NOUALEA, NOUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre al optulea si al zecelea. ◊ Expr. A fi in al noualea cer = a fi in culmea fericirii. Pe planul al noualea, se spune despre ceva considerat neimportant, lasat la o parte. – Noua + le + a.

AL NOUALEA a ~a num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul noua in ordinea numararii; care vine dupa al optulea. Pagina a noua. ◊ A fi (sau a se crede) in ~ (sau al saptelea) cer (a fi) in culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /noua + le + a

AL SAPTELEA a ~ea num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul sapte in ordinea numararii; care vine dupa al saselea. ◊ A fi (a se crede) in ~ (sau al noualea) cer a fi in culmea fericirii; a fi nespus de fericit. /sapte + le + a

NOUASPREZECELEA, -CEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivala) Care se afla intre al optsprezecelea si al douazecilea. ◊ Expr. (Rar) Al nouasprezecelea cer = culmea fericirii, a maririi, a pretuirii. – Nouasprezece + le + a.

culme ~i f. 1) Partea cea mai inalta a unui munte sau a unui deal; coama; creasta; spinare; crestet; varf; pisc. 2) Punctul cel mai inalt fata de orizont din drumul parcurs de un astru pe bolta cereasca. 3) fig. Punct culminant in evolutia unui fenomen, a unei situatii sau a unei actiuni; apogeu. In ~ea fericirii. ◊ (Asta-i) ~ea! ~ea culmilor! asta intrece orice masura; e nemaipomenit. 4) Bat lung sprijinit de grinzi intr-o casa taraneasca, pe care se atarna haine. [G.-D. culmii] /<lat. culmen