BILATERAL, -A, bilaterali, -e, adj. 1.Care are doua parti (sau doua laturi) opuse, simetrice. 2. Care priveste in acelasi timp doua laturi sau aspecte (fundamentale) ale unui intreg. 3. (Despre date, contracte, conventii) Care obliga in mod reciproc partile interesate. – Din fr. bilateral.

HATMAN (HATMAN), hatmani, s. m. (In evul mediu) 1. Boier de divan in Moldova, care era insarcinat de domn cu comanda intregii ostiri, avand in acelasi timp si functia de parcalab si portar al Sucevei; mare spatar; titlu purtat de acest boier. 2. Titlu purtat de marii comandanti ai ostilor polone si ai celor cazacesti; persoana avand acest titlu. – Din pol. hetman.

HIDRANT, hidrante (hidranti), s. n. (m.) Dispozitiv la conductele de distributie a apei sub presiune, care permite deschiderea si inchiderea unuia sau a mai multor furtunuri in acelasi timp. – Din fr. hydrante, germ. Hydrant.

ORGANIC, -A, organici, -ce, adj. 1. Care tine de structura, de esenta, de functiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii. 2. Care are structura unui organism¹, constituind un intreg diferentiat si in acelasi timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezulta din organizarea, din constructia insasi a unui lucru; esential, launtric, intrinsec. ♦ Fundamental. ♦ (Si adv.; despre relatii, legaturi) Analog legaturii care uneste partile unui organism¹; indisolubil. 3. (Despre substante, materii, etc.) Care este alcatuit din carbon si hidrogen, uneori si din alte elemente chimice (oxigen, azot, etc.). ◊ Chimie organica = ramura a chimiei care studiaza hidrocarburile si derivatii acestora. – Din lat. organicus, fr. organique

UBICUITATE s. f. (Livr.) Insusire atribuita cuiva (de obicei divinitatii) de a putea fi prezent pretutindeni (sau in mai multe locuri) in acelasi timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquite.

UBICUU, -UA, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se afla) in acelasi timp in doua sau mai multe locuri. ♦ (Care este) in orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] – Din lat. ubique.

MATERIALISM s. n. 1. Conceptie filozofica potrivit careia materia este factorul prim, iar constiinta factorul derivat; spec. filozofie marxista. ◊ Materialism dialectic = stiinta despre raportul dintre materie si constiinta, despre legile cele mai generale ale miscarii si dezvoltarii naturii, societatii si cunoasterii, care este in acelasi timp baza filozofica a marxism-leninismului. Materialism istoric = parte integranta a filozofiei marxist-leniniste, al carei obiect il constituie societatea in unitatea si interactiunea laturilor ei, legile generale si fortele motrice ale dezvoltarii istorice. 2. (Depr.) Interes exagerat manifestat de cineva pentru problemele materiale. – [Pr.: -ri-a-] – Din fr. materialisme, germ. Materialismus.

CONCOMITENT, -A, concomitenti, -te, adj. Care se petrece in acelasi timp (cu altceva); simultan. – Din fr. concomitant.

POLIGAMIE s. f. Forma de casatorie aparuta o data cu sclavia patriarhala, intalnita si astazi la unele popoare de religie mahomedana, in care un barbat are dreptul sa se casatoreasca in acelasi timp cu mai multe femei; situatie in care se gaseste un poligam. ♦ Infractiune comisa de barbatul casatorit in acelasi timp cu mai multe femei. – Din fr. polygamie.

SIMULTANEITATE s. f. Insusirea a unor actiuni, fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existenta, producerea mai multor actiuni in acelasi timp; coincidenta in timp; sincronism. [Pr.: ne-i-] – Din fr. simultaneite.

SINCRONIC, -A, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care exista sau se petrec in acelasi timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se refera la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute in acelasi timp. ◊ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in acelasi timp. ♦ (Fiz.; despre evolutia fenomenelor periodice) Care prezinta sincronism, care se produce in mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face in mod istoric; independent de evolutia istorica; static. – Din fr. synchronique.

PARADOX, paradoxuri, s. n. 1. Enunt contradictoriu si, in acelasi timp, demonstrabil; parere (absurda) contrara adevarului unanim recunoscut; p. ext. ciudatenie; enormitate, absurditate. 2. (In sintagma) Paradox hidrostatic = faptul ca presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile si de forma vasului respectiv. [Pl. si: paradoxe] – Din fr. paradoxe.

SUPRAPUNE, suprapun, vb. III. Tranz. A aseza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a aseza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figura deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre doua suprafete) A se afla asezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc in acelasi timp; a coincide. – Supra- + pune (dupa fr. superposer).

TA interj. (Repetat) Exclamatie care imita vorbaria multa si inutila a cuiva, exprimand in acelasi timp nerabdarea interlocutorului. – Onomatopee.

TERT, -A, terti, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine in randul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoana care nu figureaza ca parte in acte, in litigii sau in conventii nici direct, nici prin reprezentare si fata de care actul juridic ori hotararea pronuntata in cauza nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; in sintagma) Tertul exclus = principiu fundamental al gandirii, conform caruia un enunt nu poate fi decat adevarat sau fals in acelasi timp si sub acelasi raport, o a treia posibilitate fiind exclusa. – Din lat. tertius, it. terzo.

ECHIPA, echipe, s. f. Grup de oameni care, sub conducerea unui sef, indeplinesc in acelasi timp o munca sau o actiune comuna. ◊ Spirit de echipa = legatura spirituala intre membrii unei echipe, care sta la baza conlucrarii lor. ♦ Grup de sportivi constituit intr-o formatie, in cadrul careia se antreneaza, sub conducerea unui specialist, si participa la competitii. ♦ Fiecare dintre cele doua formatii care isi disputa un meci (de fotbal, baschet, hochei, polo etc.). – Din fr. equipe.

SABIE, sabii, s. f. 1. Arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe una dintre laturi si fixata intr-un maner. ◊ Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care ameninta in orice moment situatia cuiva. A trece (sau a lua, a trage) in (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici. A pune mana pe sabie = a porni la lupta. A scoate (sau a trage) sabia (impotriva cuiva) = a provoca pe cineva la lupta, a porni razboi. A-si pune capul (teafar sau sanatos) sub sabie = a-si cauza singur un necaz, o nenorocire. Sabie cu doua taisuri, se spune despre o situatie care prezinta, in acelasi timp, avantaje si dezavantaje, prespective si pericole. ♦ (Sport) Una din probele de scrima in care se foloseste sabia. 2. Arma formata dintr-o lama elastica de otel, din garda si maner, folosita la scrima. 3. Peste de apa dulce, cu corpul turtit lateral si cu abdomenul arcuit; sabioara, sabita (Pelecus cultratus). – Din bg. sabja.

PLANETAR, -A, planetari, -e, adj. 1. Care apartine planetelor, privitor la planete. ♦ Sistem planetar = totalitatea planetelor care se misca in jurul Soarelui. 2. (Tehn.; in sintagmele) Mecanism planetar = mecanism in care una sau mai multe roti dintate se invartesc in jurul axelor proprii si in acelasi timp in jurul axei altei roti. Arbore (sau ax) planetar (sau axa planetara) = arbore care antreneaza roata motoare a unui automobil. 3. (Fiz.; in sintagma) Model planetar = model al structurii atomului inspirat de cel al sistemului planetar. – Din fr. planetaire.

POLIANDRA, poliandre, adj. (Rar; si substantivat, f.) 1. (Despre flori) Care are mai multe stamine. 2. (Despre femei) Casatorita in acelasi timp cu mai multi barbati. [Pr.: -li-an-] – Din fr. polyandre.

POLIANDRIE s. f. Forma istorica de organizare a familiei (intalnita astazi numai la unele triburi primitive) in care o femeie poate sa se casatoreasca in acelasi timp cu mai multi barbati [Pr.: -li-an-] – Din fr. polyandrie.

POLIARTRITA, poliartrite, s. f. Boala care se manifesta prin inflamatia acuta sau cronica a mai multor articulatii in acelasi timp si care este de natura reumatismala, tuberculoasa, bacilara etc. ◊ Poliartrita cronica evolutiva = reumatism cronic deformant, cu evolutie progresiva, care afecteaza articulatiile extremitatilor. [Pr.: -li-ar-] – Din fr. polyarthrite.

PRIORITATE s. f. Insusirea de a fi primul in timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanta, ca valoare, ca demnitate; precadere, primordialitate, intaietate. ◊ Prioritate de trecere = intaietate si ordine de trecere printr-o intersectie nedirijata a unui vehicul in raport cu celelalte care sosesc in acelasi timp din directii diferite. [Pr.: pri-o-] – Din fr. priorite.

PURTATOR, -OARE, purtatori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care poarta, care duce sau aduce ceva cu sine. ◊ Purtator de cuvant = persoana fizica sau juridica imputernicita sa difuzeze in tara si in strainatate stiri si textele documentelor oficiale sau ale unor organizatii, institutii etc. Unda purtatoare = unda electromagnetica de inalta frecventa, care, fiind modulata de un semnal de mesaj, serveste la transmiterea acestuia. (Fin.) Obligatie la purtator = obligatie care nu poarta numele proprietarului. Purtator de germeni = organism uman sau animal care adaposteste microbi patogeni, de obicei intr-una din cavitatile naturale ale corpului, constituind, in acelasi timp, o sursa permanenta de infectie. – Purta + suf. -ator.

SCOLARI, scolaresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A invata, a studia intr-o scoala; a fi scolar (1) impreuna sau in acelasi timp cu altcineva. – Din scolar.

LOT, loturi, s. n. 1. Fiecare dintre portiunile in care a fost impartit un teren sau o padure; parcela. 2. Grup de obiecte sau de fiinte cu trasaturi comune. ♦ Grup de sportivi selectionati in vederea formarii unei echipe. ♦ Grup de produse identice sau asemanatoare fabricate simultan sau succesiv; grup de produse identice sau asemanatoare expediate in acelasi timp sau sosite in acelasi timp. 3. (Inv.) Loz; castig obtinut de un loz. – Din fr. lot.

COR¹, coruri, s. n. 1. Grup de cantareti care executa impreuna o compozitie muzicala. ◊ Loc. adv. In cor = (toti) deodata, in acelasi timp, impreuna. ◊ Expr. A face cor cu altii = a face cauza comuna cu altii, a se solidariza cu altii (in scopuri rele). ♦ Compozitie muzicala destinata sa fie cantata de mai multe persoane; executarea unei astfel de compozitii. 2. (In teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfasurarea actiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimand, prin cantec, recitare, mimica sau dans, opinia publica; p. ext. versurile cantate de acest grup. – Din lat. chorus. Cf. germ. Chor.

QUOTIENT s.n. Rezultat al unei diviziuni; cat. ◊ Quotient intelectual = raport intre varsta mentala si cea reala a unui copil; quotient respiratoriu = raport intre volumul de bioxid de carbon eliminat si cel de oxigen absorbit in acelasi timp de un organism animal sau vegetal. [Pr.: cvo-] (din fr. quotient, lat. quotiens)

CONTEMPORAN, -A, contemporani, -e, adj. 1. Care exista, traieste, se petrece in zilele noastre, care se raporteaza la prezent, la epoca de fata; actual. 2. (Despre oameni; adesea substantivizat) Care traieste sau a trait in acelasi timp cu..., pe vremea... [Var.: contimporan, -a adj.] – Din fr. contemporain, lat. contemporaneus.

RUMOARE, rumori, s. f. Zgomot confuz de voci care se aud in acelasi timp (exprimand protest, uimire etc.); p. gener. zgomot confuz. – Din fr. rumeur, lat. rumor, -oris.

NONCONTRADICTIE, noncontradictii, s. f. Principiu fundamental al gandirii potrivit caruia despre un subiect este imposibil a afirma si a nega acelasi predicat in acelasi timp si sub acelasi raport. – Din fr. non-contradiction.

COEXISTA, coexist, vb. I. Intranz. A exista in acelasi timp sau impreuna cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexister.

EROICOMIC, -A, eroicomici, -ce, adj. Care este in acelasi timp eroic si comic. ◊ Poem eroicomic = gen de poem epic care trateaza un subiect comic in forma unei epopei. [Pr.: -ro-i-] – Din fr. heroi-comique.

DISTRIBUTIV, -A, distributivi, -e, adj. 1. (In sintagmele) Numeral distributiv = numeral care arata repartizarea obiectelor in grupuri exprimate numeric. Atentie distributiva = atentie care poate fi indreptata in mai multe directii in acelasi timp; atentie dispersata. 2. Caracterizat prin distributivitate. – Din fr. distributif, lat. distributivus.

COEXISTENT, -A, coexistenti, -te, adj. Care exista in acelasi timp sau impreuna cu altcineva sau cu altceva. – Din fr. coexistant.

TRAP s. n., interj. 1. S. n. Mers in fuga al calului, cu viteza mijlocie (intre pas si galop), animalul pasind in acelasi timp cu un picior din fata si cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot facut de un cal care merge in acest fel. 2. Interj. Cuvant care imita zgomotul facut de mersul in fuga al cailor sau, p. ext., de mersul grabit al unui om. – Din germ. Trab.

TURA¹, ture, s. f. 1. Totalitatea salariatilor care lucreaza in acelasi timp si dupa acelasi program intr-o intreprindere sau institutie in care se lucreaza cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cat lucreaza o tura¹ (1). 2. (Rar) Tur¹ (1). 3. (Inv. si reg.) Risca. – Din fr. tour.

TAPAJ s. n. Zgomot violent si confuz produs de lovituri sau de glasuri care rasuna in acelasi timp; protest zgomotos; larma, galagie, scandal. – Din fr. tapage.

REZULTANTA, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forta a carei aplicare este echivalenta din punctul de vedere al efectului cu mai multe forte date, care se aplica in acelasi timp asupra aceluiasi punct material. 2. Fig. Efectul imbinat al unor cauze multiple. – Din fr. resultante, germ. Resultante.

ROSTI, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunta sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunta, a-si spune parerea autorizata. ♦ Tranz. A comunica o dispozitie, un ordin, o sentinta. ♦ A se preocupa de ceva; a pregati. 4. Intranz. A infasura pe sulul din fata al razboiului de tesut portiunea de panza tesuta, desfasurand in acelasi timp o portiune corespunzatoare de urzeala de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua tesutul de cate ori rostul se micsoreaza. – Din rost.

SIMULTAN, -A, simultani, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre actiuni, fenomene si evenimente) Care are loc in acelasi timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. S. n. Demonstratie a unui sahist cu o clasificare superioara care joaca in acelasi timp cu mai multi adversari de categorie inferioara. [Var.: (inv.) simultaneu, -ee adj.] – Din germ. simultan, fr. simultane, lat. simultaneus.

SINCRONISM, sincronisme, s. n. Existenta in acelasi timp sau desfasurarea paralela a doua sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente; simultaneitate. ◊ Sincronism sonor = simultaneitate a inregistrarilor sonore cu cele ale imaginilor, in cinematografie si televiziune, realizata cu ajutorul camerei sincrone. – Din fr. synchronisme.

SINCRONIZA, sincronizez, vb. I. Tranz. A face ca doua sau mai multe actiuni, fapte sau evenimente, fenomene etc. sa se petreaca in acelasi timp. ♦ A efectua operatiile necesare pentru ca o masina sincrona sa fie adusa in stare de a functiona in paralel cu o retea electrica de curent alternativ. ♦ A realiza intr-un film concordanta dintre imagine si sunet; a efectua montarea sincrona a benzii de imagine cu banda de sunet corespunzatoare. – Din fr. synchroniser.

SUBSOLAJ, subsolaje, s. n. Lucrare agricola executata in acelasi timp cu aratul, prin care se afaneaza zona inferioara adancimii la care patrunde plugul. – Dupa fr. sous-solage.

SURDOMUT, -A, surdomuti, -te, adj., s. m. si f. (Om) lipsit de auz si de grai; (persoana) surda si muta in acelasi timp. – Surd + mut (dupa fr. sourd-muet).

CUMUL, cumuluri, s. n. Detinere de catre o persoana a mai multor functii sau atributii (remunerate) in acelasi timp. [Acc. si: cumul] – Din fr. cumul.

CUMULA, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A detine in acelasi timp mai multe functii sau atributii (remunerate). 2. A face un singur tot din doua sau mai multe situatii, sume de bani etc. – Din fr. cumuler.

CUMULARD, -A, cumularzi, -de, s. m. si f. Persoana care detine mai multe functii sau atributii (remunerate) in acelasi timp. – Din fr. cumulard.

CUMULATIV, -A, cumulativi, -e, adj. Care cumuleaza. ♦ (Adverbial) Concomitent, in acelasi timp, simultan. – Din fr. cumulatif.

totodata (in acelasi timp) adv.

ACORD ~uri n. 1) Intelegere intre doua sau mai multe persoane (juridice sau fizice) din care decurg anumite drepturi si indatoriri. ~ international. ~ comercial. 2) Comunitate de vederi asupra unui lucru; consimtamant; intelegere. ◊ De comun ~ in intelegere deplina. A fi (sau a cadea) de ~ a se invoi cu...; a accepta. De ~! ma invoiesc! bine! Munca in ~ munca normata, remunerata in raport cu rezultatele obtinute. 3) Concordanta de numar, gen, caz si persoana intre cuvintele care se afla in anumite raporturi sintactice. 4) Potrivire perfecta a mai multor sunete muzicale (cel putin trei), produse in acelasi timp; armonie. 5) Garnitura de coarde pentru un instrument muzical. /<fr. accord, it. accordo

ASINCRON ~a (~i, ~e) Care nu se face, nu se petrece in acelasi timp. ◊ Motor ~ motor electric de curent alternativ, a carui viteza depinde de sarcina pe care o are, iar nu de frecventa curentului. [Sil. -sin-cron] /<fr. asynchrone

ASINCRONIC ~ca (~ci, ~ce) (despre fenomene, miscari etc.) Care nu se face in acelasi timp. /<fr. asynchronique

A COINCIDE pers. 3 coincide intranz. 1) (despre actiuni, evenimente, fenomene) A se produce simultan; a avea loc in acelasi timp. 2) (despre scopuri, sarcini etc.) A se potrivi intocmai; a corespunde exact. 3) (de-spre figuri geometrice) A se suprapune perfect. [Sil. co-in-] /<fr. coincider, it. coincidere

CONCOMITENT ~ta (~ti, ~te) si adverbial Care se produce in acelasi timp; care coincide in timp; simultan. /<fr. concomitante

A CUMULA ~ez tranz. 1) (posturi, functii remunerate) A detine prin cumul; a avea in stapanire in acelasi timp. 2) (actiuni, situatii, sume de bani etc.) A uni formand o totalitate; a aduna la un loc pentru a face un tot. /<fr. cumuler

GEAMAN geamana (gemeni, gemene) 1) (despre fiinte) Care a fost nascut in acelasi timp cu altul (sau cu altii) de o mama. 2) (despre tulpini) Care a crescut impreuna cu o alta tulpina din aceeasi radacina. 3) (despre plante) Care are o asemenea tulpina. 4) (despre fructe) Care a crescut lipit de alt fruct. /<lat. geminus

GENERATIE ~i f. 1) Totalitate a indivizilor dintr-o comunitate, care traiesc in acelasi timp, fiind aproximativ de aceeasi varsta. 2) Totalitate a animalelor de o anumita rasa sau specie, nascute in acelasi an. 3): ~ spontanee (sau spontana) teorie naiva conform careia unele organisme vii pot lua nastere in mod spontan din substanta nevie. [G.-D. generatiei; Sil. -ti-e] /<fr. generation, lat. generatio, ~onis

A SE INTALNI ma ~esc intranz. 1) (de-spre persoane) A veni in acelasi loc si in acelasi timp (in urma unei intelegeri prealabile sau intamplator). 2) (despre fiinte sau obiecte in miscare) A trece prin acelasi loc, venind in intampinare si continuandu-si drumul in directii opuse; a se incrucisa; a se ajunge. 3) (despre linii, drumuri) A veni din directii diferite, unindu-se intr-un punct; a se intretaia; a se incrucisa; a se intersecta. /in + inv. a talni

PARALEL ~a (~i, ~e) 1) (despre drepte sau planuri) Care nu se intretaie oricat s-ar prelungi. 2) si adverbial (despre fenomene, actiuni etc.) Care are loc in acelasi timp cu altceva; produs concomitent cu altceva. Miscari ~e. 3) (despre lucruri) Care pot fi comparate. Concluzii ~e. /<lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallele

PARTIDA ~e f. 1) Durata a unui joc sportiv sau distractiv, la sfarsitul careia se stabilesc castigatorii. ~ de tenis. ~ de baschet. ◊ A pierde ~a a suferi un esec. 2) Divertisment concret cu participarea mai multor persoane. 3) Casatorie contractata in urma unor demersuri prealabile. 4) Persoana care constituie obiectul contractarii unei asemenea casatorii. 5) Fragment al unei partituri destinate unui interpret dintr-un ansamblu sau unui grup de interpreti, care canta la unison. 6) Sistem de evidenta a unor operatii financiare; cont. 7) (in comert) Cantitate dintr-o marfa venita in acelasi timp de la fabrica sau pusa odata in vanzare; lot. [G.-D. partidei] /<ngr. partidha, fr. partie

POLIGAM ~a (~i, ~e) 1) (despre plante) Care are flori masculine si feminine; cu flori hermafrodite si unisexuale. 3) si substantival (despre barbati) Care este casatorit in acelasi timp cu mai multe femei. /<fr. polygame

POLIGAMIE f. 1) Casatorie in acelasi timp cu mai multe femei. 2) (la plante) Caracter poligam. /<fr. polygamie

REFLEXIV ~a (~i, ~e) 1) rar (despre persoane) Care are predispozitia de a reflecta (mult); inclinat spre reflectie. 2) Care se rasfrange. ◊ Diateza ~a diateza in care subiectul este in acelasi timp autorul si obiectul actiunii. Pronume ~ pronume care tine locul subiectului si al obiectului gramatical asupra caruia se exercita actiunea verbului. Verb ~ verb insotit de un pronume reflexiv. Relatie ~a relatie a unui element cu el insusi. /<fr. reflexif, germ. reflexiv

SIMULTAN ~a (~i, ~e) si adverbial (despre evenimente, actiuni etc.) Care se raporteaza la acelasi moment temporal; in acelasi timp; concomitent. /<lat. simultaneus, fr. simultane

SINCRONIC ~ca (~ci, ~ce) si adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent si in mod identic. Oscilatii ~ce. 2) Care tine de fapte, fenomene sau evenimente ce exista sau se produc concomitent. ◊ Tabele ~ce tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in aceeasi perioada. 3) (despre metode de cercetare) Care studiaza obiectul in starea lui actuala (fara a tine cont de evolutia istorica); independent de evolutia istorica. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care functioneaza in acelasi timp; cu functionare simultana. [Sil. sin-cro-] /<fr. synchronique

A SINCRONIZA ~ez tranz. (fenomene, procese, mecanisme etc.) A face sa fie sincronic; a face sa se produca sau sa functioneze in acelasi timp. /<fr. synchroniser

A SE SUPRAPUNE pers. 3 se suprapune intranz. 1) (despre linii, figuri, lucruri etc.) A se aseza exact unul peste altul; a etaja. 2) (despre evenimente) A avea loc in acelasi timp; a se produce concomitent. /supra- + a pune

SURDOMUT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) Care este in acelasi timp surd si mut; lipsit de auz si de darul vorbirii. /surd + mut

TOT² adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) Timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus

TIPATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre voce) Care are o sonoritate puternica si neplacuta; ascutit si intens in acelasi timp; strident. 2) fig. (despre culori) Care are o nuanta prea vie; batator la ochi; aprins; strident. /a tipa + suf. ~tor

UBICUITATE f. livr. 1) Caracter ubicuu. 2) (despre divinitati) Proprietate supranaturala de a fi prezent pretutindeni in acelasi timp. /<fr. ubiquite

BIGAMIE s.f. Situatie in care se gaseste o persoana casatorita legal cu doua persoane in acelasi timp. [Gen. -iei. / cf. fr. bigamie, it. bigamia].

BIJECTIV, -A adv. (Mat.; despre functii) Care este in acelasi timp surjectiva si injectiva. [< fr. bijectif].

ELECTROMAGNETIC, -A adj. Referitor la electromagnetism, bazat pe electromagnetism. ◊ Camp electromagnetic = starea fizica particulara a spatiului in care exista in acelasi timp un camp electric si un camp magnetic. 2. (Despre instrumente de masurat, relee etc.) Bazat pe actiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. [Cf. fr. electromagnetique].

GENERATIE s.f. 1. Functiune prin care fiintele vii se reproduc; reproducere. ◊ (Biol.) Teoria generatiei spontanee = teorie conform careia din materia anorganica poate lua nastere in mod spontan un organism viu evoluat. 2. Totalitatea oamenilor care au cam aceeasi varsta sau traiesc in acelasi timp. ♦ (Biol.) Grupare de indivizi avand aceeasi filiatie. ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de aceea a fiului. [Gen. -iei, var. generatiune s.f. / cf. fr. generation, it. generazione, lat. generatio].

INDIVIZIUNE s.f. (Jur.) Drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material; situatia acestor persoane. [Pron. -zi-u-, var. (rar) indivizie s.f. / cf. fr. indivision].

LUMITIP s.n. (Poligr.) Masina de cules cu claviatura electrica, la care se executa, in acelasi timp cu culegerea de litere, si o proba dactilografiata. [< fr. lumitype].

UBICUITATE s.f. (liv.) Starea celui care este prezent pretutindeni sau in mai multe locuri in acelasi timp. [Pron. -cu-i-. Var. ubicvitate s.f. / Cf. fr. ubiquite, lat. ubiquitas < lat. ubique – peste tot].

ONGLEU s.n. Taietura in unghi ascutit. ♦ Banda de hartie sau de panza care se coase in acelasi timp cu foile unei carti pentru a le lega. [< fr. onglet].

ORGANICISM s.n. 1. Curent sociologic, al carui initiator a fost Spencer, dupa care societatea omeneasca este un organism analog cu cel uman. 2. Teorie idealista in biologie care afirma ca forma organismelor este in acelasi timp materiala si spirituala, toate celulele avand judecata. V. vitalism. 3. Teorie care sustine ca orice maladie provine dintr-o leziune organica. [< fr. organicisme].

POLIANDRIE s.f. 1. Forma istorica de organizare a familiei, in care o femeie era casatorita in acelasi timp cu mai multi barbati. 2. (Bot.) Stare a unei flori poliandre. [Gen. -iei. / < fr. polyandrie, cf. gr. polys – numeros, aner – barbat].

POLIGENISM s.n. Doctrina potrivit careia diferitele rase umane au aparut in acelasi timp in mai multe puncte de pe glob; poligenie. [< fr. polygenisme].

PROMOTIE s.f. 1. Serie de absolventi ai unei scoli. ♦ Totalitatea militarilor care au primit gradul de ofiter in acelasi timp. ♦ Totalitatea persoanelor care au promovat deodata. 2. Denumire speciala pentru casatoritii dintr-o anumita perioada de timp. [Gen. -iei, cf. fr. promotion, lat. promotio].

REPRIZA s.f. 1. Partida formata dintr-un anumit numar de puncte. ♦ Fiecare dintre fazele diferite ale unei intreceri sportive. ♦ Grup de calareti care isi dreseaza caii sub comanda in acelasi timp. 2. Manevra prin care se imprima unui motor o acceleratie brusca. 3. Reluarea unei operatii tehnice intrerupte. 4. Sectiune a unei sonate, a unei fugi etc. care se repeta; reexpozitie. [< fr. reprise].

SEMIPROLETAR, -A s.m. si f. Om care lucreaza ca salariat intr-o intreprindere, continuand sa lucreze in acelasi timp si in propria-i gospodarie agricola individuala. ♦ Taran sarac; om sarac. [< semi- + proletar, dupa rus. poluproletarnai].

SIMULTANEIZA vb. I. tr. A da un caracter simultan, a face sa se petreaca in acelasi timp. [Pron. -ne-i-. / et. incerta].

SINGENETIC, -A adj. (Despre minerale) Format in acelasi timp cu roca in care se gaseste. [Cf. germ. syngenetisch].

ACORD s.n. 1. Comunitate de vederi asupra unui punct determinat intr-o intelegere; invoire, intelegere. 2. Tratat, conventie intre state, care reglementeaza domenii determinate ale colaborarii internationale. 3. Remunerare a muncii prestate, fixata pe unitatea de produs realizat. ◊ Acord global = forma de organizare si de retribuire a muncii prin care se leaga nemijlocit marimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate. 4. Raport intre doua sau mai multe cuvinte ale caror forme trebuie sa concorde potrivit genului, numarului, cazului, conjugarii etc. 5. Armonie a mai multor sunete muzicale produse in acelasi timp. ♦ Disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale si inlantuirii lor. ♦ (Fiz.) Sintonie. [Cf. fr. accord, it. accordo].

AGREGAT s.n. 1. Grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 2. Material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul si cu apa la prepararea betonului, mortarului, la anrocamente etc. 3. Component elementar al structurii solului, rezultat prin lipirea particulelor primare din sol. ◊ Agregat mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. 4. Ingramadire de organe pe o mica suprafata a unei plante. [Pl. -te. / cf. rus. agregat, fr. agregat, lat. aggregatum – reunit].

ASINCRONIC, -A adj. (Despre miscari) Care nu se face in acelasi timp; asincron. [< fr. asynchronique].

aci, adv. – 1. Aici, in locul acesta 2. Atunci, in momentul acela. – Var. acia, acile(a), acice(a). Mr. atia, istr. ti(a). < Lat. *eccum hῐc (Puscariu 12; Candrea-Dens., 8; REW 4129; DAR); cf. it. qui, engad. (a)qui(a), v. prov., cat., sp., port. aqui, fr. ici. Pentru varianta acice, Puscariu 13 propune *eccum hicce; insa poate fi unul din multele rezultate ale intilnirii lui aci cu aici. – Der. aciasi, adv. (inv., in acelasi loc; in acelasi timp), cu -si, cf. acelasi.

CATENA s.f. 1. Lant de incretituri ale scoartei pamantesti, formate cam in acelasi timp. 2. Lant de atomi uniti intre ei prin valente simple sau multiple. [< lat. catena – lant].

COACUZAT, -A adj., s.m. si f. (Cel) care este acuzat in acelasi timp impreuna cu altii. [Cf. fr. coaccuse].

COEXISTENT, -A adj. Existent in acelasi timp sau impreuna cu altcineva sau cu altceva. [Cf. fr. coexistent].

COINCIDE vb. III. intr. 1. A se intampla, a se produce simultan, in acelasi timp. 2. A fi la fel, a se potrivi. ♦ (Despre linii, figuri) A se suprapune perfect. [Pron. co-in-, p.i. coincid. / < fr. coincider, cf. it. coincidere < lat. cum – cu, incidere – a cadea pe].

COMBINA s.f. Masina de lucru care indeplineste simultan mai multe operatii. ♦ Masina agricola care executa simultan atat lucrarile de secerat, cat si pe cele de treierat. ♦ Masina care executa in acelasi timp taierea si incarcarea carbunilor. [Pl. -ne, var. combaina s.f. / < engl. combine, rus. kombain].

CONCOMITENT, -A adj. Care se produce in acelasi timp (cu altceva); simultan. // adv. in acelasi timp. [< fr. concomitant, cf. lat. concomitans].

CONSISTENTA s.f. 1. Stare a unui corp (mai ales a unui lichid) care are un anumit grad de densitate, de soliditate. ♦ Rezistenta opusa de un corp la deformare, la sfaramare; soliditate, tarie. 2. Calitate a unui sistem axiomatic de a nu contine o formula oarecare in acelasi timp cu negatia ei. [Cf. it. consistenza, fr. consistance].

CONTEMPORAN, -A adj. 1. Care exista, se petrece, traieste in zilele noastre; actual. 2. (Despre oameni; adesea s.) Care a trait sau traieste in acelasi timp cu... [Var. contimporan, -a adj. / < fr. contemporain, cf. lat. contemporaneus].

arhiatros (-si), s. m. – (Inv.) Medic personal al al domnitorului, in epoca fanariotilor; era in acelasi timp medic al domnitorului si insarcinat cu supravegherea serviciilor sanitare si a farmaciilor. Ngr. ἀρχιιατρός, de la ίατρός „medic” (Galdi 153). Sec. XVIII.

EROICOMIC, -A adj. Care este in acelasi timp eroic si comic. ◊ Poem eroicomic = poem-epopee care are un subiect comic. [Cf. fr. heroi-comique].

MIXER s.n. 1. Aparat sau instalatie care face amestecarea unor materiale; amestecator. ♦ Amestecator hidraulic pentru prepararea laptelui de ciment folosit la cimentarea sondelor. 2. Dispozitiv care permite folosirea mai multor surse electroacustice in acelasi timp. [< fr., engl. mixer].

MONOGAMIE s.f. 1. Forma de casatorie in care un barbat sau o femeie nu poate avea decat o singura sotie sau un singur sot in acelasi timp. 2. (La animale) Convietuirea cu o singura femela. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – casatorie].

NONCONTRADICTIE s.f. Principiu fundamental al gandirii potrivit caruia nu se poate afirma si nega in acelasi timp acelasi predicat despre un subiect. [< fr. non-contradiction].

OPTA vb. I. intr. A face o alegere intre mai multe lucruri, persoane sau situatii, care nu se pot obtine sau face in acelasi timp. [< fr. opter, it., lat. optare].

PARTITURA s.f. Note destinate unui ansamblu muzical; text muzical cuprinzand totalitatea notelor care se executa in acelasi timp de catre membrii unui ansamblu si care pot fi urmarite separat sau concomitent; (p. ext.) compozitie muzicala. [< it. partitura].

POLIANDRA adj., s.f. 1. (Femeie) care este casatorita in acelasi timp cu mai multi barbati. 2. (Floare) cu mai multe stamine. [Pron. -li-an-. / < fr. polyandre].

POLIGAM adj. (Despre plante) Care are atat flori hermafrodite, cat si unisexuate pe acelasi individ. // s.m. Barbat insurat cu mai multe femei in acelasi timp. [< fr. polygame, cf. gr. polys – numeros, gamos – casatorie].

PRIORITATE s.f. Intaietate; precadere. ♦ Prioritate de trecere = intaietatea de a trece printr-o intersectie nedirijata cand la aceasta sosesc in acelasi timp, din directii diferite, mai multe autovehicule. [Cf. fr. priorite < lat. prior – mai inainte].

RADIOTELEVIZAT, -A adj. Transmis in acelasi timp prin radio si televiziune. [Cf. fr. radiotelevise].

REGULARITATE s.f. Insusirea a ceea ce se face totdeauna in acelasi fel si in acelasi timp. ♦ Uniformitate. ♦ Simetrie; proportie. ♦ (Fil.) Lege. [Cf. fr. regularite].

REZULTANTA s.f. 1. Forta care, aplicata unui sistem, produce acelasi efect ca mai multe forte date care se aplica in acelasi timp asupra aceluiasi punct material. ♦ (Mat.) Suma vectoriala a tuturor fortelor unui sistem. 2. (Fig.) Efectul combinat al mai multor cauze. [< fr. resultante].

SIMULTAN, -A adj. Care se petrece, care are loc in acelasi timp; concomitent. // s.n. Demonstratie a unui sahist cu o clasificare superioara, care joaca in acelasi timp cu mai multi adversari de categorie inferioara. [Var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultane, cf. lat.t. simultaneus < simul – in acelasi timp].

SINCRONIC, -A adj. 1. (Despre fapte, fenomene; op. diacronic) Care exista sau se intampla in acelasi timp; simultan. 2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute in acelasi timp. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evolutie; static, neistoric. 4. (Despre doua ceasornice) Care arata simultan timpuri egale. [< fr. synchronique, cf. gr. syn – cu, chronos – timp].

SINCRONIZA vb. I. tr. A face sincrone (doua sau mai multe miscari, fenomene etc.), a face sa fie executat in acelasi timp. ♦ A realiza sincronismul fenomenelor periodice. ♦ A face sa se potriveasca intr-un film partea sonora cu imaginea. [Cf. fr. synchroniser].

coromisla (coromasle), s. f. – 1. Cobilita cu care se duc doua galeti in acelasi timp. – 2. La caruta, orcic. – 3. Constelatia Casiopea. – 4. (Trans.) Fata vioaie si dezinvolta. Origine incerta. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvintul nu este insa sl., apare numai in aceste doua limbi, si dupa Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmezis „de-a latul, piezis”, ipoteza care de asemenea pare improbabila. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropisnita „insecta daunatoare” cu salamizdra „salamandra”; semantismul nu este insa clar pentru celelalte acceptii.

AGREGAT¹ s. n. 1. ansamblu de lucruri aflate intr-o conexiune. 2. grup de masini care lucreaza in acelasi timp ca un tot unitar. 3. material inert (pietris, nisip etc.) care se amesteca cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc. 4. component elementar al structurii solului. ♦ ~ mineral = concrestere de minerale in diferite formatii naturale. (< rus. agregat, /3/ fr. agregat)

AMBIVALENTA s. f. 1. existenta concomitenta a doua semnificatii sau aspecte radical diferite. 2. stare psihologica a unui individ care denota in acelasi timp tendinte si trairi contradictorii. (< fr. ambivalence)

BIGAMIE s. f. situatie a cuiva casatorit cu doua persoane in acelasi timp. (< fr. bigamie)

BIJECTIV, -A adj. (mat.; despre functii) in acelasi timp surjectiva si injectiva. (< fr. bijectif)

BILOCATIE s. f. posibilitatea de a te afla in acelasi timp in doua locuri diferite. (< bi- + locatie)

CATADIOPTRIC, -A adj. (despre un sistem optic) care presupune refractie si reflexie in acelasi timp. (< fr. catadioptrique)

COINCIDE vb. intr. 1. a se intampla, a se produce in acelasi timp. 2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde intocmai. ◊ (despre linii, figuri) a se suprapune perfect. (< fr. coincide, lat. coincidere)

CONCOMITENT, -A adj., adv. in acelasi timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans)

CROMOPLASTICITATE s. f. metoda de incercare a unor materiale plastice, bazata pe proprietatea acestora de a se colora diferit in momentul aparitiei deformatiilor plastice, pe acelasi material si in acelasi timp. (< fr. chromoplasticite)

DEAD-HEAT DE-DIT/ s. n. clasament la egalitate a doi concurenti care ajung in acelasi timp la linia de sosire. (< engl. dead-heat)

DORSOLOMBAR, -A adj. referitor in acelasi timp la regiunea dorsala si la cea lombara. (< fr. dorso-lombaire)

ELASTOPLASTIC, -A adj. (despre substante, materiale) care este in acelasi timp elastic si plastic. (< fr. elastoplastique)

ELECTROMAGNETIC, -A adj. 1. referitor la electromagnetism. ♦ camp ~ = stare fizica particulara a spatiului in care exista, in acelasi timp, un camp electric si unul magnetic. 2. (despre instrumente de masurat, relee etc.) bazat pe actiunea unui electromagnet asupra unei piese feromagnetice. (< fr. electromagnetique)

EROICOMIC, -A adj. care este in acelasi timp eroic si comic. ♦ poem ~ = poem-epopee care are un subiect comic. (< fr. heroi-comique, lat. heroicus)

EURAFRICAN, -A adj. referitor in acelasi timp la Europa si Africa. (< fr. eurafricain)

H*****M, -A adj. 1. (despre inflorescente) cu flori de acelasi s*x. ◊ (despre flori) la care organele de reproducere ajung la maturitate in acelasi timp. 2. (despre un hermafrodit) ale carui organe s*xuale functioneaza in acelasi timp. (< fr. h******e)

H********A s. f. curba care uneste pe o harta punctele atinse de un cutremur in acelasi timp. (< germ. H********e)

IGIENO-DIETETIC, -A adj. care este in acelasi timp igienic si dietetic. (< fr. hygienodietetique)

INDIVIZIUNE s. f. (jur.) drept de proprietate asupra unui bun exercitat de mai multe persoane in acelasi timp, avand fiecare o cota-parte care nu poate fi determinata material. (< fr. indivision)

INTERCOTIDAL, -A adj. (despre zone marine) cuprins intre limitele extreme ale oscilatiilor mareelor. ♦ linie ~a = curba care uneste punctele de pe suprafata marilor si oceanelor unde mareea are loc in acelasi timp. (< fr. intercotidal)

NONCONTRADICTIE s. f. principiu fundamental al gandirii, potrivit caruia nu se poate afirma si nega, in acelasi timp, acelasi predicat despre un subiect. (< fr. non-contradiction)

ONGLEU s. n. 1. taietura in unghi ascutit. 2. banda de hartie sau de panza care se coase in acelasi timp cu foile unei carti pentru a le lega; falt. (< fr. onglet)

ORGANICISM s. n. 1. conceptie sociologica potrivit careia societatea omeneasca ar fi un organism analog cu cel biologic. 2. teorie in biologia contemporana care afirma ca forma organismelor este in acelasi timp materiala si spirituala, toate celulele avand judecata. 3. teorie care sustine ca orice maladie provine dintr-o leziune organica. (< fr. organicisme)

PARADOX s. n. 1. enunt contradictoriu si in acelasi timp demonstrabil, parere contrara adevarului unanim acceptat; (p. ext.) ciudatenie. ◊ fapt despre care se poate demonstra atat ca este adevarat, cat si fals. 2. (fiz.) ~ hidrostatic = faptul ca presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile si de forma lui. (< fr. paradoxe, gr. paradoxos)

POLIANDRA adj., s. f. 1. (floare) cu stamine numeroase. 2. (femeie) casatorita in acelasi timp cu mai multi barbati. (< fr. polyandre)

POLIANDRIE s. f. 1. situatie a unei femei casatorite in acelasi timp cu doi sau mai multi barbati. ◊ imperechere a matcii albinelor cu mai multi trantori. 2. stare a unei flori poliandre. (< fr. polyandrie)

POLIGAM, -A I. adj., s. m. f. (barbat, femeie) casatorit in acelasi timp cu mai multe persoane. II. adj. (despre plante) care poarta in acelasi timp atat flori hermafrodite, cat si unisexuate. (< fr. polygame)

PROMOTIE s. f. 1. serie de absolventi ai unei scoli; totalitatea celor care absolvesc deodata un ciclu de invatamant. ◊ totalitatea militarilor care au primit grad de ofiter in acelasi timp. 2. denumire speciala pentru casatorii dintr-o anumita perioada de timp. (< fr. promotion, lat. promotio)

QUOTIENT CVO-/ s. n. rezultat al unei diviziuni; cat. ♦ ~ intelectual = raport intre varsta mentala si cea reala a unui copil; ~ respiratoriu = raport intre volumul de bioxid de carbon eliminat si cel de oxigen absorbit in acelasi timp de un organism animal sau vegetal. (< fr. quotient, lat. quotiens)

REPRIZA s. f. 1. partida formata dintr-un anumit numar de puncte. ◊ fiecare dintre fazele diferite ale unei intreceri sportive. ◊ grup de calareti care isi dreseaza caii sub comanda in acelasi timp. 2. accelerare a turatiei unui motor in scopul obtinerii unei cresteri de putere intr-un timp foarte scurt. 3. reluare a unei operatii tehnice intrerupte. 4. sectiune a unei forme muzicale (sonata, fuga etc.), in care se expune din nou un material tematic prezentat anterior. (< fr. reprise)

REZULTANTA s. f. 1. forta care, aplicata unui sistem, produce acelasi efect ca acela produs de mai multe forte date care se aplica in acelasi timp asupra aceluiasi punct material. 2. (mat., mec.) suma vectoriala a tuturor fortelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. resultante, germ. Resultante)

RUMOARE s. f. zgomot confuz de voci care se aud in acelasi timp, exprimand nemultumire, surpriza etc. (< fr. rumeur, lat. rumor)

SENZORIMOTOR, -OARE adj. care se refera in acelasi timp la functiile senzoriale si la motricitate. (< fr. sensori-moteur)

SIMULTAN, -A I. adj. (si adv.) in acelasi timp; concomitent. II. s. n. demonstratie a unui sahist care joaca in acelasi timp cu mai multi adversari. (< germ. simultan, fr. simultane, lat. simultaneus)

SINCRON, -A adj. 1. (si adv.) sincronic (1). ◊ (despre sisteme fizice sau tehnice) care executa mai multe operatii in acelasi timp sau operatii diferite cu aceeasi frecventa. 2. (inform.; despre masini, semnale sau informatii) ale caror ritmuri sunt egale, multiple sau submultiple. (< fr. synchrone)

SINCRONIC, -A adj. 1. (despe fapte, fenomene) care exista sau se petrec in acelasi timp; simultan, concomitent; sincron. 2. (despre metode de studiu sau puncte de vedere) independent de evolutie. 3. (despre doua ceasornice) care arata simultan timpuri egale. (< fr. synchronique)

SINGENETIC, -A I. adj. 1. referitor la singeneza. 2. (despre animale) care provine din aceeasi linie pura; gemeni univitelini. 3. (despre minerale) format in acelasi timp cu roca in care se gaseste. II. s. f. studiu al istoricului dezvoltarii asociatiilor vegetale. (< fr. syngenetique)

STATURO-PONDERAL, -A adj. care priveste in acelasi timp statura si greutatea. (< fr. staturo-ponderal)

SUPERFECUNDATIE s. f. fecundare a doua sau mai multe ovule, eliminate in acelasi timp ori la scurt timp unul de altul, de catre doi sau mai multi s***********i. (< fr. superfecondation)

TIME-SHARING TAIM-SERING/ s. n. metoda de leasing in inchirierea de utilaje de valoare ridicata (ordinatoare etc.) la mai multi abonati in acelasi timp. (< engl. time-sharing)

TOXIINFECTIOS, -OASA adj. care este in acelasi timp toxic si infectios. (< fr. toxi-infectieux)

UBICUITATE s. f. insusire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau in mai multe locuri in acelasi timp; omniprezenta. (< fr. ubiquite)

UBICUU, -UA adj., adv. (care se afla) in acelasi timp in doua sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (< lat. ubique)

VISCOPLASTIC, -A adj. (despre o substanta) in acelasi timp vascoasa si plastica. (< fr. viscoplastique)

pas (pasuri), s. n. – Compas de dogar sau de zidar. Origine incerta. Tiktin crede ca-i vorba de o abreviere a it. compasso sau de sb. pas „centura” sau de ambele in acelasi timp. Cea de a doua explicatie este mai probabila, avind in vedere pe pasnic, s. n. (compas), din sb. pasnik „compas”. – Der. pasui, vb. (a trasa cercuri).

ALEXANDRESCU, Grigore (1810-1885, n. Tirgoviste), poet roman. Membru al Societatii Filarmonice. Unionist. Sensibil, reflesiv, dar in acelasi timp, lucid si ironic, este influentat in poezia sa de spiritul secolului luminilor si de cel revolutionar pasoptist. Meditatii si elegii romantice si preromantice, animate de elanuri umanitare si patriotice („Anul 1840”, „Umbra lui Mircea. la Cozia”, „Rasaritul lunii. La Tismana”). Lirica e*****a („Eliza”), de interogatie si atmosfera meditativa. A ilustrat decisiv specii literare ca fabule („Toporul si padurea”, „Dreptatea leului”, „Boul si vitelul”) si epistola („Epistola catre Voltaire”, „Satira. Duhul meu”), anticipind satira eminesciana prin gravitate si ironie. Proza („Memorial de calatorie”), culegere de folclor oltenesc, traduceri si imitatii dupa Florian, Tasso, Voltaire.

BENZ [bent], Carl Friedrich (1844-1929), inginer si inventator german. A construit, in acelasi timp si independent de Daimler, primul automobil (1885) inzestrat cu un motor cu ardere interna in patru timpi si cu aprindere prin scinteie electrica.

BOYLE [bɔil], Robert (1627-1691), fizician si chimist irlandez. A dat prima definitie a elementului chimic (1661) si a pus bazele analizei chimice calitative. A descoperit, in acelasi timp cu E. Mariotte, ca produsul dintre presiunea si volumul unui gaz perfect, supus unei transformari izoterme, ramine constant (legea B.-Mariotte).

ANTAGONIC, -A, antagonici, -e, adj. Antagonist. ◊ Contradictie antagonica = contradictie la baza careia sta lupta de neimpacat intre vechi si nou si care nu se poate rezolva decat prin distrugerea vechiului, constituind in acelasi timp continutul intern al procesului de dezvoltare. – Fr. antagonique (< gr.).

BILATERAL, -A, bilaterali, -e, adj. 1.Care are doua parti (sau doua laturi) opuse, simetrice. 2. Care priveste in acelasi timp cele doua laturi sau aspecte ale unui intreg. 3. (Despre acte, contracte, conventii) Care obliga in mod reciproc partile interesate. – Fr. bilateral.

CASANDRA (KASSANDRA) (in mitologia greaca), fiica lui Priam, regele Troiei, si a Hecubei. Preoteasa a lui Apolo, acesta a inzestrat-o cu darul profetiei, osindind-o, in acelasi timp, ca spusele sale sa nu fie crezute. A prevestit in zadar prabusirea Troiei. Luata scalva de Agamemnon, a fost omorita, impreuna cu acesta, de Clitemnestra.

CHAPLIN [tʃæplin], Sir Charles Spencer (1889-1977, n. Londra), actor, regizor si producator de film englez. Indelungata activitate in cinematografie (debut 1914). Creator al celebrului Charlot, personaj comic si in acelasi timp tragic, simbol al omului simplu in lupta cu viata. Comedii cu substrat de polemica sociala („Piciul”, „Goana dupa aur”, „Luminile orasului”, „Dictatorul”, „Timpuri Noi”, „Luminile rampei”, „Un rege la New York”).

CARTEZIANISM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes, care, in locul credintei oarbe, pune la baza cunoasterii ratiunea, dar, in acelasi timp, incearca sa impace idealismul cu materialismul. [Pr.: -zi-a-] – Fr. cartesianisme.

NEWTON [nju:tn], Sir Isaac (1642-1727), fizician, matematician si astronom englez. Prof. univ. la Cambridge. Presedinte al Societatii Regale din Londra (din 1703). A fundamentat mecanica clasica (newtoniana), definindu-i notiunile de baza si enuntand cele trei principii ale dinamicii, precum si mecanica cereasca prin descoperirea legii atractiei universale (1687). A inventat telescopul (1668). Contributii importante in optica („Optica”), in studiul fenomenelor de dispersie si interferenta; a emis teoria corpusculara a luminii. In matematica a pus bazele calcului infinitezimal, in acelasi timp cu Leibniz si a dat formula binomului care-i poarta numele („Principiile matematice ale filozofiei naturale”). Desi a inaugurat o noua paradigma a metodei stiintei, a fost interesat si de alchimie, profetie, intelepciune gnostica si teologie, dezvoltand o conceptie voluntarista despre Dumnezeu (stiinta trebuie folosita pentru a demonstra prezenta continua a Creatorului in natura). Ampla corespondenta, datorata, in parte, controverselor in care a fost angajat.

IRIS (in mitologia greaca), zeita curcubeului. Fiica lui Thaumas si a oceanidei Electra si sora a Harpiilor, I. o slujea pe Hera, fiind in acelasi timp curiera acesteia si a lui Zeus. Reprezentata ca o tanara fecioara cu aripi de aur. Simbol personificat al curcubeului, I. era considerata mesagera intre zei si oameni.

CODREANU, Irina (1896-1985, n. Bucuresti), sculptorita romana. Stabilita in Franta (1919). Eleva a lui Bourdelle si Brancusi. Tinde spre forme epurate, sintetice, preocupata in acelasi timp de finisarea pretioasa a materialelor („Peste”, „Cap de chinezoaica”).

KASACK, Hermann (1896-1966), scriitor german. Influentat de expresionism si existentialism, dar si de filosofia orientala, K. condamna in versurile („Omul”), in dramele („Misiune tragica”) si in romanele sale („Orasul de dincolo de rau”) excesiva tehnicizare si dezumanizare a lumii contemporane, avertizandu-ne, in acelasi timp, in privinta pericolului supraevaluarii personalitatii („Tesatorul”).

JANSSEN [ʒāsen], Jules (1824-1907), astronom si fizician francez. Intemeietorul Observatorului de astrofizica de la Meudon (1876). Contributii in analiza spectrala stelara si in studiul protuberantelor solare. A realizat, printre primii, fotografii ale Soarelui si cometelor; in 1904, a publicat „Atlasul fotografiilor solare”, cu peste 6.000 de imagini. Unul dintre craterele Lunii ii poarta numele. A descoperit (1868), in acelasi timp cu J.N. Lockyer, heliul, depistandu-i existenta in atmosfera solara.

TOUT EST PERDU HORS L’HONNEUR (fr.) totul e pierdut in afara de onoare – Prin aceste cuvinte Francisc I vesteste mamei sale infrangerea suferita in batalia de la Pavia, elogiind, in acelasi timp, vitejia ostasilor sai. Exprima sentimentul demnitatii intr-o situatie disperata.

RABELAIS [rable], Francois (1494-1553), scriitor si umanist francez. Calugar benedictin si medic. Reprezentant al Renasterii franceze. Biografia sa este putin cunoscuta. Opera sa capitala, romanele fantastice si burlesti cu personaje inconfundabile, „Gargantua” si „Pantagruel”, reprezinta o satira indrazneata la adresa scolasticii, a bigotismului si ignorantei monahale, a absurditatii razboaielor, a abuzurilor feudale. Ea exprima in acelasi timp increderea autorului in esenta umana, in stiinta, in viata libera si naturala, intr-o educatie care dezvolta in mod egal facultatile intelectuale si cele fizice. Spirit erudit, excelent povestitor si cunoscator al limbii, R. se distinge prin bogatia expresiei, gustul pentru concret si pitoresc, umorul suculent, de sursa populara, precum si prin fantezia debordanta si capacitatea de a cultiva toate formele comicului, de la ironie la grotesc. Opera sa il situeaza printre marii creatori ai literaturii universale, ea avand o covarsitoare influenta asupra marilor scriitori satirici si umoristi ai lumii.

NEAGOE BASARAB, domn al Tarii Romanesti (1512-1521). Descendent din boierii Craiovesti, domnia sa a marcat apogeul puterii acestei familii. Pe plan intern, a dus o politica de intarire a autoritatii centrale. S-a aflat in bune relatii cu Ungaria, Polonia si Venetia, bucurandu-se in acelasi timp de increderea turcilor. Preocupat de dezvoltarea culturii, in timpul lui s-a tiparit la Targoviste „Evangheliarul” (1512), au fost reconstruite manastirile Snagov, Tismana, Cozia, biserica vechii mitropolii din Targoviste si s-a construit biserica din Scheii Brasovului si biserica manastirii Curtea de Arges. Autor al Invataturilor lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie, opera de mare valoare literara si istorica, reprezentativa pentru umanismul sud-est european.

Chimaera, animal fabulos, fiica lui Typhon si a Echidnei. Himera salasluia in Lycia si avea infatisarea unui monstru cu trei capete care varsau flacari. Semana cu un leu si cu un sarpe in acelasi timp. Himera a fost ucisa de Bellerophon la porunca regelui Iobates (v. si Bellerophon(tes)).

Clytaemnestra, fiica Ledei si a lui Tyndareus, regele Spartei, si sora cu Castor, cu Pollux si cu Helena. A fost casatorita mai intii cu Tantalus, fiul lui Thyestes, apoi cu Agamemnon, regele Argosului (v. si Agamemnon). In lipsa sotului ei, plecat sa lupte in razboiul troian, Clytaemnestra il insala, aducindu-l in casa pe varul acestuia, Aegisthus (v. si Aegisthus). Dorind sa-l pastreze pe acesta din urma pe de o parte, geloasa pe Chryseis pe de alta parte si in acelasi timp dornica sa razbune moartea fiicei sale, Iphigenia, la intoarcerea lui Agamemnon, Clytaemnestra isi ucide sotul. Sapte ani mai tirziu insa e si ea, la rindul ei, ucisa de catre propriul ei fiu, Orestes, care in felul acesta razbuna moartea tatalui sau (v. si Orestes).

RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa Las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.

Gigantes, fiii lui Uranus si ai lui Gaea (v. si Gaea). Erau fiinte monstruoase, de statura uriasa si cu o forta de neinvins. Desi de origine divina, erau totusi muritori: puteau fi omoriti, dar numai de catre un zeu si de catre un muritor in acelasi timp, motiv pentru care zeii, in gigantomahie (lupta dintre olimpieni si giganti), l-au chemat in ajutor pe Heracles. Se spunea ca Gaea i-ar fi nascut pe giganti ca sa-i razbune pe fratii lor, titanii, inchisi de catre Zeus in Tartarus. Gigantii au atacat cerul, aruncind cu stinci si cu trunchiuri de copaci. Ei au fost insa nimiciti de catre olimpieni, cu sprijinul lui Heracles (v. si Heracles). Printre giganti se numarau: Alcyoneus, Clytius, Enceladus, Ephialtes, Eurytus, Hippolytus, Mimas, Pallas, Polybotes, Porphyrion si Thoas.

TOTODATA adv. in acelasi timp, in mod concomitent, simultan; totdeodata. – Tot + o + data.

DEODATA adv. 1. Pe neasteptate, brusc, subit. 2. in acelasi timp, simultan, concomitent. ◊ Expr. (Reg.) A fi deodata cu cineva = a fi de aceeasi varsta cu cineva. 3. (Reg.) Deocamdata. – De⁴ + o + data.

DEODATA adv. 1) Pe neasteptate; brusc; subit.2) in acelasi timp; concomitent. /de + o + data

ODATA¹ adv. 1) Intr-o perioada oarecare de timp; inainte vreme; mai demult; candva; odinioara. *~ si ~ candva; intr-o buna zi; mai devreme sau mai tarziu. 2) in acelasi timp; concomitent; simultan. 3) In cele din urma; in sfarsit. 4) Fara intarziere; imediat; pe neasteptate. /o + data

TOTODATA adv. in acelasi timp; concomitent; simultan. /tot + o + data

fara s. f. – Casta, rasa. – Mr. fara. Ngr. φαρα, cf. alb. fare (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare sa provina din longob. fara (Puscariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), si a fost citat ca element v. germ. in rom., nejustificat, se pare, intrucit este vorba de un cuvint imprumutat dintr-un idiom balcanic, in epoca recenta. in acelasi timp, este cuvint incert, intrebuintat de patru ori de Petru Maior, care foloseste adesea cuvinte mr. (si acesta pare a fi cazul lui fara) si o data intr-un text popular din Hateg, in care este posibil sa fie o patrundere a mr. Dupa Mladenov 660, cuvintul ar fi de origine tc.

BORN, Max (1882-1970), fizician german. Prof. univ. la Gottingen, Edinburgh (1933-1953) si Berlin (din 1953). Unul dintre creatorii mecanicii cuantice. A dat interpretarea statistica a mecanii cuantice si a introdus metodele teoriei pertubatoare. in acelasi timp cu M. von Laue a elaborat (1913-1915) teoria dinamica a retelelor cristaline. Contributii in fizica atomica, optica, filozofia stiintei. Premiul Nobel (1954), impreuna cu W. Bothe.

TOKUGAWA [tokugaua], familie nobiliara japoneza, ramura a clanului Minamoto. Membri ai acestei familii au fost shoguni intre 1603 si 1867, promovand o politica de mentinere a randuielilor feudale si de izolare a Japoniei. in acelasi timp, epoca T. a insemnat pentru Japonia o perioada de mare stabilitate politica, prosperitate economica si inflorire culturala. Mai importanti: Ieyasu (1603-1605/1616), fondatorul dinastiei; Iemistu (1623-1651); Ienobu (1709-1712); Yoshimune (1716-1745).

CELOSTAT, celostate, s. n. Mecanism care urmareste miscarea diurna a unui astru, transmitandu-i imaginea cu ajutorul unei oglinzi, tot timpul in aceeasi directie. – Et. nec.

A MUCEZI ~esc intranz. 1) A deveni muced; a se acoperi cu mucegai; a mucegai. 2) fig. (despre marfuri) A sta mult pe rafturile magazinelor fara a se vinde. 3) fig. (despre oameni) A trai mult timp in acelasi loc ducand o viata inactiva. /Din muced

SIDERAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de astri; propriu astrilor; astral. 2) Care provine de la astri; astral. Lumina ~a. ◊ Zi ~a interval de timp intre doua treceri consecutive ale oricarei stele la acelasi meridian. timp ~ timp care are drept unitate de masura ziua siderala. /<fr. sideral, lat. sideralis

H******N, -A adj. (Rar) Simultan, sincronic. [< fr. h********e, cf. gr. h***s – acelasi, chronos – timp].

TAUTOCRON, -A adj. (Fiz.) Care are loc in timpi egali; care este situat la intervale egale, identice de timp. ◊ Curba tautocrona = curba (cicloida) situata in plan vertical, cu convexiunea in jos, pe care un punct material greu ajunge in punctul cel mai de jos in acelasi interval de timp din orice pozitie ar porni fara viteza initiala; miscare tautocrona = miscarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fara viteze initiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. [< fr. tautochrone, cf. gr. tauto – acelasi, chronos – timp].

IZOCRON ~a (~i, ~e) (despre doua sau mai multe procese fizice sau chimice) Care se repeta la acelasi interval de timp; cu durata egala. [Sil. -zo-cron] /<fr. isochrone

TURA¹ ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care lucreaza impreuna intr-o intreprindere in acelasi interval de timp. 2) Interval de timp cat lucreaza impreuna un colectiv de oameni, pana la inlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur)

UNITATE ~ati f. 1) Numarul si cifra unu. 2) Fiecare dintre numerele de la unu pana la noua inclusiv; unime. 3) mai ales la pl. Ultima cifra a unui compus. 4) Marime luata ca etalon pentru masurarea marimilor de acelasi fel. ~ de timp. 5) Caracter unitar. ~ dialectica. 6) Formatie care intra in componenta unui sistem superior si activeaza dupa un plan unic. ~ administrativa. ~ militara. [G.-D. unitatii] /<fr. unite, lat. unitas, ~atis

IZABEL adj. invar. Galben-deschis; alb murdar; de culoarea cafelei cu lapte. ♦ (Despre animale) Care are corpul acoperit uniform cu par galben; sarg. [< fr. isabelle, cf. Isabela – arhiducesa a Austriei, al carei sot ar fi purtat trei ani aceeasi camasa in timpul asediului Ostendei].

CATENA s. f. 1. lant de incretituri ale scoartei terestre, formate cam in aceeasi perioada de timp; sistem muntos. 2. lant de atomi uniti intre ei prin valente simple sau multiple. (< lat. catena)

COHORTA s. f. 1. unitate tactica din infanteria romana, a zecea parte dintr-o legiune. 2. unitate de organizari sportive de tineri. 3. (fig.) multime, ceata. ◊ (biol.) grupare de indivizi in cadrul unei populatii, o manifestare fiziologica sau comportamentala simultana. 4. totalitatea de indivizi care a trait acelasi eveniment demografic in cursul aceleiasi perioade de timp. (< fr. cohorte, lat. cohors)

CORESPONDENTA s. f. I. 1. schimb de scrisori intre persoane, institutii etc.; totalitatea acestor scrisori. ◊ continutul unei scrisori. 2. relatare asupra faptelor petrecute intr-o localitate, intr-o tara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. raport, legatura intre lucruri, fenomene etc.; afinitate care leaga parti ale unui intreg; concordanta, armonie. 2. (mat.) relatie intre doua multimi, conform careia fiecare element al uneia este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta. 3. raport constant existent intre doua fenomene de ordin lingvistic din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiasi idiom. ♦ a timpurilor = concordanta timpurilor. (< fr. correspondance)

TAUTOCRON, -A adj. (fiz.) care are loc in timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. ♦ (mat.) curba ~a (si s. f.) = curba (cicloida) in plan vertical, cu convexiunea in jos, pe care un punct material greu ajunge in punctul cel mai de jos in acelasi interval de timp din orice pozitie ar porni fara viteza initiala; miscare ~a = miscarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fara viteze initiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone)

DISTRIBUITOR, -OARE (‹ fr.) s. m. si f., s. n. 1. S. m. si f. Persoana care distribuie. ♦ (EC.) Persoana fizica sau juridica ce asigura distribuirea unor produse sau a unor servicii contra cost. 2. S. n. (TEHN.) Piesa, mecanism etc. cu ajutorul caruia se face distribuirea agentului motor intr-o masina de forta, a apei in centralele hidroelectrice etc. 3. S. n. (TELEC.) Mecanism al instalatiilor de telegrafie si de telemasura folosit pentru transmiterea semnalelor care apartin unuia sau mai multor mesaje, in intervale de timp succesive, pe aceeasi linie de transmisiune.

IZOCHIMEN, -A adj. Cu egala temperatura medie de iarna. // s.f. Linie care uneste punctele de pe suprafata Pamantului cu aceeasi temperatura medie in timpul iernii. [Var. isochimen, -a adj., s.f. / < fr. isochimene, cf. gr. isos – egal, cheimainen – a fi rece].

IZOTERA s.f. (Met.) Linie care uneste punctele cu aceeasi caldura medie in timpul verii. [Var. isotera s.f. / < fr. isothere].

GENERATIE s. f. 1. functiune prin care fiintele vii se reproduc; reproducere. ♦ (biol.) ~ spontanee = ipoteza potrivit careia organismele vii ar lua nastere in mod spontan din materia anorganica. 2. totalitatea oamenilor care sunt de aceeasi varsta. ◊ (biol.) grupare de indivizi avand aceeasi filiatie. ◊ perioada de timp care desparte varsta tatalui de aceea a fiului. 3. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzand perioadelor in care tehnica se afla relativ stabilizata. (< fr. generation, lat. generatio)

IZOCHIMEN, -A I. adj. cu egala temperatura medie de iarna. II. s. f. linie care uneste punctele terestre cu aceeasi temperatura medie in timpul iernii. (< fr. isochimene)

IZOTERA s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi caldura medie in timpul verii. (< fr. isothere)

SINODIC, -A, sinodici, -ce, adj. 1. Referitor la intervalul de timp dupa care se repeta aceeasi pozitie relativa a Pamantului, a Soarelui, a Lunii sau a unei planete. ◊ Perioada sinodica = interval in care se face rotirea completa a unui corp ceresc in jurul altul corp ceresc in miscare. Luna sinodica = interval in care Luna, aflata in una dintre fazele ei, face o miscare de rotatie completa in jurul Pamantului si revine in faza de la care a plecat. 2. Care apartine sinodului, privitor la sinod, care emana de la sinod; care face parte dintr-un sinod; sinodal, sinodicesc. – Din fr. synodique.

NIVEL¹ ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) Fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela

STATIONAR² ~a (~i, ~e) 1) Care ramane neschimbat catva timp. 2) Care se mentine in aceeasi stare. /<fr. stationnaire, lat. stationarius

STATIONAR, -A adj. 1. Care stagneaza, care nu variaza catva timp; constant. ♦ Care ramane in aceeasi stare, care nu evolueaza. 2. (Despre un mediu fluid, un camp de forte) Care are in fiecare punct o viteza, o intensitate independenta de timp. // s.n. 1. Mic vas de razboi care are misiunea de a supraveghea intrarea si iesirea navelor intr-un port. 2. Centru sanitar pentru ingrijirea bolnavilor. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. stationnaire].

SIDERAL, -A adj. referitor la astri; astral. ♦ zi ~a = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an ~ = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. (< fr. sideral, lat. sideralis)

STATIONAR, -A I. adj. 1. care stagneaza, care nu variaza catva timp; constant. ◊ care ramane in aceeasi stare, care nu evolueaza. 2. (despre un mediu fluid, un camp de forte) care are in fiecare punct o viteza, o intensitate independenta de timp. II. s. n. 1. dispensar pentru ingrijirea bolnavilor. 2. mica nava stationata intr-un post care supravegheaza respectarea regulilor de navigatie, de pescuit etc. (< fr. stationnaire, lat. stationarius)

EPOCA, epoci, s. f. 1. Perioada in dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebeste de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, insemnate; era (2.) ◊ Expr. A face epoca = a atrage atentia, a face valva, a se impune la un moment dat; a marca o moda. 2. timp in care se repeta, periodic, acelasi lucru in aceleasi conditii. Epoca topirii zapezilor. 3. Subdiviziune a unei perioade geologice. [Acc. si: epoca. – Var.: (inv.) epoha s. f.] – Din fr. epoque.

MONOCULTURA ~i f. 1) Cultivarea unei plante timp de mai multi ani pe acelasi teren. 2) Cultura agricola care predomina intr-o regiune. ~ de trestie de zahar. /<fr. monoculture

STATIONARE s.f. Actiunea, faptul de a stationa; oprire, sedere pe loc; stationat. ♦ Ramanere in acelasi loc a unui autovehicul un timp mai mare de 5 minute. [Pron. -ti-o-. / < stationa].

SIDERAL, -A adj. Care se refera la astri; astral. ♦ Zi siderala = interval de timp intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian; an sideral = intervalul de timp in care Pamantul efectueaza o revolutie in jurul Soarelui. [Cf. fr. sideral, lat. sideralis].

CRONOIZOPLETA s. f. linie care uneste, intr-un grafic reprezentand dinamica in timp a unui proces, punctele cu aceeasi valoare. (< fr. chronoisoplete)

RESUTA s. f. 1. reaparitie a simptomelor unei boli infectioase in timpul convalescentei; recidiva (2). 2. (fig.) recadere (in aceeasi greseala). (< fr. rechute)

LUNGIME ~i f. 1) Dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafete plane dreptunghiulare. ~ea coridorului. ◊ ~ de unda distanta dintre doua puncte succesive ale unei unde aflate in aceeasi faza de oscilatie. 2) Interval mare de timp; durata. [G.-D. lungimii] /lung + suf. ~ime

COHORTA s.f. 1. Unitate din infanteria romana, cu un efectiv reprezentand a zecea parte dintr-o legiune. 2. (Fig.) Multime, ceata. 3. Colectivitate a oamenilor care au trait acelasi eveniment demografic intr-o perioada de timp. [< lat. cohors, cf. fr. cohorte].

BUIESTRU, -IASTRA, buiestri, -iestre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale in timpul caruia pasii se fac cu picioarele din aceeasi parte. 2. Adj., s. m. Buiestras. 3. Adj. Naravas; neastamparat, zburdalnic. – Et. nec.

PROCESIUNE, procesiuni, s. f. 1. Sir lung de oameni care merg intr-o anumita ordine in aceeasi directie si cu acelasi scop; cortegiu, convoi; alai. 2. Ceremonie religioasa in timpul careia credinciosii merg in convoi, purtand diferite obiecte de cult, cantand imnuri religioase sau rostind rugaciuni, pentru a multumi sau a cere ajutorul divinitatii intr-o anumita imprejurare. [Pr.: -si-u-. – Var.: (inv.) procesie s. f.] – Din fr. procession, lat. processio, -onis.

LUNGIME, lungimi, s. f. 1. Marime fizica fundamentala care exprima intinderea spatiala a corpurilor sau fenomenelor; distanta dintre doua puncte; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafete plane dreptunghiulare. ◊ Lungime de unda = distanta care separa intr-o unda doua puncte succesive aliate in aceeasi faza de oscilatie; spatiul parcurs de unda timp de o perioada. 2. timp cat dureaza ceva; interval mare de timp; durata. 3. (Inform.; in sintagma) Lungimea cuvantului = numarul de biti care compun un cuvant. – Lung + suf. -ime.

STATIONAR, -A, stationari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu variaza catva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (in aparenta) nu-si schimba catva timp locul pe sfera cereasca. ♦ Care ramane in aceeasi stare, care nu mai evolueaza, care nu progreseaza; spec. (despre boli) care nu se agraveaza (dar nici nu se amelioreaza). 2. (Despre un mediu fluid) Care are in fiecare punct o viteza independenta de timp; (despre un camp de forte) care are in fiecare punct o intensitate independenta de timp. II. S. n. 1. Serviciu intr-un spital sau institutie spitaliceasca in care sunt internati (pentru un timp mai scurt) bolnavii in vederea stabilirii diagnosticului si pentru tratament. 2. (Inv.) Nava de lupta care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.

DURATA, durate, s. f. Interval de timp in care se petrece, se desfasoara o actiune; timpul cat dureaza ceva. ♦ Spec. timpul cat tine intonarea sau executarea unei note muzicale; valoarea unei note. ♦ Spec. Interval de timp situat intre doua evenimente succesive si de aceeasi natura. Durata recreatiei. – Dupa fr. duree. Cf. it. durata.

COERENT, -A, coerenti, -te, adj. 1 Care se compune din elemente strans legate (si armonizate) intre ele; inchegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeasi lungime si diferente de faza constante in timp. [Var.: coherent, -a adj.] – Din fr. coherent, lat. cohaerens, -ntis.

COERENTA, coerente, s. f. 1. Legatura stransa (si armonioasa) intre partile sau elementele unui intreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeasi lungime si diferente de faza constante in timp. [Var.: coherenta s. f.] – Din lat. cohaerentia, fr. coherence.

TROPIC¹ I. s. n. fiecare dintre cele doua paralele de pe globul terestru la latitudinea de 2³s2⁷', nord (T ul Cancerului sau al Racului) si sud (T ul Capriconului). ◊ (pl.) zona, regiune situata in jurul celor doua tropice. II. adj. an ~ = interval de timp intre doua treceri consecutive ale Soarelui prin acelasi punct al ecuatorului. (< fr. tropique, lat. tropicus)

SOFONIE (SOFONIA, TEFANIA), profet evreu al „Vechiului Testament” din timpul regelui Iudeei Iosia (640-609 i. Hr.). Cartea, cu acelasi nume, care-i contine mesajul, vesteste ziua lui Iahve, o catastrofa de va lovi toate neamurile, inclusiv pe iudei, vinovati de orgoliu si revolta.

EMIGRATIE, emigratii, s. f. 1. Situatia in care se gaseste o persoana emigrata. 2. timpul cat cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeasi tara, in acelasi loc, intr-o anumita epoca. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigratiune s. f.] – Din fr. emigration, lat. emigratio, -onis.

A SE MENTINE ma mentin intranz. A ramane in aceeasi forma, stare sau situatie; a ramane neschimbat (in timp); a se conserva; a se pastra. /<fr. maintenir

PAUZA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; recreatie; odihna; ragaz; repaus. 2) Perioada de trecere in timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea melodiei si durata de tacere. 4) lingv. Semn de punctuatie constand dintr-o bara care indica o oprire (putin mai mare decat la virgula) in timpul lecturii sau care deosebeste doua parti diferite ale aceluiasi text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. Pause

IZOCRONISM s.n. Insusirea de a fi izocron. ♦ Proprietate a unor fenomene periodice de a se repeta in mod identic dupa o perioada anumita de timp. ♦ Stare a doua celule nervoase sau musculare avand aceeasi cronaxie. [Var. isocronism s.n. / cf. fr. isochronisme].

EPOCA s.f. 1. Perioada, interval de timp din istorie, marcat prin anumite evenimente importante. ◊ A face epoca = a marca o moda, a lasa o amintire durabila. 2. timp, moment, vreme (cand se repeta ceva periodic la aceleasi conditii). 3. Subdiviziune a unei ere geologice. [Pl. -ci, -ce, var. epoha s.f. / < fr. epoque, it. epoca, cf. gr. epoche – timp de oprire].

IZOHIETA, izohiete, s. f. Linie care uneste, pe hartile climatice, punctele cu aceeasi cantitate de precipitatii cazute intr-o anumita perioada de timp, [Pr.: -hi-e-] – Din fr. isohyete.

SIDERAL, -A, siderali, -e, adj. Care tine de astri, privitor la astri, care vine de la astri, in raport cu pozitia acestora; astral. ◊ An sideral = interval de timp (de 365 de zile, 9 ore si 9 secunde) in care Soarele, in miscarea lui aparenta, plecand de la o stea, ajunge iarasi acolo. Zi siderala = timp scurs intre doua treceri consecutive ale unei stele la acelasi meridian. Ora siderala = a 24-a parte dintr-o zi siderala. Minut sideral = a 60-a parte dintr-o ora siderala. timp sideral = timp a carui unitate de masura este ziua siderala. – Din fr. sideral, lat. sideralis.

PRECEDENTA, precedente, s. f. Faptul de a preceda (pe cineva sau ceva) in timp sau in spatiu; lucru care preceda alt lucru de aceeasi natura; fapt intamplat inainte de altul; precedent. – Din fr. precedence, it. precedenza.

SCURGE, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).

soh, sohuri, s.n. (reg.; in sintagme) soh bun = trecerea firelor de urzeala prin spata, in timpul navadirii, cate doua fire in fiecare dinte; soh rau = aceeasi trecere, dar cate doua fire intr-un dinte si cate unul in urmatorul.

COERENT, -A adj. 1. constituit din parti care sunt strans, logic legate intre ele; inchegat, unitar; coeziv. 2. (fiz.; despre unde) care are aceeasi lungime de unda si diferenta de faza constanta in timp. (< fr. coherent, lat. cohaerens)

BUCATA ~ati f. 1) Parte separata (prin rupere, taiere, sfaramare etc.) dintr-un intreg. ~ de paine. ~ de stofa. ◊ ~ de drum portiune (de drum). ~ de timp (sau vreme) interval de timp; perioada. 2) Unitate facand parte dintr-o serie de obiecte de acelasi fel; exemplar. ~ de sapun. ~ de zahar. ◊ A vinde cu ~ata a vinde cu amanuntul; en detail. A-i face cuiva ~ata a-i face cuiva neplaceri. Om dintr-o ~ om foarte cumsecade. 3) Creatie artistica (muzicala sau literara) de dimensiuni reduse sau fragment de creatie artisitica. [G.-D. bucatii] /<lat. buccata

TROPIC s.n. Fiecare dintre cercurile imaginare de pe suprafata Pamantului situate la latitudinea de 23⁰ 27' nord si sud. ♦ (La pl.) Zona, regiune aflata in jurul celor doua tropice; zona tropicala. // adj. An tropic = interval de timp care se scurge intre doua treceri consecutive ale Soarelui prin acelasi punct al ecuatorului. [< fr. tropique, cf. gr. tropikos].

OGOR ogoare n. 1) Teren pregatit special pentru culturi agricole; glie; tarina. 2) Suprafata de pamant semanata cu acelasi fel de plante agricole; lan. ~ de grau. 3) Pamant arabil lasat nelucrat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; parloaga. ◊ ~ negru teren arat si grapat, dar nesemanat, fiind lasat sa se refaca; tarina. 4) Proprietate agricola. /<bulg., sb. ugar

SEDENTAR ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care obisnuieste sa stea mai mult timp intr-un loc; care sta mai mult acasa. 2) (despre ocupatii) Care se exercita fara deplasari. 3) (despre populatii, popoare) Care traieste permanent in acelasi loc; cu trai stabil. ◊ Pasari ~e pasari care nu migreaza in timpul iernii. /<fr. sedontaire, lat. sedentarius

CORESPONDENTA s.f. I. 1. Schimb de scrisori (intre doua sau mai multe persoane). ♦ Totalitatea scrisorilor pe care si le-au scris doua persoane. ♦ Continutul unei scrisori. 2. Relatare asupra faptelor petrecute intr-o localitate, intr-o tara etc. facuta de corespondentul unui ziar. II. 1. Raport, legatura intre lucruri, fenomene etc.; concordanta, armonie. 2. (Mat.) Relatie care exista intre perechile formate din elemente apartinand la doua multimi cand acestea sunt reprezentate una pe alta. 3. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitati lingvistice. ◊ Corespondenta timpurilor = concordanta timpurilor. ♦ Paralelism intre fapte din idiomuri diferite sau din etape diferite ale aceluiasi idiom. [Var. corespondinta s.f. / cf. fr. correspondance, it. corrispondenza].

EMIGRATIE s.f. 1. Situatie, stare a celui care a emigrat. 2. timpul cat cineva emigreaza. 3. Totalitatea persoanelor emigrate intr-o anumita perioada din aceeasi tara. [Gen. -iei, var. emigratiune s.f. / cf. fr. emigration, it. emigrazione].

EMIGRATIE s. f. 1. emigrare, expatriere. 2. situatie, stare a celui emigrat. 3. timpul cat cineva emigreaza. 4. totalitatea persoanelor emigrate intr-o anumita perioada din aceeasi tara. (< fr. emigration, lat. emigratio)

HIDROIZOLINIE s. f. curba care uneste punctele cu acelasi nivel al apei din diferite lucrari miniere, in diverse perioade de timp. (< hidro- + izolinie)

TALIE, talii, s. f. 1. Partea de la mijloc, mai subtire, a corpului omenesc, situata deasupra soldurilor; mijloc, brau. ♦ Parte a unei rochii sau a unei haine care imbraca mijocul; p. ext. corsaj. ◊ Loc. adj. si adv. In talie = imbracat numai in haina sau in rochie (fara palton sau fara pardesiu). ♦ Parte a corpului omenesc cuprinsa intre umeri si solduri; trunchi. 2. Statura, inaltime, marime. ♦ Marime dupa care se confectioneaza obiectele de imbracaminte. 3. Fig. Nivel, grad (de pricepere, de cunostinte etc.). ◊ Loc. adj. De talie = de talent, de valoare. ◊ Expr. A fi de talia cuiva = a avea aceeasi valoare, pricepere, iscusinta, talent etc. ca si altcineva sau ca cineva anume. 4. timpul cat dureaza impartirea cartilor de joc la o partida de bacara. – Din rus. taliia. Cf. fr. taille.

DEPRINDERE ~i f. 1) Insusire dobandita cu timpul prin practica si devenita trasatura caracteristica; obicei; obisnuinta. 2) Pricepere capatata prin repetarea aceleiasi activitati; obisnuinta. /v. a (se) deprinde

timpURIU ~e (~i) 1) Care are loc inainte de timpul obisnuit sau prevazut. ◊ De ~ a) din timp; b) inainte de timpul obisnuit. 2) (despre fructe si legume) Care ajunge mai inainte decat altele de acelasi fel la starea cand poate fi consumat; devreme. 3) (despre flori) Care apare si se dezvolta mai repede in raport cu altele. /<lat. temporivus

IZOAMPLITUDINE s.f. Linie care uneste punctele cu aceeasi amplitudine a temperaturii medii sau extreme a aerului dintr-o perioada de timp. [Var. isoamplitudine s.f. / cf. germ. Isoamplitude].

IZOAMPLITUDINE s. f. linie care uneste punctele cu aceeasi amplitudine a temperaturii medii sau extreme a aerului dintr-o perioada de timp. (< germ. Isoamplitude)

GENERATIE, generatii, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate sociala data) care sunt cam de aceeasi varsta. ◊ Expr. Din generatie in generatie = din tata in fiu; de la o epoca la alta (pana la noi). ♦ Perioada de timp care desparte varsta tatalui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care apartin aceleiasi specii sau rase si care s-au nascut in acelasi an. 3. (in sintagma) Teoria generatiei spontanee = teorie materialista naiva conform careia din materii minerale sau organice pot lua nastere unele organisme vii in mod spontan. – Din fr. generation, lat. generatio.

CONSTELATIE, constelatii, s. f. Grupare aparenta de stele in aceeasi regiune a cerului, avand o configuratie specifica, stabila pe o perioada lunga de timp. – Din fr. constellation, lat. constellatio.

UNIFORM ~a (~i, ~e) 1) Care are mereu aceeasi forma; cu caracteristici sau particularitati identice, constante. Viata ~a. 2) Care este constant in timp si spatiu; lipsit de variatii. Viteza ~a. /<fr. uniforme, lat. uniformis, ~e

samurasla s. f. – Planta de cultura care creste spontan din semintele pierdute in timpul recoltarii. – Var. samorasla, samulastra, samurastra. Sl. samoraslu (Cihac, II, 325; Conev 71), de la samo „acelasi” si rasli „germen”, cf. sb., cr. samorast.

ORDINATOR, ordinatoare, s. n. Calculator numeric universal, compus dintr-un numar variabil de unitati specializate si comandate de acelasi program inregistrat, care permite efectuarea unor operatii aritmetice si logice fara interventia omului in timpul lucrului si rezolva probleme de calcul stiintific, de gestiune a intreprinderilor comerciale sau industriale etc. ◊ Ordinator familial = computer familial. – Din fr. ordinateur.

RARI, raresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de acelasi fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar fata de celalalt (in timp sau in spatiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai putini la numar. 2. Refl. si tranz. A fi, a deveni sau a face sa fie, sa devina mai putin des sau mai putin compact. 3. Tranz. A incetini ritmul unor actiuni. ◊ Expr. A (o) mai rari cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decat de obicei, a incetini ritmul unei activitati, a o lasa mai domol. A (o) mai rari de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.

CONTEMPORAN ~a (~i, ~e) 1) Care tine de timpurile noastre; propriu epocii noastre; modern. Limba ~a. 3) si substantival (despre persoane) Care traieste in aceeasi epoca; din aceeasi epoca. /<fr. contemporain, lat. contemporaneus

HABITUDINE (‹ fr., lat.) s. f. 1. (SOCIOL.) Mod de comportament al indivizilor ce apartin aceluiasi grup, format in procesul de socializare, reprezentand un act standardizat si reprodus ca atare timp indelungat, nu prin constrangere, ci in virtutea normelor morale acceptate; obicei, obisnuinta. ◊ H. mentala = actiune sau grup de actiuni ori operatii mentale, automatizate prin repetare, care faciliteaza realizarea unor performante intelectuale. 2. (FILOZ.) Mod de a fi general si permanent, stare a unei existente considerata in ansamblul ei; p. restr. stare rezultata in urma unei schimbari, ca efect al adaptarii.

ORIZONT s. n. 1. linie care reprezinta intersectia aparenta a suprafetei terestre cu bolta cereasca. ◊ cerc din intersectarea sferei ceresti cu un plan perpendicular pe directia verticala dusa prin centrul Pamantului sau prin locul de observatie. 2. (fig.) intindere a cunostintelor, perspectiva; putere de orientare; nivel intelectual. 3. ~ de timp = lungime a perioadei de timp dupa care se face previziunea evolutiei fenomenelor economice. 4. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeasi origine si aproximativ de aceeasi varsta, prin compozitia petrografica si prin resturile de organisme pe care le contine. ◊ totalitatea lucrarilor miniere care se afla la acelasi nivel. 5. arie de raspandire a trasaturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizatie. ◊ (arheol.) depozit de materiale de civilizatie suprapuse in imprejurari diferite. 6. fundal (in teatru, in pictura etc.). 7. ~ artificial = instrument la executarea observatiilor cu sextantul, care permite masurarea inaltimii unui astru deasupra planului orizontului. (< fr., lat. horizon)

OGOR, ogoare, s. n. Bucata de pamant cultivata sau cultivabila; tarina. ♦ Camp semanat cu acelasi fel de plante (de obicei cereale); lan. ♦ Teren agricol, proprietate agricola. ♦ Teren arabil folosit ca pasune timp de un an, pentru a fi mai fertil in anii urmatori; parloaga. ◊ Ogor negru = teren arat, grapat etc., dar nesemanat timp de un an pentru a se reface. Aratura care se face cu mult inainte de lucrarile de insamantare. – Din bg., scr. ugar.

A HARTUI ~iesc tranz. 1) (persoane) A deranja intruna cu repetarea insistenta a aceluiasi lucru (pretentii, reprosuri etc.); a necaji; a pisa. 2) (dusmani) A ataca in permanenta, la intervale de timp mici, pentru a slei de puteri. 3) (fiinte) A irita peste masura in mod intentionat; a zadari; a intarata; a atata. /harta + suf. ~ui

OBISNUINTA ~e f. 1) Insusire dobandita cu timpul, prin practica, si devenita trasatura caracteristica; obicei; deprindere. ◊ Din ~ in virtutea deprinderii. 2) Pricepere capatata prin repetarea aceleiasi actiuni; deprindere [G.-D. obisnuintei] /a (se) obisnui + suf. ~inta

COLECTIV, -A I. adj. 1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. ♦ substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeste o multitudine de obiecte identice, considerate ca un intreg; sufix ~ – sufix cu ajutorul caruia se formeaza substantive colective; numeral ~ = numeral care exprima ideea de grupare a obiectelor in timp si spatiu. 2. care apartine tuturor; comun, obstesc, social. II. s. n. grup de oameni care lucreaza in acelasi loc de productie, cu interese si conceptii comune, purtand fiecare raspunderea muncii depuse, sub o conducere unica. (< fr. collectif, lat. collectivus)

NEUTRALISM s.n. 1. Doctrina implicand refuzul de a adera la o alianta militara, chiar in timp de pace. 2. (Biol.) Tip de relatii biotice care se stabilesc intre indivizii a doua specii care nu utilizeaza aceeasi sursa de hrana. [< fr. neutralisme].

Amphitryon (sau Amphitruo), fiul lui Alcaeus si sotul Alcmenei (v. si Alcmene). In timp ce Amphitryon era plecat sa lupte cu teleboenii, Zeus, imprumutindu-i infatisarea, s-a unit cu Alcmene. In aceeasi noapte s-a reintors si Amphitryon. Din dubla unire cu Zeus si cu sotul ei, Alcmene a nascut doi fii: pe Heracles si pe Iphicles. La interventia lui Zeus, Amphitryon a iertat-o pe Alcmene. Pentru a-si recunoaste insa fiul adevarat, si imboldit de Hera, se spunea ca ar fi introdus in incaperea in care se aflau copiii doi serpi. La vederea lor Iphicles s-a tras inapoi ingrozit. Heracles in schimb, desi in virsta de numai 10 luni, i-a sugrumat, dovedindu-si prin aceasta originea divina. La inceput Amphitryon l-a crescut pe Heracles in casa sa. Mai tirziu temindu-se de forta eroului, a cautat sa-l indeparteze, trimitindu-l la tara sa-i pazeasca cirezile de vite. Amphitryon a murit luptind alaturi de Heracles impotriva lui Erginus, regele din Orchomenus.

HALLSTATT [halʃtat], numele conventional al prime perioade a fierului, denumita astfel dupa statiunea cu acelasi nume din S Austriei, unde, in sec. 19, a fost descoperita o mare necropola (peste 2,000 de morminte). Cuprinde intervalul de timp intre anii 1.200 si 400 i. Hr. Pe terit. Romaniei a cunoscut trei etape: H. vechi sau timpuriu (1150-850 i. Hr.), H. mijlociu (850-650 i. Hr.) si H. tarziu (650-450/400 i. Hr.).

LEAT ~uri n. 1) inv. Perioada de timp care corespunde unei revolutii a Pamantului in jurul Soarelui; an. 2) Contingent in armata. ◊ A fi ~ cu cineva a fi de aceeasi varsta cu cineva. [Monosilabic] /<sl. leato

conte (-ti), s. m. – 1. Mare senior, conducator al unei provincii in societatea medievala. – 2. Titlu de noblete ereditar, intermediar intre viconte si marchiz. Fr. compte, it. conte. Este dublet al lui comite, s. m., din lat. comes, -item, si al lui comis, din acelasi cuvint lat., prin intermediul ngr. In vechime s-a folosit si forma pur latina, comes (sec. XVII); comite, in Trans., in timpul stapinirii maghiare, insemna si „guvernator civil, prefect”. – Der. contesa, s. f., din fr. contesse; contesc, adj. (inv., de conte); comitat, s. n. (provincie, departament).

RANDAMENT s. n. 1. raportul dintre efectul obtinut si efortul depus intr-o activitate. ◊ (ec.) efectul util al unui factor al procesului de productie intr-o anumita unitate de timp. ◊ eficienta, folos, beneficiu. 2. raportul dintre valoarea unei marimi (energie, putere etc.) cedata de un sistem tehnic sub forma utila si valoarea aceleiasi marimi absorbita de acest sistem. (< fr. rendement)

SENILA, senile, s. f. Banda metalica continua de rulare a unor vehicule, constituita din placi metalice articulate intre ele, infasurata peste rotile vehiculului situate pe aceeasi parte, pentru a se obtine o suprafata mai larga de contact cu terenul si o tractiune mai mare decat a rotilor obisnuite in timpul deplasarii. – Din fr. chenille.

A FIXA ~ez tranz. 1) A face sa fie fix; a intari ca sa nu se miste. 2) A stabili din timp. ~ un pret. 3) (fibre textile, materiale fotografice developate etc.) A trata cu fixator. 4) (substante chimice) A impiedica sa se volatilizeze; a face sa ramana in aceeasi stare. /<fr. fixer

UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.

ADAMCLISI, com. in jud. Constanta; 2.309 loc. (1991). Expl. de diatomita, bentonita, calcare si argile. In apropiere se afla ruinele monumentului triumfal „Tropaeum Traiani” ridicat in 108-109 d. Hr. in timpul imparatului Train (98-117 d. Hr.), in cinstea victoriilor sale asupra dacilor si a populatiilor barbare aliate cu acestia (102 d. Hr.) si vestigiile asezarii civile romane, intemeiate de acelasi imparat. Restaurat in 1977.

ADEN (ADAN) 1. Golf al Oc. Indian, intre coasta meridionala a Arabiei si Pen. Somalia. Ad. max.: 3.681 m. Comunica cu Marea Rosie prin str. Bab al-Mandeb. Navigatie intensa. Aici se afla ins. Socotra si Perim. 2. Oras si port la golful cu acelasi nume in Yemen; 400 mii loc. (1985, cu suburbiile). Rafinarii de petrol. Aluminiu, ingrasaminte chimice. Santiere navale. Produse alim. Port comercial pe ruta Marea Rosie-G. Persic in timpul stapinirii romane si mai tirziu al celei arabe. Cucerit de otomani (1538), apoi de britanici, care l-au alipit coloniei lor India (1839-1937). Din 1937 colonie a Coroanei. Intre 1963 si 1967 orasul si terit. inconjurator au facut parte din Federatia Arabiei de Sud. In 1967-1990, capitala R.P.D. Yemen.

PICATURA, picaturi, s. f. 1. Particica sferica desprinsa dintr-o masa de lichid, formata prin condensarea unui gaz etc.; pic¹, strop; p. ext. cantitate mica dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picaturi = din cand in cand, cateodata; p. ext. in timpul liber, pe apucate. Picatura cu picatura = putin cate putin, incetul cu incetul; pana la epuizare. ◊ Expr. A semana (cu cineva) ca doua picaturi (de apa) = a avea exact aceeasi infatisare cu alta persoana, a fi leit. Pana la ultima picatura de sange = pana la moarte, pana la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neinsemnata din ceva; farama. 2. (La pl.) Substanta medicamentoasa lichida care se administreaza bolnavului sub forma de picaturi (1). – Pica¹ + suf. -atura.

IDENTITATE ~ati f. 1) Caracter identic; coincidenta sub toate aspectele; egalitate. 2) Proprietate a unui lucru de a-si pastra timp indelungat caracterele fundamentale. 3) Ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. Act de ~. 4) mat. Egalitate dintre doua expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, pastreaza aceeasi valoare numerica. [G.-D. identitatii] /<lat. identitas, ~atis, fr. identite

DECALA, decalez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) distanta in spatiu sau in timp in raport cu ceva, de obicei in raport cu ceva stabilit initial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanta doua sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiasi sistem tehnic in vederea asigurarii conditiilor optime de functionare. – Din fr. decaler.

RASA s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea indelungata la mediul cosmogeografic si la conditiile istorice de viata economico-sociale, avand drept caractere distinctive culoarea pielii, a parului, trasaturile fetei etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeasi specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)

CARD ~uri n. 1) Grup mare de animale (de pasari, de pesti) de acelasi fel care umbla impreuna. 2) Grup de oameni adunati la un loc sau care merg impreuna; ceata; droaie. ◊ A intra (sau a se pune) in ~ cu cineva a se intovarasi cu cineva. 3) timp nedelimitat; multa vreme. De un ~ de ani. /<sb. krd

curind adv. – 1. (Inv.) Fugind. – 2. Peste putina vreme, indata. – 3. Degraba, repede. – 4. In scurt timp sau intr-un viitor imediat sau apropiat. – 5. (Adj., inv.) Rapid, repede. – Mr. curundu, megl. curǫn. Lat. currendo, de la vb. currere, cf. cure (Puscariu 455; Pascu, I, 73; DAR); cf., cu acelasi sens ven. (a)corando, sicil. kurennu, friul. curind, comel. kuren. Dupa Candrea, Elements, 7, trebuie sa se presupuna var. lat. *currando, pentru a explica fonetismul rom.

RASA s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebita de alte varietati ale aceleiasi specii si ale carei caractere distinctive se transmit de la o generatie la alta; soi. ♦ De rasa = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, avand drept caractere distinctive culoarea pielii si a parului, trasaturile fetei etc., particularitati care nu contrazic unitatea biologica a intregii omeniri si nu constituie un criteriu stiintific pentru diferentierea ei in grupari sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].

CANTONA (‹ it.) s. f. 1. Specie a poeziei lirice medievale, de origine provensala, cultivata de trubadurii care cintau dragostea cavalerilor. Compusa din (3-) 5 sau 7 strofe, ultima mai scurta, cu un numar nedeterminat de versuri (intre 7 si 20) fiecare reluind primul vers si pastrind aceeasi schema ritmica. A cunoscut o mare inflorire in sec. 13, datorita poetilor Scolii Siciliene si apoi prin Dante, Petrarca si Boccaccio. 2. Cintec pe mai multe voci in epoca Renasterii, apropiat de cintecul popular, care cu timpul a devenit o piesa instrumentala de tip polifonic imitativ, pregatind aparitia fugii.

RANDAMENT, randamente, s. n. Capacitate de productie a unui muncitor, a unei masini, a unui utilaj intr-o unitate de timp data (si in raport cu consumul); raportul dintre efectul obtinut si efortul depus intr-o activitate, actiune etc. ♦ Raportul dintre valoarea unei marimi (energie, putere etc.) cedata de un sistem tehnic sub forma utila, si valoarea aceleiasi marimi absorbita de acest sistem. ♦ Folos, beneficiu, eficienta. – Din fr. rendement.

SERVICIU s.n. 1. Actiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujba, post, functie. ♦ A fi (sau a se pune) in serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Sectie administrativa a unei institutii, a unei intreprinderi etc. ♦ Personalul care incadreaza o astfel de sectie. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rau serviciu cuiva = a face cuiva (fara voie) o neplacere. ♦ Scara de serviciu = scara secundara intr-un imobil. 5. Succesiunea in timp a regimurilor de functionare ale unui sistem tehnic impreuna cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalatii tehnice care concureaza la desfasurarea in bune conditii a unei activitati tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacamurilor, portelanurilor, sticlariei din aceeasi garnitura in care se serveste mancarea la masa. 7. (In diverse sporturi) Punerea in joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].

PUTIN¹ adv. 1) (in opozitie cu mult) In cantitate, in masura mica. A nins ~. A uda ~ florile. ◊ Cel ~ minimum. Catusi (sau cat) de ~ in masura cat de mica; macar un pic. Nu mai ~ tot atat; in aceeasi masura. Mai ~ in cantitate, in masura mai mica. ~ cate ~ a) cate un pic; b) fara graba; incet. Mult, ~ cat va fi; oricat. Mai mult sau mai ~ v. MULT. Pentru ~ raspuns politicos la multumirea cuiva pentru ceva. 2) Un timp scurt. A dormi ~. /<lat. putinus

COMPUS, -A, compusi, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcatuit din mai multe parti sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Masura compusa = masura formata din fractiuni ale masurii simple. (Gram.) timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunza compusa = frunza cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescenta compusa = inflorescenta constituita din mai multe inflorescente simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeasi axa. 2. S. m. (Chim.) Combinatie (4); corp compus (1). – V. compune.

DES¹ deasa (desi, dese) 1) (despre corpuri compuse din elemente de acelasi fel) Care are partile componente foarte apropiate unul de altul. Padure deasa. Pieptene ~. 2) (despre multimi, populatii) Care este numeros intr-un spatiu restrans. 3) (despre tesaturi) Care este tesut strans. 4) (despre fapte, fenomene, actiuni) Care se repeta de mai multe ori la intervale mici de timp. Respiratie deasa. 5) (despre ploaie, ceata etc.) Care se caracterizeaza printr-un inalt grad de concen-tratie; care este foarte compact; dens. 6) si adverbial(despre miscari care se repeta) Care vadeste iuteala. /<lat. densus

PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite. ◊ ~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

CORESPONDENTA, corespondente, s. f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori intre doua sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate intre doua persoane. ♦ Continutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute intr-o localitate, facuta de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc. II. 1. Raport, legatura intre lucruri, fenomene, organe, parti ale unui intreg care se potrivesc intre ele; concordanta, armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitati lingvistice. ◊ Corespondenta timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propozitii subordonate si predicatul regentei. 3. (Mat.) Relatie intre doua multimi, conform careia fiecare element al unei multimi este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta multime. 4. (In sintagma) Corespondenta conturilor = schimbul de scrisori, legatura reciproca dintre conturi care reflecta aceeasi operatie economica. [Var.: (inv.) corespondinta s. f.] – Din fr. correspondance.

PARTIDA s. f. 1. desfasurare completa a unui joc. ◊ indeletnicire placuta in grup, organizata din timp. 2. (proiect de) casatorie; (p. ext.) persoana vizata. 3. sistem de contabilitate pe categorii de operatii economice. ◊ cont. 4. cantitate de marfuri vandute sau cumparate o data. 5. (muz.) parte dintr-o compozitie executata de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison; grup de instrumente din aceeasi familie, apartinand unui ansamblu, care executa aceasta parte. (< ngr. partida, it. partita)

ETAJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri de deasupra parterului, cuprinzand incaperile situate pe acelasi plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o masina de forta in care se produce o variatie a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric in care se produce una dintre amplificari. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic si faunistic, corespunzand celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; in sintagma) Etaj de vegetatie = zona de vegetatie cu anumite conditii proprii, determinate de modificarile regimului termic si hidric pe verticala. – Din fr. etage.

RAR, -A, rari, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care, intr-un sir de lucruri sau de fiinte de acelasi fel, se afla fata de celelalte la o distanta mai mare decat cea obisnuita. 2. (Despre un intreg) Care are elementele componente mai departate unele de altele decat de obicei. Panza rara. 3. (Adesea adverbial) Care se petrece, se efectueaza sau se succeda la intervale mai departate sau intr-un timp mai lung decat cel obisnuit; care se desfasoara intr-un ritm lent. 4. (Adesea adverbial) Care este putin numeros, care se gaseste numai in putine locuri sau apare la intervale mai departate. ♦ Neobisnuit, exceptional. 5. Distins, ales, scump, pretios (prin faptul ca nu se intalneste prea des), superior (ca merit sau ca valoare). ◊ Piatra rara = piatra pretioasa. II. S. f. (Reg.) Un fel de mreaja de pescuit, cu o impletitura rara (I 2). – Lat. rarus.

timp¹ ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata, succesiunea si simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde, minute, ore, zile, saptamani, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ Catva ~ o perioada scurta. Tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelasi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actiune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intr-o perioada data (intr-o anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului, prin care se exprima momentul in care are loc actiunea. /<lat. tempus, ~oris