis, in doi peri. [< fr. evasif, cf. lat. evadere – a se libera].

ECHIVOCA vb. intr. a produce un echivoc, a folosi cuvinte echivoce; a vorbi in doi peri. (< fr. equivoquer)

EVAZIV, -A adj. (si adv.) vag, neprecis, in doi peri. (< fr. evasif)

CARARE, carari, s. f.1. Drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cararile = in tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe doua carari = a se clatina in mers; a fi beat. A-i taia (sau a-i inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a opri pe cineva sa faca sau sa continue un drum. A-si indrepta cararile = a apuca intr-o directie. A-i scurta (cuiva) cararile = a omori (pe cineva) 2. Linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. – Lat. carraria.

CARARE, carari, s. f. 1. Drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. ext. drum. ◊ Loc. adv. Pe toate cararile = in tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe doua carari = a umbla clatinandu-se, a fi beat. (Reg.) A taia (sau a inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a inchide cuiva calea, a opri pe cineva din drum. A-si indrepta cararile (intr-o directie) = a apuca intr-o directie. A-i scurta (cuiva) cararile = a omori. 2. Linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. – Lat. carraria.

PERCIUNE, perciuni, s. m. Fiecare dintre cele doua suvite de par (adesea lasate lungi si rasucite) care se prelungesc lateral pe obraz, langa urechi, de la tample in jos (la barbati), ♦ (Rar) Favorit ♦ (Rar) Smoc de par de pe fruntea cailor. [Var.: perciun s. m.] – Din tc. percem.

COSITA, cosite, s. f. 1. parul lung al femeilor, impletit in una sau doua cozi; p. gener. par. ◊ Expr. A impleti cosita alba = a ramane fata batrana, nemaritata. ♦ Suvita de par. 2. Planta erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un carcel ramificat, cu flori mici, albe-albastrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica.

SPRANCEANA ~ene f. 1) (la om) Fiecare dintre cele doua dungi arcuite de par de deasupra ochilor. ◊ A incrunta (sau a increti) ~enele (sau din ~ene) a manifesta suparare, dispozitie rea. A privi (sau a se uita) pe sub ~ene a privi incruntat. A alege pe (sau dupa) ~ a alege ce este mai frumos, mai bun etc. Alesi (ca) pe ~ aratosi, chipesi. 2) Extremitate superioara alungita a unui deal sau munte; creasta; culme; coama. 3) fig. Portiune lunga si ingusta; suvita. [G.-D. sprancenei] /<lat. supercina

RINOCER, rinoceri, s. m. Nume dat la doua genuri de mamifere pahiderme imparicopitate mari din Africa si Asia, cu pielea aproape lipsita de par, cu unul sau cu doua coarne in frunte; animal din aceste genuri. – Din fr. rhinoceros, lat. rhinoceros.

CASCA s. f. 1. acoperamant de cap din metal usor, dar rezistent, pe care il poarta militarii in lupta, unii sportivi sau muncitorii, scafandrii si cosmonautii pentru protejarea capului. ♦ ~asti albastre = trupe ONU aflate in zone de conflict. ◊ acoperamant de cap din cauciuc, la inotari pentru a nu-si uda parul. 2. dispozitiv metalic in forma de caciula, servind la uscatul parului. 3. dispozitiv din unu sau doua receptoare fixate pe urechi pentru ascultarea transmisiunilor radiofonice sau telefonice. (< fr. casque)

SINALAU, sinalaie, s. n. (Reg.) Cutit gros, putin incovoiat, prevazut cu doua manere, cu care tabacarii curata parul de pe piei. – Din magh. szinelo.

RINOCER ~i m. Mamifer exotic erbivor, de talie mare, cu piele foarte groasa si aproape lipsita de par, avand pe nas unul sau doua coarne. ~ african. ~ indian. /<fr. rhino-ceros, lat. rhinoceros

CASCA s.f. 1. Acoperamant de cap din otel, mai rar din piele etc., captusit pe dinauntru, pe care il poarta militarii in lupta pentru a le apara capul. ♦ Acoperamant de cap folosit de sportivi (automobilisti, motociclisti etc.) sau de muncitori (mineri, sondori etc.) pentru protejarea capului in timpul competitiilor sau al lucrului. 2. Dispozitiv metalic in forma de caciula, servind la uscatul parului. 3. Dispozitiv compus din unul sau doua receptoare mici care se pot aseza la urechi cu ajutorul unui suport, folosit la ascultarea unor transmisiuni radiofonice etc. [Pl. casti. / < fr. casque, cf. sp. casco].

CASCA, casti, s. f. 1. Acoperamant pentru cap, facut din metal, din piele sau din cauciuc si folosit de militari, de unii sportivi si de unii muncitori pentru protectia capului. ♦ Dispozitiv metalic in atelierele de coafat, in forma unei caciuli, folosit la uscatul parului. 2. Dispozitiv alcatuit din unul sau din doua receptoare fixate pe urechi, care serveste la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc. – Din fr. casque.

CLAMA, clame, s. f. Piesa de metal de diferite forme si marimi, care se intrebuinteaza pentru prins doua sau mai multe foi volante, buclele parului la femei etc. – Din germ. Klammer.

AGRAFA ~e f. Obiect de metal sau din alt material care serveste la fixarea parului, a unei haine, a hartiei, a doua piese tehnice.[G.-D. agrafei] /<fr. agrafe, germ. Agraffe

BAGHETA ~e f. Vergea mica, subtire si flexibila (cu diferite intrebuintari). ◊ ~a arcusului vergea pe care este intins parul arcusului. ~ele tobosarului fiecare dintre cele doua bastonase cu care se bate toba mica si triangul. ~a dirijorului betisor subtire si usor cu care dirijorii conduc un ansamblu muzical. ~ magica betisor de care se serveste iluzionistul. Sub ~a (cuiva) sub conducerea dirijorala (a cuiva). /<fr. baguette

CASCA casti f. 1) Acoperamant de protectie pentru cap, purtat de unele persoane (militari, pompieri, sportivi, mineri etc.). 2) Aparat electric in forma de caciula, care serveste la uscarea parului. 3) Receptor electroacustic, compus din una sau doua capsule telefonice, care se pun la ureche pentru a asculta unele transmisiuni radiofonice. [G.-D. castii] /<fr. casque

BURSUC, bursuci, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioare scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; viezure. ♦ Fig. Om sau copil mic, indesat si greoi; om retras, izolat, ursuz. – Din tc. borsuk.

PASTITA, pastite, s. f. Planta erbacee mica, cu una sau cu doua flori galbene-aurii, acoperite pe dinafara cu peri moi; pascuta, floarea-pastilor (Anemone ranunculoides). – Pasti + suf. -ita.

VIEZURE, viezuri, s. m. Mamifer carnivor cu trupul greoi, acoperit cu peri lungi si aspri de culoare cenusie, cu doua dungi negre, cu picioarele scurte, cu capul lunguiet, avand un fel de rat asemanator cu al porcului; bursuc (Meles meles). – Cf. alb. vjedhulle.

A DESPICA despic tranz. 1) (obiecte) A desface de-a lungul (prin taiere, lovire etc.) in doua sau in mai multe bucati. ◊ ~ firul de par in patru (sau in sapte) a examina ceva cu prea multa sarguinta. 2) A face sa se despice. 3) (spatii compacte) A strabate cu o viteza deosebita; a spinteca. 4)fig. A patrunde cu perspicacitate; a analiza subtil. /<lat. despicare

GASCARITA, gascarite, s. f. 1. Numele a doua plante perene cu tulpina si frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe (Arabis alpina si hirsuta). 2. Planta din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge (Arabidiopsis thaliana). – Gasca + suf. -arita.

MEDALION, medalioane, s. n. 1. Bijuterie de forma rotunda sau ovala, care incadreaza sau inchide intre doua capace o fotografie, o pictura, o suvita de par etc. si care se poarta de obicei la gat. ♦ Rama ovala sau rotunda in care este fixata o fotografie sau un tablou; p. ext. fotografie sau tablou fixat intr-o astfel de rama. 2. Element decorativ de forma circulara sau ovala, folosit in arhitectura, mobilier etc. si cuprinzand un basorelief, o inscriptie, un portret etc. 3. Scriere literara in proza de mici dimensiuni, pe o anumita tema, in care sunt schitate trasaturile fundamentale ale vietii si operei unei personalitati, adesea urmata de exemplificari din opera acesteia. [Pr.: -li-on] – Din fr. medaillon (dupa medalie). Cf. it. medaglione.

DESPICA, despic, vb. I. 1. Tranz. A taia, a sparge de-a lungul, desfacand in doua sau in mai multe bucati. ◊ Expr. A despica parul (sau firul) in patru = a cerceta prea cu de-amanuntul, cu minutiozitate exagerata. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) frange, a (se) sfasia. 2. Tranz. si refl. A (se) crapa, a (se) spinteca (pe o anumita portiune). ♦ Refl. (Despre muguri) A plesni, a se deschide. ♦ Tranz. (Rar) A desparti, a separa. 3. Tranz. A strabate de-a curmezisul (vazduhul, o multime compacta etc.). 4. Tranz. Fig. A patrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amanuntit. – Lat. *despicare.

PATURA ~i f. 1) Invelitoare dintr-o tesatura groasa (de lana, de bumbac, de par etc.). 2) Material intins aproximativ uniform pe o suprafata sau intre doua suprafete; strat. ◊ ~ sociala totalitate a membrilor unei societati caracterizati prin anumite trasaturi comune. [G.-D. paturii] /<lat. pittula

TAMPLA¹, tample, s. f. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale capului, cuprinse intre ochi, urechi, frunte si obraz. ♦ parul care acopera aceste parti. Tample carunte. – Lat. *templa (= tempora, pl. lui tempus).

MUSTATA ~ati f. 1) par care creste deasupra buzei superioare la barbati. ◊ A-i rade (sau a-i zambi) cuiva ~ata a fi multumit; a se bucura. A rade (sau a zambi) pe sub ~ati a rade abia observat. 2) la pl. peri lungi care cresc in jurul botului la unele animale. 3) Fiecare dintre cele doua fire mobile de pe capul insectelor sau al altor animale inferioare; antena. 4) Fire subtiri situate in jurul gurii la unii pesti, care servesc ca organe pentru pipait. 5) la pl. Tepi lungi si subtiri care cresc pe spicul unor cereale. 6) pop. Matasea porumbului. [G.-D. mustatii] /<lat. mustacea

FILEU s.n. Tesatura in forma de retea, cu ochiuri patrate; plasa. ♦ (La tenis, volei etc.) Plasa dreptunghiulara intinsa intre doi stalpi, care desparte in doua terenul de joc. ♦ Plasa, retea subtire si deasa cu care se leaga parul. [< fr. filet].

FILEU s. n. 1. tesatura in forma de retea, cu ochiuri patrate; plasa. ◊ (tenis, volei etc.) plasa dreptunghiulara intinsa intre doi stalpi, care desparte in doua terenul de joc. ◊ plasa, retea subtire si deasa cu care se leaga parul. 2. tricot cu orificii uniform repartizare pe suprafata lui. (< fr. filet)

MICSANDRA, micsandre, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simpla sau ramificata, cu frunzele acoperite cu peri cenusii, cu flori albe, rosii, albastre sau violete, placut mirositoare; micsunea, vioara-rosie (Matthiola incana si annua). ◊ Compus: micsandra-salbatica (sau -de-munte) = planta erbacee cu flori mari, galbene, placut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.

MALAOI, malaoi, s. m. Numele a doi arbusti care cresc pe stanci si au flori galbene si frunze liniare, acoperite cu peri. (Helianthemum alpestre si rupifragum).

SIAMEZ, -A, siamezi, -e, s. m. si f., adj. 1. Persoana care face parte din populatia de baza a Siamului. 2. Adj. Care apartine Siamului sau populatiei lui, privitor la Siam sau la populatia lui. ◊ Frati siamezi sau surori siameze = gemeni care s-au nascut cu corpurile lipite total sau partial intre ele; fig. grup format din doi prieteni nedespartiti. Pisica siameza = specie de pisica originara din Extremul Orient, cu ochii albastri, cu parul cafeniu, scurt, moale, matasos si cu coada scurta. [Pr.: si-a-] – Siam (n. pr.) + suf. -ez.

BUMBACARITA, bumbacarite, s. f. Numele a doua specii de plante erbacee cu flori brune-rosietice sau verzi-negricioase, avand fructul acoperit cu peri care il ajuta la zburat (Eriophorum angustifolium si latifolium). – Din bumbac + suf. -arita.

CIUF, (1) ciufuri, s. n., (2, 3) ciufi, s. m. 1. S. n. Smoc de par zbarlit (cazut pe frunte). 2. S. m. Nume dat in gluma oamenilor, mai rar animalelor, cu parul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neingrijit. 3. S. m. Numele mai multor pasari rapitoare de noapte din familia bufnitelor, cu doua smocuri de pene deasupra ochilor; ciuhurez. – Et. nec.

DEBUCLA vb. tr. 1. a desface parul, buclele. 2. (electr.) a suprima intr-o retea buclata posibilitatea de alimentare cu energie electrica a unui consumator pe una din cele doua cai de alimentare ale sale. (< fr. deboucler)

FILEU, fileuri, s. n. Retea deasa de ata, de sfoara etc., cu ochiuri innodate in forma de patrate, de romburi etc., care serveste la confectionarea unor perdele, a unor plase de pescuit, a unor sacose etc.; plasa¹. ♦ Saculet facut dintr-o astfel de retea, care serveste la transportarea cu mana a unor cumparaturi; sacosa. ♦ Plasa care desparte in doua terenul la unele jocuri sportive. ♦ Obiect facut dintr-o retea de ata subtire, folosit pentru strangerea si mentinerea intr-un anumit fel a parului pieptanat. [Pl. si: filee] – Din fr. filet.

spegma, spegme, s.f. 1. (pop.) ata de canepa, rasucita si impletita, in doua fire. 2. (pop.) smoc format din fire de canepa, de bumbac, de lana, dupa daracit; calti de proasta calitate care cad la melitat; smoc de par sau de iarba.

PERNA ~e f. 1) Obiect de forma unui sac scurt si patrat, umplut cu pene (lana sau vata), care se pune sub cap in timpul somnului; capatai. ◊ ~ de calcat ustensila asemanatoare cu un astfel de obiect, folosita la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor. 2) pop. Fiecare dintre cele doua bare pe care se pune butoiul in beci pentru a-l ridica de la pamant si a-l imobiliza. 3) Obiect de tapiserie constand dintr-un sac umplut cu par sau cu iarba de mare, care se asaza, de obicei, pe scaune sau pe bancile automobilelor. 4): ~ de aer strat de aer de inalta presiune dintre baza unui vehicul si suprafata lui de sprijin sau dintre elementele mobile si fixe ale unor mecanisme. [G.-D. pernei] /<sb. perina

PERNA, perne, s. f. 1. Obiect confectionat din doua bucati dreptunghiulare sau patrate de tesatura de bumbac, lana etc., cusute intre ele, avand in interior fulgi, lana, puf etc., si pe care, de obicei, cineva isi pune capul cand se culca. ◊ Perna electrica = obiect in forma de perna (1) plata, in care se gasesc rezistente electrice izolate si releuri de protectie, intrebuintat ca termofor. Perna de calcat = ustensila auxiliara asemanatoare cu perna (1), care se foloseste la calcatul obiectelor de imbracaminte, in special al manecilor, pieptilor, umerilor. 2. Obiect de tapiterie format dintr-un fel de sac umplut cu par, cu iarba-de-mare etc., adesea prevazut cu arcuri, care se asaza pe scaune, pe bancile unui automobil etc. 3. (In sintagma) Perna de aer = curent de aer antrenat intre doua suprafete aflate in miscare relativa si care serveste ca lubrifiant. [Var.: (pop.) perina s. f.] – Din scr. perina.

CIUF (cuv. autohton) s. n., s. m. 1. S. n. Smoc de par zburlit (cazut pe frunte). 2. S. m. C. de padure = cea mai frecventa pasare de prada de noapte din Romania, din ordinul strigiformelor, sedentara, de c. 36 cm, cu penaj cafeniu-patat si doua smocuri de pene deasupra ochilor (Asia otus). 3. C. de cimpie = pasare calatoare, din ordinul strigiformelor, de c. 38 cm, care vineaza si ziua si noaptea (Asia flameus).

CAPRA ~e f. 1) la pl. Gen de mamifere rumegatoare, paricopitate, cu coarne mari, par lung si neted, crescute pentru lapte, lana si carne. 2) Animal din acest gen. ~ de Angora. ◊ A scapa ~a in gradina a acorda incredere unei persoane necinstite. A impaca si ~a si varza a imbina doua interese opuse. 3) art. Obicei popular practicat de Anul Nou, constand in executarea unor dansuri si figuri comice de o persoana mascata in chip de capra. 4) Personaj mascat astfel. 5) Suport cu patru picioare incrucisate pe care se pun lemnele pentru a fi taiate cu ferastraul. 6) Scaun pe care sade vizitiul intr-o trasura. 7) Aparat de gimnastica constand dintr-un suport capitonat si patru picioare cu inaltime reglabila. 8) Joc de copii, unde unul sta aplecat, iar altii sar peste el. [G.-D. caprei] /<lat. capra

stativa stative, s.f. 1. (pop.; mai ales la pl.) razboi de tesut. 2. (reg.; la pl.) talpile razboiului. 3. (reg.; la pl.) partile laterale ale razboiului. 4. (inv.) meseria tesatorului. 5. (reg.; la pl.) gherghef. 6. (reg.; in sintagma) stative de intins piele = suport de lemn folosit in tabacarie pentru curatirea de par a pieilor. 7. (reg.; la pl.) scara. 8. (reg.) scaun de inspitat al rotarului. 9. (reg.; la pl.) capra pentru taiat lemne. 10. (reg.) instalatie de lemn in care sunt potcoviti caii. 11. (reg.; la pl.) fiecare dintre cele doua paralele ale ferastraului, de care se leaga panza.

BUHAI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-balta = bou-de-balta. 3. Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari, ovale si flori verzi-galbui dispuse intr-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinica cu fundul de piele, prin care trece un smoc de par de cal care se trage cu degetele umezite, producand astfel un sunet asemanator cu mugetul unui taur. [Pl. si: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.

COAMA, coame, s. f. 1. par lung (si stufos) care creste pe grumazul sau de-a lungul spinarii unor animale. ◊ par lasat sa creasca (excesiv de) lung pe capul unei persoane, mai ales al unui barbat. ♦ Fig. Frunzis des din varful coroanei arborilor. 2. Culme prelungita de deal sau de munte; creasta. 3. partea de deasupra, orizontala, a unui zid. ♦ Linie de intersectie (orizontala sau oblica) a doua versante de acoperis. – Lat. coma.

SURUB, suruburi, s. n. 1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ◊ Loc. adv. In surub = in forma de cerc sau de spirala. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele. A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Fig. Vartej de apa. [Var.: surup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.

A SE RIDICA ma ridic intranz. 1) (despre copii) A creste in inaltime; a se face mare. 2) fig. A dobandi anumite succese (inaltandu-se pe scara sociala). 3) (despre lichide) A atinge un nivel mai inalt, crescand pe verti-cala. 4) A se indrepta in sus; a se inalta. Soarele s-a ridicat. ◊ A i ~ (cuiva) parul (maciuca) a se ingrozi. 5) (despre fiinte) A se scula de jos. ◊ ~ in scari a se inalta in sa, sprijnindu-se in scari. ~ dupa (o) boala a se insanatosi. 6) (despre persoane sau despre colectivitati) A intreprinde actiuni energice impotriva cuiva; a porni la lupta. 7) pop. (despre fenomene, stari ale naturii, razboaie etc.) A se incepe pe neasteptate si cu violenta; a se dezlantui; a izbucni; a se starni; a se declansa. S-a ridicat o furtuna. 8) A ajunge la o anumita valoare, exprimata in cifre. Veniturile se ridica la doua millioane. /<lat. eradicare