INTAI, INTAIA adv. num. ord. I. adv. 1. La inceput. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Inainte de toate, in primul rand. Sa ne-asezam intai la masa. ♦ (Pentru) prima oara. II. Num. ord. (Adesea adjectival; cand preceda substantivul, in forma articulata intaiul, intaia) Care se afla in fruntea unei serii (in ceea ce priveste spatiul, timpul, calitatea); prim². Intaiul, intaia in clasa. E in clasa intai. ◊ Loc. adv. (Pentru) intaia data (sau oara) = (pentru) prima data. ◊ Expr. Mai intai si-ntai (de toate) = in primul rand. ♦ (Inv., precedat de „cel”, „cea”) Dintai. ♦ (Substantivat, m.; in sintagma) Intaiul nascut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „inainte”).

MATERIALICESTE adv. Din punct de vedere material (I 2), in ceea ce priveste starea materiala; baneste, materialmente. [Pr.: -ri-a-] – Material + suf. -iceste.

DEZVOLTA, dezvolt, vb. I. 1. Refl. (Despre materie si despre fenomenele naturii si ale societatii) A trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de pe o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ♦ Tranz. A amplifica in mod creator (o doctrina, o teorie, o idee), a completa cu idei noi. ♦ A se extinde dobandind proportii, insemnatate, forta; a creste, a se mari. ♦ (Despre fiinte) A evolua crescand treptat (in sens fizic); a creste; (despre oameni) a evolua treptat (in ceea ce priveste intelectul). 2. Tranz. A expune in mod amanuntit; a desfasura. Oratorul dezvolta subiectul. 3. Tranz. A produce, a degaja. Unele fermentatii dezvolta caldura. – Et. nec.

AMUZIE s. f. Pierdere sau tulburare a functiilor de intelegere, elaborare si exprimare muzicala (vocala sau instrumentala). ♦ (Rar) Ignoranta in ceea ce priveste muzica. – Din lat. amusia.

priviNTA, privinte, s. f. 1. (In loc. adv.) Intr-o privinta = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (In loc. prep.) In privinta... = in ceea ce priveste...; cu privire la..., relativ la... – privi + suf. -inta.

priviRE, priviri, s. f. Actiunea de a (se) privi si rezultatul ei. 1. Functia organica a ochilor, vaz; mod de a privi, cautatura, uitatura. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugara, de ansamblu). 3. (In loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., in privinta..., in ceea ce priveste... – V. privi.

priviTOR, -OARE, privitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care priveste, care se uita la cineva sau la ceva. ◊ Loc. prep. privitor la... = referitor la..., relativ la..., in ceea ce priveste..., in privinta...; asupra, despre. ♦ (Substantivat) Persoana care asista la un spectacol artistic sau, p. ext., la o adunare, la o ceremonie etc.; spectator. – privi + suf. -tor.

MIJLOCIU, -IE, mijlocii, adj. 1. Care se gaseste la mijlocul unei linii, al unei suprafete, al unui spatiu etc. ◊ Deget mijlociu (si substantivat, n.) = deget care se afla intre aratator si inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea dintre mai multi frati, considerat in raport cu acestia; mezin. 3. Care se situeaza intre extrema superioara si cea inferioara in ceea ce priveste dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu². 4. (Sport; in sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (si substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte si haltere, situata intre semimijlocie si semigrea. Categorie mijlocie (mica) (si substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii intre 67 si 71 kg la box si 68 si 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu.

DELICAT, -A, delicati, -te, adj. 1. (Despre fiinte si lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingas, subtirel, gratios; p. ext. fragil; (despre fiinte) plapand, subred, slabut. ♦ (Despre culori, nuante) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. De calitate buna (in ceea ce priveste finetea materialului si a executiei). ♦ (Despre mancaruri, bauturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (Despre oameni si despre manifestarile lor; adesea adverbial) Plin de atentie, de grija; lipsit de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (Despre probleme, situatii etc.) Care cere mare bagare de seama, prudenta, rezerva, subtilitate; gingas. – Din fr. delicat, lat. delicatus.

SINDICAT, sindicate, s. n. 1. Organizatie al carei scop este apararea intereselor profesionale, economice etc. ale membrilor ei. 2. Totalitatea membrilor unui sindicat (1); sediu al unei organizatii sindicale. 3. Organizatie monopolista, mai dezvoltata decat cartelul, in cadrul careia intreprinderile membre isi mentin independenta in ceea ce priveste organizarea productiei, dar renunta la independenta comerciala, efectuand desfacerea produselor si uneori achizitionarea materiilor prime printr-un oficiu comun. – Din fr. syndicat.

STOICISM s. n. 1. Curent filozofic in Grecia si Roma antica, care continea elemente materialiste in ceea ce priveste problema cunoasterii si care in domeniul eticii sustinea ca oamenii trebuie sa traiasca potrivit ratiunii, sa renunte la pasiuni si la placeri, sa considere virtutea ca singurul bun adevarat si sa se dovedesca neclintiti in fata vicisitudinilor vietii. 2. Tarie, fermitate morala in incercarile vietii. [Pr.: stoj-] – Din fr. stoicisme.

SUSPICIUNE, suspiciuni, s. f. Lipsa de incredere in cineva, indoiala in ceea ce priveste corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intentiilor cuiva; banuiala, neincredere. [Pr.: -ci-u-] – Din fr. suspicion, lat. suspicio, -onis.

CAT³ prep. (introduce complemente circumstantiale de mod, de masura sau atribute) Ca. Mananca cat sapte. ◊ Cat despre, cat pentru in ceea ce priveste. /<lat. quantus

CONSTIINTA ~e f. 1) Forma de reflectare psihica a realitatii, proprie oamenilor, produs al activitatii creierului uman. 2) Capacitate de intelegere; simt de raspundere; cuget. ◊ ~ morala capacitate de autocontrol si de autoapreciere din punct de vedere moral a actiunilor savarsite. Mustrare de ~ parere de rau; remuscare. A fi fara ~ a nu avea scrupule. 3): Libertate de ~ dreptul de a se bucura de o deplina libertate in ceea ce priveste convingerile religioase, filozofice etc. [G.-D. constiintei; Sil. -sti-in-] /<fr. conscience, lat. conscientia

EGAL² ~a (~i, ~e) 1) Care este la fel cu altul sau cu altcineva in ceea ce priveste anumiti parametri (cantitate, dimensiuni, calitate, valoare etc.). 2) (despre persoane, state) Care are aceleasi drepturi si indatoriri; de acelasi rang. ◊ Fara ~ care nu are asemanare; fara seaman; inegalabil. 3) Care ramane neschimbat in permanenta; constant. /<fr. egal

INCOMPARABIL ~a (~i, ~e) 1) (despre lucruri, fiinte etc.) Care nu poate fi comparat (unul cu altul); complet diferit. 2) Care nu poate fi egalat (in ceea ce priveste calitatile); de neintrecut; inegalabil. /<fr. incomparable, lat. incomparabilis

INFANTIL ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru copii (in ceea ce priveste nivelul intelectual si afectiv); propriu copiilor; copilaresc; pueril. 2) Care tine de prima copilarie. Boala ~a. 3) fig. (despre oameni maturi) Care manifesta lipsa de maturitate; copilaros; pueril; naiv. /<fr. infantile, lat. infantilis

INFERIORITATE ~ati f. 1) Caracter inferior. 2) Stare a ceea ce este inferior. 3) Dezavantaj in ceea ce priveste rangul, forta, meritul etc. [Sil. -ri-o-] /<fr. inferiorite

NUMERIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de numere. Expresie ~ca. ◊ Superioritate ~ca superioritate in ceea ce priveste cantitatea. /<fr. numerique, it. numerico

OBSTESTE adv. Sub aspect obstesc; din punct de vedere obstesc; in ceea ce priveste obstea. /obste + suf. ~este

priviNTA ~e f. : In ~a referitor la; in ceea ce priveste. Intr-o ~ dintr-un anumit punct de vedere. In toate ~ele din toate punctele de vedere. In unele ~e cat priveste unele cazuri. /a privi + suf. ~inta

TEMERE ~i f. 1) mai ales la pl. v. TEAMA. 2) pop. Sentiment de indoiala chinuitoare in ceea ce priveste fidelitatea persoanei iubite; gelozie. /v. a (se) teme

TRUPESTE adv. Sub aspect trupesc; in ceea ce priveste trupul. /trup + suf. ~este

AMUZIE s.f. (Liv.) Ignoranta (mai ales in ceea ce priveste muzica). ♦ Pierdere patologica a posibilitatii de a reproduce sau de a recunoaste o melodie, a perceperii tonurilor sau a insusirii de a intelege expresivitatea muzicala; surditate. [Gen. -iei. / cf. fr. amusie, lat. amusia, gr. amousia].

ANALOGIE s.f. Asemanare intre doua sau mai multe situatii, obiecte, fenomene, notiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemanare partiala in ceea ce priveste forma sau continutul a doua elemente de limba, care determina modificarea unuia dintre ele sub influenta celuilalt; schimbarea produsa. [Gen. -iei, var. (inv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport].

CREVETA, crevete, s.f. Rac de mare cu coada lunga (macrura inotatoare), fara clesti, apartinand mai multor specii si genuri (crangonide, penaeide, palaemonide); sunt foarte variate in ceea ce priveste coloritul, de la cele incolore, transparente sau gri, la cele frumos colorate in roz, dar si ca marime, unele mici de 4-5 cm, altele de pana la 16 cm, iar cele uriase de 25-30 cm; se comercializeaza pe plan mondial sub denumirile: fr. crevette, bouquet; engl. shrimp, prawn, king-prawn; it. gamberetto, gamberone, mazzancolla, pannocchia, cicala di mare; germ. Garnele, Krevette, Granat, dar si Nordseekrabbe (crab din Marea Nordului), in functie de provenienta si aspect (ca termen comercial, si masc. crevete, creveti).

GEN s.n. 1. Fel, soi, varietate. ♦ Fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. Diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ♦ Stil personal, maniera de a compune. 3. Totalitatea lucrarilor muzicale clasificate in functie de tematica, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume neinsufletite, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivele. 5. (Biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietati cu trasaturi comune importante. // (Si in forma geno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) neam”, „origine”, „generatie”. [< lat. genus].

HETEROZIGOT s.m. Organism hibrid provenind din parinti diferiti in ceea ce priveste constitutia genetica. [< fr. heterozygote, cf. gr. heteros – altul, zygon – pereche].

LIE DETECTOR s.n. Aparat capabil sa detecteze si sa inregistreze anumite reactii emotive in timpul interogatoriilor politienesti, aproximand atitudinea interogatului in ceea ce priveste adevarul. [Pron. lai ditekta. / < engl. lie detector – detector de minciuni].

MARKETING s.n. Stiinta a eficientei economice, ingloband totalitatea tehnicilor si metodelor moderne referitoare la livrarea marfurilor de la producator la cumparator, in ceea ce priveste atat desfacerea propriu-zisa (organizarea magazinelor), cat si depozitarea, transportul, asigurarea, sondarea si prospectarea pietei etc. [< engl. marketing < market – piata].

ACORDA vb. I. tr. 1. A da (cu bunavointa, cu atentie); a concede; a atribui. 2. A stabili intre cuvintele unei propozitii un raport impus de regulile sintaxei (in ceea ce priveste genul, numarul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -da, (3) -deaza. / cf. fr. accorder, it. accordare].

FACTURA² s.f. Nota amanuntita (in ceea ce priveste calitatea, pretul etc.) asupra marfurilor cumparate sau expediate. [< fr. facture].

MINIM s.n. Limita inferioara in ceea ce priveste cantitatea, calitatea etc. [Pl. -uri, var. minimum s.n. / < fr., lat. minimum].

TRASA vb. I. tr. 1. A trage, a insemna pe o suprafata linia unui drum, conturul unui desen etc.; a insemna pe o piesa bruta elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. A indica, a da directive in ceea ce priveste o actiune, o activitate etc. ♦ A arata esentialul intr-o chestiune etc.; a schita, a descrie. [< fr. tracer, cf. germ. trassieren, it. tracciare].

UNIVERS s.n. 1. Lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si in spatiu, infinit de variata in ceea ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. Globul terestru, Pamantul. 3. (Fig.) Cerc ingust al vietii cuiva; mediu. 4. Populatie in cadrul unei operatii statistice. [Pl. -suri. / < fr. univers, it. universo, engl. univers, cf. lat. universus].

GEN¹ s. n. 1. fel, soi, varietate. ◊ fel de a fi, maniera, atitudine specifica. 2. diviziune a creatiilor artistice in care intra opere cu trasaturi comune in ceea ce priveste forma, stilul, tema etc. ◊ fiecare dintre diviziunile in care se clasifica operele literare. ◊ stil personal, maniera de a compune. 3. totalitatea lucrarilor muzicale reunite prin tematica, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticala exprimata prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arata sexul fiintelor si care s-a extins prin analogie si la substantivele nume inanimate, precum si la cuvintele flexibile care determina substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasa de obiecte care au note esentiale comune, cuprinzand cel putin doua specii. (< lat. genus)

HETEROZIGOT, -A adj., s. m. (organism diploid) care provine din parinti diferiti in ceea ce priveste constitutia genetica. (< fr. heterozygote)

LIE DETECTOR (Pron.: lai ditectar) s. n. aparat capabil sa detecteze si sa inregistreze anumite reactii emotive in timpul interogatoriilor politienesti, aproximand atitudinea interogatului in ceea ce priveste adevarul; detector de minciuni. (< engl. lie detector)

MATERIE s. f. 1. realitatea obiectiva, existenta independent de constiinta si reflectata de aceasta. 2. substanta din care sunt facute diverse obiecte. ◊ element, corp privit din punctul de vedere al compozitiei lui. ♦ ~ prima = produs destinat prelucrarii. 3. domeniu de cunoastere, de cercetare etc.; obiect de studiu. ♦ in ~ de = in ceea ce priveste... ◊ continut, fond, esenta. 4. totalitatea cunostintelor predate in cadrul unui obiect de studiu, disciplina scolara. (< lat., it. materia, rus. materiia germ. Materie)

TERMEN I. s. n. 1. data dinainte fixata pentru executarea unei plati, obligatii etc.; scadenta. 2. interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca, sa se intample ceva. 3. eveniment viitor si sigur in ce priveste producerea lui, dar incert in ceea ce priveste data la care se va produce. 4. (despre ostasi) in termen = in curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvant, vorba, expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparatii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcatuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enunt sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = marime proportionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relatie (buna sau rea) cu cineva. (< lat. termen, dupa fr. terme)

TRASA vb. tr. 1. a insemna pe o suprafata linia unui drum, conturul unui desen etc.; a insemna pe o piesa bruta elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. a indica, a da directive in ceea ce priveste o actiune, o activitate etc. ◊ a arata esentialul intr-o chestiune etc.; a schita, a descrie. (< fr. tracer)

UNIVERS s. n. 1. lumea in totalitatea ei, nemarginita in timp si in spatiu, infinit de variata in ceea ce priveste formele pe care le ia materia in procesul dezvoltarii ei; cosmos. 2. lumea locuita; globul terestru. 3. cerc ingust al vietii cuiva; mediu in care se traieste. 4. camp, domeniu de activitate, de preocupari. 5. populatie in cadrul unei operatii statistice. (< fr. univers, lat. universum)

IZODINAMIE (‹ fr. {i}; {s} izo- + gr. dynamis „forta”) s. f. (FIZIOL.) Egalitate intre alimente in ceea ce priveste energia potentiala pe care o aduc (ex. 11 g de grasimi sunt izodinamice cu 24 g de glucide si 25 g de proteine).

KARRER [karər], Paul (1889-1971), chimist elvetian de origine rusa. Prof. univ. la Zurich. Cercetari in domeniul hidratilor de carbon si al aminoacizilor. Activitate de pionierat in ceea ce priveste carotinoidele (in 1930 a stabilit formula β-carotenului) si flavonele. A sintetizat vitaminele A, B₂, E si a izolat vitamina K. Premiul Nobel pentru chimie (1937), impreuna cu W.N. Haworth.

KOESTLER [kestlər], Arthur (1905-1983), scriitor britanic de originar din Ungaria. Membru al Partidului Comunist. Corespondent in Razboiul Civil din Spania. Si-a abandonat convingerile comuniste dupa ce a vazut ororile stalinismului, romanele sale constituind o ampla si terifianta fresca a acestui regim si exprimand teama obsesiva a autorului in ceea ce priveste soarta umanitatii („Zeroul si infinitul”, „Dialog cu moartea”, „Gladiatorii”, „Intuneric in plina zi”). Autor al unei istorii a khazarilor („Al treisprezecelea trib”). S-a sinucis.

Aiax 1. Fiul lui Oileus, regele locrienilor. A participat la razboiul troian, unde s-a distins prin vitejia sa. Era renumit printre greci si ocupa locul al doilea dupa Achilles in ceea ce priveste iuteala picioarelor lui. Aiax si-a atras minia zeilor urmarind-o pe Cassandra pina in incinta templului zeitei Athena, unde a necinstit-o. Drept urmare, la intoarcerea spre patrie, zeita (dupa altii Poseidon) a dezlantuit o furtuna care i-a sfarimat corabia. Aiax a reusit totusi sa se salveze, agatindu-se de o stinca. Continuind insa sa-i sfideze pe zei, Poseidon de data aceasta a lovit cu tridentul in stinca pe care se refugiase Aiax, scufundind-o in mare. 2. Fiul lui Telamon, regele din Salamis si nepotul lui Aeacus. A participat la razboiul troian, fiind cel mai viteaz dintre greci dupa Achilles. Dupa moartea acestuia Aiax si-a disputat cu Odysseus armele lui Achilles. Cistigatorul a fost Odysseus. Vazindu-se invins, Aiax a fost cuprins de o furie oarba si, pierzindu-si mintile, s-a napustit asupra unei cirezi de vite, pe care le-a ucis luindu-le drept dusmanii sai. Mai apoi, revenindu-si in simtiri si rusinat de isprava sa, Aiax si-a pus singur capat zilelor.

TRIBUNALUL FUNCTIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (in engl.: European Union Civil Service Tribunal), instanta specializata a U.E. cu sediul la Luxembourg, infiintata in 2004 cu rolul de a prelua o parte din atributiile Tribunalului de Prima Instanta si anume cele care confera competente in ceea ce priveste judecarea disputelor dintre U.E. si functionarii sai publici.

Cassiope(a), sotia lui Cepheus, regele Aethiopiei si mama Andromedei. Indraznind sa se ia la intrecere cu nereidele in ceea ce priveste frumusetra, Cassiopea a fost pedepsita de catre Poseidon, care a trimis un monstru marin sa-i devasteze tara. Minia zeului n-a putut fi domolita decit prin sacrificiul Andromedei (v. si Andromeda). In cele din urma, Cassiopea a fost transformata intr-o constelatie.

ROYAL DUTCH-SHELL CO roiəl datʃ ʃel], concern petrolier anglo-olandez, creat in 1907. In afara de Anglia si Olanda, sfera lui de activitate se intinde in Venezuela, Mexic, Germania etc. In trecut a detinut concesiuni si actiuni in Romania, mai ales prin Astra Romana. In 1964 a detinut cele mai importante active in dollari, ocupand locul patru printre monopolurile industriale ale lumii in ceea ce priveste cifra de afaceri.

privi, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. si refl. recipr. A-si indrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ◊ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. si refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competenta cuiva. ◊ Expr. In (ceea) ce priveste... = in privinta..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. praviti.

PRODROM ~uri n. 1) rar ceea ce priveste ceva (un eveniment, un proces etc.). 2) med. Simptom care preceda o boala. /<fr. podrome

POEZIE ~i f. 1) (in opozitie cu proza) Opera literara artistica scurta in versuri. 2) Totalitate a unor astfel de opere literare artistice (ale unui poet, ale unui popor, ale epocii etc.). ~a poetilor romani din sec.XIX. ◊ ~ populara (orala) creatie populara in versuri. ~ calendaristica ansamblu de poezii populare privind obiceiurile calendaristice. 3) fig. ceea ce are caracter poetic, ce incanta; farmec; vraja. ~a vietii. [G.-D. poeziei; Sil. po-e-] /<fr. poesie

GENERAL²-A I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare numar de persoane, fiinte sau obiecte dintr-o anumita categorie. ◊ care priveste pe toti, la care ia parte multa lume. 2. universal. ◊ care priveste, se ocupa de ceva in linii mari, in ceea ce are esential. ◊ (despre notiuni) care rezulta dintr-o generalizare. 3. care are loc, exista pe o mare intindere. 4. (despre functii, grade etc.) de rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, intreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnand unitatea trasaturilor fundamentale, esentiale ale unei clase de obiecte si procese, care se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. (< fr. general, lat. generalis)

GENERAL, -A adj. 1. Comun, aplicabil unui mare numar de persoane, de fiinte sau de lucruri dintr-o anumita categorie. ♦ Care priveste multa lume, la care ia parte multa lume. 2. Universal. ♦ Care priveste (se ocupa de) ceva in linii mari, in ansamblu, in ceea ce are esential. ♦ (Despre notiuni) Care rezulta dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care exista pe o mare intindere. 4. (Despre functii, grade etc.) De rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, a unei intreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofica care desemneaza unitatea trasaturilor fundamentale ale unei clase de obiecte si procese care, desemnand esentialul, se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. [Cf. fr. general, it. generale, lat. generalis].

antecedent, -a I. adj. Care preceda in timp. ♦ (Despre o vale) care s-a stabilit inaintea unei deformari tectonice. II. s.n. 1. Fapta, intamplare anterioara unui fapt, unei stari actuale. ◊ ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) Primul termen al unei judecati ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstratii. 3. Prima sectiune a unei unitati melodice structurate binar. 4. (muz.) Prima expunere tematica intr-o lucrare elaborata prin tehnica contrapunctului. (< fr. antecedent, lat. antecedens)

PERSPECTIVA s.f. 1. Imagine obtinuta prin proiectarea unui obiect pe o suprafata plana, folosind raze proiectate divergente sau paralele. ♦ Disciplina care studiaza metodele folosite pentru construirea acestor imagini. 2. Aspect pe care il are un peisaj, un obiect etc. vazut din departare; priveliste cu un asemenea aspect. ♦ Bulevard mare in linie dreapta. 3. Posibilitatea realizarii sau a desfasurarii in viitor a unei actiuni, a unui plan etc. ♦ (De obicei la pl.) ceea ce poate ajunge cineva in viitor; posibilitati de viitor. [< fr. perspective, cf. lat. perspectiva < per – prin, spectio – privire].

PERSPECTIVA, perspective, s. f. 1. Reprezentare tridimensionala prin desen a unui corp din spatiu pe o suprafata plana. ◊ In perspectiva = respectand regulile de reprezentare a obiectelor in spatiu, tinand seama de departarea relativa a obiectelor. ♦ Disciplina care se ocupa cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (1). ♦ Fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezinta lucrurile; punct de vedere. 2. privire generala, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect vazute din departare; priveliste. 3. Fig. ceea ce se intrevede ca posibil, realizabil in viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare in viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj., adv. In perspectiva = (care este) pe cale sau cu sanse de a se implini in viitor. – Din fr. perspective.

SINGULAR, -A I. adj., s. n. (categorie gramaticala) care indica un singur exemplar dintr-o categorie de fiinte, de lucruri etc. II. adj. 1. care se refera, care priveste pe unul singur. ♦ (log.) judecati e = judecati in care predicatul se enunta despre un nume individual. 2. deosebit, aparte, neobisnuit, extraordinar; unic. III. s. n. (fil.) categorie care desemneaza ceea ce apartine unui obiect sau proces; individual (2). (< lat. singularis, fr. singulier)

SINGULAR, -A adj. 1. Care se refera, care priveste pe unul singur. ◊ Numar singular (si s.n.) = categorie gramaticala care indica un singur exemplar dintr-o categorie de fiinte, de obiecte etc.; (log.) judecati singulare = judecati in care predicatul se enunta despre un nume individual. 2. Neobisnuit, extraordinar; unic, bizar. ♦ Rar, excelent, unic. // s.n. Categorie filozofica desemnand ceea ce apartine unui obiect sau proces, deosebindu-l de celelalte; individual. [< lat. singularis].

A privi ~esc 1. tranz. 1) A supune unei examinari cu ajutorul vazului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furis la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul ratiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situatii, lucruri, actiuni etc.) A interpreta intr-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea in vedere; a interesa. Aceasta te ~este doar pe dumneata. ◊ In ceea ce ~este (sau cat ~este) in privinta; referitor la. 2. intranz. A-si orienta vazul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti

RAU¹ adv. (in opozitie cu bine) 1) Contrar regulilor morale; asa cum nu se cuvine; aiurea. ◊ A se pune ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A sta ~ a o duce greu. A-i merge (cuiva) ~ a nu avea noroc; a avea o viata grea. (E) ~ cu ~, dar mai ~ (e) fara ~ nu este tocmai bine asa cum este, dar poate fi si mai grav, daca vei pierde si ceea ce ai. A-i fi (cuiva) ~ (sau a se simti ~) a) a duce o viata grea; b) a se simti bolnav. A-i sedea (sau a-i sta) ~ a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) ~ a simti (pe neasteptate) o senzatie de indispozitie fizica. A se avea ~ cu cineva a fi in cearta cu cineva. A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dusmanie. A-i parea (cuiva) ~ a regreta. 2) Foarte tare. A bate ~ pe cineva. ◊ Cum e mai ~ mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

INTERES s.n. 1. Preocupare de a obtine ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♦ ceea ce este util, important, care convine; folos, castig. ◊ Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemneaza stimulul fundamental al activitatii umane. 2. Dobanda. ◊ Daune interese = despagubire baneasca pentru un prejudiciu. 3. (Psih.) Orientare activa si durabila a cuiva spre anumite lucruri, dorinta de a le cunoaste si intelege. 4. Simpatie, inclinare fata de cineva. 5. Placere provocata de ceva care ne atrage atentia, ne starneste curiozitatea etc.; atractie. [Pl. -se, -suri. / < it. interesse, cf. lat. interest – intereseaza, priveste].

DECLARATIE, declaratii, s. f. 1. Marturisire, afirmare deschisa a unor convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirma cineva cu un anumit prilej. ◊ Verb de declaratie = verb care denumeste actiunea de a vorbi sau de a gandi. ♦ Act oficial prin care se aduce la cunostinta, se intareste o masura luata; notificare. ♦ Marturie, depozitie a unui martor. ♦ Relatare facuta in scris de catre o persoana catre un organ al administratiei de stat, prin completarea unui formular; (concr.) formularul pe care se face aceasta relatare. ♦ Forma de tratat international. 2. (In sintagma) Declaratie de razboi = incunostintare prealabila si oficiala facuta de un stat catre alt stat cu privire la inceperea razboiului impotriva acestuia. [Var.: declaratiune s. f.] – Din fr. declaration, lat. declaratio, -onis.