Rezultate din textul definițiilor
BENEFICIU (‹ lat. beneficium, dupa fr.) s. n. 1. Cistig, folos, profit pe care-l are cineva (de pe urma unei situatii, activitati etc.) ♦ B. de inventar = limitare, in favoarea mostenitorului care accepta o mostenire. ♦ Rezultatul net al activitatii unei intreprinderi pentru o anumita perioada de timp (de obicei un an), calculat in functie de cheltuielile facute, datoriile existente, amortismentele si rezervele de risc. ♦ B. distribuit = parte a b. net atribuit actionarilor unei societati prin decizia adunarii generale a actionarilor, dupa plata impozitelor si constituirea rezervelor. ♦ B. brut = excedent global al vinzarilor asupra cumparatorilor; diferenta intre pretul de vinzare al unui bun sau serviciu si costul lui direct. ♦ B. industrial sau comercial = categorie de impozit pe venituri celor care practica profesiuni comerciale sau industriale Expr. Sub b. de inventar = (despre o informatie) care nu este absolut sigura; cate poate fi insusita sub rezerva verificarii ei. 2. (In ev. med. timpuriu in Europa apuseana) Concesiune de pamint conferita de suzeran unui vasal in schimbul prestarii anumitor obligatii, in special militare; in sec. 11-12 a fost inlocuit de feud.
IMPOZABIL ~a (~i, ~e) fin. Care poate fi supus unui impozit. venit ~. /<fr. imposable
huzmet (huzmeturi), s. n. – 1. Functie, slujba, profesie. – 2. venit. – 3. impozit. – 4. Dar, plocon. – Megl. huzmete, megl. izmet. Tc. huzmet (Seineanu, II, 217; Lokotsch 861; Ronzevalle 85). – Der. huzmetar, s. m. (locator al unui venit statal). Sec. XVIII, inv.
PAHARNIC ~ci m. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala) Boier de divan responsabil cu bautura domnului, cu administrarea podgoriilor domnesti si cu strangerea impozitelor pe vii si pe vin. 2) fam. Persoana care toarna bautura in pahare in timpul unei petreceri. /pahar + suf. ~nic
perper, perperi, s.m. (inv.) 1. banut, moneda bizantina de aur, care a circulat si-n tarile romane. 2. numele unui impozit pe vii si pe vin care se platea in perperi; perperit.
perperit s.n. (inv.) impozit pe vii si pe vin, care se platea in perperi.
otastina (otasnita), s.f. (inv.) impozit, dare pe vin.
BRUTO adv. In total, fara a scadea daraua (dintr-o greutate), cheltuielile, impozitele etc. (dintr-un venit). – Din germ. Brutto, it. brutto.
CAMARA, camari, s. f. 1. Incapere mica in care se pastreaza alimente. 2. (Inv.) Camera, odaie. ◊ Camara domneasca = (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova): a) totalitatea veniturilor domniei, provenite din vami, ocne si impozite indirecte, deosebite de veniturile vistieriei; b) (rar) monetarie. – Probabil lat. *camara in loc de cam(m)ara „camera” (< gr.).
BRUTO adv. In total, fara a scadea daraua (dintr-o greutate), fara a scadea cheltuielile, impozitele etc. (dintr-un venit). – Germ. Brutto (it. brutto).
PROPORTIONAL, -A, proportionali, -e, adj. Care formeaza o proportie, care corespunde unei proportii. ◊ impozit proportional = impozit stabilit in raport cu venitul cuiva. (Mat.) Medie proportionala = radacina patrata a produsului dintre doua cantitati; media geometrica a unor marimi. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. proportionnel, lat. proportionalis.
VADRARIT s. (IST.) (inv.) vedrit. (~ul era un impozit platit pe vadra de vin.)
NET2, -A adj. 1. (si adv.) clar; categoric; deslusit. 2. (despre greutatea unei marfi) fara ambalaj; (despre venituri) din care au fost scazute impozitele, retinerile etc. (< fr. net)
ilis (ilisuri), s. n. – impozit pe pescuitul in apele statale, si dupa cit se pare, pe diferite tranzactii comerciale. Tat. ulus „parte” (Bogdan, Documentele lui Stefan cel Mare, II, 607). Dupa Draganu, Dacor., VII, 216, din mag. elest „articol”. Pentru impozit, cf. Cercetari istorice, XIII, 140-3. Sec. XV, inv. – Der. iliser (var. ilisar), s. m. (persoana care stringe impozitul).
NET, -A, neti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Clar, deslusit, precis; hotarat, categoric. 2. (Despre venituri) Din care s-au scazut cheltuielile, impozitele; curat; (despre greutatea marfurilor) din care s-a scazut daraua, ambalajul. – Din fr. net.
BRUT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre materiale) Care n-a fost inca prelucrat; netransformat inca in produs finit; in stare naturala. Petrol ~. 2) (despre greutatea unor marfuri) Care consta din greutatea propriu-zisa si greutatea ambalajului si/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fara a scadea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig. Care nu a fost supus unor operatii intelectuale. Fapte ~te. /<lat. brutus, fr. brut
POGONARIT ~uri n. (in Moldova si in Muntenia medievala) impozit pentru fiecare pogon de culturi agricole (vie, tutun, porumb etc.). ~ pe vii. /pogon + suf. ~arit
PROPORTIONAL ~a (~i, ~e) 1) Care are un caracter de proportie; care formeaza o proportie. Dezvoltare ~a. Dimensiuni ~e. 2) Care este caracteristic pentru proportii. ◊ Medie ~a radacina patrata a produsului dintre doua cantitati; medie geometrica. impozit ~ impozit fixat in raport cu un anumit venit. [Sil. -ti-o-] /<fr. proportionnel, lat. proportionalis
NET, -A adj. 1. (Adesea adv.) Clar; categoric; deslusit. 2. (Despre o greutate) Din care a fost scazuta daraua; (despre un salariu, un venit etc.) din care au fost scazute impozitele, retinerile etc. [< fr. net].
BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; care nu a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Care este socotit impreuna cu ambalajul, vasul etc. in care se afla, din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) care a fost socotit impreuna cu cheltuielile, impozitele etc. aferente. – Din lat. brutus, fr. brut.
BRUT, -A, bruti, -te, adj. 1. (Despre o materie prima) Care se gaseste in stare naturala, inca neprelucrat; (despre un produs in stare de prelucrare) care n-a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Din care nu s-a scazut daraua; (despre un venit) din care nu s-au scazut cheltuielile, impozitele etc. – Lat. lit. brutus (fr. brut).
serdarit s.n. (inv. si reg.) impozit care se percepea pe vitele ce intrau prin vii si care constituia o parte din venitul serdarului.
PROGRESIV, -A adj. Care progreseaza, care creste sau se dezvolta treptat. ♦ impozit progresiv = impozit care se stabileste in cote crescande pe masura cresterii venitului, a averii etc. [Cf. fr. progressif].
PROGRESIV, -A adj. care progreseaza, care creste sau se dezvolta treptat, care exprima o dezvoltare graduala si continua; progredient. ♦ impozit ~ = impozit care se stabileste in cote crescande pe masura cresterii venitului, a averii etc. (< fr. progressif)
BRUT, -A adj. 1. care se gaseste in stare naturala, neprelucrat, inca netransformat intr-un produs finit. 2. (despre greutatea marfurilor) total, inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scazute cheltuielile de productie, pierderile, impozitul etc. (< lat. brutus, fr. brut, it. bruto)
AVAET s. n. (Inv.) impozit care se platea pe diverse beneficii sau drepturi. – Tc. avait „venituri”.
CONTRIBUTIE ~i f. 1) Parte cu care contribuie cineva la o actiune sau la o cheltuiala comuna. ◊ A pune la ~ a folosi; a utiliza. 2) Plata obligatorie stabilita prin lege, pe care cetatenii, institutiile etc. o varsa din venitul lor in bugetul statului in conformitate cu anumite norme de impunere; impozit. [Art. contributia; G.-D. contributiei; Sil. -ti-e] /<fr. contribution, lat. contributio, ~onis
impozit, impozite, s. n. Plata obligatorie stabilita prin lege, pe care cetatenii, institutiile etc. o varsa din venitul lor in bugetul statului; dare. ♦ (In trecut) Bir. – Din lat. impositum (cu sensul fr. impot).
impozit ~e n. 1) Plata obligatorie, stabilita prin lege, pe care cetatenii, intreprinderile etc. o varsa din venitul lor in bugetul statului, in conformitate cu anumite norme de impunere; contributie. 2) Obligatie impusa. /<lat. impositum
AVAET s. n. impozit incasat in Tara Romaneasca (in sec. XVIII-XIX) de la cei care erau numiti in slujbe. – Din tc. havaet „venituri”.
POGONARIT s. n. impozit care se platea in tarile romanesti (sec. XVII – XVIII) in favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu vita de vie, cu tutun sau cu porumb). – Pogon + suf. -arit.