CORDON s.n. I. 1. Cingatoare (de panza, de piele etc.), centura, curea. 2. Conductor electric de lita (rasucita), izolat si strans intr-un invelis protector. 3. Corp fibros. ♦ Structura anatomica cilindrica lunga. 4. Cordon litoral = forma de relief din zona tarmurilor joase, rezultand din acumularea aluviunilor aduse de valuri si de curenti marini, care separa un golf de mare; perisip. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. Sir de posturi militare care efectueaza serviciul de paza; linie, sir de soldati care pastreaza ordinea in anumite situatii. ◊ Cordon sanitar = totalitatea masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara bantuita de o contagiune; (concr.) patrula, formatie militara care asigura aceasta izolare. [Pl. -oane, var. cordun s.n. / < fr. cordon, cf. it. cordone].

RETARDATIE s.f. (Astr.) Miscare a Lunii pe sfera cereasca in sens direct (de la vest la est), precum si a planetelor, in anumite situatii, avand ca efect intarzierea in fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. [< fr. retardation].

IMPEDANTA s. f. 1. marime caracteristica unui circuit electric de curent alternativ, raportul dintre valorile efective ale tensiunii aplicate la borne si cele ale curentului care trece prin circuit. ♦ ~ acustica = marime a unui sistem acustic, raportul dintre presiunea sonora si fluxul acustic corespunzator. 2. marime ce caracterizeaza insusirea unui sistem ca, in anumite situatii, sa impiedice desfasurarea normala a unui proces ce are loc intr-un sistem. (< fr. impedance, germ. Impedanz)

RETARDATIE s. f. 1. retardare. 2. miscare a Lunii pe bolta cereasca in sens direct (de la vest la est), precum si a planetelor, in anumite situatii, avand ca efect intarzierea in fiecare zi a trecerii astrului la meridianul locului. 3. (biol.) prezenta tardiva in cursul autogenezei a unor caractere, in comparatie cu stadiul filogenetic anterior. (< fr. retardation)

STRATEG s. m. 1. (in Grecia antica) general, comandant al unui polis; fiecare din cei 1⁰ magistrati supremi ai Atenei, alesi pe un an. 2. comandant de osti cunoscator al strategiei. 3. cel care conduce cu competenta un oarecare numar de operatii, care se descurca cu abilitate in anumite situatii politice. (< fr. stratege, lat. strategus, gr. strategos)

STULTITIAM SIMULARE PRUDENTIA SUMMA EST (lat.) a simula prostia este cea mai buna masura de prevedere in anumite situatii – Cato, „Disticha moralia”, 2, 18.

RADIOTERAPIE (‹ fr. {i}) s. f. Utilizarea unor surse de radiatii in tratamentul medical (de ex. cazul tumorilor canceroase si al dermatozelor). Radiatiile ionizante (indeosebi razele X sau diferiti izotopi radioactivi) sunt folosite pentru distrugerea celulelor maligne. Tratamentul poate fi extern, cand se efectueaza dupa extirparea chirurgicala a tumorii sau cand aceasta nu poate fi operara; in anumite situatii sursele radioactive pot fi implantate in tumori. Deoarece radiatiile ele insele pot provoca cancer, nu sunt recomandate in cazul tumorilor benigne. Tratamentele prin r. sunt insotite de greata, caderea parului, pierderi in greutate, slabiciune. Pentru a reduce inflamatiile, radiatiile infrarosii si cele ultraviolete sunt aplicate cu lampi speciale. Se mai numeste radiologie terapeutica.

ADUCE, aduc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru si a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ◊ Expr. Ce vant te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neasteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului sau. ♦ A da unui lucru o anumita miscare sau directie. ◊ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibacie; a se dovedi abil, diplomat intr-o anumita imprejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a indrepta discutia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face sa ajunga intr-o anumita situatie, stare. 5. Intranz. A semana intrucatva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. si refl. (In expr.) A-si aduce aminte = a(-si) aminti. – Lat. adducere.

BANUI, banuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimti; a intrevedea o anumita situatie, o anumita solutie etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supara pe cineva; a-i face mustrari. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se cai. – Din magh. banni.

SPECULA, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloasele dintr-o anumita situatie, a avea un profit din ceva; a exploata, a insela pe cineva (profitand de anumite imprejurari). ♦ A face specula (1), a vinde cu suprapret. 2. Tranz. A face tranzactii de valori. 3. Intranz. si tranz. A face speculatii (2). – Din fr. speculer.

PROASPAT, -A, proaspeti, -te, adj. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregatit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curand; neofilit. 2. Fig. Tanar, fraged. ♦ Care are sau care pastreaza calitati de stralucire, de vitalitate, de tinerete, care exprima tinerete, sanatate etc. 3. Care exista sau a luat fiinta de putina vreme, care a fost facut, creat etc. de curand; de data recenta, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspat = de curand. ♦ (Despre oameni) Care se afla intr-o anumita situatie sau care are o calitate de putina vreme. ♦ Care isi pastreaza noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apa) Adus de curand de la sursa, bun de baut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neintinat. 6. Cu forte noi; odihnit. – Din gr. prosfatos.

NIMERI, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi in tinta. 2. Intranz. A sosi (pe neasteptate, din intamplare) intr-un anumit loc, intr-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din intamplare). 3. Tranz. A gasi pe cineva sau ceva (din intamplare sau alegand intre mai multe posibilitati). 4. Intranz. A gasi calea potrivita pentru o anumita situatie sau imprejurare; a izbuti sa realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se intampla ca ceva sau cineva sa fie intr-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se intampla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereala, la intamplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemeri vb. IV] – Din bg. nameria.

RECUNOASTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoana etc. cunoscute mai inainte. ♦ A deosebi ceva dupa anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-si descoperi in altul trasaturile caracteristice, a se regasi in altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a marturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara ca accepta sau a admite tacit o anumita situatie nou creata in relatiile internationale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul si pozitiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 4. A se arata recunoscator fata de cineva sau de ceva. – Re¹- + cunoaste (dupa fr. reconnaitre).

DECRET, decrete, s. n. Act prin care se stabilesc dispozitii obligatorii sau prin care se reglementeaza anumite situatii individuale, emanat de la organul suprem al puterii de stat. – Din fr. decret, lat. decretum.

COMPLACEA, complac, vb. II. Refl. A gasi o multumire completa in ceva; (peior.) a se multumi cu o anumita situatie fara a incerca sa o depaseasca. [Var.: complace vb. III] – Con¹- + placea (dupa fr. complaire).

A SE AFLA ma aflu intranz. A se gasi intr-o anumita situatie. ◊ Cum nu se mai afla nemaipomenit; extraordinar. ~ in treaba a) a fi ocupat; b) a se amesteca intr-o actiune, fara a fi necesar. /<lat. afflare

A ARUNCA arunc 1. tranz. 1) A face sa ajunga, printr-o miscare brusca, la o oarecare departare; a azvarli. ~ o piatra. ~ flori pe scena. ◊ ~ (ceva) in aer a distruge ceva printr-o explozie. ~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fara chibzuiala. A-si ~ ochii (sau privirea) a) a privi in graba; b) a examina superficial. ~ (cuiva) manusa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A indeparta, considerand inutil; a azvarli. 3) A face sa iasa din interiorul sau. Vulcanul arunca lava. 4) fig. (persoane) A face sa ajunga intr-o anumita situatie (de obicei defavorabila). ◊ ~ in (sau la) inchisoare a intemnita. 5) (obiecte de imbracaminte) A pune pe corp in graba. 6) fig. (mai ales bani) A folosi in mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (in cineva sau in ceva); a azvarli. ~ cu pietre in geam. ◊ ~ din copite a azvarli. /<lat. eruncare

A SE COMPLACEA ma complac intranz. 1) A avea satisfactie; a gasi placere. 2) A fi multumit de o anumita situatie (de obicei, nesatisfacatoare), fara a cauta sa o depaseasca. /con- + a placea

GROGGY [pr.: groghi] adj. invar. 1) (despre boxeri) Care este ametit din cauza loviturilor primite. 2) (despre sportivi sau despre echipe sportive) Care nu stie ce hotarare sa ia intr-o anumita situatie (fiind dominat de adversar); dezorientat; descumpanit. /Cuv. engl.

INVOLUNTAR ~a (~i, ~e) si adverbial 1) (despre actiuni, fapte etc.) Care nu este rezultatul unui act voluntar; facut fara participarea constiintei sau a vointei; inconstient; masinal; mecanic; automat. 2) (despre persoane) Care se afla fara voie intr-o anumita situatie. /<fr. involontaire, lat. involuntarius

A SE MLADIA ma ~ez intranz. 1) A fi mladios. 2) (despre persoane sau despre alte fiinte) A se indoi cu usurinta si gratie. 3) (despre voce) A trece usor dintr-o tonalitate in alta. 4) fig. A se adapta cu usurinta anumitor situatii sau imprejurari; a se acomoda. [Sil. -di-a] /Din mladiu

A PLESNI ~esc 1. intranz. 1) A produce un plesnet. ~ din bici. ◊ Cat ai ~ din palme intr-o clipa; dintr-o data. 2) (despre textile, invelisuri, haine etc.) A se rupe partial (prin intindere); a pocni; a crapa. ◊ ~ de necaz a nu mai putea de necaz. 3) (despre obiecte de sticla, ceramica etc.) A capata fisuri la suprafata (din cauza lovirii, gerului, caldurii etc.); a crapa. 4) (despre muguri, boboci) A incepe sa se desfaca. 2. tranz. A lovi cu zgomot; a pocni. ◊ A o ~ (sau a o pocni) bine a spune ceva (cuiva) nimerit intr-o anumita situatie. /<sl. plesnonti

A PREVEDEA prevad tranz. 1) A intui din timp (pe baza unor date cunoscute); a vedea in perspectiva cu mult inainte; a intrevedea. 2) A asigura drept completare necesara (pentru a intregi un ansamblu); a inzestra. 3) (despre legi) A indica cu precizie (cum trebuie sa se procedeze intr-o anumita situatie). /pre- + a vedea

A PUNGI ~esc tranz. 1) inv. A lasa cu punga goala (profitand de o anumita situatie, furand etc.). 2) reg. A coase rau, incretind tesatura ca o punga. ◊ A-si ~ gura (sau buzele) a increti buzele, dand forma unei pungi legate la gura. /Din punga

SALUTAR ~a (~i, ~e) rar 1) Care este de folos sanatatii. 2) Care este potrivit pentru o anumita situatie. /<fr. salutaire

A SE VEDEA se vede intranz. 1) A fi destula lumina. Aici se vede bine. 2) A se afla (pe neasteptate) intr-o anumita situatie. S-a vazut scapat de griji. /<lat. videre

AXA vb. I. 1. tr. A centra (o piesa etc.). 2. tr., refl. (fig.) A (se) desfasura in jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva ; a (se) sustine pe baza unei anumite situatii, combinatii etc. [< fr. axer].

DECRET s.n. Act emis de organul suprem al puterii de stat, prin care se stabilesc dispozitii obligatorii sau prin care se reglementeaza anumite situatii individuale. ◊ Decret-lege = act prin care guvernul legifereaza din proprie initiativa in locul parlamentului. [Cf. fr. decret, lat. decretum].

DEZORIENTAT, -A adj. Care nu se poate orienta, care nu stie unde se afla sau incotro sa se indrepte. ♦ (Fig.) Care nu stie ce hotarare sa ia intr-o anumita situatie; descumpanit, deconcertat; zapacit. [Pron. -ri-en-. / < dezorienta].

RESEMNARE s.f. Actiunea de a se resemna si rezultatul ei; sentiment de acceptare senina a unei anumite situatii dificile. [< resemna].

ABUZA vb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fara masura. 2. A comite nedreptati, incorectitudini profitand de o anumita situatie. [< fr. abuser].

ANCEPS s.n. Semn grafic care marcheaza, intr-o anumita situatie, cantitatea unei silabe. [< lat. anceps].

COMPATIBIL, -A adj. 1. Care poate exista impreuna cu altcineva, care se impaca cu ceva (intr-o anumita situatie); corespunzator, potrivit. ♦ (Despre o calitate, o functie, o profesiune) Care se poate exercita simultan cu altceva. 2. (Despre un sistem de ecuatii) Care admite solutii. [Cf. fr. compatible, it. compatibile].

COMPLACEA vb. II. refl. A se simti bine intr-o anumita situatie; a gasi multumire completa in ceva. [P.i. complac, var. complace vb. III (nerecomandabil). [< con- + placea, dupa fr. complaire, it. complacere].

DIPLOMAT, -A s.m. si f. Persoana care lucreaza in diplomatie. // adj. 1. Care face parte din corpul diplomatic. 2. (Fam.) Care stie sa profite de anumite situatii pentru a-si realiza scopul. ♦ (Fam.; peior.) Dibaci, siret, viclean. [< fr. diplomate].

AXA vb. I. tr. a centra (o piesa). II. tr., refl. (fig.) a (se) desfasura in jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) sustine pe baza unei anumite situatii; a (se) orienta. (< fr. axer)

COMPLACEA vb. refl. a se simti bine intr-o anumita situatie; a gasi multumire in ceva. (dupa fr. complaire)

DECRET s. n. act emis de organul suprem al puterii de stat, prin care se stabilesc dispozitii obligatorii generale sau prin care se reglementeaza anumite situatii individuale. ♦ ~ -lege = decret cu putere de lege. (< fr. decret, lat. decretum)

DE FACTO loc. adv. formula diplomatica pentru recunoasterea unei anumite situatii, care nu a dobandit si consacrarea juridica necesara. (< lat. de facto, de fapt)

DEZORIENTAT, -A adj. 1. care nu se poate orienta, nu stie unde se afla sau incotro sa se indrepte. 2. (fig.) care nu stie ce hotarare sa ia intr-o anumita situatie; descumpanit, deconcertat. (< dezorienta)

DIPLOMAT², -A I. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat in relatiile cu statele straine. II. adj. 1. care stie sa profite de anumite situatii pentru a-si realiza scopul. ◊ (fam.; peior.) abil, dibaci, siret, viclean. 2. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomati. III. s. n. prajitura alcatuita din puding si garnisita cu frisca si fructe. (< fr. diplomate)

INTELIGENTA s. f. capacitate a individului de a se adapta la imprejurari noi, de a sesiza relatiile esentiale si de a gasi o iesire dintr-o anumita situatie, de a rezolva probleme noi; desteptaciune. ◊ om inteligent. ♦ ~ artificiala = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obtine performante cvasiumane. (< fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)

RESEMNARE s. f. actiunea de a se resemna; sentiment de acceptare senina a unei anumite situatii dificile. (< resemna)

situatIONAL, -A adj. referitor la o anumita situatie. (< engl. situational)

SELF-MADE MAN (engl.) om faurit de sine insusi – Persoana ajunsa la un anumit grad de cultura sau la o anumita situatie sociala numai prin eforturi proprii.

COMMEDIA DELL'ARTE s.f. Productie dramatica specifica literaturii italiene din sec. XVI-XVIII, cu un pronuntat caracter de improvizatie, care exprima cu verva spiritul satiric si forta observatiei realiste, personajele fiind tipuri simbolice, a caror masca, costum si destinatie comica ilustrau anumite caractere, situatii sociale etc. [< it. commedia dell'arte].

CONGREGATIE s.f. 1. Reuniune de calugari si calugarite catolice apartinand aceluiasi ordin religios. 2. Adunare de prelati insarcinata de papa cu examinarea unor anumite chestiuni, situatii etc. 3. Departament in organizarea centrala a Vaticanului, condus de un c******l. 4. Sedinta a sinoadelor generale; (p. ext.) adunare religioasa. [Gen. -iei, var. congregatiune s.f. / cf. fr. congregation, it. congregazione, lat. congregatio – reunire].

CONGREGATIE s. f. (in biserica catolica) 1. ordin monahal ◊ ramura a unui asemenea ordin. 2. confrerie din clerici si laici, in scopul intensificarii propagandei religioase. 3. adunare de prelati pentru examinarea unor anumite chestiuni, situatii etc. 4. departament al curiei papale, condus de un c******l. 5. sedinta de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasa. (< fr. congregation, lat. congregatio)

ZONAL, -A, zonali, -e, adj. Care este situat intr-o anumita zona, corespunzator unei zone, de zona. – Din fr. zonal.

COMPORTAMENT, comportamente, s. n. 1. Modalitate de a actiona in anumite imprejurari sau situatii; conduita, purtare, comportare. 2. Ansamblul manifestarilor obiective ale animalelor si ale oamenilor prin care se exteriorizeaza viata psihica. – Din fr. comportement.

EXPECTATIVA, expectative, s. f. Asteptare bazata pe anumite drepturi, promisiuni, probabilitati sau calcule; neinterventie in anumite chestiuni sau situatii, si asteptarea unui moment potrivit; expectatie. – Din fr. expectative.

VILOZITATE, vilozitati, s. f. 1. Totalitatea perilor care acopera o suprafata; parte poroasa. 2. (Anat.) Ridicatura, prelungire, incretitura, cuta mica situata pe suprafata anumitor organe ale corpului, mai ales a intestinului subtire. – Din fr. villosite.

EVIDENTA, (2) evidente, s. f. 1. Faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident; certitudine. ◊ Expr. A scoate (sau a pune) in evidenta = a scoate la iveala, a sublinia. 2. Activitate care asigura informarea permanenta si precisa despre situatia dintr-un anumit domeniu prin inregistrarea si controlul proceselor, fenomenelor, lucrurilor, bunurilor, persoanelor etc. din punct de vedere cantitativ si calitativ. – Din fr. evidence, lat. evidentia, it. evidenza.

A ADUCE aduc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducand cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mana la cap. 3) A face sa capete o anumita directie sau inclinatie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face sa se produca; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ castig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face sa ajunga intr-o anumita stare sau situatie. ~ (pe cineva) la sapa de lemn a saraci cu totul pe cineva. 6) A infatisa spre examinare. ~ un argument. II. (impreuna cu unele substantive formeaza locutiuni verbale, avand sensul substantivului cu care se imbina): ~ la cunostinta a instiinta. ~ multumiri a multumi. ~ jertfa a jertfi. A-si ~ aminte a-si aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepozitia cu) A avea trasaturi comune; a fi deopotriva; a se potrivi; a semana; a se asemana. 2) (urmat de un determinant precedat de prepozitia a) A emana un miros specific (de obicei, neplacut). ~ a mucegai. ~ a dogorat. /<lat. adducerre

A GASI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri etc.) A scoate la iveala cautand sau din intamplare; a descoperi; a afla. ~ strada. A-i ~ acasa. ◊ A-si ~ nasul (sau popa) a da peste omul care poate sa-l puna la punct. A nu-si ~ locul a fi foarte ingrijorat. A-si ~ sa... a-i veni pe neasteptate sa...; a-l apuca sa... 2) A obtine in urma unui efort; a dobandi. ~ un apartament bun. 3) (despre suferinte fizice sau despre moarte) A cuprinde brusc; a lua pe neasteptate; a surprinde. 4) A socoti de cuviinta; a crede. El ~este ca lucrarea poate fi publicata. 5) A descoperi prin munca creatoare; a inventa; a nascoci. ~ rezolvarea problemei. ~ un pretext. 6) A putea sa aiba la dispozitie. ~ timp. ~ o ocazie. 7) (fiinte, obiecte) A vedea intr-o anumita stare sau situatie. Am gasit usa incuiata. L-am gasit dormind. /<sl. gasiti

A JUCA joc 1. tranz. 1) (carti de joc, numere, figuri de sah) A pune in joc respectand anumite reguli. 2) fig. (situatia, reputatia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta intr-o piesa de teatru sau intr-un film. ◊ ~ un anumit rol a avea o anumita importanta pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scena in fata publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica intr-un mod mai mult sau mai putin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce in eroare (ridiculizand si recurgand la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite miscari; a dansa. 2. intranz. 1) A participa in mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumina, imagini) A produce efecte schimbatoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor miscari repezi si vibrante. ◊ A-i ~ (cuiva) ochii in cap a vadi vioiciune si viclenie. A-i ~(cuiva) ochii in lacrimi a fi pe cale de a plange. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalatii) A functiona in voie, fara a se atinge reciproc. /<lat. jocare

PLATFORMA ~e f. 1) Suprafata plana orizontala a unui vehicul sau a unui aparat de ridicat, pe care se instaleaza obiectele de transportat. 2) Vagon al unui vehicul public fara acoperis si cu peretii foarte josi, folosit pentru transportarea marfurilor. 3) Parte a unui vehicul de transport in comun din apropierea usilor, pe unde urca si coboara pasagerii. 4) Element plan de constructie. 5) Parte orizontala plana de la fiecare cotitura a unei scari din interiorul unui bloc; odihna; palier. 6) Suprafata plana de teren, situata la o anumita altitudine. 7) sport Instalatie orizontala rigida de cativa metri lungime, de pe care se executa sarituri in apa. 8) fig. Ansamblu de idei care este pus la baza unei actiuni politice in comun. ~ electorala. /<fr. plateforme

PLATOU¹ ~ri n. Intindere de teren aproape plata, situata la o anumita altitudine, care domina imprejurimile; podis. /<fr. plateau

PODIS ~uri n. Intindere de teren aproape plata, situata la o anumita altitudine, care domina imprejurimile; platou. /pod + suf. ~is

salasluitor, salasluitoare, adj., s.m. si f. (inv.) 1. (adj.; s.m. si f.) (persoana) care salasluieste, locuieste, traieste intr-un anumit loc; locuitor. 2. (adj.; despre asezari) care se afla, care este situat intr-un anumit loc. 3. (adj.; s.m. si f.) (persoana) care petrece noaptea la cineva, care ramane la cineva. 4. (s.m. si f.) persoana care gazduieste pe cineva, care ia pe cineva in gazda.

BALANTA, balante, s. f. 1. Instrument pentru masurarea greutatii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutati etalonate. ◊ Balanta romana = cantar cu o singura greutate etalonata, care se deplaseaza pe bratul lung al parghiei inelate de al carei punct fix este atarnat un talger pentru obiectele de cantarit. ◊ Expr. A pune in balanta = a compara doua lucruri sau doua fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa. 2. (Fin.) Comparatie, raport intre mai multi indicatori care trebuie echilibrati; (concr.) tabel, situatie care contine o asemenea operatie etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila de totalizare a cifrelor din debit si a celor din credit; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Din fr. balance.

SFETI, sfetesc, vb. IV. (Inv.) 1. Refl. si tranz. A (se) arata, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre actiuni, situatii) A lua o anumita intorsatura, a se lamuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales in constructii negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reusi (cuiva ceva). – Din sl. svetiti.

IMUNITATE s.f. 1. Stare a unui organism care a devenit rezistent fata de anumite boli sau otravuri. 2. situatia unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor sau drepturilor pe care le are. ◊ Imunitate parlamentara = situatie de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; imunitate diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. [Cf. fr. immunite, lat. immunitas].

NOBLETE s.f. 1. Calitate, rang de nobil (3). ♦ situatie legala (care conferea anumite privilegii) atribuita anumitor persoane sau familii (mai ales in oranduirea feudala) de catre principi, regi etc. pentru a-i deosebi de ceilalti cetateni. 2. Caracterul a ceea ce este nobil (1, 2); distinctie, eleganta. [Var. nobleta s.f. / cf. fr. noblesse, it. nobilezza].

BALANTA, balante, s. f. 1. Aparat pentru masurarea greutatii corpurilor, format dintr-o parghie la capetele careia se asaza, de o parte, obiectul de cantarit si, de cealalta parte, greutatea care echilibreaza acest obiect. ◊ Expr. A pune in balanta = a cumpani fapte sau argumente in vederea luarii unei hotarari. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelatii din emisfera australa; cumpana. 2. (Fig.) Comparatie, raport intre doua sume, conturi etc. ◊ Balanta de verificare = operatie contabila constand din totalizarea separata a cifrelor din debitul si din creditul conturilor; situatia conturilor la o anumita data. Balanta comerciala (a unei tari) = raportul dintre valoarea generala a importului si cea a exportului. – Fr. balance.

PRECAR ~a (~i, ~e) livr. 1) (despre stari de lucruri, situatii etc.) Care depinde de anumite conditii nesigure; lipsit de siguranta. Sanatate ~a. 2) (despre constructii) Care este lipsit de trainicie; subred. 3) fig. Care vadeste lipsa de valoare. /<fr. precaire, lat. precarius

PROVINCIE ~i f. 1) (in unele tari) Unitate teritoriala si administrativa. 2) Teritoriu al unei tari, situat in afara capitalei, avand anumite trasaturi specifice. 3) (in Roma antica) Tara cucerita de romani si administrata de un guvernator. [G.-D. provinciei; Sil. -ci-e] /<lat. provincia, fr. province

TAIS, taisuri, s. n. 1. Parte mai subtire, ascutita, destinata sa taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cutit); ascutis; muchie taietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cutit cu doua taisuri = situatie a carei rezolvare intr-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implica avantaje si dezavantaje la fel de importante. A trece sub taisul sabiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Taietor (3). – Taia + suf. -is.

PRESCRIPTIE ~i f. 1) Prevedere impusa printr-o lege sau printr-un regulament. 2) Recomandatie privind respectarea anumitor conditii in dependenta de o situatie concreta. 3) Norma scrisa privind conditiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea, executarea si intretinerea unei instalatii, a unei masini sau a unui mecanism. /<fr. prescription, lat. prescriptio, ~onis

ACTIVITATE s.f. 1. Indeplinirea unor acte fizice, intelectuale, morale etc. in vederea unui anumit rezultat; ocupatie, munca, lucru, indeletnicire. ♦ situatie a unui ofiter care face parte din cadrele active ale armatei. 2. (Fiz.) Numarul de particule emise de o sursa radioactiva intr-o secunda. 3. (Astr.) Activitate solara = totalitatea fenomenelor (pete, protuberante, eruptii etc.) care au loc in paturile exterioare ale Soarelui. [Cf. lat. activitas, fr. activite].

ILUZIE, iluzii, s. f. 1. Perceptie falsa a unui obiect prezent inaintea ochilor, determinata de legile de formare a perceptiilor sau de anumite stari psihice sau nervoase. 2. Fig. situatie in care o aparenta sau o fictiune este considerata drept realitate; speranta neintemeiata, dorinta neindeplinita; amagire; himera. ◊ Expr. A(-si) face iluzii = a nadajdui sau a face sa nadajduiasca lucruri irealizabile; a (se) amagi. A-si pierde iluziile = a ramane dezamagit. [Var.: (inv.) iluziune s. f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis.

PREFERINTA, preferinte, s. f. Intaietate acordata unui obiect, unei situatii, unei fiinte atunci cand exista posibilitatea de a alege dintre mai multe obiecte, situatii sau fiinte; inclinatie fata de o anumita fiinta. ◊ Loc. adv. De (sau cu) preferinta = cu deosebire, mai ales. [Var.: (inv.) preferenta s. f.] – Din fr. preference.

CONJUNCTURA, conjuncturi, s. f. Totalitatea factorilor de ordin obiectiv si subiectiv, de conditii si de imprejurari care exercita o influenta asupra evolutiei unui fenomen sau asupra unei situatii la un moment dat, intr-un anumit sector de activitate; concurs de imprejurari. ♦ Totalitatea trasaturilor care caracterizeaza un anumit moment al dezvoltarii economice. – Din fr. conjoncture.

ANALOGIE s.f. Asemanare intre doua sau mai multe situatii, obiecte, fenomene, notiuni etc., considerate din anumite puncte de vedere. ♦ Asemanare partiala in ceea ce priveste forma sau continutul a doua elemente de limba, care determina modificarea unuia dintre ele sub influenta celuilalt; schimbarea produsa. [Gen. -iei, var. (inv.) analoghie s.f. / < analogie, cf. lat., gr. analogia – raport].

C********A s. f. 1. desen care reprezinta o persoana, o situatie etc. exagerand intentionat, in scopuri satirice, anumite trasaturi (negative). 2. (fig.) imitatie nereusita, denaturata. (< fr. c********e, it. c********a)

IMUNITATE s. f. 1. rezistenta a unui organism fata de anumite infectii, otravuri sau alte substante straine. 2. situatie a unei persoane care beneficiaza de anumite prerogative sau scutiri legale speciale in cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ♦ ~ parlamentara = drept de care se bucura membrii unei adunari legiuitoare de a nu putea fi urmariti sau arestati fara aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatica = inviolabilitate juridica de care se bucura reprezentantii diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunite, lat. immunitas)

LAITMOTIV s. n. 1. motiv, tema avand o anumita semnificatie, care caracterizeaza un personaj, o situatie si care se repeta adesea in cursul unei compozitii muzicale; (p. ext.) fragment, motiv muzical care se repeta. 2. (fig.) idee de baza a unei opere literare etc. care se repeta de mai multe ori. (< germ. Leitmotiv)

NECESITATE s. f. 1. ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, oportunitate. ◊ (pl.) proces fiziologic de evacuare a f*******r si a urinei. ♦ cu ~ = in mod necesar; obligatoriu; stare de ~ = situatie exceptionala in care statul poate lua anumite masuri in interesul apararii tarii. 2. categorie filozofica desemnand insusirile si raporturile care au un temei intern, decurgand inevitabil din esenta lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. (< fr. necessite, lat. necessitas)

CALARE adv. (Adesea adjectival) incalecat pe cal, pe alt animal sau, p. ext., pe un obiect. ◊ Expr. De(-a) calare = a) calarind, incalecat; din fuga calului, de pe cal; b) fig. fara odihna. Nici calare, nici pe jos = nici asa, nici asa. A fi calare pe situatie = a domina o situatie, a se simti tare, sigur intr-o anumita imprejurare (grea). [Forma gramaticala; pl. (adjectival) calari] – Lat. caballaris, -em.

CONTEXT, contexte, s. n. 1. Fragment dintr-o scriere in cadrul caruia se gaseste un cuvant, o expresie, un pasaj etc. interesant. ♦ Text, cuprins. 2. Fig. Conjunctura, situatie specifica, circumstanta, stare de lucruri intr-un anumit moment. – Din fr. contexte.

EGALIZA, egalizez, vb. I. Tranz. A face ca doua sau mai multe lucruri, situatii etc. sa fie egale intre ele in anumite privinte. ♦ Fig. A pune pe acelasi plan, a face sa dispara diferentele; a nivela. – Din fr. egaliser.

A PRIVI ~esc 1. tranz. 1) A supune unei examinari cu ajutorul vazului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furis la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul ratiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situatii, lucruri, actiuni etc.) A interpreta intr-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea in vedere; a interesa. Aceasta te ~este doar pe dumneata. ◊ In ceea ce ~este (sau cat ~este) in privinta; referitor la. 2. intranz. A-si orienta vazul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti

SALT ~uri n. 1) Miscare de desprindere brusca a unui corp de pe pozitia initiala si de deplasare intr-o anumita directie; saritura. 2) Trecere brusca de la o situatie la alta. /<lat. saltus, it. salto

EMITROP, -A adj. 1. care prezinta emitropie. 2. (biol.) cu ovulul situat pe partea hilului. ◊ semiadaptat pentru polenizare prin anumite grupe de insecte. (< fr. hemitrope)

IMIGRATIE s. f. 1. imigrare; situatie a celui imigrat. 2. totalitatea imigrarilor dintr-o anumita perioada. (< fr. immigration)

MIJLOCAS, -A, mijlocasi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Iesit din uz) (Taran sau taranime) care poseda pamant si alte mijloace de productie cu ajutorul carora isi asigura existenta. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, fiinte sau unor parti ale lor) care, intr-un anumit ansamblu, ocupa locul din centru sau care sunt situate intre obiecte, fiinte de acelasi fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucatorii) care actioneaza intre inaintarea si apararea unei echipe. – Mijloc + suf. -as.

RANDUI, randuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza intr-o succesiune regulata, intr-un sir, intr-un sirag; p. ext. a dispune, a aranja intr-un anumit fel; a face ordine. ♦ Refl. A urma unul dupa altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau asezat unul in urma altuia, intr-o anumita ordine; a se insirui. 2. A pune ordine intr-un domeniu de activitate; a organiza. 3. A da cuiva o insarcinare sau o dispozitie; a decide, a hotari, a porunci. ♦ A dispune, a fixa, a stabili; a destina. 4. (Inv.) A numi pe cineva intr-o slujba; a repartiza intr-o functie; a investi, a numi. – Rand + suf. -ui.

SOCIETATE, societati, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care traiesc laolalta, fiind legati intre ei prin anumite raporturi economice. ♦ Ansamblu unitar, sistem organizat de relatii intre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii economice si de schimb; p. ext. sistem social. ♦ Cerc limitat de oameni de prim rang (prin pozitie sociala, situatie materiala etc.). 2. Asociatie de persoane constituita intr-un anumit scop (stiintific, literar, sportiv etc.). 3. (Comert) Asociatie de oameni de afaceri alcatuita pe baza unor investitii de capital, in vederea obtinerii unor beneficii comune. ◊ Societate in nume colectiv = asociatie intre un numar limitat de persoane, care intemeiaza o intreprindere comerciala sau industriala, depunand fiecare capital si contributie in munca si raspunzand solidar si nelimitat la obligatiile pe care si le-au asumat. 4. Grup de oameni care petrec un anumit timp impreuna; tovarasie, companie. ◊ Expr. In societate = intre oameni, in lume. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. societe, lat. societas, -atis.

ATU² ~uri n. situatie, fapt care ofera cuiva un avantaj intr-o anumita imprejurare. [Art. atuul] /<fr. atout

CALITATE ~ati f. 1) Totalitate a insusirilor si a laturilor esentiale in virtutea carora un lucru se deosebeste de celelalte. 2) Insusire caracteristica (de obicei pozitiva) a unei persoane sau a unui lucru. ~atea marfurilor. ◊ De ~ superior; de valoare; valoros. 3) Titlu, pozitie sau situatie, pe care o are cineva conferindu-i un anumit drept. [Art. calitatea; G.-D. calitatii] /<lat. qualitas, ~atis, fr. qualite

EXPECTATIVA ~e f. Asteptare a unui moment potrivit (bazata pe anumite calcule, promisiuni etc.) pentru a interveni intr-o situatie, intr-o chestiune. [G.-D. expectativei] /<fr. expectative

PAI paie n. 1) Tulpina cilindrica subtire, neramificata, goala pe dinauntru, avand noduri pronuntate, specifica plantelor graminee. ◊ A nu lua un ~ de jos a nu face nimic. A se agata si de un ~ a incerca intr-o situatie grea chiar si cel mai neinsemnat mijloc de salvare. 2) Multime de astfel de tulpini ramase dupa treierat. ◊ Om de paie. v. OM. Vaduva (sau vaduv) de paie sotie ramasa temporar fara sot (sau invers). A-si aprinde paie-n cap a-si provoca singur neplaceri. A pune paie pe foc a inrautati o situatie (favorizand o cearta). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite bauturi. /<lat. palea

CALITATE s.f. 1. Categorie filozofica prin care se desemneaza sistemul insusirilor esentiale ale unui obiect, ale unui fenomen etc., in virtutea carora el este obiectul, fenomenul dat si nu altul. 2. Insusire (buna sau rea); (p. restr.) caracteristica pozitiva. ♦ (Log.) Insusire a unei judecati predicative de a fi afirmativa sau negativa. 3. situatie, pozitie, titlu, conditie care constituie sau da un anumit drept. ♦ Diferenta de valoare intre un turn si un nebun sau un cal la jocul de sah. [< lat. qualitas, cf. fr. qualite, it. qualita].

C********A s.f. 1. Desen care reprezinta o persoana, o situatie etc. prin exagerarea intentionata, in scopuri satirice, a anumitor trasaturi (negative). ♦ Infatisare ridicola a unei persoane sau a unui obiect; persoana sau obiect cu astfel de infatisare. 2. (Fig.) Imitatie nereusita, denaturata. [< fr. c********e, cf. it. c********a].

CALITATE s. f. 1. sinteza laturilor si insusirilor esentiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor. 2. insusire (buna sau rea); caracteristica pozitiva. ◊ (log.) insusire a unei judecati predicative de a fi afirmativa sau negativa. 3. situatie, pozitie, titlu, conditie care constituie sau da un anumit drept. ◊ (sah) diferenta de valoare dintre un turn si un nebun sau un cal. (< fr. qualite, lat. qualitas)

EGALIZA vb. tr. a face ca doua sau mai multe lucruri, situatii, marimi etc. sa fie egale intre ele in anumite privinte; a nivela. (< fr. egaliser)

EXTRAS s. n. 1. fragment, pasaj, citat dintr-o scriere. 2. (jur.) act in care s-au reprodus fragmentar parti esentiale dintr-un document. ♦ in ~ = reprodus partial, fragmentar; ~ de cont = copie a situatiei creditului si a debitului unui cont intr-o anumita perioada de timp. 3. articol, studiu aparut intr-o publicatie periodica etc., tiparit aparte in brosura. 4. extract (2). (< extrage)

BILANT, bilanturi, s. n. Act de contabilitate prin care se constata situatia activului si pasivului unei activitati financiare pentru o anumita perioada de timp. ♦ Fig. Rezultatul unei activitati desfasurate intr-o perioada data. – Germ. Bilanz (<it.).

CIOLAN ~e n. 1) Os de animal taiat. ◊ A da (cuiva) un ~ de ros a promova pe cineva intr-un post avantajos, din care se poate trage anumite foloase. A scapa ~ul din mana a pierde o situatie privilegiata. A umbla dupa ~e a cauta venituri usoare. 2) Parte a corpului omenesc; madular; membru. 3) Parte constitutiva a scheletului; os. ◊ A-si odihni ~ele a se intinde pentru odihna. A-i trece (cuiva) ~ prin ~ a fi foarte obosit. A i se m**a ~ele a se slei de puteri. A-i rupe (sau a-i m**a, a-i frange) (cuiva) ~ele a bate foarte tare (pe cineva). A-i putrezi ~ele a fi mort de mult timp. A-i ramane ~ele (pe undeva) a muri prin straini. /<sl. tlanu

A SE UMILI ma ~esc intranz. 1) A se pune in mod voit intr-o situatie de inferioritate fata de cineva (pentru a-si atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se injosi. 2) A adopta in mod voit o atitudine de inferioritate fata de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti

EXTRAS s.n. 1. Fragment, pasaj, citat scos, reprodus dintr-o lucrare. ♦ Act in care s-au reprodus fragmentar partile esentiale dintr-un document. ◊ In extras = reprodus aparte, fragmentar; extras de cont = copie a situatiei creditului si a debitului unui cont curent intr-o anumita perioada de timp. ♦ Articol, studiu aparut intr-o publicatie periodica etc. tiparit aparte in brosura. 2. Extract. [Var. estras s.n. / < extrage, cf. lat. exstractum, fr. extrait].

PLEX s.n. Impletire de retele nervoase sau de vase sanguine ori limfatice in anumite puncte ale organismului. ◊ Plex solar = plex al sistemului simpatic, situat in partea superioara a abdomenului. [Var. plexus s.n. / < fr., lat. plexus].

MAJOR, -A adj. 1. (despre oameni) ajuns la majorat. 2. principal, de mare importanta. ♦ caz de forta ~a = situatie, eveniment neasteptat care impiedica pe cineva sa faca un anumit lucru. 3. (muz.) mod ~ sau gama ~a = mod sau gama din cinci tonuri si doua semitonuri (intre treptele III-IV si VII-VIII). 4. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisa ~a = premisa care contine termenul major. (< fr. majeur, major, lat. maior)

PERIGLACIAR, -A, periglaciari, -e, adj. (In sintagma) Zona (sau regiune) periglaciara (si substantivat, n.) = regiune situata la periferia ghetarilor, caracterizata printr-o clima specifica si prin anumite procese si forme determinate de conditiile fizico-geografice. ♦ Care apartine zonei mai sus definite, privitor la aceasta zona. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. periglaciaire.

PLASA, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde marfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (in schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorba la timpul sau la locul potrivit (in cursul unei discutii). 3. Tranz. si refl. A (se) aseza, a (se) situa intr-un anumit loc, spatiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujba, o situatie (buna). ♦ Refl. A se situa pe o pozitie; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a indrepta mingea catre un punct determinat. – Din fr. placer.

DESCOASE, descos, vb. III. 1. Tranz. si refl. A (se) desface din cusaturi. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva intrebari multe si insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. ♦ A analiza amanuntit o problema sau o situatie pentru a o intelege. [Perf. s. descusui, part. descusut] – Des¹- + coase.

SIMULATOR, simulatoare, s. n. 1. Sistem tehnic destinat rezolvarii ecuatiilor care caracterizeaza un anumit obiect sau fenomen. 2. Ansamblu de aparate si dispozitive care simuleaza situatiile posibile intr-o activitate, folosit pentru antrenarea si verificarea reactiilor operatorilor umani. – Din fr. simulateur.

COMUNA s.f. 1. Oras medieval (dezvoltat in apusul Europei din vechile cetati situate pe caile de comunicatie comerciala), care se bucura de o anumita autonomie politica. ♦ Diviziune teritoriala, administrata de un primar si de un consiliu municipal. 2. Unitate administrativa compusa din unul sau mai multe sate sau catune si condusa de un consiliu popular comunal. 3. Comuna primitiva = prima formatiune social-economica din istoria societatii, corespunzand unor forte de productie slab dezvoltate, bazata pe proprietatea comuna asupra mijloacelor de productie si pe relatii de colaborare si ajutor reciproc. ◊ Comuna din Paris = forma de guvernare a orasului Paris, instituita in 1871 de masele muncitoare rasculate; Camera Comunelor = una dintre cele doua camere ale parlamentului englez. [Pl. -ne / < fr. commune, it. comune, cf. lat.med. communa].

ATU s.n. 1. Carte de joc de culoare socotita in mod conventional superioara celorlalte carti. 2. situatie, element, pozitie care ofera un avantaj sau superioritate intr-o anumita imprejurare. [Pl. -uri. / < fr. atout, cf. a tout].

RETETA s. f. 1. prescriptie medicala. 2. indicatie pentru prepararea unei mancari sau bauturi. ◊ (chim.) ansamblu de indicatii pentru obtinerea unui anumit produs. 3. (fig.) solutie practica pentru rezolvarea unui lucru, a unei situatii. ◊ (fig.) formula stereotipa; sablon. 4. suma de bani realizata din vanzarea biletelor la un spectacol. (< ngr. retseta, germ. Rezept, fr. recette, rus. retept)

CARIERA², cariere, s. f. Profesiune, ocupatie; domeniu de activitate; timp cat cineva lucreaza intr-un anumit domeniu. ♦ Etapa, treapta in ierarhia sociala sau profesionala. ♦ Pozitie in societate, situatie buna. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carriere.

FAINA, (2) fainuri, s. f. 1. (De obicei urmat de determinari care arata felul) Pulbere obtinuta prin macinarea boabelor de cereale sau a altor seminte de plante si folosita in alimentatie. ◊ Expr. Alta faina se macina acum la moara = s-a schimbat situatia, lucrurile nu mai sunt cum au fost. 2. Pulbere obtinuta prin macinarea anumitor materiale. ◊ Faina animala = produs obtinut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sange etc., sterilizat, folosit mai ales pentru hrana puilor, a pasarilor ouatoare si a porcilor. Faina de peste = produs sub forma de pulbere obtinut din pesti inferiori si necomestibili sau din diferite resturi de la fabricile de conserve de peste, folosit pentru hrana porcilor, a pasarilor etc. Faina de oase = pulbere fina obtinuta prin macinarea oaselor si folosita ca supliment valoros in hrana animalelor si ca ingrasamant in agricultura. – Lat. farina.

TAMPON s. n. 1. bucata mare de vata sau de tifon sterilizat care se aplica pe o rana pentru a opri o hemoragie. 2. disc metalic masiv, prevazut cu un resort puternic, care primeste socurile dintre vagoanele de cale ferata, de tramvai etc. 3. accesoriu de birou, dintr-o placa recurbata pe care se asaza hartie sugativa. 4. substanta pentru impiedicarea unui anumit proces chimic. 5. (inform.) dispozitiv destinat a izola un lant de tehnici situat in aval de particularitatile unui lant in amonte. 6. (fig.) ceea ce amortizeaza socuri, impiedica ciocniri. ♦ zona ~ = zona de protectie dintre doua state menita a impiedica conflictele directe. (< fr. tampon)

SUPUNE, supun, vb. III. Tranz. 1. A lua, a aduce sub stapanire sau in puterea sa (prin forta armata); a cuceri, a subjuga. ♦ Refl. A accepta stapanirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se inchina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influentei sale. ♦ (Inv.) A imblanzi animale. 2. A constrange pe cineva sa suporte un lucru, sa accepte o situatie. ♦ A face ca o substanta, un material etc. sa fie expuse unei anumite actiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.). ♦ Refl. A se expune de bunavoie la ceva, a suporta de bunavoie ceva. 3. A prezenta cuiva un lucru spre cunostinta, apreciere sau hotarare. 4. (Inv. si reg.) A aseza, a pune dedesubt. ♦ A forta pe cineva sa se aplece, sa se incovoaie, sa ingenuncheze. – Lat. supponere.

INCAPACITATE s. f. Lipsa de capacitate, neputinta de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situatie a unei persoane care nu are capacitatea legala de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacite.

A CREDE cred 1. tranz. 1) A accepta ca fiind adevarat sau posibil. ~ cele spuse. ◊ Cred si eu se intelege de la sine. 2) (de regula, urmat de o completiva) A gasi de cuviinta; a socoti; a considera; a gandi. 3) A pretui printr-o judecata favorabila; a considera; a socoti; a aprecia. Acest semn il credem de bun augur. 4) (persoane) A trata cu ingaduinta, cunoscand situatia; a intelege. 2. intranz. 1) A avea (toata) nadejdea; a se increde. 2) A avea o anumita credinta religioasa; a fi credincios. /<lat. credere

EMIGRATIE ~i f. 1) situatie a celui ce emigreaza. 2) Durata situatiei de emigrant. 3) Totalitate a persoanelor emigrate dintr-o tara in alta intr-o anumita perioada de timp. [G.-D. emigratiei; Sil. -mi-gra-ti-e] /<fr. emigration, lat. emigratio,~onis

OPOZITIE s.f. I. 1. Raport care se stabileste intre doua lucruri sau doua situatii opuse, contrare; contrast. ♦ Raport de excludere intre doua notiuni sau judecati, stabilit dupa anumite criterii. ♦ Diferenta (fonetica) intre doua unitati lingvistice. 2. Impotrivire, opunere. 3. Pozitie pe care o ocupa un astru cand Pamantul se afla intre el si Soare; pozitia a doua corpuri ceresti care se afla la o distanta de 180 de grade pe bolta cereasca unul fata de celalalt. II. (In tarile capitaliste) Grup politic parlamentar potrivnic partidului care se afla la putere; (p. ext.) politica pe care o practica acest grup. [Gen. -iei, var. opozitiune s.f. / cf. fr. opposition, rus. opozitiia, lat. oppositio].

EMIGRATIE s. f. 1. emigrare, expatriere. 2. situatie, stare a celui emigrat. 3. timpul cat cineva emigreaza. 4. totalitatea persoanelor emigrate intr-o anumita perioada din aceeasi tara. (< fr. emigration, lat. emigratio)

PANOPLIE s. f. 1. colectie de arme si de armuri (luate ca trofeu), in mod decorativ pe un panou; panoul insusi. 2. ansamblu de accesorii, de instrumente care servesc pentru o anumita activitate. 3. (fig.) serie de mijloace de actiune de care se dispune intr-o situatie data. (< fr. panoplie)

SIMULATOR s. n. 1. sistem tehnic destinat rezolvarii ecuatiilor care caracterizeaza un anumit obiect sau fenomen ori functionarea, evolutia unui aparat. 2. (mil.) aparat care reproduce o situatie tactica, servind la instruirea personalului pe timpul aplicatiilor. 3. aparat special pentru a facilita studiul conditiilor de pilotaj al unui avion. ◊ dispozitiv identic cu cel al unui vehicul spatial pentru antrenamentele astronautilor. 4. program sau echipament (de calcul) capabil a reprezenta cu ajutorul unui ordinator functionarea unei masini, a unui sistem sau fenomen. (< fr. simulateur, engl. simulator)

VIITOR² n. 1) Timpul care vine; perioada care succede prezentului. ~ul va demonstra adevarul. ◊ Pe (sau in) ~ de acum inainte. 2) situatie care urmeaza sa existe. ◊ (Plin) de ~ (sau cu ~) care are perspective mari intr-un anumit domeniu de activitate. A avea ~ a avea sanse sigure de supravietuire in timp. /a veni + suf. ~tor

VALVULA s.f. 1. Valva mica. 2. (Anat.) Membrana situata la orificiul unor organe, care, deschizandu-se, permite trecerea unor lichide numai intr-o anumita directie. [Acc. si: valvula. / < fr. valvule, cf. lat. valvula].

SAH² ~uri n. 1) Joc intre doi parteneri, constand in mutarea, dupa anumite reguli, a unor figuri pe o tabla speciala. 2) Tabla si piesele folosite la acest joc. 3) situatie in cursul acestui joc, cand regele unuia dintre jucatori este atacat de o piesa a adversarului. ◊ A tine pe cineva in ~ a) a limita jocul adversarului la apararea regelui; b) a nu da posibilitate cuiva sa actioneze; a paraliza actiunile cuiva. /<germ. Schach

EMIGRATIE s.f. 1. situatie, stare a celui care a emigrat. 2. Timpul cat cineva emigreaza. 3. Totalitatea persoanelor emigrate intr-o anumita perioada din aceeasi tara. [Gen. -iei, var. emigratiune s.f. / cf. fr. emigration, it. emigrazione].

INTERSTITIU, interstitii, s. n. Spatiu (gol) situat intre partile unui corp sau ale unui sistem de corpuri aflate unul langa altul pe o anumita portiune din suprafata lor, fara a se atinge; luft. – Din fr. interstice, lat. interstitium.

REACTIONA, reactionez, vb. I. Intranz. A raspunde intr-un anumit fel la o e******e sau la actiune din afara. ♦ A lua o atitudine fata de o situatie sau de o imprejurare; a replica; a riposta. [Pr.: re-ac-ti-o-na] – Din fr. reactionner.

SAH, (1) sahi, s. m., (2) sahuri, s. n. 1. S. m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzator titlului de imparat; persoana care are acest titlu; sahinsah. 2. S. n. Joc de origine orientala care se disputa intre doua persoane, pe o tabla impartita in 64 de patratele, alternativ albe si negre, cu 32 de piese, miscate dupa anumite reguli, scopul final fiind castigarea regelui adversarului; p. ext. tabla si piesele care servesc la joc; satrange. ♦ situatie in cursul jocului mai sus definit, in care regele uneia dintre parti este atacat de o piesa a adversarului; (cu valoare de interjectie) cuvant insotind miscarea care creeaza aceasta situatie. ◊ Expr. A da sah = a pune in pericol regele adversarului. A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui; fig. a tine pe cineva in tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. sah. Cf. germ. Schach.

TURN, turnuri, s. n. 1. Constructie prismatica sau cilindrica, cladita separat sau facand parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai inalta decat celelalte constructii. ◊ Turn de racire = constructie de lemn, de piatra, de beton armat etc. in care apa dintr-o instalatie termica complexa cedeaza o anumita cantitate de caldura, transmitand-o aerului inconjurator. Turn de sonda = turla (2). Turn de extractie = constructie de suprafata situata deasupra gurii unui put de mina si prevazuta cu diverse utilaje. Turn de apa = castel de apa. ◊ Expr. Turn de fildes, denumeste izolarea de viata, de realitatile inconjuratoare a unui scriitor, artist etc. ♦ (Rar) Cos de fabrica. 2. Tura². – Din germ. Turm.

RETETA, retete, s. f. 1. Formulare in scris a unei doctorii si a modului de a o prepara; prescriptie a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. hartia pe care medicul a scris aceasta prescriptie medicala. 2. Ansamblu de indicatii privind materiile prime, proportia, modul de preparare pentru obtinerea unui anumit produs, a unei mancari, a unei bauturi etc. 3. Fig. Solutie practica pentru rezolvarea unui lucru, a unei situatii dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Suma de bani realizata din vanzarea unui spectacol. – Din ngr. reseta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

CENTRAL ~a (~i, ~e) 1) Care se afla in centru; situat in centru. Strazile ~e ale orasului. Cartier ~. 2) (despre institutii, organe, foruri etc.) Care conduce activitatea intr-un anumit domeniu; cu rol conducator. Putere ~a. 3) fig. Care are valoare de esenta; principal; fundamental. Idee ~a. /<fr. central, lat. centralis

MOMENT ~e n. 1) Interval scurt de timp; clipa; secunda; clipita; minut. ◊ Pentru ~ deocamdata. La ~ pe loc; imediat. Din ~ ce deoarece. 2) Interval de timp in desfasurarea unui proces sau fenomen din natura sau din societate; etapa; stadiu; faza. ◊ In ~ul de fata in prezent. La un ~ dat a) intr-un anumit timp; b) deodata. 3) Episod din actiunea unei opere literare. 4) Timp cand urmeaza sa se produca un eveniment. 5) situatie favorabila. /<lat. momentum, fr. moment, it. momento, germ. Moment

AJUTA, ajut, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ◊ Expr. (Absol.) Doamne-ajuta = a) formula de invocare a divinitatii, folosita la inceputul unei actiuni; b) (substantivat) situatie favorabila in evolutia unei actiuni, in starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitura. (Mai) de Doamne-ajuta = (mai) de seama, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare.

EPILOG, epiloguri, s. n. Partea finala a unor lucrari literare in care autorul rezuma concluziile, subliniaza anumite idei din opera si face cunoscuta pe scurt evolutia viitoare a personajelor sale; incheiere. ♦ Fig. Sfarsit al unei situatii, al unei actiuni, al unei intamplari etc. – Din fr. epilogue, lat. epilogus.

DELNITA, delnite, s. f. 1. (In evul mediu, in Tara Romaneasca) Parte din hotarul mosiei satului care se afla in stapanirea ereditara a unei familii de tarani ce locuiau in satul respectiv; jirebie. 2. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Parte dintr-o anumita subimpartire structurala a pamantului satului. Patru delnite de fanat. 3. (Inv. si reg.) Fasie ingusta si lunga de teren situata intr-o lunca sau pe un delusor; p. ext. mosie, proprietate. – Cf. ucr. dil'nyc'a.

STARE, stari, s. f. 1. situatie in care se afla cineva sau ceva; mod, fel, chip in care se prezinta cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi in stare (sa...) = a putea, a fi capabil sa... (Rar) Faptul de a sta intr-un anumit fel; pozitie a corpului; postura. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astampar, a nu avea odihna. Spec. situatie a unui corp sau a unui sistem determinata de structura sa, de conditiile exterioare etc. si definita prin anumite marimi sau parametri. 2. Fel in care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispozitie in care se afla cineva. 3. situatie materiala (buna); avere. ◊ Loc. adj. Cu stare = bogat, instarit. 4. (Inv.) Categorie, grup sau patura sociala. ♦ Grad, ierarhie, treapta sociala. – V. sta.

CENTRU¹ ~e n. 1) mat. Punct interior situat la distante egale in raport cu toate punctele unei linii sau suprafete exterioare; mijloc. ~ al unui corp. 2) fiz. Punct in care actioneaza rezultanta unui sistem de forte. ~ de gravitatie. ~ de atractie. 3) Loc, punct sau parte a unui lucru (a unui spatiu sau a unei suprafete) situata la egala departare de marginile sau capetele periferice; mijloc. ~ul orasului. 4) Loc (sau localitate) unde este concentrata o anumita activitate. ~ cultural. ~ administrativ. 5) Institutie unde sunt concentrate forte in stare sa efectueze un volum mare de munca specializata. ~ de programare. 6) fig. Punct in care sunt concentrate anumite forte. ~ul raului. /<fr. centre, lat. centrum

SUPRASTRUCTURA s.f. 1. Totalitatea elementelor unei constructii care alcatuiesc partea utila a acesteia. ♦ Constructie metalica sau de lemn situata deasupra corpului principal al unei nave, folosita pentru amplasarea incaperilor speciale. 2. Totalitatea reprezentarilor si conceptiilor ideologice dintr-o anumita formatiune social-economica si a institutiilor corespunzatoare acestora, determinate de baza economica, pe care o reflecta. [< supra + structura, dupa fr. superstructure].

DEPENDENTA s. f. 1. situatia de a fi dependent; stare, raport de subordonare. 2. (mat.) faptul ca diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizeaza efectuarea unor operatii de inzavorare pe liniile de cale ferata. ♦ ~ a drumului = ansamblul lucrarilor si al instalatiilor accesorii ale unui drum. 4. (med.) stare de intoxicatie cronica rezultand din absorbtia repetata a unui d**g sau medicament si care se manifesta prin nevoia de a continua aceasta absorbtie. (< fr. dependance)

FAR, faruri, s. n. 1. Constructie inalta prevazuta cu o sursa de lumina puternica, pentru semnalarea la distanta a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigatie maritima. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiecteaza lumina intr-o anumita directie sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro.

DOVEDI, dovedesc, vb. IV. 1. Tranz. A arata cu probe, cu argumente, cu marturii existenta sau inexistenta unui fapt, a unei situatii etc.; a demonstra, a proba. 2. Tranz. si refl. A (se) arata, a (se) manifesta, a (se) vadi intr-un anumit fel. 3. Tranz. (Pop.) A invinge, a birui. ♦ A intrece, a lasa pe cineva in urma. 4. Tranz. si intranz. (Pop.) A prididi, a razbi; a termina, a ispravi. – Din sl. dovesti (dovedon).

A DESLUSI ~esc tranz. 1) (fiinte, lucruri, sunete) A identifica dupa anumite semne caracteristice (de altele de acelasi fel); a distinge; a discerne; a deosebi; a desprinde; a diferentia. 2) (probleme, chestiuni, situatii confuze) A face clar; a lamuri; a limpezi; a clarifica; a elucida. 3) (texte scrise intr-o limba straina) A face inteles; a descifra. /<bulg. doslusam

DEPENDENTA s.f. 1. situatia de a fi dependent; stare de subordonare; atarnare, supunere. 2. (Mat.) Faptul ca diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (La pl.) Ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizeaza efectuarea unor operatii de inzavorare pe liniile de cale ferata. ◊ Dependenta drumului = ansamblul lucrarilor si al instalatiilor accesorii ale unui drum. [Cf. fr. dependance].

CARIERA² ~e f. 1) Activitate de munca bazata pe anumite cunostinte teoretice si pe deprinderi practice; profesiune. ~ militara. 2) Avansare rapida pe treptele scarii sociale. ◊ A face ~ a-si asigura o situatie buna in societate. [G.-D. carierei; Sil. -ri-e-] /<fr. carriere

PROBLEMA ~e f. 1) Chestiune teoretica sau practica care poate fi rezolvata pe baza anumitor cunostinte si rationamente. ~ de aritmetica. ~ de sah. 2) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri; tema. 3) situatie care are aspecte discutabile. 4) Afacere care necesita rezolvare; chestiune; treaba; lucru. 5) Lucru greu de inteles sau de rezolvat. [G.-D. problemei] /<fr. probleme, lat. problema

OCAZIE, ocazii, s. f. 1. situatie, imprejurare care provoaca, permite sau usureaza savarsirea unei actiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumita imprejurare; deosebit, de circumstanta; b) loc. adj. si adv. (ivit) intamplator; cumparat sau vandut din intamplare (si de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, inv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu alta ocazie = cu alt prilej, alta data. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomotie, de obicei gasit din intamplare. [Var.: (inv.) ocaziune s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis.

CANCER n. 1) Tumoare maligna constand din inmultirea excesiva a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale; neoplasm; rac. ~ stomacal. 2) Boala a plantelor provocata de anumite ciuperci si bacterii parazite. ~ul sfeclei. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ~ul scepticismului. 4) Semn zodiacal, situat pe locul al patrulea si corespunzand calendaristic perioadei dintre 22 iunie si 22 iulie. /<lat., fr. cancer

TREZI, trezesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) destepta, a (se) scula din somn. 2. Refl. si tranz. A-si veni sau a face sa-si vina in fire (dintr-o stare de reverie, de lesin etc.). 3. Refl. si tranz. A deveni sau a face sa devina constient, a ajunge sau a face sa ajunga, sa inteleaga, sa-si dea seama de realitate, de adevar; a (se) dumeri, a (se) lamuri. 4. Refl. A se pomeni pe neasteptate cu cineva, a ajunge deodata undeva, la cineva sau intr-o situatie neprevazuta. ◊ Expr. Unde te trezesti? se spune unui om prea indraznet sau care se comporta in mod nepotrivit. ♦ A se afla intr-un anumit loc sau intr-o anumita stare de cand stie, de cand isi poate aduce aminte. 5. Refl. (Despre mancaruri, bauturi, mirosuri) A-si pierde taria, gustul, aroma; a se rasufla. – Din sl. trezviti.

EMIGRATIE, emigratii, s. f. 1. situatia in care se gaseste o persoana emigrata. 2. Timpul cat cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeasi tara, in acelasi loc, intr-o anumita epoca. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigratiune s. f.] – Din fr. emigration, lat. emigratio, -onis.

SUPRASTRUCTURA, suprastructuri, s. f. 1. Totalitatea conceptiilor si institutiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice etc. dintr-o anumita formatiune social-economica, generate de baza economica a acestei formatiuni. 2. Totalitatea elementelor care formeaza partea utila a unei constructii. 3. Constructie metalica sau de lemn situata deasupra puntii principale a unei nave, care cuprinde incaperile de locuit si de deservire. ♦ Ansamblu format din sasiul si caroseria sau platforma unui autovehicul. – Supra- + structura (dupa fr. superstructure).

INDICE I. s. m. 1. (mat.) semn distinctiv afectat unei litere, reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. numar, cifra. ◊ cifra dintr-un plan economic ce trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie. 3. marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s. n. 1. index. ♦ ~ de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. indicator al scarii unui instrument de masura. (< fr., it. indice, lat. index)

A PIPAI pipai tranz. 1) (persoane, obiecte) A atinge usor cu degetele (pentru a se convinge ca exista). ◊ ~ pulsul a cauta pulsul (pentru a-l masura). Pe pipaite a) bajbaind (pentru a gasi obiectul cautat); b) fara siguranta; sovaitor. 2) (bolnavii sau anumite regiuni ale corpului lor) A apasa usor cu degetele (pentru a identifica afectiunea); a palpa. 3) (drumul) A dibui cu piciorul, pasind cu nesiguranta. 4) fig. (ganduri, intentii, situatii etc.) A supune unei examinari prealabile prudente; a tatona. /<sl. pipati

PRACTIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu teoretic) 1) Care tine de practica; propriu practicii. Activitate ~ca. 2) Care este bine adaptat pentru a fi folosit intr-un anumit scop; care poate fi folosit sau manuit cu usurinta; comod. 3) (despre persoane) Care se orienteaza cu abilitate in viata cotidiana; care afla aplicare oricaror lucruri sau situatii; priceput. Femeie ~ca. /<fr. pratique, lat. practicus

INALTIME ~i f. 1) Distanta de la pamant pana la un anumit punct de deasupra lui. ~ea norilor. 2) Dimensiune a unui corp luata de la baza lui orizontala pana la varf. ~ea unui copac. 3) mai ales la pl. Spatiu situat la o distanta mare de deasupra pamantului; bolta cereasca; cer. 4) Perpendiculara coborata din varful unei figuri geometrice pe baza ei. ~ea unui con. 5) Lungimea acestei perpendiculare. 6) Forma inalta de relief (munte, deal). A ocupa o ~. 7) fig. Stare de superioritate (corespunzatoare momentului sau situatiei). ◊ A fi la ~ a corespunde cerintelor in situatia data. 8) Calitate a unui sunet de a fi ascutit. 9) inv. (urmat de un pronume posesiv) Termen reverentios, folosit la adresa unei persoane de rang inalt. ~ea sa. ~ea voastra. [G.-D. inaltimii] /inalt + suf. ~ime

ORGANIZA vb. I. tr. A orandui, a aseza, a coordona situatia, lucrarile, activitatea unui stat, a unei institutii, a unui grup social etc. in asa fel incat sa functioneze organic, lucrand dupa un plan adecvat la indeplinirea unui anumit scop. ♦ A pregati temeinic o actiune etc. ♦ refl. A proceda metodic si ordonat in actiunile sale. [Cf. fr. organiser, it. organizzare].

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

INDICE I. s.m. 1. (Mat.) Semn distinctiv afectat unei litere reprezentand in acelasi calcul mai multe marimi analoage. 2. Numar, cifra. ♦ Cifra dintr-un plan economic care trebuie atinsa pentru a se realiza un anumit nivel de productie cantitativ si calitativ. 3. Marime care caracterizeaza o proprietate a unei substante, a unui sistem tehnic etc. 4. Fapt, indiciu care arata aspectul unui fenomen, al unei situatii etc. II. s.n. 1. Index. ◊ Indice de clasificare = combinatie de cifre si litere cu care se noteaza, intr-un sistem de clasificare dupa continut, publicatiile. 2. (Fiz.) Indicator al scarii unui instrument de masura. [< lat. index, cf. it., fr. indice].

SUPRASTRUCTURA s. f. 1. totalitatea elementelor care formeaza partea utila a unei constructii. ◊ constructie metalica sau de lemn situata deasupra puntii superioare a unei nave, unde sunt amplasate incaperile de locuit si de navigatie etc. 2. totalitatea ideilor, a teoriilor si a conceptiilor cu caracter ideologic dintr-o anumita formatiune social-economica si a institutiilor corespunzatoare acestora, generate de baza economica, pe care o reflecta. (dupa fr., engl. superstructure)

CONSTIINTA s. f. 1. forma cea mai evoluata, proprie omului, de reflectare psihica a realitatii obiective prin intermediul senzatiilor, perceptiilor si gandirii, sub forma de reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. ◊ gandire, spirit. 2. faptul de a-si da seama; intelegere. ♦ ~ sociala = ansamblul conceptiilor etc. unei societati ca reflectare a vietii ei materiale; ~ de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ♦ proces de ~ = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remuscare. 4. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. (< fr. conscience, lat. conscientia)

VACANTA s.f. 1. situatie in care se gaseste un loc, o functie etc. care nu este ocupata de nimeni; starea a ceea ce este vacant. 2. Timp de odihna acordat elevilor si studentilor pe un anumit interval. 3. Concediu de odihna. [< fr. vaccance, it. vacanza].

CONSTIINTA s.f. 1. Forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ Proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].

CAMPANIE, campanii, s. f. 1. Totalitatea operatiilor executate de fortele armate ale unei tari sau de o parte a lor, pe un camp de lupta, intr-o anumita perioada de timp, cu scopuri strategice partiale. ◊ Loc. adj. De campanie = destinat sa fie folosit pe front. Pat de campanie = pat care se poate strange pentru a nu ocupa loc in timpul zilei sau pentru a fi mai usor transportat. 2. Actiune organizata dupa un anumit plan, in vederea realizarii unor sarcini politice, sociale etc., intr-o anumita perioada de timp; p. ext. timpul cat dureaza aceasta actiune. Campanie electorala. Campanie agricola. ◊ Campanie de presa = mobilizare a opiniei publice prin articole publicate in presa, in favoarea sau impotriva unei situatii, unei cauze, unei persoane etc. – Din fr. campagne, rus. kampaniia.

ROZA, roze, s. f. 1. Trandafir. ◊ Expr. A sta pe roze = a se gasi intr-o situatie favorabila. ♦ Roza fisurilor = reprezentare grafica pentru determinarea directiilor principale pe care le urmeaza fisurile de separatie intr-un masiv de roci. Roza vanturilor = a) reprezentare grafica a regimului vanturilor intr-un anumit punct sau intr-o anumita zona de pe un teritoriu; b) reprezentare grafica, in forma de stea, a directiilor punctelor c*******e, folosita in cutia unei busole pentru a repera directia catre care se indreapta acul magnetic al busolei. 2. Slefuire speciala care se da diamantului. 3. Fereastra circulara mare, cu vitralii, asezata pe fatada catedralelor gotice, deasupra portii de intrare. – Din fr. rose, it., lat. rosa, germ. Rose.

MEMORIU, memorii, s. n. 1. Expunere scrisa, amanuntita si documentata, asupra unei probleme, unei situatii etc. ◊ Memoriu de titluri si lucrari = lista in care sunt consemnate titlurile si lucrarile de specialitate ale unei persoane. Memoriu de activitate = expunere scrisa a activitatii desfasurate de o persoana intr-un anumit domeniu stiintific. 2. (La pl.) Colectie de conferinte, comunicari, discutii etc. ale unei societati stiintifice. 3. (La pl.) Lucrare beletristica cu caracter evocator, continand insemnari asupra evenimentelor petrecute in timpul vietii autorului (si la care el a luat parte). 4. Petitie, cerere (colectiva) in care motivele sunt expuse pe larg. 5. (In vechea organizare a armatei) Dosar personal al unui ofiter sau al unui subofiter. – Din lat. memorium, fr. memoire.

A CANTARI cantaresc 1. tranz. 1) (obiecte, fiinte etc.) A pune pe cantar (pe balanta etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea, pentru a determina calitatile. 2) fig. (actiuni, situatii etc.) A judeca, luand in consideratie toate posibilitatile; a chibzui; a cumpani. ◊ A-si cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretui. /Din cantar

CONTEXT s. n. 1. text mai cuprinzator dintr-o scriere in care se incadreaza un cuvant, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere. ♦ ~ minimal = cea mai mica imbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme. ◊ cuprins. 2. (fig.) ansamblu de circumstante care insotesc un eveniment; conjunctura, situatie specifica. (< fr. contexte, lat. contextus)

CALA, cale, s. f. 1. Incapere situata in fundul unei nave si destinata incarcaturii. 2. Platforma usor inclinata pe care se construiesc sau se repara nave. 3. Piesa folosita pentru: a) impiedicarea punerii in miscare a unei masini; b) mentinerea distantei intre anumite parti ale unui sistem tehnic. – Fr. cale.

NOTA s.f. 1. Scurta insemnare scrisa; insemnare, indicatie, comentariu, remarca (in scris) asupra unei chestiuni, asupra unui fapt etc. ♦ Adnotare la un text, care cuprinde lamuriri sau informatii asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. Aspect, nuanta caracteristica, trasatura particulara. ◊ A fi in nota = a se potrivi unei situatii. 3. Element component caracteristic al unei notiuni. 4. Calificativ (exprimat in cifre) prin care se apreciaza cunostintele, lucrarile unui elev, ale unui student etc. 5. Comunicare diplomatica scrisa, adresata de un guvern altui guvern cu privire la anumite probleme etc. 6. Inscris care cuprinde indicarea sumelor (si calculul lor) pe care trebuie sa le achite cineva; socoteala. 7. (Muz.) Semn grafic prin care se indica inaltimea si durata unui sunet; sunet muzical. ◊ A forta nota = a exagera. [< fr. note, it., lat. nota].

EXTERIOR² ~oara (~ori, ~oare) 1) Care este situat in spatiul de dinafara (a ceva sau a cuiva); extern. 2) Care poate fi vazut de dinafara. Aspect ~. Manifestare ~oara. 3) Care exista in afara fiintei sau constiintei individului. Lume ~oara. 4) Care este de dincolo de o anumita limita. ◊ Comert ~ comert facut (de o tara) cu tarile straine. [Sil. ex-te-ri-or] /<fr. exterieur, lat. exterior

SPATIU s.n. 1. Forma fundamentala a existentei materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele existente concomitent. 2. Intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. 3. Loc, suprafata, intindere limitata. ◊ (Mil.) Spatiu de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu. 4. Loc (liber) intre doua obiecte; distanta, interval. ◊ Spatiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei asezari. ♦ Distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ♦ (Poligr.) Interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (Mat.) Multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ♦ (Cib.) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. [Pron. -tiu, pl. -ii. / < lat. spatium, cf. germ. Spatium, it. spazio].

NOTA s. f. 1. scurta insemnare scrisa; indicatie, comentariu, remarca (in scris). ◊ articol publicistic de proportii reduse. ◊ adnotare la un text, care cuprinde lamuriri sau informatii asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. aspect, nuanta caracteristica, trasatura particulara. ♦ a fi in ~ = a se potrivi unei situatii; a forta a = a exagera. 3. element component caracteristic unei notiuni. 4. calificativ (in cifre) prin care se apreciaza cunostintele, lucrarile unui elev, unui student etc. 5. comunicare diplomatica scrisa, adresata de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc. 6. inscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie sa le achite cineva. 7. semn conventional pentru reprezentarea grafica a sunetelor muzicale; sunetul corespunzator. (< fr. note, it., lat. nota)

RAPORTA vb. I. tr. 1. a relata unui sef ierarhic sau unei adunari o situatie, rezultatul unei activitati etc. 2. a stabili un raport intre doua sau mai multe notiuni. 3. (mat.) a gasi valoarea pe care o are o marime, cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 4. a reprezenta pe un plan, la o anumita scara, elementele unei ridicari topografice. II. refl. a se referi, a face aluzie la ceva. (< fr. rapporter)

BARIERA, bariere, s. f. 1. Bara mobila care arata ca trecerea peste o sosea, peste o linie ferata etc. este oprita temporar; p. ext. loc unde se intretaie o sosea cu o linie ferata. ♦ Fig. Obstacol, piedica in calea realizarii unui lucru. ◊ Bariera sociala = situatie prin care este denumit in sociologic elementul care face dificil sau chiar imposibil accesul dintr-o grupare sociala ierarhic inferioara intr-o grupare sociala superioara. Bariera luminoasa = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, in scopul semnalizarii prezentei corpurilor straine intr-o anumita zona. 2. Punct de intrare in oras, unde se incasau altadata taxele pentru marfurile aduse spre vanzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Din fr. barriere.

INSIRA, insir, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) aseza in sir, a (se) alinia. 2. Tranz. A trece un fir prin margele, pentru a face un sirag; a face sirag. ◊ Expr. (Refl.) Insira-te (sau insir'te) margarite, formula prin care se arata ca un basm continua. 3. Refl. Fig. A se succeda, a se perinda. 4. Tranz. Fig. A expune, a povesti urmand un anumit sir de idei, de fapte etc.; a enumera. ◊ Expr. A insira mosi pe grosi (sau verzi si uscate) = a spune tot felul de lucruri fara importanta si fara o succesiune logica; a palavragi. 5. Tranz. A trece, rand pe rand, prin diferite locuri, situatii etc.; a lua la rand, la sir. – Din loc. adv. in sir.

PAVILION s.n. 1. Constructie usoara, de obicei circulara, situata intr-o gradina, intr-un parc etc.; chiosc. ♦ Corp de cladire care face parte dintr-un ansamblu de constructii (la spitale, la cazarmi etc.). 2. Drapel arborat de unele autoritati pe fatada cladirii etc. ♦ Steag de panza avand forme si culori diferite, care indica apartenenta unei nave la o anumita tara. 3. Partea in forma de cornet a unui receptor telefonic. ♦ Partea in forma de palnie a instrumentelor de suflat. ♦ Partea exterioara cartilaginoasa a urechii. ♦ Partea terminala, in forma de palnie, a trompelor uterine. 4. (Herald.) Ornament al unei steme, in forma de cort, situat deasupra mantoului. [Pron. -li-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. pavillon, germ. Pavillion].

PARVENI, parvin, vb. IV. Intranz. 1. A ajunge, fara merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de imprejurari, la o buna situatie materiala, politica sau sociala; a patrunde intr-o patura sociala inalta; a se ajunge. 2. (Frantuzism) A reusi, a izbuti. 3. (Despre stiri, scrisori etc.) A ajunge la destinatie, a fi remis destinatarului. ♦ (Despre lumina, zgomote etc.) A se propaga prin spatiu pana la un anumit punct, a se face simtit. – Din fr. parvenir.

SOSI, sosesc, vb. I. 1. Intranz. A ajunge intr-un anumit loc (si intr-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etc.) A incepe sa se desfasoare. ◊ Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ◊ Expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul sa moara. 2. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva fara veste; a surprinde. 3. Intranz. (Rar) A fi in situatia sa..., a se intampla sa... – Din ngr. soso (viit. lui sono).

RAPORTA vb. I. tr. I. (Rar) A aduce venituri, beneficii; a produce. II. A relata (scris sau oral) unui sef ierarhic sau unei adunari o situatie, rezultatul unei activitati etc. III. 1. A stabili un raport intre doua sau mai multe notiuni. ♦ refl. A face legatura cu ceva; a se referi. 2. (Mat.) A gasi valoarea pe care o are o marime cand a doua marime are o valoare egala cu unitatea. 3. A reprezenta pe un plan la o anumita scara, elementele unei ridicari topografice. [P.i. -tez, 3,6 -teaza si raporta. / < fr. rapporter].

DISC¹ ~uri n. 1) Obiect rotund si plat. ◊ ~de plug piesa care inlocuieste brazdarul la plug. ~ul lui Newton placa circulara impartita in sapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar si care, prin rotatie rapida, pare alba, demonstrand sinteza luminii albe. ~ de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, avand rolul de a forma numarul de apel spre centrala automata. 2) Placa circulara si plata, de o anumita greutate, folosita de atleti pentru aruncari la distanta. 3) Proba sportiva care se practica cu acest obiect. 4) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placa. 5) Semnal mobil, de forma circulara, care indica reducerea vitezei pe caile ferate. 6): ~ intervertebral cartilaj fibros situat intre doua vertebre. /<fr. disque, lat. discus

ECHILIBRU, echilibre, s. n. 1. situatie a unui corp asupra caruia se exercita forte care nu-i schimba starea de miscare sau de repaus; stare stationara a unui fenomen. ◊ Echilibru dinamic = echilibru determinat de doua procese opuse care se desfasoara cu aceeasi intensitate. ◊ Expr. A-si pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cadea, de a se prabusi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forte de a nu schimba starea de miscare sau de repaus a unui corp rigid asupra caruia se exercita. ♦ Fig. Stare de liniste, armonie, de stabilitate launtrica. 3. Stare a unei balante economice in care partile comparate sau raportate sunt egale. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile acopera cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordanta intre elementele interdependente si toate variabilele activitatii economice si sociale. 4. Fig. Proportie justa, raport just intre doua lucruri opuse; stare de armonie care rezulta din aceasta. – Din fr. equilibre, lat. aequilibrium.

GARDA garzi f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; paza; straja. ~ de noapte. ◊ Medic de ~ medic de serviciu la un spital in afara orelor de lucru. 2) Persoana, grup de persoane sau subunitate militara care pazeste un obiectiv sau persoane aflate sub arest; paza; straja. ◊ ~ de onoare subunitate militara care da onorurile cu anumite ocazii. ~ personala garda avand insarcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotica (sau nationala) garda alcatuita din detasamente de voluntari care participa la asigurarea independentei si securitatii patriei. 3) (la box, scrima etc.) Pozitie de aparare in vederea evitarii unei lovituri. ◊ A se pune in ~ a lua masurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situatie neplacuta. 4) (la sabii, la spade) Aparatoare metalica fixata intre maner si lama. /<fr. garde

OPTIUNE, optiuni, s. f. 1. Faptul sau dreptul de a alege din doua sau mai multe lucruri, posibilitati etc. pe acela sau pe aceea care iti convine; alegere. ♦ Spec. Alegere, in temeiul unui drept, intre doua sau mai multe situatii juridice. ◊ Drept de optiune = a) drept acordat cuiva de a-si alege cetatenia (de obicei in cazuri de stabilire in alt stat); b) drept acordat cuiva de a accepta o mostenire sau de a renunta la ea. 2. Conditie stipulata uneori in tranzactiile comerciale, potrivit careia o parte contractanta, care isi asuma obligatii ferme, acorda celeilalte parti, pentru un anumit termen, dreptul de a alege intre diferitele conditii ale contractului sau chiar dreptul de a renunta la tranzactie. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. option, lat. optio, -onis.

ETAJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri de deasupra parterului, cuprinzand incaperile situate pe acelasi plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o masina de forta in care se produce o variatie a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric in care se produce una dintre amplificari. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic si faunistic, corespunzand celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; in sintagma) Etaj de vegetatie = zona de vegetatie cu anumite conditii proprii, determinate de modificarile regimului termic si hidric pe verticala. – Din fr. etage.

CULOAR, culoare, s. n. 1. Incapere ingusta si lunga in interiorul unei cladiri, care serveste ca loc de trecere intre incaperile situate pe acelasi plan. 2. Spatiu ingust si liber de-a lungul unui vagon de cale ferata, prin care se circula si din care se intra in compartimente. 3. Fiecare dintre spatiile inguste si delimitate de-a lungul unei piste de atletism sau al unui bazin de natatie, pe care alearga sau inoata un singur concurent sau o singura echipa. 4. Spatiu delimitat pe o sosea pentru un anumit tip de circulatie. 5. (Geogr.; in sintagma) Culoar depresionar = depresiune alungita si ingusta, semiinchisa, care separa masive sau culmi de dealuri si munti. – Din fr. couloir.

COGNITIV, -A (‹ fr.) adj. Referitor la cunoastere, la capacitatile si mecanismele invatarii si accederii la cunostinte. ◊ (PSIH.) Psihologie c. = disciplina situata la intersectia biologiei, psihologiei, lingvisticii si informaticii, avind ca obiect mecanismele gindirii prin intermediul carora are loc cunoasterea, de la perceptie la rationament logic. ◊ Teste cognitive = probe psihometrice administrate subiectilor in vederea evaluarii nivelului de cunostinte (ex.: teste de cunostinte tehnice aplicate in vederea selectiei profesionale). ◊ (LOG.) Propozitii cognitive = propozitii care redau cunostinte sau informatii despre proprietatile unor obiecte (propozitii de predicatie) sau despre relatiile dintre anumite obiecte (propozitii de relatie).

MERIDIAN, -A I. adj. referitor la un meridian. ♦ cerc ~ = instrument cu ajutorul caruia se determina trecerea unui astru la meridian (II, 1) si care serveste la masurarea inaltimii astrului; distanta ~a = diferenta de longitudine dintre doua puncte situate pe meridiane diferite; linie ~a = meridiana locului. II. s. n. 1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. ♦ plan ~ = plan determinat de verticala locului si paralela axei de rotatie a Pamantului. 2. intersectia unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ♦ ~ ceresc = cercul mare din intersectia sferei ceresti cu planul care trece prin axa universului. 3. (in acupunctura) linie imaginara a suprafetei pielii care uneste diferite puncte corespunzand unui anumit organ. II. s. f. 1. intersectie a unei suprafete de revolutie cu un plan care trece prin axa suprafetei. ♦ (astr.) a locului = intersectia planului meridian cu planul orizontal intr-un loc dat; linie meridiana. 2. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii. 3. canapea cu spatar si brate inegale, care tine loc de sezlong. (< lat. meridianus, it. meridiano, fr. meridien)

A INCAPEA incap 1. intranz. 1) A fi cuprins in anumite limite; a putea intra intr-un spatiu; a intra. ◊ A nu-si (mai) ~ in piele de gras a fi foarte gras. A nu-si (mai) ~ in piele de bucurie (de mandrie) a fi foarte bucuros (mandru). Nu (mai) incape (nici o) indoiala (vorba, discutie) se spune pentru a exprima o certitudine. A nu (mai) ~ de cineva (sau ceva) a fi nemultumit de prezenta unei persoane sau a unui lucru. 2) fig. A ajunge pe neasteptate (intr-o situatie grea); a nimeri; a se pomeni; a cadea; a pica; a se trezi. ~ la nevoie. ◊ ~ pe (sau in) mana (sau mainile) cuiva a ajunge la discretia cuiva. 3) A intra cu greu. 2. tranz. A fi in stare sa cuprinda. Hainele nu-l mai incap. /<lat. incapere

TARG ~uri n. 1) Loc special (de obicei intr-o localitate) unde se vand si se cumpara (zilnic sau in anumite zile) produse agricole sau industriale, vite etc.; piata. Zi de ~. 2) Desfacere sau achizitionare de marfuri in acest loc; operatie de vanzare cumparare. ◊ A veni la spartul ~ului a veni la sfarsitul unei activitati. A se ajunge cu ~ul a se invoi cu pretul. A face (sau a incheia) ~ul a cadea de acord asupra unei afaceri. 3) pop. Localitate de tip orasenesc. 4) pop. Intelegere in legatura cu ceva; invoiala; acord. 5) inv. Parte a unui oras unde era situat centrul comercial. /<sl. trugu

TEREN, terenuri, s. n. 1. Intindere de pamant delimitata (considerata dupa relieful sau dupa situarea sa in spatiu). ◊ Expr. A sonda (sau a pipai, a tatona) terenul = a observa cu atentie situatia, imprejurarile, inainte de a intreprinde ceva; a se informa. A castiga teren = a progresa putin intr-o actiune; a-si consolida pozitia. A parasi terenul = a se da batut, a ceda. A pierde teren = a pierde sansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc. Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune. 2. Fig. Domeniu de activitate, de preocupari. ◊ Loc. adv. Pe teren = la fata locului; la locul de productie. 3. (Urmat de determinari care arata destinatia) Spatiu special amenajat intr-un anumit scop. Teren de sport. – Din fr. terrain.

SENSIBILITATE, sensibilitati, s. f. 1. Facultate de a simti, de a reactiona la e*******i, de a-si schimba, intr-o anumita masura, starea initiala sub actiunea unui agent exterior; acuitate a simturilor; capacitatea de a percepe senzatii. 2. Capacitate de reactie afectiva; intensitate afectiva; emotivitate, afectivitate. ♦ (In arta si literatura) Capacitatea de a transmite, de a provoca emotii artistice; receptivitate artistica. 3. Insusire a unui instrument sau a unui aparat de a reactiona la cele mai mici variatii ale unor agenti externi (ca diferenta de temperatura sau de greutate, schimbarea presiunii etc.). 4. (Chim.) Marimea concentratiei unei solutii in substanta de analizat, care produce, in timpul reactiei de recunoastere, un efect situat la pragul perceperii senzoriale. 5. Predispozitie a organismelor la diferite boli. 6. Calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile (4). – Din fr. sensibilite, lat. sensibilitas, -atis.

TITLU s.n. 1. Calitate obtinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performante sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fala. ♦ (In oranduirea feudala si capitalista) Demnitate, rang. 2. Cuvant sau text situat in fruntea unei carti, a unui capitol etc. indicand rezumativ materia care se trateaza; (p. ext.) orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-a produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol in textele de legi, in regulamente etc. 4. (Jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative si reprezentand o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Baza legala, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimata in parti la mie; titru (2). [< lat. titulus].

CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.

SPATE ~ n. 1) (la om si la animale) Parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spinare. ◊ In ~ pe partea dindarat a corpului. Pe ~ culcat cu fata in sus. Din (sau la, pe la, de la, in) ~ din (sau in) urma; din dos. Adus de ~ incovoiat, indoit. A-i intoarce cuiva ~le a se supara pe cineva. Pe la ~ (sau pe la ~le cuiva) fara stirea cuiva. A nu sti nici cu ~le a nu avea nici o idee despre ceva; a nu banui nimic. A fi (sau a sta) cu grija (sau cu frica) in ~ a fi tot timpul nelinistit. A arunca ceva pe (sau in) ~le cuiva a) a da vina pe cineva; b) a lasa in seama altuia anumite obligatii. A avea ~ (tare) a fi protejat, sustinut (de cineva). 2) Proba sportiva de inot (cu fata in sus). 3) Partea dindarat a unui obiect; dos. In ~le casei. 4) Teritoriu aflat in urma frontului. In ~le dusmanului. /<lat. spatha