AIUREA adv., adj. 1. Adv. In alt loc, in alta parte; undeva, altundeva. ◊ Intr-aiurea = fara tinta; la intamplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fara rost, a baigui. ◊ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zapacit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: a-iu-. – Var.: aiure adv.] – Lat. aliubi + re + a.

ALIBI, alibiuri, s. n. 1. Dovada de nevinovatie rezultata din constatarea ca, la data savarsirii infractiunii, cel invinuit se afla in alta parte decat la locul savarsirii ei. 2. Mijloc de aparare care aduce in sprijin un alibi (1). 3. Fig. Pretext, scuza, justificare. ◊ Expr. A (nu) avea (nici) un alibi = a (nu) detine (nici) o proba, a (nu) avea (nici) o motivare. – Din fr. alibi.

ALOGEN, -A, alogeni, -e, adj. Care se deosebeste prin natura si origine de mediul in care se afla; alogenetic. ♦ (Despre populatii) De origine straina, venit din alta parte. – Din fr. allogene.

CARMI, carmesc, vb. IV. Intranz. 1. A manevra carma unei ambarcatii, a unei nave, schimband directia de mers; p. gener. a o coti, a o lua in alta parte. 2. Fig. (Rar) A se abate de la cele spuse, de la cele hotarate. – Din sl. krumiti.

INDEparta, indepartez, vb. I. 1. Tranz. A face sa fie sau a tine departe; a inlatura. ♦ A scoate pe cineva din functie; a concedia. 2. Refl. A pleca din apropierea cuiva sau a ceva; a merge in alta parte. ♦ A se abate, a devia. – In + departa.

INSTRAINA, instrainez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vanzare) stapanirea unui lucru; a aliena un ban material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-si parasi familia, locul de nastere sau de resedinta, stabilindu-se in alta parte. ♦ Fig. A se indeparta sufleteste; a pierde afectiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stra-i. – Var.: instreina vb. I] – In + strain.

DISTRAT, -A, distrati, -te, adj. Care este absent la ceea ce se petrece in jurul lui, care se gandeste in alta parte, la altceva. – V. distra.

PERMUTA, permut, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) muta in alta parte cu serviciul, cu slujba; a (se) transfera. 2. Tranz. (Mat.; Lingv.) A efectua o permutare (2). – Din fr. permuter, lat. permutare.

PRIPAS, pripasuri, s. n. 1. (Inv. si pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; in loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rataceste de colo pana colo, fara stapan; p. ext. luat drept zalog, drept garantie (pana la recuperarea pagubei produse in semanaturi straine); b) (despre copii) parasit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din alta parte; strain, venetic. 3. (Reg.) Despagubire platita pentru o vita care a produs stricaciuni in semanaturi straine. – Din sl. pripasu.

PRIPASI, pripasesc, vb. IV. 1. Refl. A se stabili undeva sau pe langa cineva (venind din alta parte); a se oplosi, a se aciua. 2. Tranz. A lua si a tine pe langa sine; a adaposti. – Din pripas.

PRIPASIT², -A, pripasiti, -te, adj. Care s-a stabilit undeva sau pe langa cineva (venind din alta parte); aciuat. – V. pripasi.

PUIET, (1, 2) s. n., (3) puieti, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Multime de pui¹ (I 1, 2). ♦ Pesti mici (in prima lor perioada de viata) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplanteaza in alta parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui¹ + suf. -et.

METASTAZA, metastaze, s. f. 1. Aparitie in cursul unei boli a unui focar patologic secundar intr-o regiune a corpului situata in alta parte fata de focarul primitiv. 2. (Fon.) Detenta. – Din fr. metastase.

STRAMUTA, stramut, vb. I. 1. Refl. si tranz. A (se) muta in alt loc, in alta parte; a(-si) schimba locul, sediul, locuinta. ◊ Expr. (Refl.) A se stramuta de aici (sau din viata) = a muri. (Tranz.; fam.) A stramuta (cuiva) falcile (sau capriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere in obraz. A-si stramuta falcile = a casca mult, tare. 2. Tranz. (Inv.) A-si schimba gandurile, hotararile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. – Lat. *extramutare (= transmutare).

TELALGIE, telalgii, s. f. (Med.) Durere care apartine in alta parte, la distanta de locul leziunii. – Din fr. telalgie.

COLEA adv. (Pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, in apropiere, alaturi. Sta colea. ◊ Expr. Ici (si) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (si) din alta parte, dintr-un loc in altul. Colea si colea = rar, putin; pe ici pe colo. Ba ici, ba colea = in toate partile, pretutindeni. De colea pana colea = dintr-un loc intr-altul, incoace si incolo. Mai colea de... = ceva mai departe de... 2. (Cu sens temporal) Atunci, in timpul cand..., in momentul cand... ◊ Expr. Cand colea, se spune pentru a pregati pe ascultator ca urmeaza ceva neasteptat. 3. (Cu sens modal) Cu adevarat, intr-adevar. Castiga colea, nu gluma. ◊ Expr. Stii, colea = zdravan; de soi; asa cum trebuie; extraordinar. [Acc. si: colea] – Din acolea.

RINOPLASTIE, rinoplastii, s. f. Operatie chirurgicala plastica sau reparatorie, efectuata cu scopul de a reface un nas distrus, urat conformat sau mutilat, prin grefarea sau prin transplantarea unei portiuni de piele din alta parte a corpului. – Din fr. rhinoplastie.

DEPLANTA, deplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate un copac dintr-un loc pentru a-l planta in alta parte. 2. A dezgropa, a ridica minele explozive de pe un teren minat. – Din fr. deplanter.

DERIVATIV, -A, derivativi, -e, adj. Care trage sau abate ceva in alta parte. ♦ (Med.; adesea substantivat, n.) Care se refera la evacuarea surplusului de sange dintr-un organ bolnav, in scopul favorizarii unei functionari normale a inimii, si la evacuarea substantelor toxice din organism. – Din fr. derivatif, lat. derivativus.

DESPARTI, despart, vb. IV. l. Refl. A se indeparta de cineva sau de ceva plecand in alta parte, a parasi, vremelnic sau definitiv, pe cineva sau ceva; (despre mai multe persoane) a se separa, plecand in directii diferite. ♦ Refl. Fig. A se instraina, a se detasa sufleteste de cineva sau de ceva; a rupe legaturile cu cineva. ♦ Refl. A se lipsi de ceva de care e legat sufleteste; a renunta la... 2. Refl. A divorta. 3. Tranz. (Despre bariere, obstacole etc.; adesea fig.) A separa, a izola, a pune intre... ♦ Tranz. si refl. A (se) imparti (in doua sau mai multe parti); a (se) separa, a (se) segmenta. – Lat. *dispartire.

STRAMUTAT, -A, stramutati, -te, adj. Stabilit in alta parte (cu locuinta sau cu sediul). – V. stramuta.

MUTA vb. 1. v. clinti. 2. v. misca. 3. a (se) deplasa, a (se) stramuta, (inv. si reg.) a (se) petrece, (fam.) a (se) trambala. (Se ~ dintr-un loc in altul.) 4. (reg.) a se coltosi. (S-a ~ in alt oras.) 5. a (se) permuta, a (se) stramuta, a (se) transfera, (inv.) a (se) premutarisi. (S-a ~ cu slujba la Ploiesti.) 6. a schimba. (~ baza de operatii.) 7. (inv.) a (se) ridica. (Si-a ~ tabara in alta parte.) 8. v. devia. 9. v. schimba. 10. a schimba, (inv. si reg.) a stramuta. (Sa-ti ~ gandurile cu privire la ...)

MUTARE s. 1. v. clintire. 2. deplasare, stramutare, (fam.) trambalare. (~ dintr-un loc in altul.) 3. mu-tat, permutare, permutatie, stramutare, stramutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacau.) 4. schimbare, (inv.) schimbatura. (~ bazei de plecare.) 5. (inv.) ridicare. (~ taberei in alta parte.) 6. v. deviere. 7. v. schimbare.

A ABANDONA ~ez tranz. 1) (parinti, copii etc.) A lasa la voia intamplarii; a parasi, lasand fara nici un sprijin. ~ familia. 2) (locuri sau persoane) A lasa, plecand in alta parte; a parasi. 3) (probe sportive) A lasa renuntand la participarea in continuare. /<fr. abandonner

ALIBI ~uri n. Proba prin care un inculpat dovedeste justitiei ca in momentul savarsirii infractiunii se afla in alta parte. /<fr. alibi

A ALUNGA alung tranz. 1) (fiinte) A forta sa plece (in alta parte); a da afara; a fugari; a goni; a izgoni. 2) (fiinte) A face sa paraseasca un loc, urmarind. 3) fig. (ganduri, stari sufletesti etc.) A da la o parte; a inlatura. /<lat. allongare

CENOTAF ~e n. Monument funerar inaltat in memoria unei persoane disparute sau decedate in alta parte; mormant gol. /<fr. cenotaphe, lat. cenotaphium

CREOLA f. mai ales art. Limba rezultata din contactul spaniolei, portughezei sau francezei cu un idiom indigen din America Latina, din Africa sau din alta parte a lumii. [Sil. cre-o-] /<fr. creole

A DEPLANTA ~ez tranz. (copaci, arbusti plantati) A scoate dintr-un loc pentru a planta in alta parte. /<fr. deplanter

DERIVATIV ~a (~i, ~e) 1) Care abate ceva in alta parte. 3) si substantival (despre medicamente) Care are proprietatea de a evacua surplusuri de sange dintr-un organ bolnav sau de a elimina substantele toxice din organism. /<fr. derivatif, lat. derivativus

DISTRAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A DISTRA si A SE DISTRA. 2) Care nu este atent la ceea ce se petrece in jurul sau; cu gandul in alta parte; absent. /v. a (se) distra

A EXPEDIA ~ez tranz. 1) (corespondenta, colete, marfuri) A trimite prin posta la destinatie. 2) fam. (persoane) A trimite in alta parte pentru a se debarasa. /<fr. expedier, lat. expediere

FLOTANT¹ ~ta (~ti, ~te) 1) Care pluteste; plutitor. Doc ~. 2) (despre persoane) Care se afla intr-o localitate numai temporar, avand domiciliu stabil in alta parte. /<fr. flottant

A FUGARI ~esc tranz. (fiinte) 1) A face sa fuga, alergand din urma; a pune pe fuga urmarind; a goni. 2) (fiinte) A forta sa plece (in alta parte); a da afara; a alunga; a goni; a izgoni. /fuga + suf. ~ari

A GONI ~esc 1. tranz. 1) (fiinte) A face sa fuga, alergand din urma; a fugari. 2) (animale sau pasari de vanatoare) A alunga indreptand spre locul de panda al vanatorilor. 3) (fiinte) A forta sa plece (in alta parte); a da afara; a izgoni; a alunga. 2. intranz. A se misca foarte repede. /<sl. goniti

A IZGONI ~esc tranz. (fiinte) A forta sa plece (in alta parte); a da afara; a alunga; a goni; a fugari. /<sl. izgoniti

A SE INSTRAINA ma ~ez intranz. 1) A deveni strain (sufleteste). 2) A se aseza cu traiul in alta parte, despartindu-se de bastina si de cei apropiati. /in + strain

A SE INTOARCE ma intorc intranz. 1) A veni inapoi (de unde a plecat); a se inapoia; a se inturna. ~ acasa. 2) A veni din nou; a reveni. ~ la parerea initiala. 3) A-si schimba directia initiala, luand-o in alta parte. ◊ A i se ~ cuiva matele (sau stomacul) pe dos a i se face greata. S-a intors roata s-au schimbat vremurile, lucrurile. ~ intr-un calcai a fi sprinten la treaba; a fi foarte harnic. /<lat. intorquere

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

METASTAZA ~e f. med. Aparitie a unui focar patologic nou in alta parte a organismului. [G.-D. metastazei] /<fr. metastase

A NAPUSTI ~esc intranz. inv. A lasa plecand in alta parte; a parasi; a abandona. /<sl. napustiti

NEMERNIC ~ca (~ci, ~ce) si substantival (despre persoane) 1) Care este de nimic; lipsit de valoare; netrebnic. 2) Care este in stare sa comita fapte nedemne; infam; josnic; abject; afurisit; ticalos; marsav; netrebnic. 3) inv. Care trezeste compatimire; nenorocit; netrebnic. 4) inv. Care a venit din alta parte; venetic. /<sl. namerinu

A PARASI ~esc tranz. 1) (locuri sau persoane) A lasa plecand in alta parte; a abandona. ~ satul. A-si ~ sotia. ◊ A-l ~ puterile (pe cineva) a pierde din vigoare; a se simti slabit de puteri. 2) A inceta de a mai practica; a lasa. ~ gimnastica sportiva. /cf. sl. parasiti

A SCHIMBA schimb tranz. 1) (fiinte, lu-cruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe magar (sau capra pe gasca, sau cioara pe pupaza) se spune, cand dai un lucru bun si primesti altul mai prost. ~ (cate) o vorba (sau (cateva) vorbe) a sta putin de vorba. 2) A face sa se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta in alta parte. ◊ ~ vorba a trece la alta tema in timpul unei convorbiri; a incepe a vorbi despre altceva. ~ cantecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decat mai inainte. /<lat. excambiare

STRAIN ~a (~i, ~e) si substantival 1) Care tine de alta tara; propriu altei tari. Turisti ~i. 2) Care este originar din alta parte. Om ~. ◊ Prin ~i printre oameni necunoscuti; departe de casa, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu apartine vorbitorului. Lucruri ~e. 4) (despre persoane) Care nu se afla in relatii de rudenie; care nu este inrudit; care este membru al altei familii. Copil ~. 5) Care impartaseste conceptii contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de alta natura. 6) si adverbial Care este despartit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natura) de mediul in care se afla. Corp ~. 8) Care nu se leaga (de ceva); care este departe (de ceva). ~ de aceste preocupari. /<lat. extraneus

A SE STRAMUTA ma stramut intranz. A se muta (cu traiul) in alt loc; a-si schimba locul (de trai); a trece in alta parte. ◊ ~ din viata a muri. /<lat extramutare

A SUSTRAGE sustrag tranz. 1) (lucruri, bunuri straine) A lua prin viclenie si amageli; a-si insusi prin diferite masinatii. ~ un document. ~ bani. 2) (persoane) A face sa se abata, incurcand; a distrage. ◊ ~ atentia (cuiva) a indrepta atentia (cuiva) in alta parte. [Sil. sus-tra-] /<fr. soustraire

TRANSPLANT ~uri n. 1) med. Tesut sau organ luat dintr-un corp si mutat, pe cale chirurgicala, in alta parte a corpului sau grefat la un alt individ; grefa. 2) rar Plantare a unei plante in alt loc. [Sil. trans-plant; Pl. si transplante] /<engl., fr. transplant

VENETIC¹ ~ca (~ci, ~ce) si substantival (despre persoane) Care este venit din alta parte; considerat strain in locul unde s-a stabilit cu traiul. /<ngr. venetikos

ECHIVALA vb. I. intr. A fi egal, a avea o valoare egala cu ceva. ♦ tr. (p. ext.) A traduce. ♦ tr. A face (ca o diploma, un examen etc.) sa aiba aceeasi valoare cu altul (din alta tara, provenit din alta parte etc.). [Cf. fr. equivaloir, it. equivalere, lat. aequivalere < aequus – egal, valere – a valora].

LAMBOU s.n. Bucata de carne sau de piele care se conserva la amputatii pentru a acoperi scheletul si partile osoase sau pentru a fi grefata in alta parte a corpului. [< fr. lambeau].

METASTAZA s.f. 1. Deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului in alta parte; localizare secundara, departe de focarul primitiv al unei boli. 2. Figura retorica prin care vorbitorul, obligat sa recunoasca un fapt reprobabil, il pune pe seama altcuiva. [< fr. metastase, cf. gr. metastasis – deplasare].

REVULSIE s.f. Iritatie locala a pielii, provocata pentru a stimula sistemul nervos sau pentru a face sa inceteze o stare congestiva sau inflamatorie existenta in alta parte a corpului. [Gen. -iei, var. revulsiune s.f. / cf. fr. revulsion, lat. revulsio].

CONCHISTADOR s. m. nume dat aventurierilor spanioli din sec. XV-XVI care plecau sa cucereasca teritorii in America sau in alta parte a lumii. (<sp., fr. conquistador)

ALIBI s.n. Proba prin care un inculpat dovedeste justitiei ca in momentul savarsirii faptului delictuos imputat el se gasea in alta parte. ♦ (Fig.) Scuza, justificare. [Pl. -iuri. / < fr. alibi, cf. lat. alibi – in alta parte].

ALOGEN, -A adj. (Chim.) Deosebit prin natura si prin origine de mediul inconjurator. ♦ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii si intr-un alt loc decat aceasta. ♦ (Despre o populatie) Venit din alta parte, de alta origine. [< fr. allogene, cf. gr. allos – altul, genos – neam].

AUTOPLASTIE s.f. Interventie chirurgicala prin care se inlocuieste o parte distrusa sau bolnava dintr-un tesut prin transplantarea unei grefe din alta parte a aceluiasi corp; autogrefa. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autoplastie, it. autoplastica, cf. gr. autos – insusi, plassein – a mula].

CENOTAF s.n. Monument funerar construit in memoria unui personaj al carui corp a disparut sau se gaseste in alta parte. [Pl. -fe. / < fr. cenotaphe, cf. gr. kenos – gol, taphos – mormant].

CONCHISTADOR s.m. (Rar) Aventurier spaniol din sec. XV-XVI care pleca sa cucereasca teritorii in America sau in alta parte a lumii. [< sp., fr. conquistador].

DEPLANTA vb. I. tr. 1. (Frantuzism) A scoate (un copac) dintr-un anumit loc pentru a-l planta in alta parte. 2. (Mil.) A dezgropa, a ridica mine explozive. [< fr. deplanter].

bitang (bitangi), s. m. – 1. Strain, din alta parte. – 2. Vagabond. – 3. Bastard, fiu natural. Mag. bitang (Cihac; Galdi, Dict., 108). Se foloseste in Trans. (cf. ALR 211). Cf. sb. bitanga „lenes”.

prepinge, preping, vb. III (reg.) a lua o parte mica dintr-un intreg, pentru potrivire, echilibrare, cumpanire, compensare in alta parte.

prislesi, prislesesc, vb. IV (inv.) a (se) stabili in alta parte; a (se) stramuta; a (se) instraina.

REPOPULA vb. I. tr. A popula din nou. ♦ A umple un loc, un teritoriu prin stramutare din alta parte sau prin inmultire. [Cf. it. ripopolare, fr. repeupler].

TELALGIE s.f. (Med.) Durere care apare in alta parte, la distanta, de locul leziunii. [Gen. -iei. / < fr. telalgie, cf. gr. tele – departe, algos – durere].

TRANSPLANT s.n. (Med.) Tesut sau organ transplantat in alta parte a corpului sau in alt organism. [Pl. -te, -turi. / < engl., fr. transplant].

TRANSPUNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc in alt loc, dintr-o stare in alta. ♦ (Fig.) A reda, a arata ceva (in scris, pe scena, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucata muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost compusa. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta parte, schimbandu-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea in alta imprejurare, in alt timp. [P.i. transpun, conj. -na. / < trans- + pune, dupa fr. transposer, lat. transponere].

ALIBI s. n. 1. proba prin care un inculpat dovedeste justitiei ca in timpul savarsirii infractiunii se afla in alta parte. 2. (fig.) justificare, scuza. (< fr., lat. alibi)

ALOGEN, -A adj. deosebit prin natura si prin origine de mediul inconjurator; alogenetic. ◊ (despre o populatie; si s. m.) venit din alta parte, de alta origine. (< fr. allogene)

ANGIECTOPIE s. f. situare a unui vas sangvin sau limfatic in alta parte decat zona normala. ◊ deplasare accidentala a unui asemenea vas. (< fr. angiectopie)

CENOTAF s. n. monument funerar in memoria unui personaj al carui corp a disparut sau se gaseste in alta parte. (< fr. cenotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)

DERIVATIV, -A I. adj. care trage, abate ceva in alta parte. II. s. n. mijloc terapeutic care abate si usureaza o suferinta; (fig.) leac, remediu. III. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea. (< fr. derivatif, lat. derivativus)

REVULSIE s. f. iritatie locala a pielii, provocata pentru a stimula sistemul nervos sau pentru a face sa inceteze o stare congestiva ori inflamatorie existenta in alta parte a corpului. (< fr. revulsion, lat. revulsio)

TELALGIE¹ s. f. durere care apare in alta parte, la distanta de locul leziunii. (< fr. telalgie)

TRANSPLANT s. n. 1. transplantare (2). ◊ organ, tesut etc. transplantat in alta parte a corpului sau in alt organism. 2. trecere dintr-un domeniu in altul. ◊ (fig.) transfer. (< fr. transplant)

TRANSPUNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc in altul, dintr-o stare in alta. ◊ (fig.) a reda ceva (in scris, pe scena, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucata muzicala in alta tonalitate decat cea initiala. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta parte, schimbandu-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea in alta imprejurare, in alt timp. (dupa fr. transposer, lat. transponere)

prislesi (-sesc, -it), vb. – 1. A se stabili in alta parte. – 2. A emigra. Sl. prisilu, part. din priiti „a veni” (Tiktin). Sec. XVII, inv., ca si der. prislet, s. m. (venetic), din sl. prisilici.

venetic (-ca), adj. – 1. (Inv.) Venetian, din Venetia. – 2. (S. m.) Ducat venetian. – 3. Strain, persoana venita din alta parte. – Mr. venetic. Mgr. βενετιϰος (Densusianu, Rom., XXXIII, 288), cf. tc. venedik, alb. venetik, sl. venediku, ceh. venatky (Miklosich, Fremdw., 77). Este dubletul lui venetian, adj., din it. veneziano. – Der. venetie (var. vinetie), s. f. (strainatate).

AIUREA adv. In alt loc, in alta parte; undeva, departe. ◊ Intr-aiurea = fara tinta; la intamplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fara rost. ◊ (Cu valoare de interjectie, fam.) Aiurea! N-ai dreptate. ♦ (Adjectival) Zapacit. [Var.: aiure adv.] – Lat. aliubi + re + a.

ALIBI, alibiuri, s. n. Dovada prin care un inculpat isi sustine in fata justitiei nevinovatia, stabilind ca, la data savarsirii faptului imputat, el se afla in alt loc decat acela unde a fost comis faptul. ♦ Fig. Scuza, justificare. – Fr. alibi (lat. lit. alibi „in alta parte”).

ALOGEN, -A, alogeni, -e, adj. Care se deosebeste prin natura si origine de mediul in care se afla. ♦ (Despre populatii) De origine straina, venit din alta parte. – Fr. allogene (< gr.).

ABIOSESTON s. n. Totalitatea componentelor moarte din seston; este format de detritusul autohton (rezultat din biocenozele vii ale sestonului) si alohton (produs in alta parte si adus de apa). Sin. tripton.

alt-undeva adv. Rar. Aiurea, in alta parte.

abstract, -a I. adj. gandit in mod separat de ansamblul concret, real. ◊ in ~ = pe baza de deductii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gandire) greu de inteles; (mat.) numar ~ = numar caruia nu i se alatura obiectul numarat; arta ~a = curent aparut in artele plastice europene la inceputul sec. XX, care se caracterizeaza prin intelectualizarea, reductia abstracta si incifrarea imaginii; abstractionism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenita prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o alta parte de vorbire, avand un sens abstract. ◊ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind actiunea acestuia. 2. categorie filozofica desemnand cunoasterea proprietatilor esentiale si generale. (< germ. abstrakt, lat. abstractus)

ALTUNDEVA adv. in alta parte; aiurea. – Alt + undeva.

BOGOMILISM s. n. Doctrina si secta dualista aparuta in sec. X in Bulgaria si raspandita apoi in tarile balcanice, in Rusia si in alte parti, care contesta treimea divina ortodoxa, existenta umana a lui Cristos, respingea riturile ortodoxe, inclusiv botezul, nu accepta ierarhia bisericeasca etc. – Bogomil (n. pr.) + suf. -ism.

GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari si ascutite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte parti ale unor plante; spin¹. ◊ Expr. A avea (sau a simti) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz, o suparare sau o nemultumire (nedestainuita^{Vezi nota 1} nimanui). A sta (sau a sedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea rabdare, a fi extrem de nerabdator. 2. Fiecare dintre tepii^{Vezi nota 2} care acopera corpul unor animale (in special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-paduret = arbust totdeauna verde, cu ramurile latite si terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi si cu fructe in forma de boabe rosii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a doua dansuri populare romanesti; melodie dupa care se executa fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjemp.

INCHEIA, inchei, vb. I. Tranz. I. 1. A prinde in nasturi, in copci etc. un obiect de imbracaminte. ♦ Refl. (Despre persoane) A-si strange haina, camasa etc. in nasturi, in copci; a-si lega sireturile de la incaltaminte. 2. A potrivi una intr-alta partile componente ale unui obiect; a imbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capat, a sfarsi o actiune, o operatie etc. ♦ Refl. (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ Refl. (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcatui, a adresa un act oficial. – Lat. inclavare.

INSA Conj. 1. (Adversativ, leaga doua propozitii sau doua parti de propozitie) Cu toate acestea, totusi, dar. 2. (Arata trecerea la alta idee) Dar, pe de alta parte. – Lat. ipsa.

MANSON, mansoane, s. n. 1. Accesoriu de imbracaminte feminina, in forma cilindrica, deschis la ambele capete, confectionat din blana sau din stofa vatuita si folosit pentru a apara mainile de frig. 2. Piesa in forma de inel sau de teava scurta, care serveste la imbinarea a doua tevi, bare etc.; parte largita de la capatul unui tub, care serveste la imbinarea acestuia cu un alt tub. ♦ Bucata de cauciuc care se introduce intre camera si anvelopa unei roti de automobil, de motocicleta etc. pentru a proteja camera. ♦ Invelis de protectie (de forma inelara) in care se imbraca manerul sau alta parte a unor obiecte. 3. (Bot.) Membrana protectoare a semintei, a tulpinii etc. – Din fr. manchon.

ARTICOL, articole, s. n. 1. Expunere scrisa (de proportii mai reduse) cu caracter publicistic, pe o tema politica, economica, stiintifica etc. ◊ Articol de fond = articol care exprima punctul de vedere al redactiei unei publicatii periodice in cele mai importante probleme ale actualitatii. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune intr-un buget, intr-un plan financiar etc., care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. Obiect care se vinde in comert. 4. parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul, adjectivul sau (mai rar) alte parti de vorbire si care marcheaza diverse functii gramaticale ale cuvintelor pe care le insoteste. – Din fr. article, lat. articulus.

DIMINUTIV, -A, diminutivi, -e, adj., s. n. (Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, alta parte de vorbire) care se formeaza cu ajutorul unui afix prin care se arata ca obiectele, fiintele, insusirile etc. denumite sunt considerate (in mod real sau afectiv) mai mici decat cele exprimate de cuvantul de baza. – Din fr. diminutif.

FOTBAL s. n. Joc sportiv cu mingea intre doua echipe de cate 11 jucatori, fiecare dintre jucatori cautand sa introduca mingea in poarta celeilalte echipe, lovind-o cu piciorul sau cu oricare alta parte a corpului, in afara de maini. – Din engl., fr. football.

NEINTORS, -OARSA, neintorsi, -oarse, adj. Care nu s-a intors sau nu a fost intors, rasucit sau schimbat in alta pozitie sau pe alta parte. ◊ Expr. A dormi neintors = a dormi linistit, adanc. A se duce pe drum neintors (sau pe cale neintoarsa) = a muri. – Ne- + intors.

NICAIERI adv. (In propozitii negative) In nici un loc; in nici o alta parte; in nici un alt caz; la nimeni, niciunde. [Var.: (reg.) nicaierea, nicairea, nicairi, nicaiurea adv.] – Lat. nec aliubi.

DINCOLO adv. 1. In partea cealalta, in partea opusa vorbitorului. Loc. adj. De dincolo = care se afla in cealalta parte; care se afla peste hotare. ◊ Loc. prep. Dincolo de... = a) in partea cealalta a...; b) in afara celor spuse. Pe dincolo = in partea cealalta (trecand de-a curmezisul sau pe ocolite), prin cealalta parte. ♦ (In credintele religioase) In lumea cealalta, in lumea de apoi. 2. (In corelatie cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) in alta parte. Aici infloreste o floare, dincolo un copac. ◊ Expr. Asa si pe dincolo = asa cum s-a spus mai sus, in felul in care se cunoaste sau intr-un fel pe care vorbitorul nu vrea sa-l spuna [Acc. si: dincolo] – De⁴ + incolo.

pe de alta parte loc. adv.

ALT alta (alti, alte) adj. Care nu este acelasi (lucru sau fiinta) cu cel de fata sau cu cel despre care este vorba. ◊ Pe de alta parte, din ~ punct de vedere, cu alte cuvinte altfel zis. Cate alte multe. /<lat. alt[e]rum

ALTUNDEVA adv. fam. in alta parte. A pleca ~. /alt + undeva

FOTBAL n. Joc sportiv cu mingea, intre doua echipe, pe un teren special amenajat, care consta in introducerea mingii in poarta adversarului, lovind-o cu piciorul (sau alta parte a corpului in afara de mana). /<engl., fr. football

GALBEN² ~a (~i, ~e) 1) Care este de culoarea aurului sau a lamaii; ca aurul; ca lamaia. Culoare ~a. Floare ~a. ◊ Rasa ~a (sau mongoloida) populatie din Asia, caracterizata prin culoarea galbena-bruna a pielii. Friguri ~e boala contagioasa, raspandita in tarile tropicale de catre tantari. 2) (despre fata sau despre alte parti ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentarii insuficiente cu sange). ◊ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre parul oamenilor) Care este de culoare deschisa. /<lat. galbinus

INCOLO adv. 1) in alta parte; in directia aceea; intr-acolo. ◊ Mai ~ a) mai departe; mai la o parte; b) mai tarziu; peste un timp oarecare. ~ si incoace dintr-o parte in alta; de colo pana colo. Nici ~, nici incoace a) nici inainte, nici inapoi; b) nici da, nici ba; c) nici la o cale. Lasa-l (sau da-l) ~ nu-i acorda atentie; lasa-l in pace. De aici ~ din acest loc si mai departe. De acum (sau de azi, de maine) ~ in viitor. 2) In alta privinta; de altminteri; in afara de aceasta; in rest. E cam suparacios, ~ e om de treaba. /in + colo

NICAIERI adv. Nici intr-un loc; in nici o alta parte. [Var. nicaierea] /<lat. nec aliubi

NODUROS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (de-spre sfori, ate etc.) Care are (multe) noduri. 2) (despre tulpini sau alte parti ale plantelor lemnoase) Care are (multe) cioturi; cioturos. Bat ~. 3) (despre persoane sau parti ale corpului lor) Care are articulatii proeminente; cioturos. Degete ~oase. /nod + suf. ~uros

partaS ~a (~i, ~e) m. si f. 1) Persoana care ia parte la o actiune in comun cu alta; participant. 2) Persoana care adopta si sustine o cauza; partizan; adept. 3) Persoana care poseda un bun impreuna cu alta (sau altele). /parte + suf. ~as

REPRESALII f. pl. 1) Masuri de pedepsire luate de organele de stat impotriva participantilor la acte de razvratire. 2) Masuri de constrangere luate de un stat ca raspuns la incalcarea normelor internationale din partea altui stat. /<fr. represailles, lat. repressalia

REPULSIE ~i f. 1) Sentiment sau senzatie de neplacere fata de cineva sau ceva; repugnanta; sila; antipatie; scarba; dezgust; aversiune. 2) fiz. Exercitare a unei forte de indepartare a unui corp (din partea altui corp). [G.-D. repulsiei; Sil. -si-e] /<fr. repulsion, lat. repulsio, ~onis

SCIATICA f. Stare patologica constand dintr-o afectiune a nervului sciatic, care se manifesta prin dureri in regiunea salelor (cu iradieri in alte parti ale corpului). [G.-D. sciaticei] /<fr. sciatique

SPINARE ~ari f. 1) (la om si la animale) parte a corpului situata de-a lungul coloanei vertebrale (de la baza gatului pana la sale); spate. Maduva ~arii. Sira ~arii. ◊ In (sau pe) ~(sau de-a ~area, cu ~area) in spate. A cadea in ~area cuiva a reveni in sarcina cuiva. A arunca ceva in ~area cuiva a da vina pe o persoana (nevinovata). A trai pe ~area cuiva a trai pe cheltuiala altuia. 2) partea cea mai inalta a unui deal sau a unui munte; creasta; coama; pisc; varf; culme; crestet. [G.-D. spinarii] /<lat. spinalis

RUSALIE, rusalii, s. f. ~ 4. (La pl.) Saptamana dinaintea sarbatorii de rusalii (1.), in timpul careia exista obiceiul sa se sarbatoreasca anotimpul primaverii si sa se pomeneasca mortii. (indirect din lat. Rŏsālia; deriv. directa din lat. sau prin interm. unei var. rŏsāria este improbabila; cu toate acestea, traseul urmat de imprumut ramane discutabil: din sl. rusalija si acesta din gr. medie ρουσάλια; totusi persista indoiala ca rezultatul din rom. ar fi putut sa pastreze sunetul l palatalizat din sl. (cf. bg. rusalja, sb. rusalje), care, in mod normal, dispare in rom.; pe de alta parte, forma cea mai veche a cuv. din rom. este atestata cu o (rosalii), iar aceasta nu se poate explica nici prin interm. sl., nici prin cel al mgr.; prob. un imprumut cultural)

AUTOTRANSPLANT s.n. Fragment de tesut transplantat intr-o alta parte a corpului aceluiasi individ. [Cf. fr. autotransplant].

adamant (adamante), s. n. Diamant. < Gr. ἀδάμας, prin intermediul sl. adamantu; cf. v. it. adamante (› fr. aimant), cu adj. adamantino, de unde rom. adamantin, adj. (stralucitor), neol. fara circulatie reala, introdus de poetii romantici. Pe de alta parte, gr. ἀδάμας denumea si o planta din Capadocia, careia i se atribuia virtutea de a imblinzi fiarele; de aici rom. adamasca, s. f., cu acelasi sens.

ainde, adv. – (Banat) in alta parte. – Var. aindine(a), aindire(a). Lat. aliunde (Miklosich, Sb. Wien, C, 285;Puscariu 45; REW 348). Totusi, este unul din cazurile in care este greu sa se faca distinctia intre lat. si sl., fiindca se cuvine sa ne gindim si la sl. inude, cu acelasi sens (Cihac).

aoleu, interj. – Vai! Doamne! – Var. aoleu, a(o)lio, a(u)leu, a(u)lio, a(u)liu, valeu, valeu, valei, aolica. Creatie expresiva, cf. alei. Intrucit multe cintece pop. incep cu aoleu, pare firesc ca der. aoli, vb., sa ajunga sa insemne „a spune aoleu”, adica „a se plinge”, si, pe de alta parte, „a cinta aoleu” adica „a cinta ceva ce incepe cu aoleu”. Der. aoli, vb. (a se jeli, a se plinge); aolitura, s. f. (plingere, jeluire); hauli, vb. (a chiui, a cinta in mers); haulit, s. n. (chiot, chiuitura); haulitura, s. f. (chiuitura), refacut pe baza pl. cuvintului anterior.

articol (articole), s. n. – 1. Expunere scrisa cu caracter publicistic. – 2. Diviziune intr-un document oficial. – 3. Obiect care se vinde in comert. – 4. parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul, adjectivul sau (mai rar), alte parti de vorbire. – Var. articul, artic. Lat. articulus (sec. XVII). – Der. articula, vb.; articulati(un)e, s. f.; articular, adj.; desarticula, vb.

ADAU s.n. (Ban., Cris., Trans. SV) Dare, impozit. Adaulu tarii. SAVA, ASEZAMINTURILE. De o parte simt in ceasta lume boalele si neputintele, de alta parte simt... greotatile si adaole. MOL. 1695, 59r. Adeu. Tributum. AC, 326. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. adao (MOL. 1695, 59r). Etimologie: magh. ado. Cf. ajutorinta, rasura², rupta, ruptoare, satara.

beci (beciuri), s. n. – Subsol, pivnita. Probabil din cuman. bec „fortificat” (DAR, Puscariu, Lr., 315), cuvint oriental care s-a pastrat si in numele vechi al Vienei, tc. bec › rom. Beci (cf. Seineanu, II, 42). Der. becer, s. m. (sef peste bucatariile domnesti, dregator al curtii care, incepind cu sec. XVIII, exercita efectiv functia stolnicului); becerie, s. f. (bucatarie domneasca). Numele de becer (cf. pivnicer) se explica prin intrebuintarea data in mod traditional pivnitelor drept camara. Totusi, DAR da originea sa ca necunoscuta, si se gindeste numai la o posibila legatura cu germ. Zucker-backer. Nu este sigur, pe de alta parte, ca becer inseamna, „placintar”, cum gresit afirma DAR si Candrea; cf. Odobescu: becerul, adica bucatarul domnesc. Scriban propune ca etimon sb. pecar „brutar”.

bircii (-iesc, it), vb. – A murdari, a minji. – Var. zbircii (cu der.). Sb. brkati, bg. barkam „a amesteca” (Scriban). Pentru var., cf. sb. zbrka „dezordine”. – Der. birciiala, s. f. (actiunea de a murdari; munca murdara). Probabil de aceeasi origine este cuvintul zbirci, interj., cu care copiii indica o greseala la joc, si der. sau a zbirci „a gresi, a nu nimeri”, cf. sb. zabrkati „a gresi, a pierde”, care in general se confunda cu a zbirci „a increti, a mototoli”. Pe de alta parte, din familia bg. barkam „a amesteca” pare a face parte bracaci, s. n. (ceaun), cf. bg. barkalka, barkacka (lingura de spuma).

bogaci (-ce), s. n. – Biscuit, pesmet. – Var. bogace, pogace, (Bucov.) pohace. Mr. bugace, megl. pugace, istr. pogace. Este cuvint intrat probabil in rom. pe cai diferite, din it. focaccia. Cf., pe de o parte, tc. boǵaca, ngr. μπογάτσα, si pe de alta parte bg., sb. pogaca, mag. pogacsa.

bondra (bondre), s. f. – (Trans. de Nord) Cirpa, zdreanta. – Var. bandura. Sas. bandel (Draganu, Dacor., VI, 280-2). Mai putin probabila supozitia lui Pascu, Beitrage, care porneste de la sl. bandura „lauta”. – Der. bondros, adj. (mascarici, persoana deghizata); bondret, s. m. (larva); bondrosi, vb. (a actiona stingaci, a lucra prost); imbondori, imboldora, imbodoli, imboboli, imboboroji, imbondoli, imbondosi, bodrinji, imbondroji, vb. (a imbraca, a infofoli). Vreunul din aceste cuvinte poate avea o explicatie diferita, cu atit mai mult cu cit circula in alte parti ale teritoriului rom., si este evidenta compunerea sa pe baze expresive. Din rom. trebuie sa provina mag. bondrus „mascat” care, dupa DAR, ar explica acest cuvint rom.

buf interj. – Exprima zgomotul produs de ciocnirea a doua corpuri, de o lovitura sau o cazatura. Creatie expresiva, care se intilneste cu sl. buchnoti sau buchati „a bate cu putere”, de unde bg. buchnuvam, sb. buchnuti, rus. buchati (Berneker 97); fapt pentru care Miklosich, Slaw. Elem., 18, n-a sovait sa derive cuvintul rom. din sl. Pe de alta parte, rezultatele acestei radacini expresive s-au contaminat si cinfundat adesea cu cele ale lui buh-. Der. bufni (var. buhni, buvni, bumni, bugni, bufui, buhai), vb. (a izbucni; a bombani, a izbi); bufneala (var. bufaiala, bufnet, bufnitura, buhnitura), s. f. (zgomot brusc); buhnaci, s. m. (certaret, gilcevitor); bufnos, adj. (prost dispus, ursuz); imbufna, vb. (a supara, a irita); rabufni, vb. (a pocni; a cadea zgomotos).

calafat (-turi), s. n. – Cilti imbibati cu catran cu care se astupa crapaturile navelor. Tc. kalafat „calafatuire”, sau ngr. ϰαλαφίτης, ambele din it. calafatare (Roesler 594; Lokotsch 720; Ronzevalle 129); cf. fr. calfeutrer, sp. calafatear, si, pe de alta parte, bg. kalafat. Sec. XVII; a dat numele orasului Calafat. – Der. cal(a)fatui, vb. (a astupa cu calafat gaurile).

caleasca (calesti), s. f. – Trasura eleganta, pe arcuri foarte flexibile. – Mr. caleasca. Cuvintul a putut intra in rom. pe mai multe cai, deoarece apare in multe limbi europene. Pare a fi de origine ceha, kolesa (de la kolo „roata”), de aici germ. Kalesche, it. calessa, fr. caleche (› sp. calesa). Cf. pe de alta parte, tc. kaleska, bg. kaliaska, mag. kalicka, pol. kolasa, rus. koljaska. In rom. pare sa fi intrat din tc. sau din rus. (din bg., dupa Conev; insa istoria cuvintului bg. nu este clara; din mag. dupa Galdi, Dict., 112). Meyer, Neugr. St., II, 74, il deriva din rom. ngr. ϰαλιάσϰα.

RINOPLASTIE s.f. Operatie estetica chirurgicala de refacere a unui nas distrus, prin transplantarea pielii din alte parti ale corpului. [Gen. -iei. / < fr. rhinoplastie, cf. gr. rhis – nas, plastos – modelat].

ADNATIE s. f. (bot.) concrestere a unui organ pe o alta parte a plantei. (< fr. adnation)

AUDIA vb. tr. 1. a asculta pe inculpat, pe martor sau oricare alta parte intr-un proces. 2. a asculta un curs, o conferinta. ◊ a asculta muzica (inregistrata). (< lat. audire)

AUTOTRANSPLANT s. n. fragment de tesut transplantat intr-o alta parte a corpului aceluiasi individ. (< fr. autotransplant)

PSEUDOCARP s. n. fruct fals in formarea caruia participa, in afara de ovar, si alte parti florale. (< lat. pseudocarpus)

SUCUB s. m. 1. demon feminin, care se uneste noaptea cu un strigoi sau cu un posedat. 2. (jur.) persoana impresionabila, receptiva la actiunea de influentare, prin sugestie, din partea altei persoane (incub). (< fr. succube, lat. succuba)

hohoti (hohotesc, it), vb. – 1. A izbucni in ris. – 2. A plinge zgomotos. Creatie expresiva, cf. hihoti, chicoti. Se considera in general ca este der. din sl. chochotati „a ride”, cf. rus. chochot „hohot” (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR). Aceasta solutie este posibila, dar cuvintul sl. este tot expresiv si poate, fireste, sa coincida cu rom. Pe de alta parte, cuvintul sl. nu inseamna decit „a izbucni in ris”, pe cind in rom. ideea de „ris” sau de „plins”, pare secundara, ideea initiala fiind cea de „in chip zgomotos”; cf. mr. huhutescu, huhutire „a striga, a urla”. – Der. hohot, s. n. (hohot); hohoteala, s. f. (ris), cf. chicoteala.

iar adv. – 1. alta data, din nou. – 2. La fel, de asemenea. – 3. (Conj.) Si, pe de alta parte. – 4. (Conj., inv.) Totusi, in ciuda. – 5. (Conj.) Dar, insa. – Var. iara, ar(a). Mr. iar(a), megl. ara. Pare sa provina dintr-un lat. *era (Schuchardt, ZRPh., XV, 240; G. Paris, Rom., XX, 333; Meyer-Lubke, Rom. Gramm., III, 495; Puscariu 756; REW 2886; DAR; Pascu, I, 102), cf. engad. eir, prov. er(a), v. gal. ar, cu acelasi sens; cf. si ngr. ἄρα, ἔρα. – Der. iarasi, adv. (alta data), cu -si, ca cinesi, totusi.

jilav (jilava), adj. – 1. Umed, reavan. – 2. (Banat) Puternic, zdravan. Bg. zilav „elastic, lipicios”, cel de al doilea sens din sb. zilav „gros” si ambele din sl. zila „vena” (Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 158). Indicatia din DAR, conform careia cuvintul este putin folosit in Munt., nu este exacta. Pe de alta parte, jilav nu-l substituie pe umed, intrucit primul cuvint contine ideea de „imbibat, patruns de umezeala pe toate partile”. Der. din bg. vlazen „umed” (Conev 37) este gresita. Der. jilava, s. f. (loc umed); jilavie, s. f. (umezeala); jilavi, vb. (a imbiba, a umezi); jilaveala, s. f. (umezeala); jilavete (var. jiloveata), s. f. (bita, par), in Banat, din al doilea sens al lui jilav.

putului (-uiesc, putuluit), vb. – A se gati, a se dichisi. Germ. putzen (Candrea). – Der. putuluiala, s. f. (podoaba, curatenie). In Trans., si ironic in alte parti.

scrinciob (-buri), s. n. – Leagan. – Var. Munt. scircium. Origine incerta, probabil expresiva, cf. cocioaba, cociorba, si pe de alta parte, scirt, scripet. Legatura cu vb. a scrinti „a se rasuci” (Scriban) nu este verosimila. – Der. scrinciobar, s. m. (Mold., persoana care inchiriaza scrincioburile la sarbatori).

PIROFILIT s. n. (Min.) este un mineral secundar (Al₂Si₄O₁₀(OH)₂) din grupa filosilicatilor, destul de moale cu un numar de doar 3 pe scara Mohs si a fost format prin sedimentare acum 2,8 miliarde de ani. Pe de alta parte globurile, care au o structura fibroasa pe dinauntru cu o carcasa sferica in jurul acesteia, sunt foarte dure si nu pot fi zgariate, nici chiar de otel.

ALTUNDEVA adv. in alta parte; aiurea. – Din alt + undeva.

BREST-LITOVSK, Tratatele de Pace de la ~, semnate intre Puterile Centrale si aliatii lor (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si Turcia) pe de o parte, Rep. Ucraina (9 febr. 1918 ) si Rusia Sovietica (3 mart. 1918), pe de alta parte. Ele incheiau ostilitatile intre aceste state in primul razboi mondial. Se recunostea pierderea de catre Rusia Sovietica, a Poloniei, Lituaniei, Ucrainei, o parte a Bielorusiei, a provinciilor baltice, a Finlandei si Transcaucaziei. Izolata ca urmare a acestui tratat, Romania a fost silita sa semneze Pacea de la Bucuresti.

CARACTERISTICA, caracteristici, s. f. 1. Caracter predominant, propriu unei fiinte, unui lucru, unui fenomen etc. (si care diferentiaza o fiinta de alta, un lucru de altul). 2. partea intreaga a unui logaritm. 3. Curba care reprezinta modul in care variaza o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv in functie de o anumita variabila. – Fr. caracteristique.

DELENDA (EST) CARTHAGO (lat.) Cartagina trebuie (sa fie) distrusa – Adagiu dedus din „Ceterum censeo, Carthaginem este delendam” („Pe de alta parte, socot ca Cartagina trebuie distrusa”), cuvinte prin care Cato cel Batran isi incheia discursurile in Senat, reamintind romanilor ca orasul impotriva caruia purtasera un razboi indarjit constituie o permanenta amenintare pentru ei. In sens larg, idee obsedanta.

aiurea adv. (lat. aliorsum, a. i., de unde si fr. ailleurs. V. nicaiurea si pururea). Trans. Mold. in alta parte, in alt loc: s' a dus aiurea, doarme aiurea. A fi cu gindu aiurea, a fi distrat. A vorbi intr' aiurea, a aiura, a abera, a delira. – Vechi si aiurele(a), aiurile(a).

alt, -a adj. indef. (lat. alter, ac. alterum, pop. altrum; it. altro, pv. fr. autre, sp. otro, pg. outro). Nu acelasi, diferit, deosebit: cu alti ochi vezi greselile altuia de cit pe ale tale. Care seamana cu cineva ori cu ceva: aceasta e alt Napoleon. Alta data sau altadata, nu acum, in alt timp (in trecut ori in viitor). Alta oara (vechi), odinioara. De alta (vechi), in colo, de alt-fel. in alta parte, aiurea, nu aci. Pe de alta parte sau de alta parte, afara de asta. Vest. Fam. Te apuca alta aia sau alte alea, te apuca groaza ori paralizia. Te baga in alte alea, te ingrozeste. Se uita la ia [!] ca la alta aia, se uita la ia ca la ceva straniu. Pron. indef.: unu pleaca, altu vine; ce tie nu-ti place, altuia nu-i face; una e sa asculti, alta sa comanzi; atit si nimic alta sau alta nimic (alt-ceva nimic). Nu alta, nu alt-ceva. Nu de alta, nu din alte motive. Intre altele, pe linga altele. Nu mi-e de alta, nu mi-e grija de alta (de alt-ceva). – Barb. un altu, o alta (dupa fr. un autre, une autre).

CONEXA (‹ conex) vb. I tranz. A lega laolalta, a alatura; a reuni. ♦ (Dr.) Raportul dintre doua sau mai multe pricini aflate la aceeasi instanta sau la instante de acelasi grad, intre aceleasi parti sau impreuna cu alte parti si avind o strinsa legatura intre obiect si cauza acelor pricini.

A ODNOI STORONI, NELZEA NE SOZNATSEA, S DRUGOI STORONI NELZEA NE PRIZNATSEA (C OДHOИ CTOPOHЬI, HEЛЬЗЯ HE COЗHATЬCЯ, C ДPYГOИ CTOPOHЬI, HEЛЬЗЯ HE ПPИЗHATЬCЯ) (rus.) pe de o parte, nu pot sa nu recunosc, pe de alta parte, trebuie sa marturisesc – Saltikov-Scedrin, „Pohoroni”. Caracterizarea atitudinii duplicitare si a lipsei de principii in viata publica.

RAZBOAIE DE SUCCESIUNE, denumire a razboaielor purtate intre diferitele case domnitoare pentru succesiunea la tronurile ramase vacante ca urmare a lipsei urmasilor directi. Cele mai cunoscute sunt: Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Spaniei (1711-1714), provocat in urma mortii regelui Spaniei, Carol al II-lea, de pretentiile lui Ludovic al XIV-lea, regele Frantei, la mostenirea spaniola. Purtat intre Franta si Spania, pe de o parte, si Habsburgi, Anglia, Olanda, Portugalia, Danemarca, Savoia si Prusia, pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Utrech si Rastatt. ◊ Razboiul pentru Succesiunea la Tronul Austriei (1740-1748), intre Prusia, Franta, Spania, Bavaria, Saxonia (din 1742, alaturi de Austria), Olanda si Rusia, pe de alta parte. Incheiat prin tratatele de pace de la Aachen (1748).

RAZBOAIELE BALCANICE, denumire a doua razboaie purtate in Peninsula Balcanica. Primul R.B. (oct. 1912-mai 1913), razboi de eliberare nationala, purtat de Alianta balcanica (Bulgaria, Serbia, Grecia, Muntenegru) impotriva Imp. Otoman; s-a incheiat cu victoria Aliantei. Prin Pacea de la Londra (mai 1913), Turcia restituia toate posesiunile din Europa, cu exceptia orasului Istanbul si a unui mic teritoriu din jurul orasului, iar Albaniei i se recunostea independenta (proclamata la 28 nov. 1912). ◊ Al doilea R.B. (iun.-aug. 1913), razboi care a avut loc intre Bulgaria, pe de o parte, si Grecia, Serbia, Muntenegru, Romania si Imp. Otoman, pe de alta parte, incheiat cu infrangerea Bulgariei. Potrivit Tratatului de Pace de la Bucuresti (28 iul./10 aug. 1913), Bulgaria ceda S Macedoniei si V Traciei Greciei, N Macedoniei Serbiei, regiunea din S Dobrogei (Cadrilaterul) intra in componenta Romaniei, iar o parte a Traciei rasaritene, cu Adrianopolul, revenea Turciei potrivit unui tratat turco-bulgar (29 sept. 1913) incheiat la Istanbul. R.B. au provocat ascutirea contradictiilor internationale, contribuind la izbucnirea Primului Razboi Mondial.

RAZBOAIELE ITALIENE (1494-1559), denumire a razboaielor purtate intre Franta, pe de o parte, si Spania si Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, pe de alta parte, pentru suprematie in Pen. Italica, iar apoi in V Europei. Conflictul a avut loc mai multe perioade, in care succesele au alternat de o parte si de alta. Terminat prin Pacea de la Cateau-Cambresis (1559), care a marcat instaurarea hegemoniei spaniole in V Europei.

RAZBOAIELE MEDICE, denumire a conflictelor armate desfasurate intre anii 500 si 449 i. Hr. pentru hegemonie in bazinul oriental al Marii Mediterane, intre statele grecesti pe de o parte si Imp. Persan pe de alta parte. Terminate cu victoria grecilor. V. Grecia antica.

RAZBOIUL DE 7 ANI (1756-1763), razboi purtat intre Marea Britanie, Prusia si Portugalia, pe de o parte, si Franta, Austria, Rusia, Suedia, Saxonia si Spania, pe de alta parte. A izbucnit ca urmare a ascutirii luptei dintre Anglia si Franta pentru colonii si a inaspririi antagonismelor dintre Prusia, pe de o parte, si Franta, Austria si Rusia, pe de alta parte. Razboiul s-a purtat, in Apus, pe mare si in coloniile din America de Nord, intre Franta si Marea Britanie, iar in centrul Europei intre armatele coalizate ale Frantei, Austriei si Rusiei impotriva Prusiei. Razboiul s-a incheiat in 1763 prin pacile de la Paris (intre Franta si Anglia) si de la Hubertusburg (intre Prusia, Austria si Rusia, care-si schimbase, in ultimul an la razboiului, atitudinea fata de Prusia). In urma acestui razboi a slabit considerabil puterea coloniala si comerciala a Frantei, a inceput suprematia maritima a Marii Britanii, iar Prusia si-a consolidat preponderenta in randul statelor germane.

RAZBOIUL DE TREIZECI DE ANI (1618-1648), razboi intre principii protestanti din Imperiul Romano-German, pe de o parte, si principii catolici si imparat, pe de alta parte, transformat apoi intr-un razboi european general. In acest razboi, imparatul urmarea intarirea Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana sub steagul catolicismului, iar principii, fara deosebire de credinta religioasa, voiau sa-si intareasca independenta lor fata de imparat, mentinand faramitarea Germaniei. A inceput cu rascoala Cehiei impotriva dominatiei habsburgice. In cursul razboiului s-au constituit doua tabere: blocul Habsburgilor (Habsburgii spanioli si austrieci, principii catolici germani, sprijiniti de Papalitate, si Polonia) si coalitia antihabsburgica (principii protestanti germani, Franta, Suedia, Danemarca, sprijinita de Olanda, Anglia si Rusia). In functie de interventia diferitelor state, razboiul s-a impartit in patru perioade: ceha (1618-1624), daneza (1625-1629), suedeza (1630-1634) si franco-suedeza (1635-1648). La acest razboi a participat si Transilvania, sub conducerea principilor Gabriel Bethlen si Gh. Rakoczi I, impotriva Habsburgilor. Razboiul s-a incheiat prin pacile de la Osnabruk si Munster (Pacea din Westfalia).

CULTUROLOGIE (‹ fr.) s. f. Stiinta generala despre cultura si civilizatie profilata al sfirsitul sec. 19 si inceputul sec. 20, in sfera stiintelor sociale, pe de o parte, in relatie cu disciplinele particulare ale culturii (antropologia sociala si culturala, sociologia culturii, etnologia), iar pe de alta parte, in legatura cu filozofia culturii si axiologia.

Clytaemnestra, fiica Ledei si a lui Tyndareus, regele Spartei, si sora cu Castor, cu Pollux si cu Helena. A fost casatorita mai intii cu Tantalus, fiul lui Thyestes, apoi cu Agamemnon, regele Argosului (v. si Agamemnon). In lipsa sotului ei, plecat sa lupte in razboiul troian, Clytaemnestra il insala, aducindu-l in casa pe varul acestuia, Aegisthus (v. si Aegisthus). Dorind sa-l pastreze pe acesta din urma pe de o parte, geloasa pe Chryseis pe de alta parte si in acelasi timp dornica sa razbune moartea fiicei sale, Iphigenia, la intoarcerea lui Agamemnon, Clytaemnestra isi ucide sotul. Sapte ani mai tirziu insa e si ea, la rindul ei, ucisa de catre propriul ei fiu, Orestes, care in felul acesta razbuna moartea tatalui sau (v. si Orestes).

SOFIST, -A (‹ fr., gr.) subst. 1. S. m. Denumire data in Grecia antica, in perioada clasica (sec. 5 i. Hr.) filozofilor presocratici care ii invatau pe tinerii atenieni cum sa foloseasca logica si retorica pentru a-si invinge oponentii in orice controversa. Folosirea mai mult a retoricii si unei logici precare si pline de tertipuri argumentative impreuna cu perceperea de bani le-au adus dezaprobarea din partea lui Socrate si Planton. Pe de alta parte, este evident aportul lor in ce priveste incurajarea gandirii independente in lumea greaca. Cei mai cunoscuti s. sunt Protagoras, Gorgias, Prodicos, Hippias si Antifon. 2. S. m. si f. Persoana care, intr-o discutie, intr-o demonstratie, uzeaza de sofisme.

AMIGDALA, amigdale, s. f. (Anat.) Fiecare dintre cele doua glande de natura limfatica, situate de o parte si alta a omusorului. – Din fr. amygdale.

BRAZDA, brazdez, vb. I. Tranz., absol. si refl. 1. Tranz. si absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brazdui. 2. Tranz. si absol. (Despre roti, corabii, fulgere etc.) A lasa urma, dara. 3. Tranz. si refl. Fig. (Despre fata omului) A (se) zbarci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgatoare, forme de relief etc.) A strabate dintr-o parte in alta, de la un capat la altul o regiune, o tara. – Din brazda.

INCHEIAT², -A, incheiati, -te, adj. I. 1. (Despre imbracaminte si incaltaminte) Care este prins, inchis in nasturi, in copci, in sireturi etc. ♦ (Despre nasturi) Care este trecut prin butoniere; (despre copci) petrecut una intr-alta. 2. Cu partile imbinate, impreunate, fixate una in alta; impreunat. 3. (Rar; despre persoane) Bine legat, voinic. II. Terminat, implinit; intregit, desavarsit. – V. incheia.

INCOACE adv. 1. Inspre mine, spre locul unde ma aflu; in directia mea. ◊ (In loc. adv.) Incoace si incolo = dintr-o parte in alta. (Pop. si fam.; substantivat, n.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atragator. ◊ Expr. Ce mai incoace (si) incolo = de ce atat a vorba? e inutila orice discutie. 2. Inspre momentul de fata, mai apropiat de epoca noastra. [Var.: incoa adv.] – Lat. in-eccu(m)-hocce.

INTURNA, intorn, vb. I. (Reg.) Refl. si tranz. 1. A veni sau a face pe cineva sa vina inapoi; a (se) inapoia², a (se) intoarce. ♦ Tranz. (Despre o stare afectiva sau maladiva) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) indrepta in alta directie. 3. A (se) intoarce de pe o parte pe alta; a (se) invarti, a (se) suci. – In + turna.

ZVARCOLI, zvarcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face miscari spasmodice (de durere). ♦ A se intoarce (in asternut) de pe o parte pe alta (de neliniste); p. ext. a se invarti incoace si incolo de neastampar; a nu-si gasi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se framanta sufleteste. – Cf. bg. vargaljam.

PENDULA, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face miscari oscilatorii (lente) de o parte si de alta a pozitiei de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face miscari (lente) asemanatoare cu acelea ale pendulului; (despre fiinte sau parti ale corpului lor) a se legana, a se misca alternativ intr-o parte si alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece usor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotarat; a oscila. – Din pendul.

FOI², foiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre o colectivitate, o multime) A se misca, a umbla incoace si incolo; a misuna, a forfoti, a fojgai. ♦ (Despre un loc, o incapere etc.) A fi plin de lume care misuna. 2. Refl. A nu sta locului, a umbla de colo pana colo, a se misca intruna, a nu sta locului; a se fatai. ♦ A se rasuci de pe o parte pe alta, a se misca, a se agita in loc (cautandu-si o pozitie comoda). ♦ Fig. A se codi. 3. Tranz. A face sa se infoaie un obiect de imbracaminte in jurul corpului. – Lat. *follire (= follere) sau din foaie.

PAS², pasuri, s. n. 1. Drum, loc ingust si mai coborat, de-a lungul unei vai, intre munti sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte in alta; trecatoare. 2. (Inv.) Pasaport. – Din germ. Pass, fr. pas.

partaS, -A, partasi, -e, s. m. si f. 1. Persoana care participa (impreuna cu altele) la o activitate, care ia parte la o actiune; participant; spec. complice. ♦ (Rar) Partizan, adept. ♦ Persoana careia cineva ii incredinteaza gandurile, planurile, sentimentele sale intime; confident. 2. Persoana care se bucura (impreuna cu altele) sau beneficiaza de un bun spiritual ori care impartaseste (cu altele) un necaz, o nenorocire. 3. Persoana care primeste o parte dintr-un bun material sau care stapaneste ori foloseste un bun material impreuna cu o alta persoana. – parte + suf. -as.

PARTINI, partinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja in mod constient pe cineva, a tine parte cuiva (in dauna altuia). – Din parte.

PARPALI, parpalesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A frige un animal sau o bucata de carne la frigare, pe jeratic sau la para focului. ♦ A frige sau a incalzi ceva superficial, la repezeala. 2. Refl. A se incalzi la dogoarea focului sau la soare. II. Refl. (Mai ales in forma perpeli) 1. A se zvarcoli, a se zbate, a se tavali de durere. ♦ Fig. A se framanta, a se chinui, a se zbuciuma. 2. A se rasuci (in asternut), a se intoarce de pe o parte pe alta fara a-si gasi locul (din cauza unei stari fizice sau psihice chinuitoare). [Var.: perpeli vb. IV] – Din bg. pripalja, scr. pripaliti.

PLIMBA, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla in voie dintr-un loc intr-altul pentru a se recrea, a face miscare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca voda prin loboda = a umbla in toate partile fara nici o piedica. (Fam.) Du-te de te plimba = vezi-ti de treaba, du-te si lasa-ma-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate si a insoti pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A misca un obiect incoace si incolo, a trece dintr-o parte in alta. [Var.: (reg.) preumbla, primbla vb. I] – Lat. perambulare.

CORESPUNDE, corespund, vb. III. Intranz. 1. A fi conform cu ceva, a se potrivi, a raspunde la asteptari, la dorinte sau la sperante. 2. A fi in legatura, a comunica cu ceva; a fi situat pe acelasi plan cu ceva, a se afla in dreptul altui obiect. [part. corespuns] – Din fr. correspondre.

COLO adv. (Cu sens local) Acolo. ◊ Expr. De colo (pana) colo = dintr-un loc intr-altul, de la un capat la altul, incoace si incolo, peste tot. (Pe) ici, (pe) colo sau colo si colo = din loc in loc, pe alocurea, foarte rar. Pe colo..., pe dincolo = intr-o parte..., intr-alta. Cat colo = la oarecare departare. Cand colo = (exprimand o surprindere) de fapt, in realitate. A se cunoaste (sau a se vedea etc.) cat de colo = a se cunoaste (sau a se vedea etc.) de departe, a fi foarte evident. Ia te uita colo! = (exprimand mirarea) i-auzi! de unde si pana unde? [Acc. si: (pop.) colo] – Din acolo.

REPLIA, repliez, vb. I. 1. Refl. (Mil.) A se retrage in ordine. 2. Tranz. A strange (dupa ce a fost desfasurat) prin suprapunerea unei parti peste alta. [Pr.: -pli-a] – Din fr. replier.

SIMPTOMATOLOGIE, simptomatologii, s. f. Totalitate a manifestarilor clinice si de laborator ale unei boli, care permit diagnosticarea bolii respective si diferentierea ei de alte afectiuni; parte a medicinii care studiaza simptomele bolilor; semiologie. – Din fr. symptomatologie.

STRA- Element de compunere care formeaza substantive sau adjective care arata vechimea, originea indepartata, departarea etc., verbe care arata intensificarea actiunii exprimate de verbul de baza sau verbe care arata ca actiunea indica patrunderea dintr-o parte in alta sau trecerea printr-un spatiu. – Lat. extra.

STRAPUNS, -A, strapunsi, -se, adj. Care a fost strabatut dintr-o parte in alta de un obiect ascutit. – V. strapunge.

A BALANSA² ~ez intranz. 1) A se misca usor dintr-o parte in alta; a se legana; a se clatina; a se agita. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotari; a sta la indoiala; a ezita; a sovai; a oscila; a pendula. /<fr. balancer

A SE BALANSA ma ~ez intranz. (despre corpuri) A face o miscare alternativa dintr-o parte in alta; a pendula; a oscila. ~ intr-un scaun. /<fr. balancer

A SE CLATI ma ~esc intranz. inv. 1) pop. A se misca usor dintr-o parte in alta; a se clatina; a se legana. 2) (despre ape, valuri) A se lovi cu putere; a se izbi. /<sl. klatiti

A SE CLATINA ma clatin intranz. 1) A se misca usor dintr-o parte in alta; a se legana; a se agita; a se cumpani; a se cutremura. 2) A merge cu pasi nesiguri, impleticindu-se (de slabiciune, de bautura etc.); a sovai. 3) fig. A nu se putea hotari; a sta in cumpana; a sovai; a ezita; a se foi. /v. a se clati

A SE CUMPANI ma ~esc intranz. 1) A ajunge in stare de cumpana; a se echilibra. 2) A se misca usor dintr-o parte in alta; a se legana; a se clatina; a se agita; a se cutremura. /Din cumpana

A SE CUTREMURA ma cutremur intranz. 1) A se zgudui sub actiunea unui cutremur. 2) A se misca usor dintr-o parte in alta; a se clatina; a se legana. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de fiori; a se speria tare; a se infiora; a se inspaimanta. /<lat. contremulare

DEVALMAS ~i m. 1) inv. Persoana care stapanea impreuna cu altii o parte din hotarul satului; membru al unei devalmasii. 2) Persoana care ia parte la o actiune comuna; partas. /de-a valma + suf. ~as

DUR² interj. reg. (se foloseste pentru a reda zgomotul unui obiect ce se rostogoleste) ◊ Dur in jos, dur in sus (sau dur incoace, dur incolo) a) se spune despre o miscare continua dintr-o parte in alta, despre o agitatie fara rost; b) se spune despre un schimb de pareri continuu si contradictoriu. /Onomat.

A FLUTURA¹ flutur 1. intranz. 1) (despre panze, plete etc.) A se misca neregulat (sub actiunea vantului); a falfai. 2) (despre pasari, animale) A face miscari dintr-o parte in alta (cu aripile, cu coarnele etc.). 3) (despre fulgere) A aparea pentru o clipa. 2. tranz. (obiecte) A agita in aer. ~ batista. ~ sabia. ◊ Flutura-vant calificativ depreciativ, atribuit unei persoane nestatornice si neserioase. /Din fluture

A SE FOI ma foiesc intranz. 1) A umbla fara astampar (intr-un spatiu restrans); a se fatai. 2) A se intoarce mereu de pe o parte pe alta (in asternut); a se zvarcoli. 3) A nu se putea hotari (dintr-o data); a sta la cumpana; a sovai; a oscila; a pendula; a balansa; a ezita. [Sil. fo-i] /<lat. follire

A INCHIDE inchid tranz. (in opozitie cu a deschide) 1) (usi, ferestre, porti etc.) A aplica la deschizatura corespunzatoare (pentru a impiedica trecerea dintr-o parte in alta). ~ o camera. 2) (valize, sertare, sticle etc.) A face sa nu mai aiba o deschizatura sau o trecere aplicand piesa corespunzatoare (usa, capacul, dispozitivul etc.). ◊ ~ cuiva gura a face pe cineva sa taca. ~ ochii a) a impreuna pleoapele; b) a trece voit cu vederea; c) a adormi; d) a muri. A nu ~ nici un ochi (toata noaptea) a nu dormi deloc. ~ cuiva ochii a se afla langa cineva in ceasul mortii. 3) fig. (o curte, un teren etc.) A cuprinde de jur imprejur (cu un gard, cu un zid); a imprejmui. 4) (caiete, carti etc.) A face sa nu mai fie desfacut, impreunand copertele. 5) (intreprinderi, institutii, localuri etc.) A desfiinta, suspendand activitatea. 6) (adunari, sedinte etc.) A face sa ia sfarsit.7) (aparate, mecanisme etc.) A face sa nu mai functioneze. ~ radioul. 8) (infractori, criminali etc.) A priva de libertate. A-l ~ la arest. 9) fig. inv. A cuprinde in sine; a contine.10) (cai de comunicatie) A face sa nu poata fi exploatat; a bara; a bloca. ~ drumul. /<lat. includere

A SE LEGANA ma legan intranz. 1) A se misca usor dintr-o parte in alta; a se cumpani; a se agita; a se clatina; a se cutremura. 2) (despre persoane) A se misca ritmic, plecandu-se putin (in timpul mersului sau al dansului). 3) A se da in leagan. 4) fig. (despre persoane) A-si face iluzii; a fi prada unor vise sau unor promisiuni desarte; a se iluziona. /<lat. liginare

A MATAHAI~iesc intranz. pop. A se misca dintr-o parte in alta; a se clatina; a se balabani. ◊ ~ din mana a face semn cu mana. /Orig. nec.

A MISCA misc 1. tranz. 1) A face sa se miste. 2) fig. (persoane) A determina la actiune; a indemna. 3) fig. A face sa traiasca anumite emotii, sentimente; a atinge. 2. intranz. 1) A schimba pozitia, clatinand dintr-o parte in alta. ~ din maini. ~ din coada. 2) (despre fiinte) A (mai) fi in viata; a da (inca) semne de viata. Accidentatul misca. 3) (despre afaceri, intreprinderi, actiuni etc.) A se dezvolta in mod progresiv si prosper. 4) fig. (despre persoane) A vadi anumite cunostinte sau deprinderi intr-un anumit domeniu. /Orig. nec.

A ORBECAI ~iesc intranz. A umbla dintr-o parte in alta, ratacind prin intuneric, pipaind ca un orb. /a orbeca + suf. ~ai

A OSCILA ~ez intranz. 1) A se misca alternativ dintr-o parte in alta; a se balansa; a pendula. 2) fig. A nu se putea hotari; a sta in cumpana; a sovai, a ezita; a pendula; a balansa. /<fr. osciller

A PARCURGE parcurg tranz. 1) (distante, drumuri etc.) A trece de la un capat la altul (sau dintr-o parte in alta); a acoperi. 2) (ziare, reviste, carti etc.) A examina, a citi in graba; a rasfoi; a frunzari. ◊ ~ cu privirea (sau cu ochii) a citi in fuga. /<fr. parcourir

A SE PARPALI ma ~esc intranz. 1) A-si expune corpul pentru un timp scurt la o sursa de caldura; a se incalzi usor (la foc sau la soare); a se pripi. 2) A se intoarce de pe o parte pe alta din cauza unei suferinte fizice sau sufletesti; a se zvarcoli. 3) fig. A nu-si gasi linistea de griji sau de ganduri; a se framanta; a se zbuciuma. [Var. a se perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti

A PENDULA ~ez intranz. 1) (mai ales despre obiecte in miscare) A se misca alternativ dintr-o parte in alta (ca un pendul); a oscila; a se balansa. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotari; a sta la indoiala; a sovai, a ezita; a oscila; a balansa. /Din pendul

A PENETRA ~ez 1. tranz. (medii, obiecte sau organisme) A parcurge dintr-o parte in alta; a strabate. 2. intranz. A intra (intr-un mediu), avansand cu greu; a patrunde; a razbate; a razbi. /<fr. penetrer, lat. penetrare

A PETRECE petrec 1. tranz. 1) (persoane) A insoti pe parcursul unui drum (din politete, pentru siguranta etc.); a conduce. ~ (pe cineva) pana la gara. ◊ ~ (pe cineva) cu ochii (sau cu privirea) a urmari de la distanta cu ajutorul vazului. 2) fam. (bunuri materiale) A face sa se petreaca; a consuma. 3) (timpul sau perioade de timp) A folosi pentru anumite preocupari. ~ o seara la restaurant. Ea isi ~ timpul citind. 4) A face sa treaca dintr-o parte in alta. ~ ata prin urechea acului. 5) pop. (morti) A conduce la groapa. 6) pop. (nevoi, necazuri etc.) A avea de suferit. 7) (marginile unei haine) A suprapune pentru a incheia. 2. intranz. A consuma timpul in distractii; a se deda placerilor lumesti; a se veseli; a desfata; a se distra; a chefui; a se amuza. /<lat. petraicere

A SE PLIMBA ma plimb intranz. A se deplasa, fara graba, dintr-o parte in alta (fara o tinta precisa). /<lat. perambulare

A SE REPLIA ma ~ez mil. 1. intranz. A se retrage in ordine. 2. tranz. A strange prin suprapunerea unei parti peste alta. [Sil. -pli-] /<fr. replier

A STRAPUNGE strapung tranz. 1) (de- spre obiecte cu varf ascutit) A razbate dintr-o parte in alta. 2) (despre persoane) A supune unei actiuni de spargere pana in partea opusa (cu ajutorul unui obiect ascutit). 3) fig. (spatii, medii etc.) A strabate cu greu (de la un capat la altul). /<lat. extrapungere

A TRAVERSA ~ez tranz. 1) (obiecte situate transversal fata de linia miscarii) A strabate deplasandu-se de-a curmezisul in cealalta parte; a trece. 2) (suprafete intinse, spatii) A parcurge de la un capat la altul sau dintr-o parte in alta; a strabate. fig. (stari, perioade de timp) A depasi, suportand. ~ o criza sufleteasca. /<fr. traverser

TRANSPERSA vb. I. tr. (Frantuzism) A trece dintr-o parte in alta strabatand un corp; a strabate, a strapunge, a patrunde. ♦ (Fig.) A descoperi, a dibui (un secret). [< fr. transpercer].

corcomen s.m. sg. (reg.) pieptanatura a tarancilor maritate in forma de doua cornite (de o parte si alta a crestetului); cobelci.

operte s.f. pl. (reg.) cele doua plase de o parte si alta a navodului.

REPLIA vb. I. refl. 1. A se strange (dupa ce a fost desfasurat) prin suprapunerea unei parti peste alta. 2. (Mil.) A se retrage in ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apararii. [Pron. -pli-a, p.i. -iez, 3,6 -iaza, ger. -iind. / < fr. replier].

TRAMBALA vb. I. refl., tr. (Fam.) A (se) muta, a (se) deplasa dintr-o parte in alta fara rost. [Dupa fr. trimbaler].

TRANSFERA vb. I. tr., refl. A (se) muta dintr-o localitate in alta sau de la o institutie la alta, fara desfacerea contractului de munca. ♦ tr. A transmite, a trece dintr-o stare sau dintr-o parte in alta (un lucru, un drept etc.). [P.i. transfer, 3,6 -ra, conj. -re. / < fr. transferer, cf. lat. transferre].

REPLIA vb. I. tr., refl. a (se) strange (dupa ce a fost desfasurat) prin suprapunerea unei parti peste alta. II. refl. 1. (mil.; despre trupe) a se retrage in ordine, sub presiunea inamicului, pe un aliniament mai favorabil apararii. ◊ (despre masini circuland pe drumurile publice) a se retrage pe o banda mai putin circulata sau in spatele altei masini. 2. (fig.) a se retrage in sine; a medita. (< fr. replier)

TRAMBALA vb. tr., refl. (fam.) a (se) deplasa dintr-o parte in alta. (dupa fr. trimbaler)

TRANSFERA vb. I. tr., refl. a (se) muta (cu serviciul) de la o institutie la alta, fara desfacerea contractului de munca. II. tr. a transmite, a trece dintr-o stare sau dintr-o parte in alta (un lucru, un drept etc.). ◊ (cont.) a face sa treaca o suma dintr-un cont in altul, prin virament. (< fr. transferer)

TRANSFIXIANT, -A adj. (med.) care strabate dintr-o parte in alta. (< fr. transfixiant)

TRANSPERSA vb. tr. 1. a trece dintr-o parte in alta strabatand un corp; a strabate, a strapunge, a patrunde. 2. (fig.) a descoperi, a dibui (un secret). (< fr. transpercer)

ZVARCOLI, zvarcolesc, vb. IV. Refl. 1. A se zbate, a face miscari spasmodice. ♦ A se intoarce (in asternut) de pe o parte pe alta (de neliniste); p. ext. a se invarti incoace si incolo (de neastampar); a nu-si gasi locul. 2. Fig. A se agita, a se zbuciuma, a se framanta. – Comp. bg. vargaljam.

capatii (vest) si -ai (est) n., pl. ie (lat. capitaneum, cap, capat, d. caput, cap, ca intii d. antaneus). Ceia ce pui supt [!] cap ca sa dormi, ca perna sau alt-ceva. partea patului unde se pune perna. Lemn scurt si gros pus supt o lada, un butoi s. a. (V. chezas). Bucata, virf dintr´o prajina, dintr´un drug, dintr´o funie s. a. A da de capatii, a afla, a descurca, a ajunge la un rezultat. A iesi la capatii, a ajunge la rezultat, a sfirsi bine. Om fara capatii (perna), vagabond, haimana.

OETA, munti (2.152 m alt.) in partea centrala a Greciei, prelungirea estica a M-tilor Pindului. Strajuiesc trecatoarea de la Termopile.

ACOMPANIAMENT, acompaniamente, s. n. 1. Insotire a unei melodii cu alta melodie potrivita. 2. parte muzicala, instrumentala sau ochestrala, care insoteste si sustine un solist sau un ansamblu coral. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnement.

ADIACENT, -A, adiacenti, -te, adj. 1. (In sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelasi varf, o latura comuna si se afla de o parte si de alta a laturii comune. 2. Care se inrudeste, se invecineaza. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.

ALIMBA, alimbez, vb. I. Tranz. A descarca pe alte vase o parte din incarcatura unei nave, pentru a o putea face sa navigheze in ape de mica adancime. – Cf. limb.

ALTERN, -A, alterne, adj. (In sintagmele) Unghiuri alterne (interne sau externe) = fiecare dintre cele doua perechi de unghiuri formate de o parte si de alta a doua drepte taiate de o secanta. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) asezate de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultura bazat pe alternarea culturilor. – Din fr. alterne, lat. alternus.

BALANSA, balansez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) misca cand intr-o parte, cand intr-alta; a (se) legana, a (se) hatana, a pendula. 2. Tranz. A face egale, a echilibra partile unei balante (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

BALABANI, balabanesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) deplasa intr-o parte si intr-alta, adesea cu miscari leganate, sovaitoare; a (se) balangani, a (se) balangai, a balalai, a se bananai. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovai. – Et. nec. sau formatie onomatopeica.

BARBIE, barbii, s. f. 1. parte a fetei formata de proeminenta maxilarului inferior; barba. ◊ Barbie dubla = gusa de sub barbie la persoanele grase. 2. parte carnoasa care atarna sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele doua lame rosii, carnoase, care atarna de o parte si de alta sub ciocul gainilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijina barbia (1) violonistului. – Barba + suf. -ie.

BAT interj. (Adesea repetat) Cuvant care imita o miscare rapida si nervoasa (intr-o parte si in alta). [Var.: bata interj.] – Onomatopee.

CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniste deplina a atmosferei. 2. Stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.

CAROTIDA, carotide, s. f. Fiecare dintre cele doua artere principale, ramuri ale aortei, situate de o parte si de alta a gatului, care transporta sangele de la inima la cap; artera cefalica. – Din fr. carotide.

CADELNITA, cadelnitez, vb. I. Intranz. A misca (intr-o parte si intr-alta) cadelnita, afumand cu tamaie; a tamaia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingusitoare. – Din cadelnita.

CEAPRAZ, ceaprazuri, s. n. 1. Siret, panglica sau ciucure de matase sau de fir, cu care se impodobesc hainele (militare), draperiile, tapiteriile etc. 2. Pozitia alternativa a dintilor de ferestrau intr-o parte si in alta, in afara planului panzei, pentru a face mai usoara taierea materialului. 3. Calcator (III 1, 2). – Din tc. capraz.

IMPARIPENAT, -A, imparipenati, -te, adj. (Despre frunzele compuse) Care prezinta perechi de frunzulite de o parte si de alta a unui ax comun, iar in varf o frunzulita nepereche. – Din fr. imparipenne.

INDOIT, -A, indoiti, -te, adj. I. 1. Strans prin indoire; care pastreaza urma unei impaturiri; cu indoituri. 2. Curbat, incovoiat. II. 1. Care este de doua ori mai mare sau mai mult decat altceva; dublu²; dublat; p. ext. inmultit, sporit, marit. ◊ (Substantivat, n.) Indoitul unei sume. 2. Amestecat (in parti egale) cu alt lichid; subtiat. III. Care este nesigur de parerea sa, care sta la indoiala. – V. indoi.

ULITA, ulite, s. f. 1. Drum ingust care strabate un sat (rar un oras), marginit de o parte si de alta de case; p. ext. strada. ◊ Expr. A bate ulitile = a umbla fara rost, haimana; a hoinari. 2. (Colectiv) Oamenii care locuiesc in casele de pe ulita (1). [Pl. si uliti] – Din sl. ulica.

ASOCIA, asociez, vb. I. Refl. A se uni, a se grupa cu cineva pentru atingerea unui scop comun. ♦ Refl. si tranz. A lua parte sau a face sa ia parte, impreuna cu altii, la o actiune, la o initiativa etc. [Pr.: -ci-a] – Din fr. associer, lat. associare.

FATAI, fatai, vb. IV. 1. Tranz. si intranz. (Despre animale, pasari) A misca repede coada (intr-o parte si in alta). 2. Refl. A se misca incoace si incolo, fara astampar sau fara rost; a se foi². – Fat + suf. -ai.

LEGANA, leagan, vb. I. 1. Tranz. A misca lin intr-o parte si in alta un copil (cu leaganul sau cu bratele) pentru a-l adormi. ♦ Refl. Fig. A se lasa purtat, amagit de sperante desarte. 2. Tranz. si refl. A (se) misca intr-o parte si in alta; a (se) clatina, a (se) balansa. ♦ Refl. A se da in leagan (4). 3. Refl. (Despre oameni) A misca ritmic (in mers, in pas de dans etc.). – Probabil lat. *liginare (< ligare „a lega”).

CLATINA, clatin, vb. I. 1. Tranz., refl. si intranz. A (se) misca (putin, lin) intr-o parte si in alta; a (se) legana; a (se) agita (usor). ◊ Expr. (Tranz.) A clatina capul (sau, intranz., din cap) = a-si misca capul intr-o parte si in alta in semn de mirare, de indoiala, de descurajare etc. 2. Refl. A sovai in mers, in miscare; a se impletici (din cauza slabiciunii, a betiei etc.). ♦ Fig. A fi intr-o situatie critica, nesigura. 3. Tranz. si refl. A (se) misca din loc; a (se) urni, a (se) clinti, a (se) clati. – Din clati.

CLATINATURA, clatinaturi, s. f. Miscare (usoara) intr-o parte si intr-alta. ♦ Miscare, deplasare sovaitoare. – Clatina + suf. -atura.

FLANCA, flanchez, vb. I. Tranz. 1. A apara, a sprijini, a proteja flancul unei unitati militare; a ataca dintr-o parte. ♦ Fig. A insoti pe cineva (pentru a-l pazi). 2. (Despre un grup de cladiri) A margini de o parte si de alta. – Din fr. flanquer.

FLANCGARDA, flancgarzi, s. f. Unitate sau subunitate militara care se deplaseaza de o parte sau de alta a fortelor principale, servind ca element de siguranta. – Din fr. flanc-garde.

PAROTIDA, parotide, adj.f. (In sintagma) Glanda parotida (si substantivat, f.) = fiecare dintre cele doua glande salivare asezate dedesubtul si inaintea urechilor, de o parte si de alta a maxilarului inferior. – Din fr. parotide.

PENAT, -A, penati, -te, adj. (Despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele asezate de o parte si de alta a nervurii principale sau a petiolului, ca firele unei pene¹. – Din lat. pennatus, fr. penne.

ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. Razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc transversal extremitatile razboiului de tesut. ♦ Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute pentru a tine stranse lemnele care o compun. 2. Constructie rudimentara de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Bolta ori acoperis al unei cladiri. – Et. nec.

VEGETATIV, -A, vegetativi, -e, adj. 1. Care indica natura proceselor fiziologice ce se petrec in afara controlului voluntar si se realizeaza intr-un sector special al sistemului nervos central (supus controlului si conducerii scoartei). ◊ Sistem nervos vegetativ = sistem nervos care inerveaza organele interne. 2. Care se refera la organe sau parti ale plantelor (altele decat cele de reproducere sexuata). ◊ Inmultire vegetativa = inmultire asexuata prin bulbi, rizomi, butasi etc. (si nu prin seminte spori). – Din fr. vegetatif, it. vegetativo.

PILON, piloni, s. m. 1. (Adesea fig.) Stalp puternic care sustine o constructie sau o parte a unei constructii. ♦ Element decorativ in forma de stalp prismatic, asezat la capatul unui pod (de o parte si de alta), la intrarea intr-o expozitie etc. 2. Constructie masiva la monumente sau la temple, de o parte si de alta a intrarii. 3. Suport de metal, de beton armat sau de lemn care serveste la sustinerea conductelor si izolatoarelor liniilor electrice aeriene, a antenelor electromagnetice etc. – Din fr. pylone.

SARNIERA, sarniere, s. f. 1. Balama, tatana. 2. Dispozitiv format din doua piese care, asezate de o parte si de alta a unui corp cilindric si fixate cu buloane, permit suspendarea intregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de imbinare intre cele doua flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de imbinare intre cele doua valve care formeaza cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fasie de hartie gumata pe care o folosesc filatelistii pentru a lipi marcile postale in albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charniere.

FAVORIT, -A, favoriti, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva il place mai mult. Mancare favorita. II. S. m. si f. 1. Persoana iubita sau pretuita cu predilectie de cineva. ♦ Spec. Persoana care se bucura de protectia unui suveran sau a unui om influent (si care trage profituri de pe urma acestei situatii). ♦ Spec. (La f.) Amanta a unui monarh. 2. Participant la o competitie, la un concurs, considerat cu cele mai mari sanse de reusita. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barba care incadreaza de o parte si de alta obrazul, lasand barbia libera. [Pl. si: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) si rus. favorit.

CONCETATEAN, -A, concetateni, -e, s. m. si f. Persoana considerata in raport cu alta care face parte din acelasi stat sau din acelasi oras cu ea. – Con¹ + cetatean (dupa fr. concitoyen).

LEGANAT², -A, leganati, -te, adj. 1. (Despre felul de a umbla) Care se misca ritmic intr-o parte si in alta; balabanit². 2. Fig. (Despre voce, vorbe) Taraganat. – V. legana.

DINTAR, dintare, s.n. 1. Unealta cu care se inclina dintii ferastraului de o parte si de alta a panzei. 2. Gratar in dreptul scocului morii, care opreste patrunderea corpurilor aduse de apa.

MLADIA, mladiez, vb. I. l. Refl. si tranz. A (se) inclina, a (se) indoi (usor); a (se) legana (usor) intr-o parte si in alta. 2. Tranz. si refl. Fig. A (se) modula. Mladiez vocea. 3. Refl. Fig. A se adapta unei situatii, a deveni conciliant, maleabil; a se supune. [Pr.: -di-a. – Prez. ind. si: mladii] – Din mladiu.

ECUATORIAL, -A, ecuatoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care apartine ecuatorului, privitor la ecuator; specific, caracteristic ecuatorului. ◊ Zona ecuatoriala = zona de circa zece grade care se intinde de o parte si de alta a ecuatorului. Coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate pentru determinarea locului unui astru pe sfera cereasca in raport cu ecuatorul ceresc. 2. S. n. Luneta astronomica cu un mecanism care ii permite sa se roteasca in jurul unei axe perpendiculare pe planul ecuatorului ceresc, in scopul urmaririi unui astru. [Pr.: -cu-a-to-ri-al] – Din fr. equatorial.

ELECTRODIALIZA, electrodialize, s. f. Proces de dializa produs sub actiunea unei diferente de potential electric, electrozii fiind asezati de o parte si de alta a unei membrane, folosit la purificarea apei, la impregnarea stofelor, la tabacirea pieilor etc. [Pr.: -di-a-] – Din fr. electrodyalise.

TAVALI, tavalesc, vb. IV. 1. Refl. si tranz. A (se) rostogoli, a (se) suci pe o parte si pe alta pe pamant, in iarba etc. ◊ Expr. (Refl.) A se tavali de ras = a rade cu mare pofta; a se prapadi de ras. 2. Tranz. A bate pe cineva trantindu-l si tarandu-l pe jos. 3. Tranz. si refl. A (se) murdari, a (se) manji. 4. Tranz. A culca la pamant iarba, cerealele, florile etc. – Cf. sl. valiti.

TEMPORAL¹, temporale, s. n. Os pereche asezat de o parte si de alta a cutiei craniene, in regiunea tamplelor, fiind cuprins intre occipital, parietal si sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserati muschii gatului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care apartine regiunii tamplelor, privitor la aceasta regiune. – Din fr. temporal.

TRANSOCEANIC, -A, transoceanici, -ce, adj. s. n. 1. Adj. Care este situat dincolo de ocean, de peste ocean; care se face intre mai multe oceane. 2. S. n. Nava (comerciala) de mare tonaj folosita pentru transportul intre porturi situate de o parte si de alta a unui ocean. – Din fr. transoceanique.

RACHITICA, rachitele, s. f. 1. Diminutiv al lui rachita. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina taratoare, cu fructe rosii, acrisoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene si cu frunze ascutite, acoperite pe o parte si pe alta cu solzi stelati care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia). – Rachita + suf. -ica.

REVER, revere, s. n. parte rasfranta a unei haine, in prelungirea gulerului, de o parte si de alta a pieptului. ♦ (Sport) Lovitura in care racheta sau paleta sunt manuite din partea opusa mainii care le tine, la jocul de tenis sau de tenis de masa. – Din fr. revers.

DINTAR, dintare, s. n. 1. Unealta cu care se inclina dintii ferastraului de o parte si de alta a panzei lui. 2. Gratar in dreptul scocului morii. – Dinte + suf. -ar.

ROSTUI, rostuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aseza, a aranja asa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva intr-un post, intr-o situatie convenabila. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etansare si a netezi rosturile dintre caramizile unei zidarii, dintre pavelele sau bordurile unei sosele etc. pentru a impiedica patrunderea apei de ploaie sau de infiltratie. 4. A forma cu mana rostul urzelii la razboiul de tesut. 5. A bate, de o parte si de alta, varful dintilor unei panze de ferastrau. – Rost + suf. -ui.

STRADA, strazi, s. f. 1. Drum (pavat sau asfaltat) in interiorul unei localitati, de-a lungul caruia se insira, de o parte si de alta, trotuarele si casele. ◊ Expr. Omul de pe strada = un anonim, o persoana oarecare (reprezentand opinia publica). A arunca (pe cineva) in strada = a da (pe cineva) afara din casa; p. ext. a lua (cuiva) tot ce are, a saraci. 2. Locuitorii unei strazi (1). [Pl. si: (inv.) strade] – Din ngr. strata, it. strada.

SINERGIDA, sinergide, s. f. (Bot.) Fiecare dintre cele doua celule ale sacului embrionar situate de o parte si de alta a oosferei. – Din fr. synergide.

CONATIONAL, -A, conationali, -e, adj., s. m. si f. (Persoana) care, in raport cu alta persoana, face parte din aceeasi natiune. [Pr.: -ti-o-] – Co(n)¹- + national.

A SE AGITA ma agit intranz. 1) A se misca neregulat intr-o parte sau in alta; a se clatina. Frunzele se agita. 2) fam. (despre persoane) A se misca grabit incolo si incoace; a nu-si gasi locul; a se zvarcoli; a se framanta. 3) A fi cuprins de agitatie; a se nelinisti; a se ingrijora; a se framanta. 4) (despre ape) A se misca in valuri; a se tulbura; a se zbuciuma. /<fr. agiter, lat.agitare

ALTERN ~a (~i, ~e) 1) (despre unghiuri) Care sunt formate in interiorul (sau in exteriorul) a doua drepte paralele intretaiate de o secanta. 2) (despre frunze, flori) Care creste de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurii la niveluri diferite. 3): Sistem ~ sistem care se bazeaza pe alternarea culturilor. /<fr. alterne, lat. alternus

AMIGDALA ~e f. Formatie anatomica in forma de migdala, situata in fundul gurii de o parte si de alta a omusorului. [G.-D. amigdalei] /<fr. amygdale

AVANSCENA ~e f. 1) partea anterioara a scenei dintre rampa si cortina. 2) Fiecare dintre primele doua loji, situate de o parte si de alta a cortinei. [G.-D. avanscenei; Sil. -van-sce-] /<fr. avant-scene

BARBETA ~e f. mai ales la pl. Barba lasata special sa creasca de o parte si de alta a fetei (de la tample pana la barbie); favorit. A purta ~. /<it. barbetta

CAROTIDA ~e f. Fiecare dintre cele doua artere principale, situate de o parte si de alta a gatului, care duc sangele oxigenat de la inima spre cap. [G.-D. carotidei] /<fr. carotide

A SE DUCE ma duc intranz. 1) A se deplasa, a pleca undeva. ~ la scoala. ◊ ~ dupa cineva a se marita. ~ drept (sau glont, intr-un suflet, fuga, pusca) a merge repede si fara ocoliri. ~ pe copca (sau pe garla, pe apa sambetei) a se pierde. Du-te-vino intr-o parte si in alta. 2) (despre zvonuri, vesti) A se raspandi repede. /<lat. ducere

ECUATORIAL ~a (~i,~e) 1) Care tine de ecuator; propriu ecuatorului. Clima ~a. 2) Care este situat in regiunea ecuatorului; din regiunea ecuatorului. Stat ~. ◊ Zona ~a zona a globului pamantesc, care se intinde de o parte si de alta a ecuatorului. Coordonate ~e sistem de coordonate pentru determinarea pozitiei astrilor in raport cu ecuatorul ceresc. [Sil. e-cu-a-to-ri-al] /<fr. equatorial

FAVORIT³ ~ti m. mai ales la pl. Barba lasata special sa creasca de o parte si de alta a fetei (de la tample pana la barbie); barbeta. /<fr. favori, ~ite

A SE FATAI ma fatai intranz. 1) A umbla fara astampar si fara rost (incolo si incoace); a se foi. 2) A nu avea astampar; a se invarti mereu (intr-o parte si in alta); a se suci. 3) A nu se putea hotari dintr-o data. /fat + suf. ~ai

FIECARE pron. nehot. Si unul si altul luat in parte. [G.-D. fiecaruia, fiecareia; Sil. fi-e-] /fie + care

INCOACE adv. 1) Inspre mine; in partea (sau in directia) mea; in partea aceasta. Vino ~. ◊ A se da mai ~ a se apropia. ~ si incolo intr-o parte si in alta; in toate directiile. A avea pe vino-ncoace a avea ceva atragator. 2) Mai aproape de timpul actual; inspre timpul prezent. ◊ Mai ~ a) mai aproape; b) intr-un timp mai apropiat. De la o vreme ~ de catva timp. [Sil. -coa-] /<lat. in-eccu[m]-hocce

A INTOARCE intorc 1. tranz. 1) A face sa se intoarca. ♦ ~ ceasul a rasuci arcul ceasului (pentru a-l face sa mearga). 2) fam. (despre o boala) A lovi din nou; a inturna. Gripa l-a intors. 3) A schimba cu locul astfel incat o parte sa ocupe pozitia alteia. ~ fanul. ♦ ~ pe o parte si pe alta a cerceta amanuntit. ~ casa pe dos a face dezordine in casa. ~ foaia (sau cojocul) pe dos a-si schimba atitudinea fata de cineva devenind mai aspru. 4) (corpul sau parti ale corpului) A misca intr-o parte. ~ capul. ~ privirea. ♦ ~ (cuiva) spatele a manifesta o atitudine de indiferenta sau suparare fata de cineva. 5) (bani, lucruri) A da inapoi; a inapoia; a restitui. ♦ ~ cuvantul a raspunde urat. ~ binele (sau raul) facut a rasplati pe cineva pentru o fapta buna (sau rea). ~ vizita a face o vizita de raspuns. 6) (mai ales tauri) A lipsi de glandele s*****e; a jugani. 2. intranz. A se schimba revenind la o stare contrara. A intors-o in frig. /<lat. intorquere

OCHELARI m. pl. 1) Dispozitiv optic pentru corectarea defectelor vederii sau pentru protectia ochilor constand din doua lentile, fixate intr-o rama. 2) Pereche de clape fixate pe ambele parti ale capetelei la nivelul ochilor calului, pentru a-l impiedica sa priveasca in parti. 3) Cerc de alta culoare in jurul ochilor unui animal. /Din ochi

OMOPLAT ~ti m. anat. Fiecare dintre cele doua oase plate de forma triunghiulara care constituie partea posterioara a arti-culatiei umarului, fiind situate (simetric) de-o parte si de alta a sirii spinarii. /<fr. omoplate

PAROTIDA ~e adj. : Glanda ~ fiecare dintre cele doua glande salivare, situate in regiunea urechilor (de o parte si de alta a maxilarului inferior). /<fr. parotide

PERCIUNE ~i m. 1) Suvita de par (la barbati) care acopera tampla si care se prelungeste in jos pe obraz. 2) Barba care creste de o parte si de alta a fetei, de la tampla pana la barbie; favorit. 3) rar Suvita de par care acopera fruntea unui cal; percica. /<turc. percem

A PLIMBA plimb tranz. 1) A face sa se plimbe (insotind). 2) (obiecte) A misca (pe indelete) intr-o parte si in alta. ◊ A-si ~ ochii (sau privirile) a trece cu privirea in repetate randuri. /<lat. perambulare

A SE SUCI ma ~esc intranz. 1) A-si schimba brusc pozitia corpului. 2) A nu avea astampar; a se invarti intr-o parte si in alta (fara rost); a se fatai. 3) fig. rar A-si framanta mintea (pentru a iesi dintr-o incurcatura). /<sl. sucon, sukati

A SE TAVALI ma ~esc intranz. pop. A se intoarce pe o parte si pe alta. ◊ ~ de ras a rade cu pofta; a se prapadi de ras. /cf. sl. povaliti

A TREMURA tremur intranz. 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) A fi cuprins de tremur. 2) (despre plante sau despre parti ale lor) A se misca lin intr-o parte si in alta; a se clatina. 3) rar (despre lumini sau umbre) A produce efecte schimbatoare; a juca. 4) (despre suprafata unei ape) A se misca in unde. 5) (despre voce) A avea o sonoritate vibranta si slaba (din cauza unor emotii). 6) fig. (despre oameni) A fi cuprins de teama. ◊ ~ dupa bani a fi lacom de bani. /<lat. tremulare

A VaNTURA vantur tranz. 1) (cereale) A trece prin vanturatoare. 2) fig. A face sa se imprastie, sa se spulbere. A-i ~ pe navalitori. 3) (moarea) A scoate din vas si a turna la loc de cateva ori la rand; a pritoci. 4) A misca intr-o parte si in alta; a agita. ~ caciulile in aer. 5) fig. (vorbe, vesti, stiri) A interpreta in fel si chip; a comenta in mod subiectiv. ~ intrigi. 6) A umbla mult; a bate drumurile. ◊ ~ lumea a calatori mult. /<lat. ventulare

A ZAPACI ~esc tranz. 1) A face sa se zapaceasca. 2) (lucruri) A intoarce pe o parte si pe alta, imprastiind, incalcind, amestecand (pentru a gasi ceva); a rascoli. /Orig. nec.

ZODIAC ~ce n. 1) Zona a boltii ceresti care se intinde de o parte si de alta a eclipticii, fiind strabatuta de Soare in decursul unui an si cuprinzand 12 zodii. ◊ Semnele ~cului figurile simbolice ale celor 12 zodii. 2) Totalitate a celor 12 zodii, cuprinse de o astfel de zona a boltii ceresti. 3) Carte pe baza careia se prezice viitorul omului potrivit zodiei in care s-a nascut. [Sil. -di-ac] /<ngr. [kiklos]zodiakos

AMIGDALA s.f. 1. Fiecare dintre cele doua glande in forma de migdala, situate in fundul gurii de o parte si de alta a omusorului; tonsila. 2. Cavitate veziculara de forma neregulata, de dimensiuni mici, care se intalneste frecvent in rocile vulcanice bazice. // (In forma amigdal-, amigdalo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „amigdala”, „amigdalian”. [< fr. amygdale, cf. gr. amygdale – migdala].

BARLONG, -A adj. Mai lung intr-o parte decat in alta. ◊ (Arhit.) Plan barlong = planul dreptunghiular al unei travee, in cadrul caruia o travee a navei principale corespunde unei travee a navelor laterale. [< fr. barlong].

CONCOIDA s.f. Curba plana obtinuta ducand printr-un punct fix o secanta variabila care intalneste o dreapta sau o curba intr-un punct si ducand pe secanta din acest punct, de o parte si de alta, o lungime constanta. ♦ (Arhit.) Profilul unui fus de coloana. [Pron. -co-i-. / < fr. conchoide, cf. gr. konche – scoica, eidos – forma].

DISTIH, -A adj. (Bot.; despre organe alterne] Dispus pe doua randuri sau serii opuse de o parte si de alta a unui ax. [< germ. distich, cf. gr. distichos – cu doua randuri].

ECUATORIAL, -A adj. De (la) ecuator, specific ecuatorului. ◊ Zona ecuatoriala = zona de circa 10 grade care se intinde de o parte si de alta a ecuatorului; coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate prin care se determina pozitia astrilor in raport cu ecuatorul ceresc. [Pron. -ri-al, scris si equatorial, var. ecvatorial, -a adj. / cf. fr. equatorial, it. equatoriale].

PENAT, -A adj. In forma de pana. ♦ (Despre frunze) Cu nervuri pornind perechi dintr-o nervura centrala; (despre frunzele compuse) care are foliolele dispuse in perechi de o parte si de alta a unui ax comun. [lat. pennatus, cf. fr. penne].

PILON s.m. 1. Stalp puternic de sustinere (a unei cupole, a unui arc de pod etc.). 2. Constructie masiva de o parte si de alta a intrarii unui templu sau unui monument. ♦ Element ornamental in forma de stalp, asezat la capatul unui pod, la intrarea intr-o expozitie, intr-un parc etc. 3. Stalp care sustine o linie electrica aeriana, o antena electromagnetica etc. ◊ Pilon de antena = stalp pe care este montata o antena de radioemisiune. [Pl. -oni, (s.n.) -oane. / < fr. pylone, it. pilone, cf. gr. pylon].

ALTERN, -A adj. Unghiuri alterne = unghiurile formate in interiorul a doua drepte paralele taiate de o secanta; frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) care cresc de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurilor unei plante la distante diferite; (agr.) sistem altern = sistem de agricultura bazat pe alternarea culturilor. [< fr. alterne, cf. lat. alternus].

CAROTIDA s.f. Fiecare dintre cele doua artere situate de o parte si de alta a gatului. [< fr. carotide, cf. gr. karotis].

cotramba, cotrambez, vb. I refl. (reg.) a se suci intr-o parte si in alta; a se schimonosi, a se stramba.

FAVORIT, -A adj. Iubit, preferat. // s.m. si f. 1. Cel iubit cu predilectie de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competitie considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. ♦ Cal socotit a fi capabil sa castige o cursa. // s.m. (De obicei la pl.) Barba lasata sa creasca de o parte si de alta a fetei. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].

FLANCA vb. I. tr. 1. A apara, a sustine din flanc. ♦ (Fig.) A insoti pe cineva (pentru a-l pazi). 2. (Despre un grup de cladiri) A margini lateral, a margini de o parte si de alta. [< fr. flanquer].

parpaleala, parpaleli, s.f. (pop.) 1. frigere a unei bucati de carne; carne fripta pe jeratic. 2. incalzire la foc sau la soare. 3. (fig.) zvarcolire, zbatere. 4. (fig.) framantare, chinuire, zbucium. 5. rasucire in asternut, intoarcere pe o parte si pe alta, neliniste.

parpalit, parpalita, adj. (pop.) 1. fript sau prajit in pripa. 2. incalzit la foc sau la soare. 3. (fig.) zvarcolit, zbatut. 4. (fig.) framantat, chinuit, zbuciumat. 5. rasucit in asternut, intors pe o parte si pe alta. 6. parlit. 7. dogorit.

LATERAL, -A adj. 1. De pe o latura, de pe laturi, laturalnic. ◊ Arie laterala (sau periferica) = zona situata la periferia teritoriului in care se vorbeste un dialect sau o limba. ♦ (Fig.) Secundar, indepartat, fara legatura directa cu ceva. 2. Consoana laterala (si s.f. ) = consoana articulata cu varful limbii pe palatul tare, lasand aerul sa se scurga de o parte si de alta a limbii. [Cf. fr. lateral].

PARIPENAT, -A adj. (Despre frunze compuse) Cu numar egal de foliole de o parte si de alta a petiolului. [Cf. fr. paripenne].

PARAVERTEBRAL, -A adj. Ganglion paravertebral = fiecare dintre ganglionii simpatici care se afla alaturi de coloana vertebrala in lungul ei, de o parte si de alta. [< fr. paravertebral].

REVER s.n. 1. partea rasfranta a unei haine in prelungirea gulerului, de o parte si de alta a pieptului. 2. Lovitura executata cu partea exterioara a rachetei sau a paletei la jocul de tenis de masa; backhand. [Pl. -re, -ruri. / < fr. revers].

SINERGIDA s.f. (Bot.) Fiecare dintre cele doua celule ale sacului embrionar, asezate de o parte si de alta a oosferei. [< fr. synergide, cf. gr. synergos – colaborator].

TIARA s.f. (Ist.) Acoperamant de cap purtat de regii vechilor persi, ai partilor si ai altor popoare din Asia. ♦ Mitra papala formata din trei coroane suprapuse. [Pron. ti-a-. / < it., lat., gr. tiara].

favoare (-oruri), s. n. – Avantaj acordat cuiva, hatir. – Var. (inv.) favor. Fr. faveur. Dupa Sanzewitsch 203, prin intermediul rus. favor, ipoteza care nu este necesara. – Der. favorabil, adj.; favorit, adj.; favorit, s. m. (barba de o parte si de alta a obrazului; favorit); favoriza, vb.; favoritism, s. n., toate din fr. Cf. defavoare, s. f.; defavorabil, adj.

ALOMORFOZA s. f. alometrie privind relatiile dintre o parte si intreg, sau dintre o parte si o alta a intregului din seriile structurale ale organismului. (< engl. allomorphosis)

ALTERN, -A adj. 1. unghiuri e interne (sau externe) = unghiuri formate in interiorul (sau exteriorul) a doua drepte paralele taiate de o secanta. 2. (despre frunze, flori) care creste de o parte si de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite. (< fr. alterne, lat. alternus)

BARLONG, -A adj. 1. mai lung intr-o parte decat in alta. 2. cu latura mai lunga in fata. (< fr. barlong)

CAROTIDA s. f. fiecare dintre cele doua artere principale de o parte si de alta a gatului. (< fr. carotide)

CONCOIDA s. f. curba plana obtinuta ducand printr-un punct fix o secanta variabila care intalneste o dreapta sau o curba intr-un punct si ducand pe secanta din acest punct, de o parte si de alta constanta. (< fr. conchoide)

DISTIH², -A adj. (bot.; despre organe alterne) dispus pe doua randuri sau serii opuse, de o parte si de alta a unui ax. (< germ. distich, gr. distikhos)

ECUATORIAL, -A I. adj. 1. de (la) ecuator, specific ecuatorului. ♦ zona ~a = zona de circa 1⁰ grade care se intinde de o parte si de alta a ecuatorului; clima ~a = climat din zona ecuatoriala, temperatura constant ridicata si pluviozitate abundenta; coordonate e = sistem de coordonate prin care se determina pozitia astrilor in raport cu ecuatorul ceresc. 2. care imparte in doua jumatati. ♦ (biol.) placa ~a = plan median al unei celule unde cromozomii fisurati se grupeaza in cursul mitozei. II. s. n. luneta astronomica pentru observarea miscarii stelelor si determinarea coordonatelor lor ecuatoriale. (< fr. equatorial)

FAVORIT, -A I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilectie de cineva. ◊ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competitie considerat ca avand cele mai mari sanse de reusita. ◊ cal socotit a fi capabil sa castige o cursa. III. s. m. (pl.) barba care incadreaza figura de o parte si de alta a obrazului, lasand barbia libera; cotleti (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

LATERAL, -A adj. 1. de pe o latura, de pe laturi, laturalnic. ♦ arie ~a (sau periferica) = zona situata la periferia teritoriului in care se vorbeste un dialect sau o limba. ◊ (fig.) secundar, indepartat, fara legatura directa cu ceva. ♦ gandire ~a = proces specific gandirii creatoare, urmarind obtinerea a cat mai multor variante posibile ale fenomenului cercetat. 2. consoana ~a (si s. f.) = consoana articulata cu varful limbii pe palatul tare sau pe alveolele incisivilor superiori, lasand aerul sa se scurga de o parte si de alta a limbii. (< fr. lateral, lat. lateralis)

PARIPENAT, -A adj. (despre frunze compuse) cu numar par de foliole, dispuse de o parte si de alta a petiolului. (< fr. paripenne)

PENAT, -A adj. in forma de pana. ◊ (despre frunze) cu nervurile pornind perechi dintr-o nervura centrala; (despre frunze compuse) cu foliolele dispuse de o parte si de alta a unui ax comun. (< lat. pennatus, fr. penne)

PILON s. m. 1. stalp puternic de sustinere a unei constructii sau a unei parti a acesteia, a unui arc de pod etc. 2. constructie masiva de o parte si de alta a intrarii unui templu sau monument. ◊ element ornamental in forma de stalp prismatic la intrarea intr-un parc, intr-o expozitie etc. 3. stalp care sustine o linie electrica aeriana, o antena electromagnetica etc. (< fr. pylone)

REVER s. n. 1. partea rasfranta a unei haine in prelungirea gulerului, de o parte si de alta a pieptului. 2. (tenis) lovitura executata de pe partea stanga, printr-o miscare de jos in sus, cu partea exterioara a paletei. (< fr. revers)

TIARA s. f. 1. acoperamant de cap purtat de regii vechilor persi, ai partilor si ai altor popoare orientale. 2. mitra papala, din trei coroane suprapuse. (< fr. tiare, lat. tiara)

V******E s. f. 1. (fiz.) miscare oscilatorie periodica a unui corp sau a particulelor unui mediu elastic de o parte si de alta a unei pozitii de echilibru, cu o frecventa relativ inalta; vibrare, oscilatie. 2. (fig.) emotie puternica. (< fr. v*******n, lat. v******o)

ALTERN, -A, alterne, adj. n. si f. (In expr.) Unghiuri alterne interne (sau externe) = fiecare dintre cele doua perechi de unghiuri formate in interiorul (sau in exteriorul) a doua drepte paralele taiate de o secanta, de o parte si de alta a acesteia. Frunze (sau flori) alterne = frunze (sau flori) asezate de o parte si de alta a tulpinii sau a ramurilor, la niveluri diferite. Sistem altern = sistem de agricultura care se bazeaza pe alternarea culturilor pe acelasi teren. – Fr. alterne (lat. lit. alternus).

AMIGDALA, amigdale, s. f. Fiecare dintre cele doua glande asezate la intrarea gatlejului, de o parte si de alta a omusorului. – Fr. amygdale (< gr.).

ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. Razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc in sens transversal extremitatile razboiului si pe care stau femeile cand tes. 2. Mica constructie de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Acoperis. 4. Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute, pentru a tine stranse lemnele care o compun.

BALANSA, balansez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) inclina cand intr-o parte, cand intr-alta; a (se) legana. 2. Tranz. (In expr.) A balansa un cont = a face sa se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. A crea un echilibru intre doi factori; a cumpani. – Fr. balancer.

BALABANI, balabanesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) misca intr-o parte si intr-alta; a (se) legana, a (se) clatina. A iesit in ograda cu clopotul cel mare si a prins a-l balabani (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovai. Cat s-a balabanit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a ramas (CREANGA).

BANANAI, bananaiesc, vb. IV. Intranz. A se misca intr-o parte si intr-alta; a se clatina; a se balabani. [Prez. ind. si: bananai] – Onomatopee.

BARBIE, barbii, s. f. 1. partea fetei de sub buza inferioara, care formeaza o proeminenta rotunjita. ◊ Dubla barbie = parte proeminenta sub barbie la unele persoane grase. 2. partea carnoasa care atarna sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele doua lame rosii, carnoase, care atarna de o parte si de alta sub ciocul gainilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijina barbia (1) celui care canta. – Din barba + suf. -ie.

SOVARNI, sovarnesc, vb. IV. Intranz. A se misca intr-o parte si in alta.

OPERTE s. f. pl. Cele doua plase mai mici care se afla de o parte si de alta a navodului si care ii maresc capacitatea.

CAROTIDA, carotide, s. f. Fiecare dintre cele doua artere principale, situate de o parte si de alta a gatului, care duc sangele de la inima la cap. – Fr. carotide (< gr.).

CADELNITA, cadelnitez, vb. I. Intranz. A misca (intr-o parte si intr-alta) cadelnita, afumand cu tamaie; a tamaia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingusitoare. – Din cadelnita.

antiscian, -a s. si adj. (d. lat. antiscius, d. vgr. anti, contra, si skia, umbra). Geogr. Nume dat popoarelor care locuiesc pe acelasi meridian, dar de o parte si de alta a ecuatorului si ale caror umbre la ameaza-s opuse.

autoplastie f. (auto- si -plastie din rino-plastie). Chir. Operatiunea pin [!] care se inlocuieste o parte perduta [!] cu alta luata tot de la acea persoana.

CICLAMA, ciclame, s. f., s. n. adj. 1. S. f. Planta decorativa cu frunze in forma de rinichi, verzi pe o parte si purpurii pe alta, cu flori rosii sau albe (Cyclamen europaeum). – Din it. ciclamino. Cf. fr. cyclamen.

GOLAS, -A, golasi, -e, adj. 1. (Despre pasari) Care este lipsit de pene (pe intregul corp sau pe o parte a lui); (despre alte animale) care este lipsit de par; gol². ♦ (Inv.; despre oameni) Gol² (I 1). 2. (Despre copaci, crengi) Care este lipsit de frunze; gol². 3. (Despre suprafete, terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetatie; gol². – Gol² + suf. -as.

MONSTRU, monstri, s. m. 1. Fiinta mitologica cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2. Fiinta care se naste cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namila, matahala. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proportii mari, extraordinar, neobisnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre.

TRANSMITE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunostinta cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emitator de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face sa ajunga la altul, a trece din om in om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoana la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radiatii, de unde etc. ♦ Refl. (Despre energie, radiatii, unde etc.) a trece dintr-un loc in altul; a se propaga. 5. A comunica o miscare de la o masina la alta sau de la un organ al unei masini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] – Din fr. transmettre, lat. transmittere.

SEMIPARAZIT, semiparaziti, s. m. Organism vegetal care, desi isi poate prepara materia organica din cea minerala, isi extrage o parte din hrana din alta planta vie. – Semi- + parazit (dupa fr. demi-parasite).

LATUNOAIE ~oi f. 1) Raritura la marginea panzei tesute manual, formata prin ruperea unor fire din urzeala. 2) Scandura cu o parte plana, iar cu alta convexa, taiata de la marginea unui bustean.[Sil. -noa-ie; Var. latunoi] /latura + suf. oaie

MONSTRU ~stri m. 1) (in mitologia antica) Fiinta imaginara cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2) Fiinta urata cu defecte fizice; pocitura; momaie. 3) Persoana cu mari devieri de la comportarea normala. 4) Fiinta imaginara, fioroasa de dimensiuni mari si neproportionale; matahala; dihanie. /<lat. monstrum, fr. monstre

SEMICALC ~uri n. lingv. Cuvant sau expresie in care o parte constituie un imprumut din alta limba, iar cealalta parte este formata pe baza resurselor interne ale limbii date; semiimprumut. /semi- + calc

SEMIIMPRUMUT ~uri n. Cuvant sau expresie in care o parte constituie un imprumut din alta limba, iar cealalta parte este formata pe baza resurselor interne ale limbii date; semicalc. /semi- + imprumut

UNGHI ~iuri n. 1) Figura geometrica formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. ◊ ~ facial unghi format de doua drepte care pleaca de la baza nasului, una spre partea superioara a fruntii, alta spre deschizatura urechii. 2) Loc unde se intretaie doua laturi sau doua suprafete; colt. ◊ ~ de vedere felul cum intelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus

DERIVATIE s.f. 1. Ramificatie, brat al unei ape, al unei canalizari, al unui circuit telefonic, electric etc. 2. Deviere a unui proiectil din planul de tragere, provocata de miscarea sa de rotatie. 3. Derivare (3) [in DN]. 4. Abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ♦ Modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii dintr-o alta zona. [Gen. -iei, var. derivatiune s.f. / cf. fr. derivation, it. derivazione, lat. derivatio].

TURELA s.f. 1. Dispozitiv blindat orientabil pe o nava de razboi, pe un tanc, pe un avion etc., in care sunt asezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (Cinem.) parte a camerei de luat vederi care asigura o schimbare rapida a obiectivelor. [< fr. tourelle].

DERIVATIV, -A adj. Care serveste la abaterea sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. // s.n. Mijloc terapeutic care abate si usureaza o suferinta; (fig.) leac, remediu. // adj., s.n. (Lingv.) (Element) cu care se face derivarea. [Cf. fr. derivatif, lat. derivativus].

SEMICALC s.n. Cuvant sau expresie in care o parte se imprumuta, iar alta se ia din resursele interne ale limbii; semiimprumut. [Pl. -uri. / et. incerta].

AMFICARPIE s. f. 1. caracteristica a unor plante de a forma doua tipuri de flori si de fructe. 2. maturizare a fructelor, o parte in aer si alta in sol. (< fr. amphicarpie)

DERIVATIE s. f. 1. ramificatie secundara a unei cai de comunicatie, a unui circuit telefonic, electric etc. 2. deviere a unui proiectil din planul de tragere. 3. lucrare hidrotehnica pentru transportul apei intre conducta principala sau sursa si punctul de utilizare. 4. (lingv.) derivare (2). 5. abatere a sangelui sau a umorilor dintr-o parte a corpului in alta. ◊ modificare a tulburarilor organice prin producerea unei reactii intr-o alta zona. (< fr. derivation, lat. derivatio)

TURELA s. f. 1. dispozitiv blindat orientabil pe o nava de lupta, pe un tanc, avion etc., in care sunt asezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (cinem.) parte a camerei de luat vederi care asigura o schimbare rapida a obiectivelor. (< fr. tourelle)

ceapraz n., pl. uri (turc. capraz, d. pers. ceprast, briu de metal al ienicerilor. V. sabraca). Gaitan de ornat uniformele militare (ca cele de cavalerie): haina cu ceaprazuri (la hainele femeiesti, ob. pasmanterie). Instrument de gaurit copitele la potcovit. Sfredel foarte mic (Cov). Instrument de indreptat dintii fierastraului (numit si ceapraznic in Munt. est si calcatoare in Mold.). Fierastrau cu ceapraz (sau rostit), cu dintii indreptati unu 'ntr´o parte, si altu intr´alta ca sa taie mai bine. – Mold. vechi ceprag, pl. e. V. canaf si galon 1.

INCOLO adv. 1. In alt loc decat aici; in partea aceea, in directia aceea, intr-acolo. ◊ Expr. Mai incolo = mai departe. Pana (mai) incolo = pana nu departe, destul de aproape. (Fam.) Lasa-l (sau da-l) incolo! = nu te mai ocupa de el, nu-i da atentie, nu-l lua in considerare. Fugi incolo! = taci din gura! nu mai spune fleacuri. 2. Pe urma, mai tarziu. ◊ Loc. adv. De aici sau de-acu(m) incolo = incepand din acest moment, de acum inainte. De astazi (sau de maine etc.) incolo = incepand de azi (sau de maine etc.). De atunci incolo = dupa aceea. 3. In afara de cele aratate inainte. [Var.: incolea adv.] – In + colo.

INDOI, (I) indoi, (II, III) indoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strange in doua o stofa, o hartie, un material etc.; a strange ceva de doua sau de mai multe ori (punand marginile una peste alta). 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni curb; a (se) incovoia, a (se) apleca, a (se) inclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se garbovi. II. Tranz. 1. A mari ceva de doua ori; a dubla; p. ext. a inmulti, a mari (de un numar oarecare de ori). 2. A amesteca (in parti egale) un lichid cu altul; a subtia. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa, a sta la indoiala; a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). – In + doi.

MOASTE s. f. pl. (In religia crestina) Ramasitele mumificate din corpul unei persoane considerata sfanta; p. ext. vesmant, parte de vesmant sau orice alt obiect care a apartinut unei astfel de persoane (si careia i se atribuie puteri supranaturale). ♦ P. gener. Corp mumificat; mumie. ♦ (Fig.) Ramasitele scumpe ale trecutului. – Din sl. mosti.

FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stanga sau din dreapta a unei formatii sau a unui dispozitiv de lupta. ◊ Loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ Loc. adv. In flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. ♦ Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosita in poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. – Din fr. flanc.

SUBSTANTIVA, substantivez, vb. I. Tranz. A intrebuinta in functie de substantiv o parte de vorbire care apartine altei categorii gramaticale decat substantivul. ♦ Refl. (Despre parti de vorbire care apartin altei categorii gramaticale decat substantivul) A se transforma in substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver.

SUBSTANTIVAT, -A, substantivati, -te adj. (Despre parti de vorbire care apartin altei categorii gramaticale decat substantivul) Care este intrebuintat in functie de substantiv, care a devenit substantiv. – V. substantiva.

TRANSPUNE, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc in altul, dintr-o stare sau dintr-o situatie in alta. ♦ Fig. A da expresie in scris, pe scena, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hartie, in versuri, pe scena etc. ♦ A transcrie sau a executa o compozitie muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost scrisa initial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta (schimbandu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginatia etc. in alta situatie sau in alt timp. – Trans- + pune (dupa fr. transposer, lat. transponere).

RUDA¹, rude, s. f. 1. Persoana care face parte din aceeasi familie cu alte persoane, unite intre ele prin legaturi de sange sau prin alianta; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care iti acorda protectie; a avea proptele. Pe ruda (si) pe samanta = a) pe toti, fara exceptie, pana la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, vita. 2. (Pop.) Soi, samanta de animale sau de plante. ◊ Loc. adj. De ruda = de prasila, de reproductie. Berbec de ruda. – Din bg. roda.

SECESIUNE, secesiuni, s. f. Actiunea unui grup de a se separa, de a se desparti de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a facut parte, in vederea reunirii cu alt stat sau a intemeierii unui stat nou. ♦ Razboiul de secesiune = razboi civil (pentru desfiintarea sclaviei negrilor) dintre statele sudice si cele nordice ale Statelor Unite ale Americii (1861-1865), terminat cu infrangerea statelor din sud si cu abolirea sclaviei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. secession, lat. secessio, -onis.

DEOparte adv. La o oarecare departare de vorbitor sau de alt punct fix; intr-o parte, izolat. – De⁴ + o + parte.

SCALCIAT, -A, scalciati, -te, adj. 1. (Despre incaltaminte; p. gener. despre alte obiecte) Tocit (intr-o parte); deformat. 2. Fig. (Despre cuvinte) Schimonosit, pocit (in pronuntare). [Pr.: -ci-at] – V. scalcia.

SUBORDONAT, -A, subordonati, -te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat intr-o relatie de subordonare. ♦ Propozitie subordonata (si substantivat, f.) = propozitie care depinde din punct de vedere gramatical de alta propozitie, indeplinind functiunea unei parti de propozitie a regentei; propozitie secundara. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din fr. subordonne.

CUMPARA, cumpar, vb. I. Tranz. 1. A intra in posesiunea unui lucru, platind contravaloarea lui cu bani. ◊ Expr. Cum am cumparat-o, asa o vand = cum mi s-a povestit mie, asa povestesc si eu altora. 2. Fig. A castiga de partea sa pe cineva, platindu-l; a mitui. – Lat. comparare.

ELEMENT ~e n. 1) parte componenta a unui intreg. ~ele unei lucrari. ◊ ~ de constructie piesa din ansamblul unei constructii. 2) chim. Substanta simpla care nu se mai poate descompune pe cale chimica, dar care poate intra in componenta altor substante. 3) Persoana care face parte dintr-o colectivitate. 4) la pl. Fenomen, forta a naturii. 5) rar Mediu in care traieste o fiinta. 6) Pila electrica; celula a unei pile electrice. 7) mai ales la pl. Principiu de baza al unei discipline, al unei stiinte; notiune fundamentala. /<fr. element, lat. elementum

A INDOI² indoi tranz. 1) (obiecte maleabile sau mladioase) A face sa se indoaie; a incovoia; a curba; a arcui; a cambra; a coroia. Vantul indoaie copacii. 2) A strange in doua (sau in mai multe) parti, punandu-le una peste alta; a impaturi. /in + doi

DEOparte adv. La o oarecare departare de vorbitor sau de alt punct fix; intr-o parte, izolat. [Pr.: deo-] – Din de⁴ + o + parte.

CONATIONAL, -A s.m. si f. Persoana care face parte din aceeasi natiune cu alta, considerata in raport cu aceasta. [Pron. -ti-o-. / cf. it. connazionale].

PORTRET s.n. 1. Desen, pictura, fotografie etc. care infatiseaza chipul unei persoane. ♦ Portret-robot = portret care intruneste trasaturile unui criminal cautat, alcatuit dupa semnalmentele furnizate de mai multi informatori, decupandu-se parti din diferite fotografii ale altor oameni; (p. ext.) schema umana, imagine-tip. 2. Infatisare a aspectului fizic si moral al unui personaj, intr-o opera literara. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. portrait].

SOLIDAR, -A adj. 1. Care priveste, care leaga, care angajeaza mai multe persoane, fiecare fiind responsabila de intreaga obligatie care revine tuturor. 2. Legat temeinic de cineva printr-o unitate de conceptii, de sentimente si de interese; strans unit. 3. (Despre piese de masini) Care este strans legat de altceva; care ia parte in aceeasi masura cu alta piesa la o actiune. [< fr. solidaire, cf. lat. solidus – intreg].