urmaTOR, -OARE, urmatori, -oare, adj. 1. Care urmeaza dupa cineva sau ceva (in spatiu sau in timp). ♦ (Substantivat) Persoana chemata (dupa alta) sa fie servita, intrebata etc. ♦ (Substantivat, inv.) urmas, succesor. ♦ Care este aratat in cele ce urmeaza. 2. (Inv.) Care urmeaza intocmai un sfat, o porunca. – urma + suf. -ator.

urmaTOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival 1) Care urmeaza dupa ceva sau dupa cineva. Sa intre ~orul. 2) Care este indicat in cele ce urmeaza. A trage ~oarele concluzii. Ne-a relatat ~oarele. /a urma + suf. ~tor

MAINE adv. In ziua care urmeaza celei de azi. ◊ Loc. adj. De maine = a) din ziua urmatoare celei de azi; b) din viitorul apropiat. ◊ Expr. Pe maine, formula de salut la despartire, indicand o reintalnire in ziua urmatoare. ♦ In viitorul apropiat; in viitor, candva. ◊ Expr. Ca maine(-poimaine) sau maine-poimaine = intr-un viitor apropiat, (in) curand. De maine in... zile (sau saptamani, luni) = peste... zile (sau saptamani, luni). – Lat. mane.

POIMAINE adv. 1. In ziua care urmeaza celei de maine. ◊ (Reg.) Poimainea ailalta (sau cealalta) = raspoimaine. ◊ Expr. Ca maine, poimaine = in curand, peste putin timp. 2. (In corelatie cu „maine”) Curand; in viitor, candva. – Lat. post + mane.

CONCLUZIE s.f. 1. Gandire, judecata care rezulta dintr-un sir de constatari sau de argumente; incheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. ◊ A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participantii la o dezbatere aratand consecintele care se impun in urma celor discutate. 2. Judecata finala a unui silogism. ♦ Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratiei. 3. (La pl.) Incheiere a unei chestiuni, facuta de o autoritate judiciara sau ministeriala; aviz, propunere. ◊ A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intr-un proces. [Gen. -iei, var. concluziune s.f. / cf. lat. conclusio, fr. conclusion, it. conclusione].

SECUNDAR², -A adj. 1. in al doilea rand ca importanta, interes etc.; accesoriu. ♦ invatamant ~ = forma de invatamant de al doilea grad, care urmeaza celui primar; liceal, mediu; (ec.) sector ~ = ansamblu de activitati economice in care materiile prime sunt transformate in produse industriale sau bunuri de consum; medic ~ = medic care, in urma unui concurs, este admis sa se specializeze intr-o clinica; fenomen ~ = fenomen putin important care apare in cursul unei boli. ◊ (psih.) cu reactii lente, durabile si profunde. 2. care urmeaza dupa primul. ♦ era ~a = mezozoic; propozitie ~a = propozitie subordonata. (< fr. secondaire, lat. secundarius)

INCLUSIV adv. Impreuna cu; si cu. ♦ Si cel din urma (dintr-o serie de numere, de date etc.) – Din fr. inclusif.

INSTANTA, instante, s. f. (Si in sintagma instanta judecatoreasca) Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea si persoanele juridice. ◊ Expr. In ultima instanta = in cele din urma, pana la urma, nemaiavand alta cale. – Din fr. instance, lat. instantia.

ULTIM, -A, ultimi, -e, adj. Care este cel din urma (dintr-o serie de elemente spatiale, temporale, valorice); care se afla la sfarsit, in urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ◊ Ultima ora = rubrica avand cele mai noi stiri dintr-o gazeta. – Din lat. ultimus, it. ultimo.

FINALMENTE adv. In cele din urma. – Din fr. finalement, it. finalmente.

PENULTIM, -A, penultimi, -e, adj. Care este inaintea celui din urma, al doilea din urma. – Din lat. paenultimus.

POLITIST, -A, politisti, -ste s. m., adj. 1. S. m. Agent de politie (1), functionar de politie. 2. Adj. Politienesc. ◊ Roman (sau film) politist = roman (sau film) in care sunt infatisate fapte criminale mai mult sau mai putin misterioase, al caror secret este descoperit in cele din urma prin ingeniozitatea unui politist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijina pe politie si pe jandarmerie si isi exercita puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist.

ODATA adv., adj. invar. 1. Adv. Intr-un timp nedeterminat, candva; a) (in legatura cu verbe la trecut) odinioara, mai de mult; b) (in legatura cu verbe la viitor sau cu valoare de viitor) de acum inainte, intr-o buna zi, candva. ◊ Expr. Odata si odata = a) de mult de tot, de foarte multa vreme; b) intr-o buna zi, candva, mai curand sau mai tarziu. 2. Adv. (Pop.) Indata, imediat; fara intarziere, brusc; deodata. 3. Adv. In sfarsit, in cele din urma. 4. Adj. invar. In toata puterea cuvantului, intreg; p. ext. foarte reusit, foarte bun, excelent. – O³ + data.

PREVEDEA, prevad, vb. II. 1. Tranz. A deduce (din fapte care preceda) evolutia evenimentelor viitoare; a avea intuitia celor ce urmeaza sa se intample; a intrezari; a presimti. 2. Tranz. (Despre legi, regulamente, indrumari etc.) A specifica, a prescrie; a indica, a mentiona. 3. Tranz. A echipa, a inzestra pe cineva sau ceva cu cele necesare. 4. Refl. (Inv. si reg.) A se vedea prin ceva; a se intrezari. ♦ A se oglindi, a se reflecta. – Pre¹- + vedea (dupa fr. prevoir).

CONTRACT, contracte, s. n. Acord incheiat, ca urmare a intelegerii intervenite intre doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice), pentru crearea, modificarea sau stingerea unor drepturi si obligatii in relatiile dintre ele; act, inscris ce consemneaza acest acord; conventie. ◊ Contract de munca = contract incheiat de un salariat cu o intreprindere sau cu o institutie, prin care cel dintai se obliga sa presteze in favoarea celei din urma o anumita munca in schimbul unui salariu. – Din fr. contrat, lat. contractus.

RETORSIUNE, retorsiuni, s. f. Luarea de catre un stat fata de altul a unor masuri coercitive, asemanatoare celor pe care cel din urma le-a luat impotriva celui dintai. – Din fr. retorsion.

DEFINITIV, -A, definitivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu mai e supus modificarilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric. ◊ Hotarare definitiva = hotarare a unui organ de jurisdictie impotriva careia nu mai exista nici o cale ordinara de atac (apel, recurs). Profesor (sau invatator) definitiv = profesor (sau invatator) care a obtinut definitivatul. ◊ Loc. adv. In definitiv = in cele din urma, la urma urmelor. – Din fr. definitif, lat. definitivus.

SCURTATURA, scurtaturi, s. f. 1. Bucata scurta de lemn; retevei. 2. Carare care urmeaza distanta cea mai scurta intre doua puncte. – Scurta + suf. -atura.

SFARSIT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) sfarsi; partea care sfarseste sau cu care se sfarseste ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fara sfarsit = care nu se termina sau pare ca nu se va termina niciodata. ◊ Loc. adv. In sfarsit = in cele din urma, in fine. La sfarsit = la urma. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfarsit = a face sa inceteze, a termina. A lua sfarsit = a se termina, a se ispravi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-si da sfarsitul (sau obstescul sfarsit) = a muri. 3. (Inv.) Scop, tinta. [Var.: (reg.) farsit s. n.] – V. sfarsi.

CEL² cea (cei, cele) art. 1) (leaga un substantiv de determinativul lui ) Baiatul cel frumos. Stefan cel Mare. 2) (realizeaza substantivarea adjectivelor) Cel harnic este apreciat. Cei trei au plecat. 3) (serveste la formarea superlativului relativ) Cel mai istet. ◊ Cel putin minimum; macar; barem. Cel mult a) maximum; b) in cel mai bun caz. Cel din urma ultimul. In cele din urma in sfarsit; in fine. (Toate) cele bune formula de salut, rostita la despartire. /Din acel, aceea

CELALALT cealalta (ceilalti, celelalte) pron. dem. 1) Cel care urmeaza sau preceda. Cealalta zi. 2) la pl. Cei ramasi dintr-o multime (dupa ce a fost separata o parte). /cel + alalt

DEFINITIV ~a (~i, ~e) si adverbial Care exclude posibilitatea de a fi revazut; fara posibilitatea de revenire; decisiv; hotarat; irevocabil. ◊ In ~ in cele din urma; la urma urmelor. /<fr. definitif, lat. definitivus

GIRAFA ~e f. 1) Mamifer rumegator de talie mare, cu gatul foarte lung, cu picioarele de dinainte mai lungi ca cele din urma si cu blana alburie cu pete brune, care traieste in Africa. 2) Suport cu brat de suspensie lung, care permite deplasarea unui microfon. /<fr. girafe

IN EXTREMIS loc. adv. 1) In cele din urma, neavand alta posibilitate; in ultima instanta. 2) In ultimul moment. [Sil. ex-tre-] /Cuv. lat.

INSTANTA ~e f. Organ de stat insarcinat cu aplicarea justitiei. ◊ Prima ~ prima treapta in ierarhia jurisdictiei. In ultima ~ in cele din urma; pana la urma. /<fr. instance, lat. instantia

INSTINCT ~e n. 1) Facultate innascuta a tuturor fiintelor sau a tuturor indivizilor unei specii de a executa acte determinate (pentru asigurarea necesitatilor vitale ale organismului). 2) Sentiment inconstient de prezicere a celor ce urmeaza sa se intample; intuitie. [Sil. in-stinct] /<fr. instinct, lat. instinctus

INTUITIE ~i f. 1) Forma de cunoastere imediata a adevarului pe baza experientei si a cunostintelor achizitionate anterior, fara rationamente logice preliminare. 2) Sentiment inconstient de prezicere a celor ce urmeaza sa se intample; instinct. [G.-D. intuitiei; Sil. -tu-i-ti-e] /<fr. intuition, lat. intuitio, ~onis

A INSTRUNA instrun tranz. 1) (instrumente muzicale cu coarde) A face sa produca sunetele necesare prin intinderea sau slabirea strunelor; a potrivi; a acorda. 2) (sfori, franghii, cabluri) A intinde ca pe o struna. 3) (animale de calarie) A stapani prin strangerea chingilor sau a fraului; a struni. 4) fig. (persoane) A constrange sa urmeze calea cea dreapta. /in + struna

ODATA¹ adv. 1) Intr-o perioada oarecare de timp; inainte vreme; mai demult; candva; odinioara. *~ si ~ candva; intr-o buna zi; mai devreme sau mai tarziu. 2) In acelasi timp; concomitent; simultan. 3) In cele din urma; in sfarsit. 4) Fara intarziere; imediat; pe neasteptate. /o + data

PANA¹ prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand limita finala de extindere in spatiu) Pana acolo. ◊ De sus pana jos (sau de jos pana sus) absolut tot; in intregime. 2) (exprima un raport temporal, indicand limita in timp) Pana diseara. 3) (intrand in componenta prepozitiilor compuse, exprima un raport spatial, temporal sau modal) Pana dinspre. Pana drept. Pana dupa. Pana la. Pana langa. Pana pe. Pana pe dupa. Pana pe la. Pana pe langa. Pana peste. Pana printre. Pana pe sub. Pana spre. Pana in. Pana inspre. Pana intre. ◊ Pana la urma in cele din urma. Pana una-alta deocamdata. /<lat. paene-ad

POIMAINE adv. In ziua care urmeaza dupa cea de maine. ◊ (Ca) maine ~ peste putin timp; degraba. /<lat. post + mane

PRESENTIMENT ~e n. Sentiment subiectiv si instinctiv de intuire a celor ce urmeaza sa se intample; presimtire. /<fr. pressentiment

PRESIMTIRE ~i f. 1) v. A PRESIMTI. 2) Sentiment subiectiv si instinctiv de intuire a celor ce urmeaza sa se intample; presentiment. /v. a presimti

A SE RESEMNA ma ~ez intranz. A se impaca (in cele din urma) cu o situatie defavorabila; a accepta un rau sub presiunea imprejurarilor. /<fr. resigner

RETORSIUNE ~i f. Luare de catre un stat a unor masuri de constrangere, asemanatoare celor pe care cel din urma le-a luat impotriva celui dintai. /<fr. retorsion

SFARSIT ~uri n. 1) Partea cu care se termina sau se incheie ceva. ~ul drumului. ◊ In ~ in cele din urma. La ~ la urma. A se apropia de ~ a fi aproape pe terminate. Fara ~ a) care nu se termina niciodata; b) mereu; intruna; tot timpul. 2) Element morfologic variabil care se adauga la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima forme sau paradigme flexionare; terminatie; desinenta. 3) Stingere din viata; moarte. ◊ A-si da obstescul ~ a muri. /v. a sfarsi

PAGEL (Iht.) Peste marin din fam. sparidae (sparosi), caracterizat prin coloratia brun-roscata a corpului (sparid-rosu), pescuit in Mediterana si in Atlantic (Pagellus centrodontus), precum si in Marea Neagra (Pagellus erythrinus), cel din urma avand corpul viu colorat in rosu; ca si dorada, este un apreciat peste de consum; fr. pagel; it. pagello; germ. Rotbrasse.

PROACTIV, -A, proactivi, -e, adj. (Psih.) Care are efect asupra unui alt lucru. ♦ (Despre inhibitie) Care duce la uitare, care este exercitata cu cunostintele actuale asupra celor ce urmeaza sa fie receptionate. (cf. fr. proactif)

SATELIT s.m. 1. Nume dat in antichitate mercenarului care isi insotea stapanul. ♦ (Fig.) cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. Corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. Satelit artificial = corp metalic de forme diverse, prevazut cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (Tehn.) Roata dintata care se roteste liber in jurul unui ax. 5. Localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. [< fr. satellite, cf. lat. satelles].

BICICLETA s.f. Vehicul cu doua roti de marime aproape egala, asezate in linie una in spatele celeilalte, dintre care cea din urma este o roata motrice, pusa in miscare, prin intermediul unui lant, de doua pedale actionate cu picioarele. [< fr. bicyclette].

CRIPTOGRAMA s.f. Document, text scris cu caractere secrete. ♦ Joc distractiv constand in a imparti cuvintele unei fraze intr-un numar exact de fragmente, care se inscriu intr-o forma geometrica regulata, urmand ca cel care-l dezleaga sa afle locul unde incepe succesiunea acestor fragmente si modul in care se succeda. [< fr. cryptogramme, cf. gr. kryptos – ascuns, gramma – scriere].

CURSANT, -A s.m. si f. cel care urmeaza un curs special; cursist. [< rus. kursant].

FINALMENTE adv. In cele din urma. [< fr. finalement, it. finalmente].

sebastocrator, sebastocratori, s.m. (inv.) titlu bizantin care urma dupa cel de imparat; august.

sevastocrator, sevastocratori, s.m. (inv.) titlu bizantin care urma dupa cel de imparat; sebastocrator.

PENULTIM, -A adj. De dinaintea celui din urma. [< lat. paenultimus, cf. fr. penultieme].

STUDENT, -A s.m. si f. cel care urmeaza cursurile unei facultati sau ale unui institut de invatamant superior. [< germ. Student, cf. it. studente].

SUCCESOR, -OARE s.m. si f. 1. cel care urmeaza in locul altuia (intr-o functie, intr-un rang etc.). 2. (Jur.) Mostenitor. [Cf. fr. seccesseur, lat. successor].

ULTIM, -A adj. Cel din urma. ♦ Ultima ora = rubrica intr-o gazeta unde se publica cele din urma stiri sosite la redactie. [< lat. ultimus, superlativ al lui ultra – dincolo, cf. fr. ultime, it. ultimo].

CURANT, -A I. adj. medic ~ = medic care ingrijeste in mod obisnuit un bolnav. II. s. m. f. cel care urmeaza un tratament medical intr-o statiune de cura. (< it. curante)

CURSANT, -A s. m. f. cel care urmeaza un curs¹ (1) special. (< rus. kursant)

FINALMENTE adv. in cele din urma. (< fr. finalement, it. finalmente)

INCLUSIV adv. impreuna cu, si cu. ◊ si cel din urma (dintr-o serie). (< fr. inclusif, lat. inclusivus)

PENULTIM, -A adj. de dinaintea celui din urma. (< lat. paenultimus)

SATELIT I. s. m. 1. (ant.) mercenar care isi insotea stapanul. ◊ (fig.) cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (mec.) roata dintata a unui mecanism planetar care se roteste liber in jurul unui ax. 5. mica masa cromatica atasata unui cromozom printr-un filament subtire. 6. localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite)

STUDENT, -A s. m. f. cel care urmeaza cursurile unei institutii de invatamant superior. (< germ. Student, it. studente, lat. studens)

SUCCESOR, -OARE s. m. f. 1. cel care urmeaza in locul altuia (intr-o functie etc.). 2. (jur.) mostenitor, urmas. (< fr. successeur, lat. successor)

SUPERIOR, -OARA I. adj. 1. asezat in partea de sus; deasupra. ◊ (despre cursuri de apa) spre izvor. 2. care are un loc inalt (intr-o ierarhie). 3. care se distinge prin calitati, prin merite deosebite. ◊ la un nivel mai inalt. ♦ matematici ~ oare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe; invatamant ~ = treapta a invatamantului care urmeaza dupa cel liceal; studii ~ oare = studii universitare. II. s. m. f. cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decat altul. (< lat. superior, fr. superieur)

TAKE-OVER TEIC-OUVAR/ s. n. practica curenta prin care o corporatie mai puternica acapareaza una mai slaba impotriva vointei celei din urma printr-o operatiune de bursa care ridica peste noapte valoarea actiunilor corporatiei, facand ca oferta sa fie irezistibila pentru actionari. (< engl. take-over)

ULTIM, -A adj. cel din urma. ♦ a ora = rubrica intr-o gazeta unde se publica cele din urma stiri sosite la redactie. (< lat. ultimus, it. ultimo)

BERTOLA, Clody (1913-2007, n. Bucuresti), actrita romana de teatru, interpreta de sensibilitate si rafinament intelectual („Cea din urma” de Gorki, „Sfinta Ioana” de Shaw, „Cum va place?” de Shakespeare, „Elisabeta I” de Foster, „Un tramvai numit dorinta” de T. Williams, „Opera de trei parale” de Brecht, „Pescarusul” de Cehov).

ATAT², adv. 1. In asemenea masura, asa de mult (sau de tare, de bine, de scump etc.). ◊ Expr. Atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... Atat... cat si... = si... si...; nu numai... ci (si)... Tot atat = acelasi lucru, tot una, egal; indiferent. Inca pe atat = (aproape) inca o data aceeasi masura, suma etc. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atat mi-a (sau ti-a etc.) fost = pana aici mi-a (sau ti-a etc.) fost viata, sanatatea etc.; cu asta s-a sfarsit. Atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca... Cu cat... cu atat sau cu atat... cu cat = pe masura ce... tot mai mult... Atat... atat... = in masura in care... Atat stiu, atat spun. 3. Pentru cea din urma oara, mai mult nu. Eu atat iti spun. [Var.: atata adv.] – Lat. eccum-tantum.

BOGATIE, bogatii, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare pret; comori. 2. Starea, conditia celui bogat. 3. (urmat de determinari) Resurse naturale ale solului si ale subsolului (unei tari). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare si variata (de lucruri concrete sau abstracte); abundenta. – Din bogat + suf. -ie.

GOG si MAGOG (in mitologia crestina), dubla forta ostila. In „Vechiul Testament”, G. este mentionat in trei ipostaze: localitate in Armenia; tara de origine a lui M.; rege din tara lui M., ostil poporului lui Israel si invins, in cele din urma, din voia lui Dumnezeu (Ezechiel). In „Noul Testament” (Apocalipsa) G. si M. sunt doua popoare, simboluri ale puterii lui Dumnezeu, instigate de Satana la razboi impotriva domniei de 1000 de ani a lui Iisus Hristos.

KARAMAN, oras in S Turciei, la 100 km SE de Konya. Cunoscut in Antichitate sub denumirea de Laranda. Cucerit initial de Alexandru cel Mare. Disputat de Danismendizi si Selgiucizi, a fost ocupat, succesiv, de Federic I Barbarossa (1190), Leon II, regele Ciliciei (1210-1216), de emirii Karamanoglu, acestia din urma dandu-i actuala denumire si facand din el capitala celui mai puternic principat rezultat in urma dezmembrarii statului selgiucid. In sec. 14-15, emiratul cu capitala la K. a opus o puternica rezistenta ascensiunii otomanilor, care, in cele din urma, i-au cucerit (1486).

apoi adv. (lat. ad, la, si post, pe urma, dupa. V. poi). Pe urma, dupa aceia: a venit, si apoi s' a dus. Din apoi, de dinapoi, posterior: partea din apoi, partea din apoia casei. V. ainte). De apoi, ultim: ziua, vremea, judecata de apoi. In cea de apoi (Let.), in cele din urma, in sfirsit. S' apoi (din si apoi), si daca, chear asa sa fie, nu-mi pasa, si ce e cu asta? De ex.: Te va prinde! S' apoi! Apoi de! Apoi da! loc. care arata incurcatura sau ironia: Te-am prins, hotule! Apoi da! Iarta-ma si dumneata! D' apoi cum (din da, dar apoi cum), dar cum, poi dar, poi cum alt-fel? De ex.: Te duci si tu? D' apoi cum?! (adica: „se' ntelege ca ma duc!”). D' apoi cum nu?! dar cum nu, poi cum alt-fel (ironic ori serios): L-ai prins? D' apoi cum nu?! (adica: se' ntelege!„). Mai apoi, mai pe urma. Adj. Cel din urma: multi vor fi intiii si apoii intiii (Cor.).

VIDEO MELIORA PROBOQUE, DETERIORA SEQUOR (lat.) vad pe cele bune si le aprob, dar urmez pe cele rele – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, VII, 20-21. Marturisirea Medeii, care, desi intelege rational ce cale trebuie sa urmeze, se lasa impinsa de pasiuni in directia contrara.

cheie f., pl. chei (lat. clavis; it. chiave, pv. cat. clau, fr. clef, sp. llave, pg. chave. V. clavicula, clavir). Instrument de deschis si inchis un lacat ori o broasca. Un fel de surubelnita care insurubeaza apucind surubu: cheie de ceasornic, de bicicleta. Semn muzical care determina numele si inaltimea notelor: cheia sol, cheia fa. La trompete (cornuri, goarne), mecanizmu care, impins cu mina, modifica sunetu: corn cu chei (sau cornet cu pistoane sau fligorn). Fig. Carte care te face sa pricepi alta carte, cum ar fi o traducere. Punct foarte important: Strassburgu e cheia Franciii. Cheie de bolta, peatra [!] din mijlocu boltei si pe care se reazama toate petrele, fiind pusa cea din urma. Fig. Principiu, baza: religiunea e cheia de bolta a ordinii sociale.

RADU PRAZNAGLAVA, domn al Tarii Romanesti (1420-1422, 1426-1427). Fiul nelegitim al lui Mircea cel Batran. urmeaza la domnie dupa moartea lui Mihail I. Sustinut de turci, a luptat impotriva lui Dan II, reusind sa intrerupa, in mai multe randuri, domnia acestuia. L-a succedat la domnie Dan II.

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

Aloidae, denumire purtata de doi giganti, Otus si Ephialtes, fiii lui Poseidon si ai Iphimediei, sotia lui Aloeus. Crescind nemasurat, cei doi frati au pornit sa lupte cu zeii; ca sa ajunga la cer, au pus unul peste altul trei munti: Olympul, Ossa si Pelionul. Au incercat apoi sa pravaleasca muntii in mare si sa inunde uscatul. In cele din urma l-au prins pe Ares si l-au tinut prizonier pina cind Hermes a reusit sa-l elibereze. Miniati de indrazneala lor, zeii i-au pedepsit. Dupa o legenda, ei au fost fulgerati de catre Zeus. Dupa o alta, Artemis, luind chipul unei caprioare, a trecut in goana printre ei intr-o zi, in timp ce se aflau la vinatoare. Cautind s-o doboare, ei s-au ucis reciproc. Pravaliti in Tartarus dupa moarte, au fost apoi inlantuiti, spate in spate, de o coloana. Li se atribuia intemeierea mai multor cetati printre care si Ascra, situata la poalele muntelui Helicon.

Amulius, al cincisprezecelea rege al Albei. Era fiul lui Procas si frate cu Numitor. Dupa moartea tatalui sau, Amulius reuseste sa-si goneasca fratele, pe Numitor, care mostenise de drept coroana, si sa se inscauneze el rege. Temindu-se de urmasii regelui detronat, el il ucide pe fiul acestuia, Lausus, iar pe fiica lui Numitor, pe nume Rea Silvia, o face vestala pentru a o impiedica sa aiba copii. Iubita in taina de zeul Mars, Rea Silvia naste insa doi gemeni: pe Romulus si pe Remus. Aflind de existenta lor, Amulius o arunca in inchisoare si porunceste ca cei doi copii sa fie inecati in fluviul Tiber. Scapati ca prin minune de la moarte de niste pastori (dupa o alta varianta, de o lupoaica), Romulus si Remus cresc in salbaticie. In cele din urma ei il detroneaza pe Amulius, inscaunind in locul lui din nou pe bunicul lor Numitor (v. si Romulus).

Anaxarete, fecioara de familie nobila, din insula Cyprus. Tratindu-l cu aroganta si indiferenta pe Iphis, tinar de origine umila care o iubea nebuneste, l-a determinat in cele din urma sa-si puna singur capat zilelor. Iphis s-a spinzurat de pragul usii ei. Nici moartea lui nu a miscat-o insa pe Anaxarete. Singurul gest pe care l-a facut a fost sa se aplece pe fereastra ca sa priveasca, din pura curiozitate, multimea care alcatuia convoiul mortuar al nefericitului tinar. Indignata de nepasarea ei, Aphrodite a transformat-o pe Anaxarete intr-o stana de piatra.

Androgeos (sau Androgeus), fiul lui Minos si al Pasiphaei. Era un atlet celebru, despre care se spunea ca si-ar fi invins toti concurentii cu ocazia jocurilor date de Aegeus la Athenae. Din invidie, Aegeus l-a trimis sa lupte impotriva taurului de la Marathon, imprejurare in care Androgeos si-a gasit moartea. Pentru a-l razbuna, Minos a pornit razboi impotriva atenienilor. In cele din urma, prin pacea incheiata, s-a stabilit ca Aegeus sa-i dea anual lui Minos drept tribut cite sapte tineri si sapte tinere, care aveau sa serveasca drept hrana celebrului Minotaur, fiul monstruos al Pasiphaei.

Aristaeus, fiul lui Apollo si al nimfei Cyrene. Casatorit fiind cu Autonoe, fiica lui Cadmus, cu care a avut la rindul lui un fiu, pe Actaeon, Aristaeus s-a indragostit de Eurydice, sotia lui Orpheus. In timp ce o urmarea fugarind-o de-a lungul unui riu, Eurydice a fost muscata de un sarpe. Moartea ei a atras asupra lui Aristaeus minia zeilor. Ispasindu-si vina, el a fost in cele din urma iertat si primit in rindul semizeilor. Aristaeus era considerat ca protector al pastorilor si se spunea ca i-ar fi invatat pe oameni cum sa planteze vita de vie si cum sa creasca albinele.

SAMUIL, tar (997-1014) al Taratului Bulgar de Apus. A purtat un indelungat razboi cu Imp. Bizantin, eliberand o mare parte a Bulgariei si cucerind Tesalia, Epirul si o parte a Serbiei. In cele din urma trupele sale au fost infrante in batalia de la Belasita (29 iul. 1014) de cele ale imparatului bizantin Vasile II, care a fost supranumit Bulgaroctonul, adica „omoratorul de bulgari”, datorita cruzimii sale. Dupa victorie, din ordinul bazileului au fost orbiti prin scoaterea ochilor 15.000 de prizonieri bulgari, dupa care au fost eliberati. Se zice ca tarul bulgar, vazandu-si ostenii mutilati, si-a pus capat zilelor (oct.).

Athamas, rege beotian din Orchomenus, fiul lui Aeolus. S-a casatorit cu Nephele, cu care a avut doi copii: pe Phrixus si pe Helle. Mai tirziu, indragostindu-se de Ino, fata lui Cadmus, a mai avut doi copii cu aceasta din urma: pe Learchus si pe Melicertes. Geloasa pe copiii din prima casatorie, Ino a pus la cale uciderea lor. Phrixus si Helle au fost salvati insa de la moarte, chiar in momentul in care erau dusi la altar spre a fi sacrificati, de un berbec cu lina de aur, daruit de Hermes mamei lor, Nephele. Berbecul a rapit copiii, purtandu-i prin vazduh pina in Colchis. Mai tirziu Phrixus avea sa-l ucida, jupuindu-i faimoasa lina (v. Phrixus si Argonautae). Fiind lovit de nebunie, Athamas isi ucide propriul fiu, nascut cu Ino, pe Learchus. De desperare, mama se arunca in mare impreuna cu Melicertes si amindoi sint transformati in divinitati marine. Gonit din Boeotia in urma crimei savirsite, Athamas e nevoit sa rataceasca vreme indelungata prin lume, pina cind, in cele din urma, se stabileste in Thessalia. De la el tinutul inconjurator a capatat numele de Athamantia.

Bellerophon(tes), fiul lui Glaucus, regele Corinthului, si al Eurymedei. Savirsind din greseala o crima, Bellerophon e nevoit sa-si paraseasca patria si sa se refugieze la curtea lui Proetus, regele Tiryntului. Acolo insa Antea, sotia lui Proetus, se indragosteste de el. Cu toate ca Bellerophon ii respinge dragostea, el trezeste gelozia lui Proetus care-l indeparteaza, trimitindu-l la curtea socrului sau, Iobates, spre a fi ucis. Ca sa-l piarda, Iobates ii da o serie de insarcinari: sa se lupte cu himera (v. si Chimaera), pe care Bellerophon izbuteste s-o omoare, calarind pe calul sau inaripat Pegasus (v. si Pegasus), sa se razboiasca cu amazoanele, pe care le invinge etc. Plin de admiratie fata de vitejia lui Bellerophon, Iobates sfirseste prin a-i cruta zilele si a-i da pe fiica sa de sotie, impreuna cu o parte din regat. Scapat de razbunarea muritorilor, Bellerophon e urmarit totusi de minia zeilor. El se duce in pustiu unde, dupa o viata retrasa, moare in cele din urma departe de oameni. Intr-o alta varianta, minat de o trufie oarba, el ar fi incercat sa ajunga pe calul sau inaripat, pina la lacasul zeilor. A fost insa pravalit de Zeus inapoi pe pamint, unde si-a curmat singur viata.

Calypso, nimfa din insula Ogygia, unde se spunea ca ar fi naufragiat Odysseus. Indragostindu-se de erou, Calypso i-a fagaduit nemurirea, cerindu-i in schimb sa ramina pururi linga ea. Minat de dorul de a se intoarce neintirziat in Ithaca, Odysseus refuza sa se invoiasca. El e retinut totusi timp de sapte (dupa o alta varianta – timp de zece) ani de catre Calypso care, in cele din urma, la porunca lui Zeus ii da drumul, lasindu-l sa-si continue calatoria (v. si Odysseus).

Cassiope(a), sotia lui Cepheus, regele Aethiopiei si mama Andromedei. Indraznind sa se ia la intrecere cu nereidele in ceea ce priveste frumusetra, Cassiopea a fost pedepsita de catre Poseidon, care a trimis un monstru marin sa-i devasteze tara. Minia zeului n-a putut fi domolita decit prin sacrificiul Andromedei (v. si Andromeda). In cele din urma, Cassiopea a fost transformata intr-o constelatie.

LABIRINTUL DIN CRETA (in mitologia greaca), opera arhitecturala, alactuita dintr-un numar foarte mare de incaperi si coridoare cu o dispunere atat de complicata, incat iesirea era aproape de negasit. Construit de Dedal, in Creta, la porunca regelui Minos, pentru a-l inchide pe Minotaur. Teseu a reusit sa-l strabata ajutat de firul Ariadnei. Unul dintre simbolurile mitice ale L. este acela al lumii sau al vietii considerate o caercera, ale carui drumuri intortocheate nu pot duce, in cele din urma, decat la moarte.

C*****s, rege din Sicilia, care l-a gazduit pe Daedalus cind acesta a fugit cu aripile lui improvizate din labirintul regelui Minos. Vazindu-se silit sa-l predea in cele din urma pe Daedalus lui Minos, care pornise pe urmele sale, C*****s, pentru a nu-si trada oaspetele, isi indeamna fetele sa-l ucida pe Minos (v. si Minos).

Erysichthon, erou tesalian, fiul (sau fratele) regelui Triopas. Dispretuind puterea zeilor, Erysichthon a taiat lemne dintr-o padure sacra, inchinata zeitei Demeter. Ca sa-l pedepseasca, zeita i-a trimis o foame mistuitoare si nepotolita, care l-a facut in cele din urma, dupa ce si-a mincat rind pe rind tot avutul, sa se ospateze din propria-i carne.

Europa 1. Fiica lui Agenor si a Telephassei. Intr-o zi, in timp ce Europa se juca impreuna cu prietenele ei pe cimp, Zeus a vazut-o si s-a indragostit de frumusetea ei. El s-a transformat intr-un taur alb si a venit sa se culce la picioarele fetei. Desi la inceput tematoare, Europa a prins in cele din urma curaj si, la imbierile lui, i s-a urcat in spinare. Atunci taurul a rupt-o la fuga peste cimpuri, a intrat in mare si, cu toate tipetele deznadajduite ale fetei, nu s-a oprit decit in insula Creta. Acolo, el s-a unit cu Europa, care i-a daruit trei fii: pe Minos, Rhadamanthus si Sarpedon. Mai tirziu, Zeus a casatorit-o cu Asterion, regele Cretei. Dupa moarte Europa a fost divinizata. 2. Fiica lui Tityus si mama lui Euphemus. 3. Una dintre oceanide.

Eurystheus, fiul lui Sthenelus si al Nicippei. Cind Heracles era pe punctul de a se naste, Zeus, voind sa-i faca un dar fiului sau, a hotarit ca tronul cetatii Mycenae sa revina primului nou nascut dintre urmasii lui Perseus. De buna seama, el se gindise la erau. Geloasa, Hera i-a zadarnicit insa planurile, facind sa intirzie nasterea lui Heracles si grabind-o in schimb pe cea a lui Eurystheus. In felul acesta Eurystheus a devenit rege in Mycenae. Temindu-se toata viata de erou, atunci cind oracolul ii porunceste lui Heracles sa-l slujeasca pe Eurystheus, acesta din urma il pune la cele mai grele incercari, cu gindul ascuns sa-l piarda (v. si Heracles). Departe de a-i implini voia, cele douasprezece munci ale lui Heracles, savirsite la porunca lui Eurystheus, nu fac altceva decit sa sporeasca gloria eroului. Dupa moartea lui Heracles, ura lui Eurystheus se revarsa asupra fiilor celui dintii, pe care-i urmareste in toate peregrinarile lor (v. si Heraclidae). In cele din urma, Eurystheus cade rapus intr-o lupta impotriva atenienilor.

Eurytus 1. Unul dintre gigantii care au participat la lupta impotriva olimpienilor. A fost ucis de Dionysus. 2. Regele Oechaliei. Fiind un arcas iscusit, a fagaduit-o pe fiica sa, Iole, aceluia care-l va intrece in minuirea arcului. A fost invins de catre Heracles si, fiindca a refuzat sa-si tina fagaduiala, a fost in cele din urma ucis de catre erou. 3. Fiul lui Hermes si unul dintre argonauti.

Evenus, fiul zeului Ares si tatal Marpessei. Evenus ii ucidea pe toti cei care-i cereau mina fiicei sale. Marpessa a fost insa rapita, in cele din urma, de catre Idas. Neputind sa-i dea de urma, Evenus s-a sinucis.

SANTA CRUZ DE TENERIFE [santa kruθ], oras in Spania insulara, centrul ad-tiv al Comunitatii autonome Canare, situat pe tarmul de NE al ins. Tenerife; 188,4 mii loc. (2001). Aeroport. Port comercial. la Oc. Atlantic, prin care se exporta banane, fructe tropicale, tutun, rosii s.a. si punct de escala pe rutele transatlantice. Rafinarie de petrol. Ind. de prelucr. a tutunului si alim. (conserve de legume si fructe, vin). Centru de ceramica. Pescuit. Statiune balneoclimaterica. Turism. Muzeu de arta; Muzeu de antropologie. Teatru. Biserica din sec. 16-17; manastirea San Francisco (sec. 17-18), in stil baroc. Castelul San Cristobal (sec. 17-18). Fundat in 1494. Atacat de catre englezi (in 1657 si 1797), la cel din urma asalt aici si-a pierdut bratul drept capitanul (viitorul amiral) englez Horatio Nelson, in incercarea (nereusita) de a cuceri orasul.

Harpalyce, fiica regelui trac Harpalycus. Crescuta de mica prin tabere, ducind o viata de razboinic, Harpalyce lupta cot la cot cu tatal ei, pe care o data, intr-o incaierare, l-a salvat chiar de la moarte. Obisnuia sa organizeze si sa conduca dese incursiuni de jaf, dar a fost prinsa si ucisa in cele din urma de niste pastori.

SAMORI TURE (SAMORY TOURE) (c. 1839-1900), intemeietor al statului Wasulu (c. 1868-1898) situat in V Africii, cu capitala la Bissandugu (din 1873). Remarcabil comandant militar, apartinand populatiei malinke, dupa ce si-a infrant si eliminat principalii competitori (in 1881), a reusit sa supuna autoritatii sale un larg terit. din bazinul cursului superior al fl. Niger, ce cuprindea, in perioada de apogeu, parti din actualele state Cote d’Ivore, Guineea si Mali. A purtat lupte indelungate impotriva colonialistilor europeni (din 1881), in cele din urma fiind capturat de trupele franceze (29 sept. 1898) si deportat la Ndjole (Gabon), unde a murit.

Heraclidae se numeau toti descendentii lui Heracles: atit fiii eroului si ai Deianirei, cit si urmasii acestora. Dupa apoteozarea lui Heracles, copiii sai, urmariti de ura lui Eurystheus, au gasit o vreme adapost la curtea regelui Ceyx, din Trachis. Apoi, cum Eurystheus ameninta cu razboiul, ei au fost siliti sa se refugieze din nou, de data aceasta la atenieni. Eurystheus le-a declarat razboi si acestora, dar a fost infrint si ucis in lupta. Dupa victoria repurtata impotriva lui Eurystheus, heraclizii, sub conducerea lui Hyllus, fiul cel mai mare al lui Heracles, s-au indreptat spre Peloponnesus, patria tatalui lor, cu gindul sa se stabileasca acolo (v. si Hyllus). Prima incercare se soldeaza cu un esec: pe drum ei se intilnesc cu armata regelui Echemus, care-i invinge. Insusi Hyllus cade in lupta. Heraclizii mai fac, de-a lungul timpului, cateva tentative de a ajunge in Peloponnesus. Condusi mai tirziu de Aristomachus, sint din nou infrinti si alungati. In schimb, sub conducerea lui Temenus si a fratilor sai – Aristodemus si Cresphontes – izbindesc, reusind in cele din urma sa ia in stapinire si sa-si imparta Peloponnesul.

INELAR² ~e n. Al doilea deget de la mana, care urmeaza dupa degetul cel mic si pe care se poarta, de obicei, inelul. / inel + suf. ~ar

VOINTA ~e f. 1) Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voie. A avea ~. Lipsa de ~. 2) Indrazneala in actiuni; hotarare; fermitate; decizie. 3) Intentie premeditata. 4) Senzatie de satisfacere a gustului; voie; placere; plac; pofta; chef. A indeplini ~a cuiva. ◊ ~a cea de pe urma (sau ultima ~) dorinta unei persoane care se afla pe patul de moarte. Rea-~ atitudine rauvoitoare. [G.-D. vointei] /a voi + suf. ~inta

DORMI, dorm, vb. IV. Intranz. 1. A se gasi in stare de somn, a fi adormit. ◊ Expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) fig. a fi incet la treaba, a se misca lenes; p. ext. a fi absent la ceea ce se petrece in jur. ♦ Fig. A fi mort. ◊ Expr. (Tranz.) A dormi somnul (cel) de veci (sau cel lung, cel de pe urma) = a fi mort; (in imprecatii) a muri. 2. A ramane peste noapte undeva; a manea. 3. Fig. (In constructii negative) A veghea; a fi vigilent. 4. Fig. A zacea ascuns; a mocni. Acea tainica simtire care doarme-n a ta harfa (EMINESCU). [Var.: (reg.) durmi vb. IV] – Lat. dormire.

LAST, BUT NOT LEAST (engl.) ultimul, dar nu cel de pe urma – Expresie intalnita la mai multi scriitori englezi (Pope, Shakespeare s.a.). Un fapt mentionat la urma nu este neaparat si cel mai putin important.

GANSU, prov. in N Chinei, traversata de cursul superior al fl. Huang He; 366,5 mii km²; 22,8 mil. loc. (1992). Centrul ad-tiv: Lanzhou. Expl. de min. de fier, cupru, petrol si carbune. Grau, gaolean, orz, porumb, in, bumbac, sfecla de zahar, tutun. Cresterea ovinelor si a bovinelor. Aici, in 1920, s-a produs, in urma unui seism, cea mai catastrofala alunecare de teren de pe glob (200 mii victime).

RADIOTOXINA (‹ fr.) s. f. la pl. Compusi chimici, care se acumuleaza in organismele vegetale si cele animale ca urmare a tulburarii proceselor metabolice cauzate de radiatiile ionizante; au un anume rol in patogeneza leziunilor actinice.

codirla (vest) si -irla (est) f., pl. e (d. coada cu sufixu ca´n sopirla, ciocirlan). Coada lunga (Iron.): codirla vulpii. Coada lunga la car, inima prelungita. cel ramas in urma la joc: esti codirla! Corlata, serigla, scarila, suslet, infundatoare de gratii la caruta (compusa din cotoci si speteze). Partea din urma a carutei: a cauta pin [!] codirla.

IARNA, ierni, s. f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmeaza dupa toamna si preceda primavara, cuprins intre solstitiul de la 22 decembrie si echinoctiul de la 21 martie. ◊ Loc. adj. De iarna = necesar in timpul iernii; care se face iarna. ◊ Loc. adv. De cu iarna = fiind inca iarna. ♦ (Adverbial; in forma iarna) In timpul iernii. 2. Fig. An. – Lat. hiberna [tempora].

PRIMAVARA, primaveri, s. f. Unul dintre cele patru anotimpuri care urmeaza dupa iarna si preceda vara, cuprinzand (in emisfera noastra) intervalul dintre echinoctiul de la 21 martie si solstitiul de la 21 iunie. ◊ Expr. Primavara vietii = tineretea; tineretul. ♦ (Adverbial; art.) In timpul sau in cursul acestui anotimp; in fiecare primavara. ♦ Fig. (La pl.) Ani (de tinerete). Are 20 de primaveri. [Acc. si: primavara] – Lat. primavera.

ORIENTA, orientez, vb. I. 1. Refl. A sti incotro sa se indrepte pentru a ajunge la destinatie, a recunoaste, a stabili directia, a gasi drumul; p. ext. a gasi calea cea mai buna de urmat intr-o anumita imprejurare, atitudinea, solutia cea mai potrivita, a actiona adecvat. ♦ Tranz. A indrepta pe cineva intr-o anumita directie. 2. Tranz. A aseza pe cineva sau ceva intr-o anumita pozitie sau directie fata de punctele c*******e. ♦ Fig. A indruma, a indrepta, a dirija. ♦ Refl. A se calauzi dupa..., a se conduce. ♦ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotatie in plan in jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orienter.

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

PISCATURA ~i f. 1) Senzatie produsa de ceva care pisca. Am simtit o ~. 2) Loc unde a fost piscat cineva. ~ de tantar. ◊ ~ de varsat urma ramasa pe pielea celui care a suferit de variola. 3) Parte mica desprinsa din ceva; faramitura. 4) fig. Vorba care atinge amorul propriu al cuiva; vorba care pisca. /a pisca + suf. ~atura

ULTIM ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care este cel mai de pe urma intr-o ierarhie. ~ul numar al revistei. ~ul loc la competitie. ◊ ~ul pret pret stabilit irevocabil. Pana la ~a suflare (sau picatura de sange) pana la sfarsitul vietii. Pana la ~ul toti. 2) Care ramane in urma; care se afla in coada; codas. 3) Care este cel mai aproape de momentul de fata; de curand. ~ele stiri. ◊ ~a ora rubrica in ziare sau emisiune la radio sau la televiziune in care se prezinta cele mai noi stiri. /<lat. ultimus, it. ultimo

basoldina (basoldine), s. f. – Femeie grasana, umflata. – Var. baso(a)ld(in)a, baserdina, basoldie, besoandra. Origine obscura. Este cuvint expresiv, modificat in mod capricios prin false analogii, si bazat pe un prim element usor de distins: vb. a basi (Tiktin, DAR); tig. basav „a cinta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de inteles; sau mai probabil tig. bes „asaza-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populara, de soldie „cu solduri mari, lata in solduri”, de la sold, cf. si soldina; ar putea fi prin urmare o formatie, sau cel putin o interpretare glumeata, ca in bas-calic, bas-rachiu, bas-razes, si ar insemna „toata numai carne”, sau „umflata ca o sunca”. In besoandra este evidenta contaminarea cu basi si besnita. Scriban prefera sa plece de la rus. losadinyi „calut”.

H********T, -A adj., s. m. f. 1. (cel) dezavantajat fizic, ca urmare a unei deficiente senzoriale sau motorii. 2. (stat, colectivitate) aflat in stare de inferioritate (economica). 3. (sportiv, echipa) dezavantajat intr-o intrecere. (< fr. h*******e)

CHEMNITZ, oras in E Germaniei, la poalele M-tilor Erzgebirge; 400 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport. Important centru al ind. constr. de masini (automobile, utilaj textil si chimic, aparataj electronic si de precizie, biciclete si motociclete), chim., incalt., mobila, textile. Intemeiat in sec. 12. Monumente: Schossbergmuseum (manastire din sec. 12, transformata in castel in sec. 16, azi muzeu). A suferit mari distrugeri in urma bombardamentelor din timpul celui de-al doilea razboi mondial. In perioada 1953-1990 s-a numit Karl Marx-Stadt.

RADU cel FRUMOS, domn al Tarii Romanesti (1462-1473, 1473-1474, sept.-oct. 1474, 1474-1475). Fiul mezin al lui Vlad D****l. A obtinut domnia cu ajutorul turcilor, inlaturandu-l pe Vlad Tepes, fratele sau. Infrant de Stefan cel Mare la Soci (1471) si, mai tarziu, la paraul Vodna (1473). Fiica sa, Maria Voichita, a fost una dintre sotiile lui Stefan cel Mare. L-a urmat in scaunul domnesc Basarab Laiota cel Batran.

SAUCIUC-SAVEANU, Theofil (1884-1971, n. Bosanci, jud. Suceava), istoric roman. M. coresp. al Acad. (1945). Prof. univ. la Cernauti si Bucuresti. In urma unor ample sapaturi arheologice (1925-1940) a descoperit ruinele orasului Callatis. Studii de epigrafie si asupra Antic. greco-romane („Istoria antica elina si studii de istorie elina in cei 25 de ani din urma”).

DEINMULTIT s. n. sg. (Mat.) Primul factor al unei inmultiri, numar care urmeaza sa fie inmultit cu cel de-al doilea termen. – De⁴ + inmultit.

DEIMPARTIT s. n. sg. (Mat.) Primul termen al unei impartiri, numar care urmeaza sa fie impartit la cel de-al doilea termen. – De⁴ + impartit.

DINTARIT s. n. (Glumet) Bir pe care urma sa-l plateasca cineva celui pe care l-a ospatat, pentru osteneala acestuia de a mesteca cu dintii. – Dinte + suf. -arit (dupa tc. dis-parasi „bani de dinti”).

DETINUT, -A s.m. si f. cel tinut in inchisoare in urma unei condamnari; ocnas, puscarias. [Dupa fr. detenu].

DETINUT, -A s. m. f. cel aflat in inchisoare in urma unei condamnari. (dupa fr. detenu)

VICTIMA s. f. 1. (ant.) animal sau om care era jertfit unei divinitati. 2. cel care sufera de pe urma unei nenorociri, care are o durere, o suferinta, un accident. (< fr. victime, lat. victima)

RAZBOAIE DE SUCCESIUNE, denumire a razboaielor purtate intre diferitele case domnitoare pentru succesiunea la tronurile ramase vacante ca urmare a lipsei urmasilor directi. cele mai cunoscute sunt: Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Spaniei (1711-1714), provocat in urma mortii regelui Spaniei, Carol al II-lea, de pretentiile lui Ludovic al XIV-lea, regele Frantei, la mostenirea spaniola. Purtat intre Franta si Spania, pe de o parte, si Habsburgi, Anglia, Olanda, Portugalia, Danemarca, Savoia si Prusia, pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Utrech si Rastatt. ◊ Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Austriei (1740-1748), intre Prusia, Franta, Spania, Bavaria, Saxonia (din 1742, alaturi de Austria), Olanda si Rusia, pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Aachen (1748).

REZOLUTIE, rezolutii, s. f. 1. Hotarare luata de un colectiv in urma unor dezbateri. 2. Rezolvare pe care cel in drept o da unei cereri, unui act etc. 3. (Med.)Disparitie a semnelor de boala sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desfiintare, cu efect retroactiv, a unui contract, in cazul in care una din obligatiile reciproce, carora acesta le da nastere, nu a fost executata. [Var.: rezolutiune s. f.] – Din fr. resolution, lat. resolutio, -onis.

IARNA ierni f. Anotimpul cel mai friguros al anului care urmeaza dupa toamna si cuprinde lunile decembrie, ianuarie si ferbuarie. ◊ Asta-~ iarna trecuta. La ~ in timpul iernii viitoare. De ~ a) necesar pentru iarna; b) care are loc in acest anotimp. De cu ~ inca din timpul iernii. Iarna n-o mananca lupii iarna nu trece fara geruri si viscole. [G.-D. iernii] /<lat. hibernum

PORUNCA ~ci f. Dispozitie, scrisa sau orala, a unei autoritati sau a unei persoane oficiale, care urmeaza sa fie indeplinita; ordin; comanda. ◊ cele zece ~ci v. DECALOG. Porunca! porunceste! porunciti! [G.-D. poruncii] /v. a porunci

GIRATAR s.m. (Jur.) cel caruia, in temeiul unui gir, urmeaza sa i se plateasca suma prevazuta intr-un titlu la ordin. [< it. giratario].

birje (-ji), s. f. – Trasura de piata, drosca. Rus. birza „bursa (de lucru)”, loc in care stau si asteapta cei care inchiriaza trasurile, si prin urmare birjarii cu trasurile lor (Sanzewitsch 198). S-a intrebuintat la inceput cu functie adj. o sanie de birje (Alecsandri). – Der. birjar, (vizitiu, droscar); birjeresc, adj. (de birjar; murdar, trivial); birjerie, s. f. (ocupatia birjarului).

BIOELECTROGENEZA s. f. capacitate a unei structuri vii de a produce biocurenti, ca urmare a diferentei de potential intre cele doua puncte ale structurii respective. (< bio- + electrogeneza)

TUTIORISM s. n. orientare etica probabilistica care afirma ca actiunile umane nu trebuie sa urmeze opiniile probabile, ci numai pe cele sigure. (< fr. tutiorisme)

CINA (lat. cena) Masa de seara; mincare destinata pentru aceasta masa. ♦ Cina cea de taina = masa de pe urma a lui Hristos si a apostolilor sai, ajunul patimilor, in cursul careia a instituit taina euharistiei. Sfinta Cina = (la protestanti) impartasania cu piine si vin.

LOGOFAT, logofeti, s. m. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Titlu de mare dregator in ierarhia boierilor romani, membru al sfatului domnesc; persoana care detinea acest titlu. ◊ Mare logofat = (in Moldova) intaiul boier de divan, care conducea cancelaria domneasca si, in lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul; (in Muntenia) unul dintre cei mai de seama boieri de divan, urmand dupa ban. Logofat al doilea = loctiitorul marelui logofat. Logofat al treilea = secretarul marelui logofat. Logofat de obiceiuri = dregator avand atributii de maestru de ceremonii. Logofat de taina (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofat de vistierie = secretar al vistieriei domnesti. ♦ Seful cancelariei domnesti. 2. (Inv.) Secretar, scriitor intr-o cancelarie; gramatic, diac, pisar, copist. 3. Vataf (la o mosie boiereasca). – Din ngr. logothetis.

VICAR s.m. 1. (Ist.) cel care tinea locul cuiva caruia ii urma imediat in rang. ♦ Functionar din organizarea mai tarzie a Imperiului roman, care administra o dioceza imperiala. 2. Loctiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< fr. vicaire, it. vicario < lat. vicarius – loctiitor].

ELEV, -A s.m. si f. 1. cel care invata intr-o scoala, care urmeaza o forma de invatamant mediu sau elementar. 2. Discipol, adept, urmas, invatacel al unui maestru, al unei scoli literare, al unei doctrine etc. [< fr. eleve, cf. elever – a educa].

SINISTRAT, -A adj., s.m. si f. (cel) care a suferit pagube insemnate in urma unui incendiu, a unui bombardament, a unei inundatii etc. [Cf. fr. sinistre].

ELEV, -A s. m. f. 1. cel care invata intr-o scoala, care urmeaza o forma de invatamant mediu sau elementar. 2. discipol, adept, urmas, invatacel al unui maestru, al unei scoli literare, doctrine etc. (< fr. eleve)

VICAR s. m. 1. cel care tinea locul cuiva caruia ii urma imediat in rang. ◊ functionar din organizarea mai tarzie a Imperiului Roman, care administra o dioceza imperiala. 2. loctiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< fr. vicaire, lat. vicarius)

acel, acea pron demonstrativ, pl. acei, acele (lat. eccu-ille). Arata persoana ori lucru departat, in opoz. cu accest [!]: acel om, acea femeie; omu acela, femeia aceia; acei oameni, acele femei, oamenii aceia, femeile acelea. O bataie ca aceia (Fam.), o bataie teapana (ca aceia pe care o stiti.) Un betiv ca acela, un mare betiv. Eu nu-s de aceia, de acelea, is om onest ori bun (nu din acei oameni ori din acele femei cu nume rau). De aceia, pentru aceia, din acest motiv, de asta. Dupa aceia (nord), dupa asta, pe urma, apoi. Tot acela, acelasi. V. si cel.

MEDICE, CURA TE IPSUM! (lat.) doctore, vindeca-te pe tine! – Dicton prin care se recomanda celor care dau sfaturi altora, sa le urmeze ei insisi, mai intai.

BATAR adv. (Reg.) cel putin, macar, barem¹. ♦ (Cu valoare de conjunctie, urmat de „ca”) Cu toate ca, desi. [Var.: batar adv.] – Din magh. bator.

INFIRMITATE, infirmitati, s. f. Starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobandit in urma unui accident, a unei boli etc.; betesug, betegeala, betegie; invaliditate. ♦ Fig. Slabiciune morala, imperfectiune. – Din fr. infirmite, lat. inmmitas, -ans.

DECEMVIR s.m. 1. Fiecare dintre cei zece magistrati romani care formau comisia care urma sa dea Romei un cod de legi in anul 451 i.e.n. 2. Membru al unui colegiu sacerdotal din Roma antica. [< lat. decemvir, cf. fr. decemvir].

DECEMVIR s. m. 1. fiecare dintre cei zece magistrati romani care formau comisia ce urma sa dea Romei un cod de legi in anul 45¹ a. Chr. 2. membru al unui colegiu sacerdotal din Roma antica. (< lat. decemvir, fr. decemvir)

BATAR adv. (Reg.) cel putin, macar, barem. ♦ (Cu valoare de conjunctie, urmat de „ca”) Cu toate ca, desi. – Magh. bator „desi”.

CAROL, numele mai multor regi ai Frantei. Mai importanti: 1. C. III cel Simplu (898-923). A cedat, in 911, sefului normand Rollon, partea de NV a Frantei (ducatul Normandiei) si a alipit Lorena; detronat in urma unei rascoale a marilor feudali. 2. C V cel Intelept (1364-1380). In timpul regentei sale (1365-1364) a avut loc rascoala oraseneasca condusa de Etienne Marcel si Jacqueria (1358) si s-a semnat armistitiul anglo-francez de la Bretigny (1360); incepind din 1369, armata franceza, sub conducerea lui Du Guesclin, a recucerit de la englezi aproape intregul teritoriu ocupat. 3. C. VII (1422-1461). A infaptuit o serie de reforme (constituirea armatei permanente, organizarea finantelor) si a incheiat victorios, cu sprijinul Ioanei d’Arc, Razboiul de 100 de Ani. 4. C X (1824-1830), exponent al reactiunii feudale din timpul Restauratiei. Detronat de Revolutia din 1830.

IPPON (‹ fr.) s. n. Punct obtinut la judo prin imobilizarea adversarului la sol timp de cel putin 30 de secunde sau prin abandon in urma unei strangulari sau a pozitiei cheie la brat.

SAXONI (‹ cuv. germ. Sachsen) s. m. pl. Triburi germane, apartinand ramurii apusene, care populau, in sec. 2 terit. dintre gurile Weserului si Elbei, precum si S Pen. Iutlanda; de aici au emigrat spre litoralul Marii Nordului, in directia estuarului Rinului. Din a doua jumatate a sec. 3 au atacat pe calea marii coastele Galiei, apoi Britannia; in cursul sec. 5-6, impreuna cu alte triburi germanice (anglii si iutii) au cucerit si colonizat mare parte din Anglia. S. ramasi in reg. Rinului inferior au fost dislocati de franci spre E (a doua jumatate a sec. 5). S. care locuiau la E de Elba au fost supusi si crestinati cu forta in urma a numeroase razboaie (772-804) de suveranul franc Carol cel Mare. V. si anglo-saxoni.

SANTORIN (THIRA), grup de ins. grecesti in M. Egee (in S arh. Cicladelor); 75 km². In urma a numeroase eruptii vulcanice si in speciala celor din din primul sfert al milen. 2 i. Hr., ins. a fost aproape distrusa; totusi, pe ins. a ramas un oras, datand din perioada minoica; catre anul 1000 i. Hr. pe ins. au sosit dorienii, care mai tarziu, in 631 i. Hr., au fundat pe litoralul de N al Africii importantul oras-stat (polis) Cirene.

INTREBA, intreb, vb. I. 1. Tranz. si refl. (recipr.) A(-si) pune intrebari, in scopul de a afla un raspuns. ◊ Expr. (Tranz.) Intreaba-ma sa te intreb, se spune cuiva care cere o informatie despre un lucru asupra caruia nici cel intrebat nu stie mai mult. 2. Tranz. si intranz. (urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „despre”) A cere (cuiva) vesti sau lamuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ◊ Expr. (Tranz.) A intreba (pe cineva) de sanatate = a se interesa de starea in care se afla cineva; a intra in vorba cu cineva. 3. Tranz. A pune cuiva intrebari pentru a-i evalua, din raspunsuri, nivelul cunostintelor; a chestiona, a examina. – Lat. *interroguare (= interrogare).

HABEAS CORPUS loc. s. (in legislatia unor tari) drept care garanteaza libertatea individului, permitand celui arestat sa compara in fata unui magistrat, care urmeaza sa decida asupra legalitatii arestarii. (< lat. habeas corpus, sa ai corpul /liber/)

SQUATTER SCUO-TAR/ s. m. cel care ocupa, fara aprobare, o locuinta abandonata ce urmeaza sa fie supusa demolarii. (< engl., fr. squatter)

BEADLE [bi:dl], George Wells (1903-1989), genetician american. Cercetari privind crossing-over-ul. Creator (impreuna cu E.L. Tatum) al conceptului de „ o gena – o enzima” (urmare a descoperirii ca genele actioneaza ca reglori ai celor mai mici detalii din reactiile biochimice ale organismului, astfel incit fiecare gena este responsabila de sinteza si rolul unei anume enzime). Premiul Nobel pentru medicina si fiziologie (1958), impreuna cu E.L. Tatum si J. Ledeberg.

canura f., pl. i (lat. cannula, canula, teava care se' nvirteste in suveica si deapana firu. De aci a trecut numirea asupra firului de cinepa, si apoi s' a aplicat la lina. D. rom. vine ngr. vsl. sirb. bg. kanura. Cp. cu brinza). Lina cea mai proasta care iese din pieptenei la urma si din care se fac sumane s. a. V. fuior, puzdere.

REGULAMENTE ORGANICE, regulamente (legiuri) privitoare la organizarea si conducerea Tarii Romanesti si a Moldovei sub ocupatia rusa (1828-1934), prevazute prin Conventia de la Adrianopol (1829). Intocmite de doua comisii formate din cate patru boieri moldoveni si patru munteni, sub presedentia consulului general rus M.L. Minciaki. Au fost puse in aplicare in 1/13 iul. 1831 in Tara Romaneasca si in 1/13 ian. 1832 in Moldova, sub supravegherea generalului rus Pavel Kiseleff. R.O. au mentinut si au intarit privilegiile boierimii, precum si obligatiile clacasilor. Ele au constituit o aspra legislatie agrara. R.O. au ingradit puterea domneasca, au introdus principiul separarii puterilor in stat, au instituit adunarile obstesti (embrion al regimului parlamentar), au reorganizat vechile servicii publice si au creat altele noi. R.O. au favorizat imbunatatirea organizarii administrative, dezvoltarea capitalismului si, prin dispozitiile aproape identice, au pregatit unirea celor doua tari romane. Au fost abrogate in 1858, in urma Conventiei de la Paris.

ECRUISA, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietatile unui metal sau unui aliaj in urma unui proces de deformare plastica la o temperatura inferioara celei la care incepe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. ecrouir.

COLOSUL DIN RODOS, statuie uriasa din bronz la intrarea in portul Rodos, reprezentind pe Helios, ridicata de sculptorul Chares in 292-280 i. Hr. Una dintre cele „sapte minuni” ale antichitatii (disparuta in 224 i. Hr. in urma unui cutremur).

CAIMAC, caimacuri, s. n. 1. Pojghita de grasime care apare pe suprafata laptelui fiert sau a iaurtului. ◊ Expr. A lua caimacul = a-si insusi partea cea mai buna. 2. Spuma care se formeaza la suprafata cafelei in urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format in jurul si deasupra carbunelui. – Din tc. kaymak.

CAIMAC ~uri n. 1) Strat subtire de grasime care se formeaza la suprafata laptelui. ◊ A lua ~ul a-si insusi partea cea mai buna. 2) Spuma care se formeaza la suprafata cafelei in urma fierberii. [Sil. cai-mac] /<turc. kaymak

SUFLEOR s.m. cel care sufla actorilor, in timpul unei reprezentatii, replicile pe care urmeaza sa le spuna. [Pron. -flor, var. sufler s.m. / < fr. souffleur].

WOLFRAMIT (‹ germ. {i}) s. n. Wolframat natural de fier si de mangan, cristalizat in sistemul monoclinic. Este negru, brun, are urma cafenie, luciu adamantin-gras si greutate specifica mare. Reprezinta sursa cea mai importanta de extragere a wolframului.

NOBEL [nobel], Alfred Bernhard (1833-1896), chimist si industrias suedez. Cercetari in domeniul explozivilor. A inventat dinamita (1875) si balistita (1889). – Premiul ~, fiecare dintre cele cinci premii anuale, cele mai prestigioase pe plan international, de valoare egala, instituite ca urmare a testamentului lasat de Alfred Nobel si decernate, incepand din 1901, pentru cele mai insemnate lucrari din domeniile: fizicii, chimiei, fiziologiei si medicinei, literaturii si pentru activitatea de promovare a pacii in lume (care este acordat de parlamentul norvegian). In 1969, Banca Nationala a Suediei a instituit, in memoria lui N., un premiu pentru stiintele economice, de valoare egala cu celelalte.

Eurysaces, fiul lui Aiax (v. Aiax 2.) si al Tecmessei. Inainte de a se sinucide, Aiax si-a incredintat fiul fratelui sau Teucer. Dupa distrugerea Troiei, cei doi s-au intors in Attica. Acolo Eurysaces i-a urmat la tron bunicului sau, Telamon.

ICONOMETRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul caruia se poate observa corectitudinea incadrarii imaginii unui obiect care urmeaza sa fie fotografiat. 2. (Med.) Aparat pentru masurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din fr. iconometre.

A CREDE cred 1. tranz. 1) A accepta ca fiind adevarat sau posibil. ~ cele spuse. ◊ Cred si eu se intelege de la sine. 2) (de regula, urmat de o completiva) A gasi de cuviinta; a socoti; a considera; a gandi. 3) A pretui printr-o judecata favorabila; a considera; a socoti; a aprecia. Acest semn il credem de bun augur. 4) (persoane) A trata cu ingaduinta, cunoscand situatia; a intelege. 2. intranz. 1) A avea (toata) nadejdea; a se increde. 2) A avea o anumita credinta religioasa; a fi credincios. /<lat. credere

ABBASIZI, dinastie de califi arabi (750-1258) de Bagdad. Intemeiata de Abū’l-Abbas, descendent din Abbas (unchiul lui Mohamed). A. au luat puterea in urma unei rascoale, detronind pe Omeiazi. In timpul A., arabii au atins cea mai mare putere, stapinind un vast terit. care cuprindea, in timpul maximei lor expansiuni, o fisie din S Frantei, cea mai mare parte din Pen. Iberica, N Africii, Orientul Mijlociu si Apropiat, pina la hotarele Indiei, iar stiinta, cultura si arta au cunoscut o mare inflorire. Cei mai cunoscuti califi din dinastia A. au fost: Mansur, Harun-al-Rasid si Mamun. In 945 au lipsiti de puterea laica de catre dinastia Buizilor. Dupa caderea califatului (1258), A. s-au mutat la Cairo, unde si-au pastrat situatia de conducatori religiosi pina la cucerirea Egiptului de catre turci (1517).

ASAN I, tar al Imp. Vlaho-Bulgar (1191-1196). Alaturi de fratele sau Petru a condus, in anii 1185-1186, rascoala antibizantina in urma careia s-a instaurat o noua creatie statala, Imp. Vlaho-Bulgar (cel de-al doilea tarat bulgar). Intemeietorul dinastiei Asanestilor.

FOSIL, -A, fosili, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rest sau urma a unui animal sau a unei plante dintr-o epoca geologica anterioara celei actuale, conservata in straturile pamantului. ♦ (Ir.) Batran (cu idei si atitudini invechite). 2. Adj. (Despre organisme, formatii geologice etc.) Care a existat, care s-a format in trecutul geologic al pamantului. – Din fr. fossile, lat. fossilis.

SEPARATIE, separatii, s. f. Despartire, separare. ◊ Separatia puterilor = principiu care sustine ca puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca dintr-un stat pot si trebuie sa actioneze independent una de alta, avand o anumita interdependenta si dreptul de control reciproc. Separatie de domiciliu = dispensa premergatoare divortului prin care se acorda sotilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separatie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea ca femeia isi pastreaza libera dispunere a bunurilor sale aduse in casatorie pentru sustinerea sarcinilor acesteia. Separatie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al mostenitorului si a evita astfel eventuala concurenta a creditorilor acestuia din urma. – Din fr. separation, lat. separatio.

IMENS¹ adv. (urmat de un determinativ precedat de prepozitia de exprima ideea de superlativ) La cel mai inalt grad; extraordinar (de); extrem (de). /<fr. immense, lat. immensus

SI¹ conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) Eu si tu. E si frumos si destept. ◊ Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale c*******e, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi. ◊ Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic

VIRTUTE ~ti f. 1) Forta morala prin care omul tinde catre bine si frumos; perfectiune morala. 2) Fidelitate sentimentala sau/si conjugala (a unei femei); castitate. 3) mai ales la pl. Pornire statornica spre a infaptui anumite acte morale (printr-un efort volitiv). ◊ cele patru ~ti curajul, justetea, prudenta si temperanta. 4): In ~tea... in baza...; ca urmare a...; conform... [G.-D. virtutii] /<lat. virtus, ~utis

SANCTIUNE s. f. 1. confirmare a unui act de catre o autoritate superioara celei care l-a emis. ◊ aprobare, intarire, consfintire. 2. masura de constrangere aplicata ca urmare a nerespectarii unei obligatii asumate; (p. ext.) pedeapsa. (< fr. sanction, lat. sanctio)

SUFLEOR FLo'R/ s. m. cel care sufla actorilor, in timpul repetitiilor sau la reprezentatii, replicile pe care urmeaza sa le spuna. (< fr. souffleur)

glie (glii), s. f. – 1. Pamint, ogor. – 2. Pamint, cimp. Sl., din aceeasi familie cu clisa; insa etimonul exact nu a fost inca identificat; cf. slov. glie „coca, pap”, rut, rus. glej „lut, argila” (DAR). cel de al doilea sens este pur literar. Dupa Korting 4166 si Tiktin, urmati de REW 3782, din lat. gleba, incrucisat cu rut. gliba.

ADUNAREA ELECTIVA A MOLDOVEI, organ al puterii legislative, constituit in urma alegerilor din dec. 1858, in conformitate cu dispozitiile electorale ale Anexei la Conventia de la Paris (7 aug. 1858). Si-a deschis lucrarile la 28 dec. 1858, iar in sedinta din 5 ian. 1859 a ales cu unanimitate de voturi pe Al. I. Cuza ca domn al Moldovei. In dec. 1859 a fost dizolvata; in 1860, in urma unor alegeri s-a constituit o noua A. care a fuzionat cu cea a Tarii Romanesti, formindu-se Adunarea Electiva a Romaniei.

consecuenta f., pl. e (lat. consequentia. V. secuenta). urmare, rezultat. Concluziune, deductiune. Importanta: lucru fara consecuenta. In consecuenta, conform celor precedente: fiind-ca te-ai purtat rau, vei fi tratat in consecuenta. – Fals -cventa ori -cinta.

urmaS, -A, urmasi, -e, s. m. si f. 1. Continuator al unei familii (considerat in raport cu cei din generatiile anterioare lui); descendent, odrasla. ♦ Mostenitor (de bunuri materiale). 2. Succesor intr-o demnitate, intr-o functie. 3. Continuator al unei opere, al unei traditii. – urma + suf. -as.

SELECTIE, selectii, s. f. 1. Alegere efectuata dupa un anumit criteriu si cu un scop; selectionare. 2. Proces de supravietuire a indivizilor dotati cu cele mai apte insusiri in lupta pentru existenta. ◊ Selectie naturala = fenomen natural constand in persistenta si continua evolutie a speciilor care au o mai mare putere de adaptare la mediu, in detrimentul celor mai putin dotate. Selectie s*****a = alegere naturala si artificiala care se face in urma eliminarii de la actul reproducator a indivizilor slabi si rau inzestrati. Selectie artificiala = metoda de ameliorare a speciilor animale si vegetale, constand in selectionarea, in vederea reproductiei, a indivizilor care intrunesc cele mai multe calitati biologice. 3. Operatie de extragere a unitatilor dintr-o colectivitate generala, dupa anumite principii; parte dintr-o colectivitate cu ajutorul careia se cerceteaza diversele caracteristici ale intregii colectivitati. [Var.: (inv.) selectiune s. f.] – Din fr. selection, lat. selectio, -onis.

RETROGRADA, retrogradez, vb. I. Tranz. A trece pe cineva intr-o functie sau intr-un post inferior celui avut inainte. ♦ Intranz. (Despre echipe sportive) A trece intr-o categorie inferioara in urma rezultatelor nesatisfacatoare obtinute. – Din fr. retrograder.

GUSA ~i f. 1) (la pasari) Portiune dilatata (in forma de punga) a esofagului, in care sta hrana inainte de a trece in stomac. ◊ ~a-porumbelului (sau porumbului) a) planta erbacee cu tulpina ramificata, cu flori albe-verzui si cu frunze negre, stralucitoare; b) planta erbacee cu tulpina inalta, cu flori albe, dispuse in panicul, si cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Portiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajuta la respiratie. 3) (la reptile) Barbie, de obicei de alta culoare decat cea a corpului. 4) (la oameni) Umflatura (in partea de dinainte a gatului) formata ca urmare a cresterii excesive si patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cuta de grasime sub barbie. 6) fam. Parte inferioara a gatului; gatlej. /<lat. geusial

PADUREA PIETRIFICATA (PETRIFIED FOREST), padure fosilizata in timpurile geologice, cu arbori pietrificati, situata in SV S.U.A. (Arizona), in partea de SE a Desertului Pictat (Painted Desert), la c. 320 km NE de orasul Phoenix; 381 km² (cea mai mare padure pietrificata, declarata monument national in 1906 si parc national in 1962). In urma cu c. 170 mil. de ani, in aceasta zona exista o campie mlastinoasa in care torentii aduceau un numar mare de arbori prabusiti, care in conditii normale ar fi trebuit sa se transforme, de-a lungul erelor geologice, in carbune, dar, datorita prezentei in cantitati mari a oxidului de siliciu, care a impregnat lemnul, acesta s-a pietrificat.

PUTI, put, vb. IV. Intranz. A raspandi un miros greu, neplacut; a mirosi urat. ◊ Expr. A puti locul sub cineva sau a-i puti cuiva urma, se spune despre cineva foarte lenes. A puti a pustiu = a fi gol. Nici nu pute, nici nu miroase = nu-i nici bun, nici rau; e asa si-asa. Parca ii tot pute ceva, se spune despre cel care este mereu nemultumit. A-i puti a... = a simti miros de... ♦ Fig. (Fam.; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A avea ceva in cantitate mare, a fi plin de... Pute piata de mere. – Lat. *putire (= putere).

NODUL ~i m. 1) Umflatura mica, ce apare pe corp ca urmare a unor boli cronice. 2) geol. Portiune mica de piatra, avand duritatea mai ridicata decat cea a stratului in care se afla. /<fr. nodule, lat. nodulus

ORB² oarba (orbi, oarbe) 1) si substantival (despre fiinte) Care nu vede cu amandoi ochii. Cal ~. Alfabet pentru orbi. ◊ A se tine (de ceva) ca ~ul de gard a urma intru totul modelul imitat. ~ului degeaba ii spui ca s-a facut lumina pe cel prost in zadar il povatuiesti. 2) fig. Care este lipsit de lumina; cufundat in intuneric; obscur. ◊ Fereastra oarba adancitura in perete, sub forma de fereastra, facuta in scop decorativ. Camera oarba camera fara ferestre. Cartus ~ cartus cu exploziv, dar fara glont; cartus fals. 3) fig. (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de ratiune, de judecata. Supunere oarba. Incredere oarba. /<lat. orbus

RETROGRADA vb. I. tr. a trece pe cineva intr-o functie, intr-un grad mai mic decat cel avut inainte. II. intr. (despre echipe sportive) a trece intr-o categorie inferioara, in urma rezultatelor slabe obtinute in clasament. (< fr. retrograder, lat. retrogradare)

PADUREA DE PIATRA (SHI LIN), formatiuni stancoase izolate sau grupate, sub forma unor piloni inalti de c. 30 m, situate intr-o regiune carstica din S Chinei (prov. Yunnan), la c. 120 km SE de orasul Kumming. Este una dintre cele mai spectaculoase „paduri de piatra”, extinsa pe c. 260 km², care a luat nastere in urma actiunii erozive a apelor din precipitatii asupra rocilor carstice, stancile rezultate capatand forme ciudate, cum sunt leul urias, bivolul, rinocerul, pasarea Phoenix s.a. Este cea mai mare si cea mai spectaculoasa padure de piatra de pe Glob. Turism.

GLACIAR, -A, glaciari, -e, adj. 1. (In sintagma) Perioada (sau epoca, era) glaciara = perioada din era cuaternara (sau p. gener., dintr-o alta era) in care ghetarii ocupau regiuni foarte intinse pe pamant si in care alternau intervalele reci cu cele calde. ♦ Care apartine acestei perioade, privitor la aceasta perioada. 2. Provenit din topirea ghetarilor; rezultat in urma actiunii ghetarilor. Lac glaciar. Eroziune glaciara. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. glaciaire.

REBEL, -A adj., s.m. si f. Participant la o rebeliune; (cel) care atata la revolta. ♦ Nesupus, recalcitrant. // adj. 1. (Fig.; despre o boala) Care nu cedeaza in urma unui tratament medical; care se vindeca greu. 2. (Despre par) Care nu sta pieptanat. [< fr. rebelle].

ANGHELOS, dinastie de imparati bizantini (1185-1204), intemeiata de Isac II (1185-1195). In timpul ei s-a inasprit exploatarea fiscala si s-a consolidat puterea marilor feudali. In urma rascoalei valahilor si bulgarilor (1185-1186) s-a creat statul condus de dinastia Asanestilor, iar participantii la cea de-a patra cruciada (1202-1204) au cucerit capitala bizantina (apr. 1204), ceea ce a marcat sfirsitul dinastiei, precum si crearea Imperiului latin de Constantinopol.

IERI adv. In ziua premergatoare celei de azi. ◊ De ~, de alaltaieri de putina vreme; de curand. Mai ~ nu demult; cateva zile in urma. [Monosilabic] /<lat. heri

MANEVRA ~e f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, sustinuta de regruparea organizata si rapida a acestora in timpul operatiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neasteptate sau pentru a le reorganiza in urma unui insucces. 2) Ansamblu de exercitii tactice, prevazute pentru instruirea militara a trupelor in conditii asemanatoare cu cele de lupta. 3) Totalitate de operatii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operatii executate in vederea schimbarii directiei de deplasare a unei nave, mai ales in timpul acostarii sau iesirii din port. 5) fig. Mijloc de a actiona in vederea atingerii cu orice pret a unui scop. 6) Parama folosita la fixarea si manuirea panzelor si a catargelor. /<fr. manoeuvre

ASCULTA, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-si incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se stradui sa auda. ♦ A auzi. 2. Tranz. si intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranz. A examina oral pe un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (intr-un proces). ♦ Tranz. (Med.) A ausculta. 3. Tranz. A acorda importanta celor spuse, a lua in consideratie; a implini o dorinta, o rugaminte. ♦ Tranz. si intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).

URBANISM (‹ fr., it.; lat. urbanus „orasenesc”). s. n. Ramura a arhitecturii care proiecteaza si planifica lucrarile de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei asezari omenesti (oras, sat etc.), impreuna cu complexul de masuri social-economice, tehnice, igienice care se iau in vederea satisfacerii necesitatilor materiale si social-culturale ale noilor asezari; urbanistica. Elemente de sistematizare urbana au existat chiar si in orasele antice (inclusiv sisteme de aductiune a apei si canalizare) si in cele medievale, dar u. si-a definit obiectul indeosebi de la sfarsitul sec. 19 si in sec. 20 ca urmare a cresterii explozive a populatiei urbane si a noilor cerinte de aprovizionare, transport, activitati recreative etc. legate de viata moderna.

SEPARARE s. 1. despartire, desprindere, detasare, izolare, separatie. (~ lui de grup.) 2. v. divort. 3. despartire, (inv.) dezunire. (~ celor doi batausi.) 4. descompunere, desfacere, despar-tire, divizare, fractionare, impartire, scindare, (rar) dezalcatuire. (~ in particule a unui corp in urma dezintegrarii.) 5. despartire, izolare, separatie, (rar) segregare, segregatie. (~ femeilor de barbati.)

PRIMITIV ~a (~i, ~e) 1) Care tine de stadiile cele mai timpurii ale societatii umane; de la inceputul omenirii. Om ~. 2) (despre oameni) Care a ramas mult in urma in privinta nivelului de dezvoltare; necivilizat; salbatic. 3) Care se prezinta simplu de tot; elementar; rudimentar. Constructie ~a. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de educatie si de cultura; grosolan; necioplit. 5) Care a ramas asa cum a fost la inceput. Forma ~a. ◊ Cuvant ~ cuvant de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de baza ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus

CALOTIPIE s.f. Vechi procedeu de fotografiere, in care se folosea clorura de argint ca sensibilizator si cea de sodiu sau iodura de potasiu pentru fixare. [Gen. -iei. / < fr. calotypie, cf. gr. kalos – frumos, typos – urma].

BOMBAJ s.n. Deformare a unei placi care are cel putin o suprafata de forma convexa, fara muchii. ♦ Deformare prin bombare a capacelor cutiilor de conserve in urma alterarii continutului. [< fr. bombage].

RETROGRADA vb. I. tr. A trece pe cineva intr-o functie, intr-un grad mai mic decat cel avut inainte; a da inapoi. ♦ intr. (Sport) A trece dintr-o categorie superioara intr-una inferioara, in urma rezultatelor slabe obtinute si consemnate in clasament. [< fr. retrograder, cf. lat., it. retrogradare].

CREDIT s. n. 1. relatie ce se stabileste intre o persoana (creditor) care acorda, sub forma de imprumut, o suma de bani sau alte valori si o alta persoana (debitor), care primeste imprumutul, urmand ca restituirea sa se efectueze la o data ulterioara, determinata; imprumut acordat; creanta creditorului; obligatia (baneasca) a celui creditat. 2. sfera a circulatiei banesti cuprinzand relatiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezinta sumele avansate. 4. (fig.) incredere, consideratie, stima, autoritate de care se bucura cineva. (< fr. credit, lat. creditum)

RAZBOI DE SECESIUNE (1861-1865), denumirea Razboiului civil din S.U.A. purtat intre coalitia statelor din nord (abolitioniste) si a celor din sud (sustinatoare ale sclavagismului), care s-au desprins din „Uniune” si au format o confederatie. In urma alegerii ca presedinte a lui A. Lincoln, cunoscut pentru convingerile sale abolitioniste, statele din S tarii s-au rasculat (apr. 1861) cu scopul de a mentine sclavia. Dupa victoriile de la Gettysburg si Vicksburg, nordistii au silit pe rebeli sa capituleze la Appomattox. In urma razboiului, sclavajul (abolit inca de la 1 ian. 1863) a fost desfiintat de pe intreg terit. S.U.A.

Athenae, cea mai importanta cetate a Atticei. Intemeiata de Cecrops, a purtat la inceput numele de Cecropia. Ulterior, in urma disputei dintre Poseidon si Athena, disputa care s-a soldat cu victoria acesteia din urma, cetatea a preluat numele zeitei (v. si Athena).

ROBOT (‹ fr.; {s} ceh. robota „munca”) s. m. Aparat automat al carui program contine un sistem complex de legaturi inverse (cu reactie) stabilite la anumite e*******i exterioare si care, ca urmare, este capabil de o serie de actiuni dirijate. El poate inlocui efortul uman, desi nu are, in cele mai multe cazuri, vreo asemanare cu omul sau sau un mod de functionare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) apartinand scriitorului ceh Karel Capek. In prezent se utilizeaza r. foarte performanti la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau executa unele lucrari in conditii periculoase pentru om. R. cu forma omeneasca sunt numiti androizi.

Helicon, munte situat in Boeotia, inchinat lui Apollo si muzelor. Era socotit drept lacasul acestora din urma, carora – de la numele lui – li se spunea si Heliconi(a)des. In padurile Heliconului se aflau cele doua izvoare celebre, inchinate deopotriva muzelor: Aganippe si Hippocrene.

ASCULTA, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-si incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se stradui sa auda. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. si intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (intr-un proces) 3. Tranz. A acorda importanta celor spuse de cineva, a lua in consideratie; a implini o dorinta, o rugaminte. ♦ Tranz. si intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).

FAVORIT, -A, favoriti, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva il place mai mult. Mancare favorita. II. S. m. si f. 1. Persoana iubita sau pretuita cu predilectie de cineva. ♦ Spec. Persoana care se bucura de protectia unui suveran sau a unui om influent (si care trage profituri de pe urma acestei situatii). ♦ Spec. (La f.) Amanta a unui monarh. 2. Participant la o competitie, la un concurs, considerat cu cele mai mari sanse de reusita. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barba care incadreaza de o parte si de alta obrazul, lasand barbia libera. [Pl. si: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) si rus. favorit.

ROL s.n. I. 1. Lista a proceselor care urmeaza sa fie judecate de catre o instanta. 2. Registru in care sunt trecuti contribuabilii la perceptie. 3. Lista oficiala a celor care se afla pe un vapor. II. 1. Ceea ce trebuie sa recite un actor pe scena. ♦ Personajul reprezentat de un actor. 2. Atributie; menire. [Var. rola s.f. / < fr. role, germ. Rolle].

ABBAS I cel MARE, sah al Persiei (1588-1629) din dinastia Sefevizilor. A efectuat reforme urmarind consolidarea statului si intarirea autoritatii centrale; in urma a numeroase campanii (mai ales antiotomane), a largit considerabil hotarele stapinirilor sale, sub domnia sa statul sefevid cunoscind apogeul.

CUEZAL (‹ sp.) s. m. Pasare tropicala din ordinul trigoniforme. Este cea mai mare (130 cm) si cea mai frumoasa reprezentanta a ordinului (Phalomachus mocinno). Traieste in padurile umede din Costa Rica si Guatemala, aceasta din urma avindu-l ca emblema si denumindu-si moneda dupa numele lui.

BARA, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.

CHILIA, oras in Delta Dunarii, pe malul stg. al bratului cu acelasi nume al Dunarii; 24,3 mii loc. (1980). Vestigiile cetatii medievale; Biserica Sf. Nicolae (1648), ctitorita de Vasile Lupu, cu o frumoasa pisanie sculptata in piatra cu stema Moldovei. Veche asezare, cu un important rol comercial, a fost transformata, in 1479, de Stefan cel Mare intr-o ampla si puternica cetate: in 1484 a fost cucerita de turci. Prin Pacea de la Bucuresti, incheiata in urma Razboiului Ruso-Turc (1806-1812), C. impreuna cu Basarabia, a fost anexata de Rusia; intre 1918 si 1940, a facut parte din statul roman. In 1940, in urma notelor ultimative sovietice, a fost din nou anexat de U.R.S.S. Eliberat de armata romana (1941), orasul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) si reanexat de U.R.S.S.

COMUNITATEA STATELOR INDEPENDENTE (C.S.I.), asociatie de state cu sediu la Minsk, creata in urma conferintelor de la Brest (8 dec. 1991), Ashabad (12 dec. 1991) si Alma-Ata (21 dec. 1991). La Brest, tratatul de infiintare a fost semnat de cele trei mari state slave; Federatia Rusa, Bielorusia si Ucraina si s-a stabilit ca Uniunea Sovietica isi inceteaza existenta ca subiect de drept international. Ulterior au aderat Armenia, Azerbaidjan, Moldova, Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan. La Alma-Ata a fost creat un Consiliu al sefilor de state si un Consiliu al sefilor de guverne.

FIORD (‹ fr., germ.) s. n. Golf marin adanc, stramt, sinuos, cu tarmuri abrupte, format in urma patrunderii apelor marine in vaile glaciare dupa topirea ghetarilor. Sunt numeroase in Norvegia, Noua Zeelanda, Chile si Groelanda. Unul dintre cele mai mari este Sognefjord, de pe coasta de V a Norvegiei (lungime: 220 km; latime: 6 km; ad. max.: 1.308 m).

Eris, la greci, zeita vrajbei, corespunzatoare Discordiei din mitologia romana. Eris era fiica zeitei Nyx (Noaptea). Ea a fost izgonita din ceruri de catre Zeus, pentru ca semana neintelegere printre zei. Nefiind poftita la nunta zeitei Thetis cu Peleus, cind petrecerea era in toi, ea a aruncat in mijlocul nuntasilor un mar pe care era scris „celei mai frumoase”, iscind astfel rivalitatea dintre Aphrodite, Athena si Hera. Marul aruncat de zeita Eris a fost daruit Aphroditei in urma judecatii unui muritor, Paris (v. si Aphrodite, Paris).

SALEH (SALIH), Ali Abdallah (n. 1942), ofiter si om politic yemenit. In urma unei lovituri de stat a devenit seful statului Yemenul de Nord (1978), apoi (din 1990) al Republicii arabe Yemen (stat realizat prin unificarea celor doua Yemenuri).

PROGRESIE, progresii, s. f. (Mat.) Sir finit de numere care deriva unul din altul urmand anumite reguli. ◊ Progresie aritmetica = sir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al sau, afara de primul, sa se obtina din cel care il preceda, prin adaugarea unui numar constant, numit ratie. Progresie geometrica = sir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al sau, in afara de primul, sa se deduca din cel care il preceda, prin multiplicarea lui cu un numar constant, numit ratie. – Din fr. progression, lat. progressio, -onis.

GALERIE ~i f. 1) Drum subteran in forma de coridor lung, care permite accesul minerilor la zacamant. 2) Loc de plimbare sau de trecere dintr-o cladire in alta, avand o forma boltita, mai mult lunga decat larga, si fiind acoperit cu sticla sau cu un material transparent. 3) Muzeu sau sectie a unui muzeu unde sunt expuse opere de pictura si de sculptura; colectie de opere de arta. 4) Bara (de lemn sau de metal) de care se atarna perdelele. 5) Canal subteran sapat de unele animale. 6) Balcon situat la cel mai inalt nivel intr-o sala de teatru. 7) Spectatorii asezati pe locurile unui astfel de balcon. 8) fam. Public (asezat, de obicei, in urma unei sali de spectacole) care se manifesta zgomotos in timpul reprezentatiei. ◊ A face ~ a se purta agitat la o manifestare (in semn de aprobare, incurajare etc.). 9) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ~a personajelor. [G.-D. galeriei] /<fr. galerie, it. galleria

UR, oras antic (milen. 4-3 i. Hr.), in S Mesopotamiei (Caldeea), la 235 km SE de vechiul Babilon si 16 km V de fl. Eufrat. Unul dintre cele mai vechi centre de civilizatie urbana din lume. In sec. 23-21 i. Hr., capitala statului sumerian. Abandonat in sec. 4 i. Hr., probabil ca urmare a deplasarii cursului Eufratului. Ruinele orasului U., inclusiv vestigiile unui zigurat, au fost descoperite in anii 1922-1934 de catre o misiune britanica condusa de Sir Leonard Woolley. Potrivit traditiei biblice a fost patria lui Abraham. Pe locul anticului oras U., s-a dezvoltat localit. moderna iraqiana Tall al (Tell el)-Muqaiyir, langa An-Nāsirῑyah.

SARDES (SARDIS), oras antic in V Asiei Mici. Cap. Regatului Lidiei (650-550 i. Hr.), apoi resedinta unei satrapii persane (din 546 i. Hr.). Ocupat de Alexandru cel Mare (334 i. Hr.). In epoca elenistica a apartinut Seleucizilor, apoi Pergamului si Romei (din 133 i. Hr.). Cucerit de Timur Lenk (1402). Distrus in urma unui puternic cutremur (17 d. Hr.), a fost refacut, devenind unul dintre marile orase din Asia Mica si in timpul Imperiului Bizantin. Azi Sert (Turcia).

MAINE adv. In ziua care urmeaza dupa azi. ◊ De ~ a) incepand cu ziua care vine; de a doua zi; b) care va veni in viitor. (Ca) ~-poimaine in timpul cel mai apropiat; in curand; degraba. Pe ~! sa ne revedem a doua zi! la revedere! salut! Ba azi, ba ~ se zice cand este vorba de o amanare continua. /<lat. mane

COJIRE (‹ coji) s. f. 1. Actiunea de a (se) coji. ◊ Cojirea rocilor = proces de desfacere succesiva, in coji sau solzi a stratelor de la suprafata rocilor, ca urmare a actiunii de alterare exercitate de agentii fizico-chimici. Fenomenul este frecvent la rocile magmatice, la unele roci sedimentare si mai rar la cele metamorfice. 2. Operatie de indepartare (prin aschiere) a stratului cu defecte (crusta, oxizi etc.) de pe suprafata unor lingouri, a unor semifabricate etc. 3. Operatie de indepartare a cojii sau a stratului de rasina oxidata de pe suprafata lemnului.

TIPIZARE, tipizari, s. f. 1. Reducere a unor tipuri de produse din aceeasi categorie si destinate aceluiasi scop, la cele recunoscute ca fiind mai folositoare si mai corespunzatoare scopului, care sunt reproduse pe scara larga; standardizare. 2. Proces complex de generalizare artistica a realitatii, in urma caruia esenta relatiilor sociale, psihologice, a evenimentelor istorice se dezvaluie in forma unor imagini concrete semnificative, in caractere vii, veridice. – V. tipiza.

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnal dat pentru strangerea unei trupe etc. intr-o formatie ordonata. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Grup de oameni stransi la un loc cu un anumit scop. ♦ (urmat de determinari) Organ reprezentativ constituit dupa norme dinainte fixate, capabil sa ia anumite hotarari. ◊ Marea Adunare Nationala = organ suprem al puterii de stat in Republica Populara Romana. 4. Culegere, colectie (de texte). 5. (Inv.) Petrecere.

TIRAJ s.n. 1. Numarul de exemplare in care se tipareste o publicatie periodica, o carte etc. ♦ Imprimare. ♦ Productia orara normala a unei masini de tipar, exprimata in coli tiparite pe fata. ♦ (Cinem.) Multiplicare, prin copiere, a unui film. 2. (Tehn.) Deplasare a unui gaz intr-o conducta, datorita diferentei de presiune dintre cele doua extremitati sau dintre doua sectiuni ale ei. 3. Operatie de turnare in sticle a vinului pregatit pentru fabricarea sampaniei. 4. Tragere a aerului in plamani ca urmare a contractiei muschilor inspiratori. ♦ Efort inspirator in dispnee. [< fr. tirage].

TIRAJ s. n. 1. numar de exemplare in care se tipareste o publicatie periodica, o carte etc. ◊ productia orara normala a unei masini de tiparit, exprimata in coli tiparite pe fata. 2. (cinem.) multiplicare, prin copiere, a unui film. 3. deplasare a unui gaz intr-o conducta datorita diferentei de presiune dintre cele doua extremitati sau dintre doua sectiuni ale ei. 4. operatie de turnare in sticle a vinului pregatit pentru fabricarea sampaniei. 5. tragere a aerului in plamani ca urmare a contractiei muschilor inspiratori. ◊ efort inspirator in dispnee. (< fr. tirage)

DESPARTIRE s. 1. desprindere, detasare, izolare, separare, separatie. (~ lui de grup.) 2. v. divort. 3. separare, (inv.) dezunire. (~ celor doi batausi.) 4. izolare, separare, separatie, (rar) segregare, segregatie. (~ femeilor de barbati.) 5. descom-punere, desfacere, divizare, fractionare, impartire, scindare, separare, (rar) dezalcatuire. (~ in particule a unui corp in urma dezintegrarii.) 6. v. compartiment. 7. v. impartire.

EPONIM, -A I. adj. care da numele sau unui loc, unui oras etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. 2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. eponyme, gr. eponymos)

GLOBALISM s. n. 1. proces congnitiv propriu copiilor, prin care se retine intregul unui obiect pentru a diferentia mai pe urma partile componente. 2. metoda pedagogica si didactica bazata pe caracteristicile infantile de a percepe intregul inaintea partilor sale componente. 3. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decat cele nationale. (< fr. globalisme)

COMISION s. n. 1. insarcinare data unei persoane de a face ceva; serviciu facut cuiva in urma unei asemenea insarcinari. 2. insarcinare data unei intreprinderi comerciale de a face o operatie de cumparare, de vanzare etc. ◊ cota din suma unei operatii comerciale in comision, retinuta de cel care face (sau mijloceste) operatia. 3. remuneratie pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu. (< fr. commission)

poslede adv. – In expresia inv. de poslede: obosnuit, de rind. Sl. posledi „pe urma” (Tiktin). – Der. posledui, vb. (a confrunta, a verifica, a colationa), din sl. posledovati, cultism din sec. XVII, inv.; poslet (var. poslete), s. m. (ultima tuica din distilare, cea mai proasta; apa chioara); posleti, vb. refl. (despre tuica din distilare – a incepe sa-si piarda calitatile). Cf. Cihac, II, 279; Conev 64.

IN HOC SIGNO VINCES (lat.) sub acest semn vei invinge – Eusebiu, „De vita Constantini”, I, 28. Deviza a imparatului crestin Constantin cel Mare, inscrisa sub semnul unei cruci pe stindardele armatei sale, inainte de lupta cu Maxentiu. Astazi expresia se foloseste pentru a arata calea pe care trebuie sa o urmeze cineva pentru a-si realiza un ideal.

SOCIALISM s. n. 1. formatiune social-economica intemeiata pe proprietatea colectiva asupra mijloacelor de productie si de schimb, ca urmare a desfiintarii claselor sociale. 2. conceptie social-politica care sustine ingradirea proprietatii private. ♦ ~ stiintific = parte constitutiva a marxismului, care studiaza structura si dinamica proceselor trecerii de la oranduirea capitalista la cea comunista; ~ utopic = ansamblu al conceptiilor premarxiste care sustineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente stiintifice, ci „rationale” si morale. 3. ansamblu de doctrine ale partidelor de stanga nemarxiste. (< fr. socialisme, germ. Sozialismus)

SPOR¹ ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, obtinut in urma depunerii unui efort; reusita; succes; izbanda. Cu ~ eficient. ◊ A avea ~ a obtine repede si usor rezultate frumoase. Fara ~ fara randament; incet. ~ la lucru (sau la munca)! formula de urare adresata celui care lucreaza, care incepe sa lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adauga la ceva in vederea completarii; supliment; adaos; anexa. /<sl. sporu

CRIPTOGRAMA s. f. 1. document scris cu caractere secrete, carora li se atribuie, dupa un cod, valori speciale, cunoscute numai de cei initiati. ◊ (inform.) forma codificata a unei inregistrari. 2. problema enigmistica constand in a imparti cuvintele unei fraze intr-un numar exact de fragmente, care se inscriu intr-o forma geometrica regulata, urmand a se afla locul unde incepe succesiunea acestor fragmente si modul in care se succeda. (< fr. cryptogramme)

PORTAL (‹ germ., it.) s. n. 1. Intrare principala monumentala intr-un edificiu, cu decoratie specifica diferitelor stiluri. ♦ Deschidere din piatra sau metal la intrarea unor mari poduri de cale ferata. ♦ Constructie de zidarie sau de beton, care consolideaza pamantul din jurul gurii unui tunel si taluzul de deasupra. 2. (GEOGR.) Arcada naturala formata prin abraziune marina sau ca urmare a prabusirii tavanului unei pesteri. 3. (INFORM.) Suma de site-uri stranse sub un singur acoperis, adrese web; cuprinde stiri, programe TV, diverse servicii si eventual un motor de cautare. Printre cele mai cunoscute sunt: yahoo.com, altavista.com, msn.com.

balciz (balciza), adj. – Umflat, obez. Tc. balik kiz „fata grasa” (Iogu, GS, V, 362). Sint prin urmare gresite interpretarile date de Seineanu, II, 37 (din tc. balkiz) sau de Lokotsch 203 (din tc. balqis), cuvinte pe care Tagliavini, Arch. rom., XII, 168, nu le-a putut identifica in tc.; de asemenea cea a lui Scriban, bazata pe tc. bal kiz „fata dulce ca mierea”, sau, mai inainte, cea data de Loebel, plecind de la ngr. παλαιά Kύζιϰος.

LACRIMA, lacrimi, s. f. 1. Secretie lichida, incolora, sarata, alcalina, produsa de glandele lacrimale, care umezeste suprafata globilor oculari si care se poate scurge in afara, in urma unor tulburari in starea psihofizica a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sange = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picatura. 2. (La pl.) Plans. Expr. In lacrimi = plangand (de durere). Pana la lacrimi = pana la cel mai inalt grad de induiosare, de emotie etc. [Var.: (pop.) lacrama s. f.] – Lat. lacrima.

SERIE s.f. 1. Insirare de termeni care se succeda potrivit unei anumite legi; insiruire, succesiune de fiinte, de lucruri sau de fapte de acelasi fel sau asemanatoare. ♦ Repetare a aceluiasi tip, a aceleiasi actiuni etc. ♦ In serie = (produs, fabricat) in numar mare, dupa acelasi tip. 2. Grup de compusi organici care se caracterizeaza prin aceea ca fiecare are in molecula lui cate un atom de carbon si doi atomi de hidrogen mai mult decat compusul precedent al grupului. 3. Expresie matematica formata dintr-o infinitate de termeni dedusi unul din altul dupa anumite reguli si legati prin semnele plus sau minus. 4. (Geol.) Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei epoci. 5. Totalitatea fiintelor, lucrurilor sau faptelor care urmeaza deodata la rand. ♦ Totalitatea marcilor postale emise cu o anumita ocazie sau care au o anumita tema. ♦ Parte dintr-o colectie sau publicatie periodica, avand uneori un titlu aparte, in afara de cel general. 6. Numar de ordine aplicat pe marfurile fabricate intr-un numar mare de exemplare de acelasi tip; numar de fabricatie. 7. (Fon.) Grup de sunete sau de foneme caracterizate printr-o trasatura comuna. [Gen. -iei. / < fr. serie, it. serie, lat. series].

Hesione (sau Hesiona) 1. Fiica lui Laomedon, regele Troiei. Fiindca Laomedon atrasese asupra cetatii minia lui Apollo si a lui Poseidon, refuzind sa le dea plata cuvenita pentru ca ridicasera zidurile cetatii, zeii s-au razbunat trimitind un monstru ingrozitor care-i devora pe locuitori. Fiind consultat, oracolul a cerut sa-i fie data monstrului, pentru ispasire, insasi fiica regelui. In timp ce Hesione, inlantuita de o stinca, urma sa fie inghitita de inspaimintatoarea fiara, a trecut pe acolo Heracles. El a ucis animalul, salvind-o pe Hesione de la moarte. Din nou Laomedon refuza sa-i dea si lui rasplata cuvenita – cei sase cai pe care i-i fagaduise. Pentru acest fapt, eroul avea sa se razbune mai tirziu, organizind o expeditie impotriva lui Laomedon. Dupa ce cucereste cetatea si-l ucide pe rege, Heracles i-o da de sotie pe Hesione lui Telamon, unul dintre tovarasii lui de arme. 2. Una dintre oceanide, casatorita cu Prometheus.

CARBONIFER, a cincea perioada a paleozoicului desfasurata in urma cu 360 mil. de ani, caracterizata prin importante zacaminte de carbuni generate de flora continentala reprezentata prin pteridofite (criptogame vasculare), pteridospermopside (ferigi cu saminta) si gimnosperme. In fauna marina apar echinoderme, brahiopode, foraminifere, iar in cea terestra amfibieni, stegocefali si reptile. Geotectonic, C. apartine ciclului hercinic; efecte regionale ample au avut loc in faza sudeta (C. inferior) si faza asturica (C. mediu / superior).

REGN (‹ lar., fr., it.) s. n. (BIOL.) Cea mai mare categorie sistematica. Organismele au fost au fost impartite in doua r.: animal si vegetal. In unele clasificari moderne de individualizeaza cinci regnuri: procariote (bacterii), protoctiste (protozoare, alge), fungi, plante si animale. Ca urmare a gradului diferit de evolutie la care au ajuns si a descendentei unora din altele, organismele sunt diferentiate in grupuri naturale mai mari sai mai mici, mai vechi sau mai evoluate intre care exista legaturi de inrudire mai apropiata sau mai departata. Aceste grupuri naturale (categorii sistematice) au primit rang de increngatura, clasa, ordin, familie, gen, specie etc., putand fi oranduite intr-un sistem de clasificare ce oglindeste evolutia si gradul lor de inrudire.