STEROID ~e n. 1) la pl. Grup de substante organice de origine vegetala si animala care au o importanta mare pentru activitatea vitala a organismelor. 2) Substanta din acest grup. /<fr. steroide

PROCLAMATIE, proclamatii, s. f. Text oficial prin care se aduce la cunostinta publica un fapt de mare importanta si de interes general; declaratie scrisa prin care se face un apel in vederea unei actiuni importante; proclamare. [Var.: (inv.) proclamatiune s. f.] – Din fr. proclamation, lat. proclamatio, -onis.

PRETIOS, -OASA, pretiosi, -oase, adj. 1. Care are, reprezinta o mare valoare materiala, spirituala, morala etc.; care este de mare pret, de mare importanta; scump. ◊ Metal pretios v. metal. Piatra pretioasa v. piatra. ♦ Pe care cineva il pretuieste, il stimeaza, il iubeste mult. 2. De un rafinament exagerat, cautat; lipsit de simplitate si de naturalete; afectat. [Pr.: -ti-os] – Din fr. precieux, lat. pretiosus, it. prezioso.

PRINCIPAL, -A, principali, -e, adj. Care are o importanta deosebita sau cea mai mare importanta; de capetenie, de frunte. ◊ (Gram.) Propozitie principala (si substantivat, f.) = propozitie independenta dintr-o fraza, de care depind propozitiile subordonate. – Din fr. principal, lat. principalis.

PROCLAMA, proclam, vb. I. Tranz. 1. A anunta ceva in mod solemn si oficial; a aduce la cunostinta publica (printr-o proclamatie) un fapt de mare importanta si de interes general. 2. A acorda cuiva in mod oficial un titlu, un drept, o calitate. ◊ Refl. Colonia s-a proclamat independenta. 3. A crea, a institui, a stabili, a introduce. 4. A sustine ceva deschis, cu convingere; a afirma cu tarie. – Din fr. proclamer, lat. proclamare.

SEPTIC, septici, s. m. (Fam.) 1. Diminutiv al lui sapte. 2. Joc de carti, in care cartea marcata cu numarul sapte are cea mai mare importanta. – Sapte + suf. -ic.

CINE-VERITE s. n. (Cin.) Gen de cinematografie care acorda mare importanta improvizatiei si isi propune sa surprinda realitatea in toata spontaneitatea ei. [Pr.: sineverite] – Cuv. fr.

CONTINUTISM s. n. 1. Teorie estetica ce acorda mare importanta continutului operei de arta. 2. Preponderenta a continutului intr-o opera de arta fata de mijloacele formale. – Continut + suf. -ism.

DERBI, derbiuri, s. n. 1. Cursa speciala de trap sau de galop a celor mai buni cai de trei ani, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta si prestigiu intre doua echipe, pentru stabilirea clasamentului. – Din engl., fr. derby.

SIMANDICOS, -OASA, simandicosi, -oase, adj. 1. (Despre oameni; astazi fam. si adesea peior.) De vaza¹, distins, respectabil, ilustru, important. ♦ (Despre atitudini ale oamenilor, p. ext. despre lucruri) Care corespunde gusturilor alese, care satisface pretentii rafinate, deosebite. 2. (Inv.; despre sume, cantitati etc.) Considerabil, mare, important. – Din ngr. simandikos.

COMUNICARE s. 1. v. anuntare. 2. (concr.) anunt, aviz, incunostintare, instiintare, mesaj. (Am primit acasa o ~.) 3. (concr.) informatie, stire, veste. (O ~ de mare importanta.) 4. v. transmitere. 5. v. declaratie.

INFORMATIE s. 1. comunicare, instiintare, stire, veste. (O ~ de mare importanta.) 2. v. stire. 3. (inv.) cuvant. (N-a primit ~iile lui.) 4. referinta, relatie. (Ce ~ii imi poti da despre ...?) 5. v. nota. 6. v. documentare. 7. v. sursa. 8. v. indicatie.

INSEMNAT adj. I. marcat. (Vite ~.) II. 1. v. apreciabil. 2. v. important. 3. v. memorabil. 4. important, solemn, (inv.) solemnel. (Un moment ~.) 5. important, mare. (O zi ~ din viata lui.) 6. v. prestigios. 7. v. esential. 8. v. remarcabil. 9. v. evident. 10. important, inalt, (inv.) insemnator. (Detine un post ~.) 11. v. marcant. 12. v. influent.

STIRE s. 1. veste, (rar) semn, (inv.) cuvant, glas, havadis, pliroforie, stafeta, (turcism inv.) mujdea. (Asteapta cu nerabdare o ~ de la el.) 2. mesaj, veste, (inv.) solie. (I-a transmis urmatoarea ~ ...) 3. comunicare, informatie, instiintare, veste. (A primit o ~ de mare importanta.) 4. cunostinta, informatie, veste, (prin Transilv.) hir, (inv.) marturie, pliroforie, stiinta. (Ai vreo ~ despre el?)

CAPITAL¹ ~a (~i, ~e) Care este de mare importanta; fundamental; esential. ◊ Litera ~a litera majuscula. Pedeapsa ~a pedeapsa cu moartea. /<fr. capital, germ. Kapital

CAUZA ~e f. 1) Fenomen care provoaca sau determina aparitia efectului; motiv; temei; pricina. ~ principala. ~ obiectiva. 2) jur. Actiune pentru care cineva apare in fata judecatii; proces. ◊ A avea castig de ~ a castiga un proces judiciar. A (nu) fi in ~ a (nu) fi implicat intr-o actiune. 3) Problema sociala, de mare importanta, care preocupa o colectivitate de oameni si pentru a carei aparare se duce o lupta. ~a pacii. [G.-D. cauzei; Sil. ca-u-] /<lat. causa, fr. cause

DERBI ~uri n. 1) Cursa anuala de cai in varsta de trei ani. 2) Intrecere sportiva de mare importanta. /<engl., fr. derby

GRANDOMANIE f. Manie a unui om de a se crede mare, important; megalomanie. /<lat. grandis + manie

ISTORIC¹ ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de istorie; propriu istoriei. Metoda ~ca. 2) (despre opere artistice) Care descrie evenimente din istorie. Nuvela ~ca. 3) (despre evenimente, fapte, date etc.) Care are o mare importanta; care trebuie sa intre in istorie. /<lat. historicus, fr. historique

MAGISTRALA ~e f. Artera de circulatie rutiera sau feroviara de mare importanta. /<fr. magistral

MITING ~uri n. Reuniune publica organizata in vederea dezbaterii unor probleme politice sau sociale de mare importanta. /<engl., fr. meeting

PREZIDENT ~ti m. 1) Conducator al unei tari cu forma republicana de guvernamant; sef al statului; presedinte. 2) Persoana care se afla in fruntea unei institutii obstesti sau stiintifice, a unei asociatii sau organizatii de mare importanta sociala; conducator ales. /<fr. president, lat. praesidens, ~ntis

A RASTURNA rastorn tranz. 1) A face sa se rastoarne. ~ mamaliga. ◊ ~ brazda a ara. ~ munti a face lucruri mari, importante. ~ pe gat a bea repede, pe nerasuflate. 2) (conducatori, guverne etc.) A da jos de la putere. 3) fig. (planuri, conceptii, teorii etc.) A inlatura ca fiind lipsit de valoare. /ras- + a turna

COLINA² s.f. (Chim.) Corp azotat care intra in compozitia materiei vii, avand rol protector al celulei hepatice si ai carui derivati (acetilcolina) au o mare importanta in functionarea sistemului nervos. [< fr. choline].

DERBI s.n. 1. mare cursa de cai care are loc anual la Epsom in Anglia; (p. ext.) cursa de cai speciala, care are loc o data pe an. 2. Intrecere sportiva de mare importanta ai carei participanti sunt de valori foarte apropiate. [Pl. -iuri. / < engl., fr. derby, cf. Derby – lord englez].

MALLARMEISM s.n. (Liv.) Imitatie a poeziei lui Mallarme, care acorda o mai mare importanta muzicii cuvintelor decat sensului lor. [< Mallarme, poet simbolist francez + -ism].

PRECONFERINTA s.f. Conferinta, consfatuire preliminara unei conferinte de mai mare importanta. [< pre- + conferinta].

TRIFENILMETAN s.n. (Chim.) Compus derivat din metan, avand o mare importanta in industria colorantilor. [< fr. triphenylmethane].

CAUZA s.f. 1. Ceea ce determina, provoaca aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca in anumite conditii aparitia altui fenomen. 2. Problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni si pentru a carei aparare si punere in valoare se duce o lupta sustinuta. ◊ In cunostinta de cauza = cunoscand bine problema despre care este vorba. ♦ Motiv, ratiune. 3. (Jur.) Pricina, proces. ◊ A avea castig de cauza = a castiga. [Pron. ca-u-. / < lat., it. causa, cf. fr. cause].

CONTINUTISM s.n. 1. Teorie estetica care acorda mare importanta continutului operei de arta. 2. Preponderenta a continutului intr-o opera de arta fata de mijloacele formale. [< continut + -ism, cf. it. contenutismo].

INCALCULABIL, -A adj. Care nu se poate calcula. ♦ Foarte mare, important, imens. [Cf. fr. incalculable].

JUGENDSTIL s.n. Tendinta, maniera neobaroca de la sfarsitul sec. XIX, care acorda o mare importanta efectelor decorative, cultivand cu predilectie exuberanta decorului vegetal, arabescul floral si raporturile de culoare alese arbitrar. [Pron. iugend-. / < „Jugend” – revista din Munchen].

MAJOR, -A adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importanta. 3. (Muz.) Gama majora sau mod major = gama sau mod din cinci tonuri si doua semitonuri, situate intre treptele a treia si a patra, a saptea si a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisa majora = premisa care contine termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maior – comparativul lui magnus].

PROCLAMATIE s.f. Proclamare. ♦ Manifest prin care se aduce la cunostinta publica un fapt de mare importanta. ♦ Apel tiparit avand un caracter agitatoric. [Pron. -iei, var. proclamatiune s.f. / cf. fr. proclamation, lat. proclamatio].

CAUZA s. f. 1. ceea ce determina aparitia unui fenomen, a unei intamplari; fenomen care provoaca, in anumite conditii, aparitia altui fenomen. 2. problema sociala de mare importanta, care preocupa o colectivitate larga de oameni. ♦ in cunostinta de ~ = cunoscand bine problema despre care este vorba; a face ~ comuna = a lupta impreuna (cu altii) pentru aceeasi cauza. ◊ motiv, ratiune. 3. (jur.) pricina, proces. ♦ a avea castig de ~ = a castiga. (< lat., it. causa, dupa fr. cause)

CONTINUTISM s. n. 1. teorie estetica care acorda mare importanta continutului operei. 2. preponderenta a continutului intr-o opera de arta fata de mijloacele formale. (dupa it. contenutismo)

DERBI s. n. 1. cursa de trap sau de galop care are loc o data pe an. 2. intrecere sportiva de mare importanta, ai carei participanti sunt de valori foarte apropiate. (< engl., fr. derby)

GRANDOMANIE s. f. mania de a se crede mare, important. (< grando- + -manie²)

JUGENDSTIL [IUGAND-] s. n. tendinta, maniera neobaroca de la sfarsitul sec. XIX, care acorda o mare importanta efectelor decorative, cultivand cu predilectie exuberanta decorului vegetal, arabescul floral si raporturile de culoare alese arbitrar. (< germ. Jugesndstil)

MAJOR, -A adj. 1. (despre oameni) ajuns la majorat. 2. principal, de mare importanta. ♦ caz de forta ~a = situatie, eveniment neasteptat care impiedica pe cineva sa faca un anumit lucru. 3. (muz.) mod ~ sau gama ~a = mod sau gama din cinci tonuri si doua semitonuri (intre treptele III-IV si VII-VIII). 4. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisa ~a = premisa care contine termenul major. (< fr. majeur, major, lat. maior)

PROCLAMATIE s. f. comunicare oficiala prin care se aduce la cunostinta publica un fapt de mare importanta. ◊ apel tiparit avand un caracter agitatoric. (< fr. proclamation, lat. proclamatio)

TEATRU s. n. I. 1. arta de a reprezenta in fata unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc. 2. institutie artistica destinata reprezentarii spectacolelor. 3. totalitatea lucrarilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie. 4. profesiunea de actor sau de regizor. 5. spectacol, reprezentatie scenica. ♦ a face (sau a juca) ~ = a se preface. II. loc unde se petrece, se desfasoara un eveniment, o actiune. ♦ ~ de razboi = vast spatiu terestru, maritim, aerian in care se duc actiuni militare de mare importanta politico-strategica; (in trecut) ~ de operatii = teritoriu unde se desfasoara actiuni de lupta. (< fr. theatre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)

CARBON (‹ fr., lat.) s. n. Element chimic (C; nr. at. 6, m. at. 12,01), nemetal. Se gaseste in natura, in stare elementara, cristalina (diamant, grafit), in zacaminte fosile (carbune de pamint si bitumuri), in unele roci sedimentare (carbonati), in dioxidul de carbon si in toate substantele organice, combinate cu alte citeva elemente (hidrogen, oxigen, azot etc.). Functioneaza in combinatii in starea de valenta 4. Intra in compozitia unor aliaje de mare importanta in tehnica. Cunoscut din antichitate. ♦ C 14 (₆¹⁴C^*) = izotop radioactiv al c., care ia nastere in atmosfera; este folosit ca atom marcat (v. si geocronologie); metoda cu radiocarbon este una dintre metodele moderne de datare in arheologie. Hirtie-c. = hirtie subtire, acoperita pe una dintre fete cu o substanta chimica de culoare inchisa si folosita la scoaterea de copii dupa texte; indigo (IV).

CEAHLAU 1. Masiv muntos, situat in Carpatii Orientali, intre Valea Bistritei la E, a Bistricioarei la N si a Bicazului la S. Este alcatuit in special din conglomerate, care dau in relief forme pitoresti (abrupturi, turnuri, colti). Alt. max.: 1.907 m (vf. Ocolasu mare). importante obiective turistice (cascada Duruitoarea, Caciula Dorobantului, Turnul lui Budu, cabane, la poale statiunea Durau s.a.). Rezervatie complexa (4.073 ha) declarata in 1990 parc national, cu numeroase endemisme carpatice (coada soricelului, garofita de munte, vulturica etc.), raritati floristice (vulturica de Pojorita, ghintura s.a.), monumente ale naturii (papucul doamnei, floarea de colti, tisa etc.) si unele dintre cele mai frumoase exemplare de larice din tara, cunoscute si sub denumirea de zada, „stejarul muntilor” sau „crin”, de unde si denumirea rezervatiei naturale „Polita cu Crini”. 2. Com. in jud. Neamt, la poalele masivului Ceahlau, pe malul lacului de acumulare Izvorul Muntelui; 2.470 loc. (1991). Expl. forestiere. Centru turistic. In apropiere, statiune arheologica din Paleoliticul mijlociu si tirziu.

SUBSTANTIAL, -A, substantiali, -e, adj. 1. Care tine de substanta (4) unui lucru; principal, esential; p. ext. important, insemnat, mare. 2. (Despre alimente; adesea adverbial) Bogat in substante hranitoare; consistent. [Pr.: -ti-al] – Din fr. substantiel, lat. substantialis.

ARZATOR, -OARE, arzatori, -oare, adj., s. m., s. n. I. Adj. 1. Care arde, care dogoreste; fierbinte; torid. 2. Fig. Puternic, intens; deosebit (de mare, de important). Document de o arzatoare actualitate. ♦ Care cere o solutie imediata, urgenta. Problema arzatoare. II. S. m. Muncitor calificat care incinge cuptoarele in fabrici. III. S. n. Aparat care serveste la amestecarea cu aer a combustibililor in scopul arderii. – Arde + suf. -ator.

PRESUS adv. (In loc. adv.) Mai presus de (sau decat)... = mai mult, mai mare, mai important decat... – Pre² + sus.

APRECIABIL adj. 1. bun, considerabil, important, insemnat, mare. (O cantitate ~.) 2. v. evident.

CONSISTENT adj. v. deosebit, important, insemnat, mare, notabil, pretios, remarcabil, serios, substantial, temeinic, valoros.

EVIDENT adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adj. accentuat, marcat, pronuntat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent strain.) 3. adj. v. categoric. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. apreciabil, categoric, considerabil, important, insemnat, mare, sensibil, simtitor, vadit, (livr.) manifest. (O ameliorare ~ a starii bolnavului.) 6. adj. v. indiscutabil. 7. adj. invederat, notoriu, patent, vadit, (fig.) patentat. (O hotie ~.) 8. adv. clar, limpede, (reg. inv.) acurat. (Este ~ ca ai dreptate.)

VITAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de viata; propriu vietii. Principii ~e. Functie ~a. 2) fig. Care este de o importanta foarte mare; esential; fundamental. Problema ~a. Necesitate ~a. /<fr. vital, lat. vitalis

MERLUCIU s.m. (Iht.) Peste marin din fam. gadidae (cod), cu corpul fusiform asemanator salaului, cu solzi mai mari decat alte gadidae, cu capul usor aplatizat, dinti puternici si mustati; poate atinge 1 m lungime, fiind unul din pestii cei mai comuni si mai importanti din marea Mediterana (it. merluzzo, nasello), mai rar in marile nordice; se comercializeaza si ca hek; engl. hake (Merluccius merluccius).

SPROT s.m. (La sg., cu sens colectiv) Peste mic din fam. clupeizilor (heringi), de 15 cm lungime, de culoare albastruie-verzuie, unul din pestii cei mai importanti din marile nordice, prezent si in marea Neagra (Sprattus sprattus); se comercializeaza de obicei afumat, in conserve, dar in tarile occidentale se consuma si pestii proaspeti, intregi, impreuna cu heringi mici(numiti „albitura”, engl. whitebait), prajiti in ulei, la fel ca hamsiile la noi; din germ. Sprotte.

SUBSTANTIAL, -A adj. 1. Esential, principal. ♦ important, insemnat, mare. ♦ (Fig.) Bogat in idei, plin de miez. 2. (Despre alimente) Bogat in substante hranitoare; nutritiv, consistent. 3. Care apartine substantei (2). [Pron. -ti-al. / cf. fr. substantiel].

SUBSTANTIAL, -A adj. 1. esential, principal. ◊ important, insemnat, mare. ◊ (fig.) bogat in idei, plin de miez. 2. (despre alimente) bogat in substante hranitoare; nutritiv, consistent. 3. care apartine substantei (2). (< fr. substantiel)

CHICAGO [sicagəu], oras in N S.U.A. (Illinois), port (22,9 mil. t – 1990) la L. Michigan; 8,18 mil. loc. (1988, cu suburbiile Gary, South Chicago, East Chicago). mare nod de comunicatii. Noua aeroporturi (O’Hare, cel mai mare din lume – 59,1 mil. pasageri, 1989). Piata mondiala pentru animale si griu. mare centru financiar si ind.: combinate siderurgice, constr. de aparataj electrotehnic si electronic (uzinele concernului „Zenith”), masini agricole, utilaj greu (uzinele concernului „International Harverster”), vagoane, locomotive si motoare Diesel (uzinele concernului „Pullman”), ind. chimica, prelucr. petrolului, mase plastice, conserve de carne (mari abatoare). important centru cultural (universitati, institut de arte frumoase, muzeu de istorie naturala etc.). Aici a avut loc, la 1 mai 1886, o greva in amintirea careia muncitorii din multe tari ale lumii sarbatoresc ziua de 1 Mai.

FORUM, forumuri, s. n. Adunare, intrunire (de mare amploare si importanta). – Din lat., fr. forum.

EVENIMENT, evenimente, s. n. 1. Intamplare importanta, fapt de mare insemnatate. 2. (In teoria informatiei) Orice fenomen local si instantaneu sau stare locala si instantanee. 3. (Mat.) Notiune de baza din domeniul teoriei probabilitatilor, care exprima producerea sau neproducerea unui fenomen in cadrul unui experiment. – Din fr. evenement.

FORUM n. Adunare importanta; intrunire de mare amploare. /<lat., fr. forum

PRESUS adv. : Mai ~ mai mult, mai mare sau mai important. /pre- + sus

BARA, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.

CANUT (KNUT), regi ai Danemarcii, Norvegiei, Suediei si Angliei. Mai importanti: C. cel mare (c. 995-1035), rege al Danemarcii (din 1019), Angliei (din 1016), precum si al Norvegiei (din 1028). Domnia lui a marcat o perioada de maxima putere a statului danez.

CARAGEA, familie de boieri de origine greaca, stabilita in Tara Romaneasca in sec. 17. Mai importanti: 1. Nicolae C., mare dragoman al Portii Otomane (1769-1774), domn al Tarii Romanesti (1782-1783), mazilit de turci. 2. Ioan Gheorghe C., mare dragoman al Portii Otomane, domn al Tarii Romanesti (1812-1818); a dus o politica fiscala excesiva si a reglementat renta feudala in defavoarea taranimii prin „Legiuirea Caragea” (1818). In timpul domniei sale a bintuit o epidemie de ciuma („ciuma lui Caragea”).

CAMPINEANU, familie de boieri din Tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Constantin C., mare spatar (1830). 2. Ion C. (1798-1863), colonel si om politic de conceptie liberala. Sef al „partidei nationale” (1835-1840), conducatorul actiunii de emancipare nationala a Tarilor Romane in perioada regulamentara, atit in tara cit si in strainatate. Si-a eliberat robii de pe mosii in 1837. Ministru in guvernul provizoriu (1848). Unul dintre intemeietorii Societatii Filarmonice (1834). Prof. la Scoala de Agricultura de la Pantelimon (1835). 3. Ion. I.C. (1841-1888, n. Bucuresti), om politic liberal. Fiul lui C. (2). De mai multe ori ministru.

COCORASCU, familie de boieri din Tara Romaneasca. Mai importanti: Radu C. (?-1656), mare vistier si mare logofat (1637-1654), unul dintre cei mai devotati boieri ai domnului Matei Basarab. Iancu C. (1779- dupa 1829), mare postelnic, a participat la un complot al marii boierimi impotriva domnului Grigore IV Ghica (1823).

CORBEANU, familie de boieri din Tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Vintila C., mare ban, sfetnic de incredere al lui Constantin Brincoveanu. 2. Dumitrascu C., fratele lui C. (1), mare paharnic, fruntas in partida Cantacuzinilor.

OBEDEANU, familie de boieri din Tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Petru O. (?-1718), mare setrar (1697-1700), mare armas (1705-1713), mare serdar (1714), mare sluger (1715); filo-austriac. Impreuna cu Barbu Brailoiu si Staico Bengescu, a contribuit la inlaturarea de pe tron a lui Nicolae Mavrocordat (1716). 2. Constantin O., mare vornic (1725). Fiul lui O. (1). Comisar al provinciei Oltenia (1728), sub stapanirea austriaca, si consilier imperial (1732).

COSTACHE, veche familie de boieri din Moldova. Mai importanti: 1. Boldur C., mare vornic. S-a distins in batalia de la Lentesti (1497). 2. Veniamin C. (1768-1846), mitropolit al Moldovei (1803-1808 si 1812-1842). Om de cultura. Adept al Eteriei. A intemeiat seminarul de la Socola (1803) si alte scoli.

IROD, numele mai multor suverani ai Palestinei antice. Mai importanti: 1. I. cel mare, rege al Iudeii (37-4 i. Hr.), dependent de Roma. In timpul domniei lui I. puterea sacrala este separata de cea laica, iar marii preoti sunt numiti si revocati de suveran, dupa modelul monarhiilor elenistice. 2. I Antipas, etnarh al Galileii si Pereii (4 i.Hr.-39 d. Hr.), fiul lui I. (1). Potrivit traditiei, la cererea sotiei (Irodiada) si a fiicei acesteia (Salomeea), l-a decapitat pe prorocul Ioan Botezatorul. 3. I. Agrippa, rege al Iudeii (41-44 d. Hr.), nepotul lui I. (1). A dobandit domnia cu sprijinul imparatului roman Caligula.

ROMANOV, familie de boieri rusi, a carei reprezentati au fondat dinastia de tari (din 1613) si imparati (1721-1917) ai Rusiei. Numele ei vine de la Roman Iuriev (m. 1543), a carui fiica Anastasia (c. 1530-1560) a fost, din 1547, prima sotie a lui Ivan al IV-lea cel Groaznic. Nepotii ei de frate au asumat numele de R. si dinastia incepe prin alegerea ca tar de catre Zemski Sobor (la 21 febr. 1613) a tanarului Mihail Fiodorovici R. (1596-1645), fiul patriarhului Filaret. A domnit pana la Revolutia din februarie 1917, cand ultimul tar, Nicolae II (1894-1917), a fost detronat si executat impreuna cu familia. mai importanti: Petru cel mare, tar (1682-1721) si imparat (1721-1725); Aleksandru I (1801-1825); Nicolae I (1825-1855); Aleksandru II (1894-1917).

SALE (SLA), oras in NV Marocului, situat la Oc. Atlantic, la gura de varsare a fl. Bou Regreg, in apropiere NNE a capitalei tarii, Rabat; 579,9 mii loc. (1994). Port comercial si de pescuit. Aeroportul Rabatului. Ind. textila si alim. Productie de covoare si de vase ceramice. Artizanat. Important port si mari antrepozite. In Ev. med. moschee (sec. 12). Mausoleul lui Sῑdῑ Abd Allāh ibn Hasan, patronul sfant al orasului. Numeroase poduri peste Bou Regreg il leaga de Rabat. Fundat in sec. 10. Dupa 1627 aici s-a aflat o importanta baza de pirati.

CANTAR, cantare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutatii unui obiect sau a unei fiinte, de obicei a unei marfi. ◊ Expr. A trage la cantar = a) a cantari (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanta. ♦ Cantarire. Insala la cantar. 2. Unitate pentru masurarea greutatilor folosita in trecut, a carei valoare a variat in timp si pe regiuni. – Din tc. kantar.

INAINTA, inaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge inainte in spatiu, a se misca spre cineva sau ceva aflat inainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge inainte in timp; a se desfasura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva intr-o functie mai importanta; a avansa in grad. ♦ Intranz. A obtine o functie mai importanta, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petitie, o lucrare administrativa etc. 5. Tranz. (Inv.) A avansa o suma de bani. – Din inainte.

EPOCAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de o epoca; care constituie o epoca. Transformari ~e. 2) Care este de importanta deosebita; cu rezonanta mare. Eveniment ~. /epoca + suf. ~al

A PREFIGURA ~ez tranz. 1) (obiecte inexistente) A prezenta schematic din inchipuire (ca ceva realizabil in viitor). 2) (lucruri, fenomene, actiuni viitoare) A prezenta cu mult inainte in linii mari, prin cele mai importante trasaturi. Manifestarile in masa au ~at trezirea constiintei nationale. /<fr. prefigurer

SCOFALA f. fam. Treaba realizata; isprava. ◊ mare ~! mare lucru! (Nu) e mare ~ (nu) e cine stie ce lucru important. A (nu) face mare ~ a (nu) face cine stie ce isprava. /Orig. nec.

ALLᾹHᾹBᾹD, oras in N Indiei (Uttar Pradesh), port pe Gange; 650,1 mii loc. (1981, cu suburbiile). Nod feroviar. Piata agricola (zahar, bumbac). important centru de pelerinaj – marea moschee Jama Marjid. Universitate.

CALLIMACHI (CALMASUL), familie de boieri din Moldova. Mai importanti: 1. Ioan Teodor C., mare dragoman al Imp. Otoman (1741-1751 si 1752-1756) si domn al Moldovei (1758-1761). A dus o politica fiscala excesiva. 2. Grigore C., domn al Moldovei (1761-1764 si 1767-1769). 3. Alexandru C., domn al Moldovei (1795-1799). 4. Scarlat C., domn al Moldovei (1806, 1807-1810, fara a ocupa efectiv tronul, si 1812-1819), animator cultural, initiator al codului de legi al Moldovei care-i poarta numele. Domn al Tarii Romanesti (1821), fara a ocupa efectiv tronul.

CANTA, familie de boieri din Moldova, descinsa din familia Cantacuzinilor. Mai importanti: 1. Ioan (Ionita) C., mare spatar. Copist de cronici. 2. Nicolea C., om politic. Presedinte al divanului domnesc sub Mihail Sturdza; ministru de Interne (1835, 1857); inversunat antiunionist.

CAZIMIR (KAZIMIERZ), cneji si regi ai Poloniei. Mai importanti: 1. C III, cel mare, rege (1333-1370); a pus bazele monarhiei pe stari (prin statutele de la Wiślica si Piotrkow, 1347) si a extins autoritatea coroanei polone asupra regiunilor Kujawya, Dobrzyń (1343), Halici, Lemberg si Volinia (1349-1356); intemeietorul Universitatii din Cracovia (1364). 2. C. IV Iagełło, mare cneaz al Lituaniei (din 1440), rege (1447-1492); a pus capat Razboiului de 13 ani (1454-1466), incheind Pacea de la Toruń (1466) prin care Polonia capata iesire la M. Baltica, iar Ordinul Teutonic i se recunostea vasal. A intretinut relatii de prietenie cu Stefan cel mare, domnul Moldovei.

LAMB [læm], Charles (1775-1834), critic literar si eseist englez. A publicat, impreuna cu sora sa, Mary (Ann) L. (1764-1847), „Povestiri dupa Shakespeare”; a avut un rol important in popularizarea operei marelui dramaturg. Lucrari de critica literara („Tragediile lui Shakespeare”, „Asupra geniului si personalitatii lui Hogarth”) si eseuri („Eseurile lui Elia”).

PASTORAL, -A, pastorali, -e, adj., s. f. 1. Adj. De pastor, pastoresc; p. ext. de la tara. campenesc, rustic. 2. Adj. (Despre creatii literare) Care zugraveste in mod idilic viata pastorilor, viata de la tara; bucolic. 3. S. f. Opera literara cu continut pastoral (2); bucolica. ♦ Compozitie muzicala in care sunt evocate crampeie din viata campeneasca, rurala. 4. adj. (Rar) Care apartine pastorilor sau preotilor, privitor la pastori sau la preoti. Carja pastorala. 5. S. f. Scrisoare publica, cuprinzand indemnuri si urari, prin care un arhiereu se adreseaza preotilor si credinciosilor cu ocazia sarbatorilor religioase mari sau a altor evenimente importante. – Din fr. pastoral, lat. pastoralis, it. pastorale.

BUTURUGA ~gi f. 1) Partea de la pamant a unui trunchi (cu tot cu radacina), ramasa dupa ce s-a taiat copacul. ◊ ~ga mica rastoarna carul mare un lucru de mica importanta poate (uneori) duce la transformari importante. 2) Bucata groasa de lemn de foc; bustean; butuc. 3) Bucata de lemn groasa si noduroasa. [G.-D. buturugii] /Orig. nec.

COLOSAL¹ ~a (~i, ~e) Care tine de colos; extraordinar de mare; urias; gigantic; enorm; imens. importanta ~a. /<fr. colossal

MUNICIPIU ~i n. Oras mare care se impune prin importanta deosebita in viata economica, sociala, politica si cuturala a statului, avand o administratie proprie. /<lat. municipium

SANHEDRIN s.n. Tribunal la vechii evrei; consiliu suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea si delibera asupra chestiunilor publice. ♦ (Fig.) Grup inchis de oameni care pretind a da sentinte fara gres. [< fr. sanhedrin < gr. synedrion – tribunal, adunare].

ESPLANADA s. f. 1. loc deschis, de dimensiuni mari, in fata unui edificiu important. 2. spatiu neted in panta usoara, in fata unei lucrari de fortificatie. (< fr. esplanade)

SANHEDRIN s. n. tribunal la vechii evrei; consiliul suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea si delibera asupra chestiunilor publice. (< fr. sanhedrin)

BUHUS, familie de boieri din Moldova. Mai importanti: 1. Nicolae B. a detinut mari dregatorii (intre 1657 si 1667). 2. Alexandru B. (?-1684); talentat comandant militar, a detinut importante dregatorii (intre care si cea de mare hatman, 1671-1684, cu intreruperi). 3. Ioan B. fiul lui B. (1); intre 1686 si 1714 a indeplinit importante dregatorii, fiind, in repetate randuri, caimacam.

CALDERON DE LA BARCA, Pedro (1600-1681), dramaturg spaniol. Tipic reprezentant al barocului, a adus in teatru o puternica forta meditativa, un ascutit simt dramatic si un stil somptuos, incarcat de simboluri si metafore. Vasta sa opera cuprinde comedii de capa si spada („Doamna nevazuta”), drame profane („Judecatorul din Zalamea”), filozofice si religioase („Viata este un vis”, „Magul facator de minuni”). Cel mai important autor de autos sacramentales („marele teatru al lumii”).

WOLFRAMIT (‹ germ. {i}) s. n. Wolframat natural de fier si de mangan, cristalizat in sistemul monoclinic. Este negru, brun, are urma cafenie, luciu adamantin-gras si greutate specifica mare. Reprezinta sursa cea mai importanta de extragere a wolframului.

OCEAKOV, oras in SE Ucrainei, port pe tarmul limanului Niprului; 15 mii. loc. (2001). Conserve de peste. Cetate construita in 1492 de hanul tatar Mengli-Ghirai in apropiere de limanul Niprului,, numita Kara-Kermen; cucerita de turci, care i-au schimbat numele in O., a devenit o importanta baza navala turceasca in marea Neagra. Cucerita de rusi in dec. 1788. Prin Pacea de la Iasi (1791) a intrat in componenta Rusiei; in 1991 a revenit Ucrainei.

IMENS, -A, imensi, -se, adj. Care este extraordinar de mare, de numeros, de intens, de important; colosal, enorm. ♦ (Adverbial; cu determinari introduse prin prep. „de”, exprima ideea de superlativ) Foarte, extraordinar. – Din fr. immense, lat. immensus.

PIRAMIDAL, -A, piramidali, -e, adj. 1. Care are forma unei piramide (1), ca o piramida. ◊ Celula piramidala sau neuron piramidal = celula nervoasa a substantei cenusii din creier. Os piramidal (si substantivat, m.) = unul dimtre oasele mici oare formeaza carpul. 2. Fig. De proportii foarte mari, enorm, urias; p. ext. foarte important, maret; extraordinar, uimitor. – Din fr. pyramidal.

MONOPOL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominatie intr-un domeniu, intr-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o intreprindere care detine un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept si de fapt, pe care il poseda un individ, o intreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Intreprindere mare sau uniune de intreprinderi care concentreaza in mana lor productia si desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor preturi mari si al obtinerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole.

EXPRES¹, -A, expresi, -se, adj. (In sintagmele) Tren expres (si substantivat, n.) = tren care merge cu viteza mare, oprindu-se numai in statiile importante. Scrisoare (recomandata) expresa sau colet expres = scrisoare sau colet care ajunge la destinatie mai repede, in schimbul unei suprataxe. Bufet expres (si substantivat, n.) = bufet in care se servesc, foarte repede si la preturi populare, micul dejun, cina sau numai aperitive, gustari, minuturi. [Pl. si: (substantivat, n.) expresuri] – Din fr. express.

ANVERGURA ~i f. 1) Distanta dintre extremitatile aripilor unui avion sau ale unei pasari. 2) importanta a unei actiuni; amploare. ◊ De mare ~ de mare amploare. /<fr. envergure

DISTANTA ~e f. 1) Interval dintre doua puncte in spatiu; departare. ◊ La ~ la o anumita departare. De la ~ dintr-un loc departat. A tine pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) Interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferenta de nivel social, de grad, de civilizatie sau de importanta. Intre ei exista o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia

RAPID ~da (~zi, ~de) si adverbial Care se efectueaza repede; realizat intr-un timp scurt. ◊ (Tren) ~ tren care circula cu viteza mare si opreste numai la statii importante. /<fr. rapide, lat. rapidus

ESPLANADA s.f. 1. Loc deschis de dimensiuni foarte mari, aflat in fata unui edificiu important. 2. (Mil.) Spatiu neted in panta usoara, situat in fata unei lucrari de fortificatie. [< fr. esplanade, cf. it. esplanata].

ACCELERAT, -A adj. Iutit, grabit (din ce in ce mai mult). ♦ Tren accelerat (si s.n.) = tren cu viteza relativ mare, care opreste numai in statiile importante. [< accelera].

IMENS, -A adj. Foarte mare, nemarginit; vast. ♦ Nenumarat, enorm. ♦ Foarte important. [< fr. immense, it. immenso, lat. immensus].

ANDRONIC, numele a patru imparati bizantini. Mai importanti: A. I (1183-1185). A luptat impotriva marii aristocratii, care, folosindu-se de insuccesele sale in fata normanzilor, l-a inlaturat. A. II (1282-1328). A luptat impotriva tendintelor separatiste ale marilor feudali, care s-au rasculat si l-au constrins sa abdice. A. III (1328-1341). A purtat lupte cu turcii.

CAZEINA (‹ fr. {i}; {s} lat. caseus „brinza”) s. f. Principala proteina (fosfoproteida) din lapte, cu continut foarte bogat de aminoacizi si cu o mare valoare nutritiva, formind cel mai important component al brinzeturilor; este utilizata ca aliment, la preparea unor produse farmaceutice bogate in albumine, la fabricarea galalitului, a unor cleiuri etc.; cazeinogen.

SANATESCU, Constantin (1885-1947, n. Craiova), general roman. A comandat Corpul 4 armata (1941-1943) care a participat la eliberarea Basarabiei, precum si la operatiunile militare de la Odessa si Cotul Donuli. Comandant la Armatei a IV-a (1943-1944). Presedinte al Consiliului de Ministri (23 aug.6 dec. 1944). Sef al marelui Stat Major (dec. 1944-iun. 1945). Rol important la pregatirea si infaptuirea loviturii de stat de la 23 aug. 1944 si la crearea conditiilor de stabilire a noului statut politic si juridic intern si international al tarii.

CLASIC, -A, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, stiintifice, artistice) Care serveste ca model de perfectiune, care poate fi luat drept model; p. ext. care este scris dupa canoanele obisnuite, traditionale. ♦ (Despre scriitori, artisti, oameni de stiinta etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a carui opera isi pastreaza importanta de-a lungul veacurilor, ramane in patrimoniul cultural-stiintific al unui popor sau al lumii. 2. Care concentreaza caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei actiuni, ale unei situatii etc.; tipic, caracteristic; care este folosit in mod curent. Procedeu tehnic clasic 3. Care apartine clasicismului, privitor la clasicism. – Din fr. classique, lat. classicus.

RAPID, -A, rapizi, -de, adj., s. n. I. Adj. (Adesea adverbial) Care se misca, se desfasoara, se executa cu repeziciune. ◊ Tren rapid (si substantivat, n.) = tren care circula cu viteza mare si care opreste numai in statiile importante. II. S. n. 1. Canal cu panta mai mare decat panta critica si care racordeaza doua tronsoane ale unui curs de apa situate la inaltimi diferite. 2. (Geol.) Cataracta (I). – Din fr. rapide, lat. rapidus.

ACCELERAT ~ta (~ti, ~te) v. A ACCELERA. ◊ (Tren) ~ tren cu viteza mare (care se opreste numai la garile importante). /v. a accelera

importanta s.f. Ceea ce face ca un lucru sa prezinte mare interes, valoare, insemnatate. ◊ A-si da importanta = a se ingamfa. [Cf. fr. importance, it. importanza].

IMENS, -A adj. foarte mare, nemarginit; vast. ◊ nenumarat, enorm. ◊ (fig.) foarte important. (< fr. immense, lat. immensus)

MONOPOL s. n. 1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuarii unor operatii etc. 2. asociatie de mari intreprinderi capitaliste care concentreaza o parte importanta a productiei si a desfacerii unui anumit fel de produse. 3. (fig.) drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. (< germ. Monopol, fr. monopole)

AMENHOTEP (AMENOPHIS), numele a patru faraoni ai Egiptului Antic din dinastia 18. Mai importanti: 1. A. III (c. 1400-1362 i. Hr.), ultimul mare faraon al Regatului Mijlociu, initiatorul a numeroase constructii la Karnak si Teba (Colosii lui Memnon). 2. A. IV Ehnaton (c. 1361-1340 i. Hr.), sotul Nefertitei si tatal lui Tutankhamon. A efectuat o importanta reforma religioasa, inlocuind cultul lui Amon-Ra cu cel monoteist al lui Aton. A mutat capitala de la Teba la Akhetaton (Amarna), noul oras construit de el.

BALAKLAVA, localit. in Ucraina (C.S.I.), pe coasta de SV a Pen. Crimeea, la SE de Sevastopol. Vechi oras, mentionat din antic. sub numele de Simbolon. Aici, la 25 oct. 1854, Aliatii (Imp. Otoman, marea Britanie, Franta, Sardinia) au obtinut o importanta victorie asupra Rusiei, in razboiul Crimeii.

CONDE [code], familie de nobili francezi, ramura colaterala a familiei Bourbon. Mai importanti: 1. Louis II, print de C., supranumit „marele Conde” (1621-1686), vestit comandant militar in timpul Razboiului de 30 de Ani (1618-1648), in care a repurtat victoriile de la Rocroi (1643), Freiburg (1644), Nodlingen (1645) si Lens (1648). 2. Louis Joseph, print de C. (1736-1818), comandant al armatei franceze contrarevolutionare a emigrantilor din Koblenz, numita „armata lui Conde”. 3. Louis Antoine Henri de C., duce de d’Enghien (1772-1804), ultimul descendent al familiei Conde. Emigrat in Franta in 1789, implicat in complotul regalistilor, a fost rapit de agentii lui Napoleon Bonaparte de la Baden, judecat si executat la Vincennes.

HIDROLAZA (‹ fr. {i}) s. f. (BIOCHIM.) Enzima care catalizeaza reactiile de hidroliza (ex. carbohidraze, amidaze, peptidaze). Are un rol important in metabolismul substantelor alimentare (degradeaza moleculele mari in componenti simpli, accesibili resorbtiei).

COSTIN, familie de boieri din Moldova. Mai importanti: 1. Miron. C (1633-1691), cronicar de orientare umanista, mare logofat al Moldovei, partizan al aliantei cu Polonia, ucis, impreuna cu fratele sau, hatmanul Velicico, din porunca domnitorului Constantin Cantemir. Povestitor si portretist talentat, a continuat, sub titlul „Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron voda incoace”, letopisetul lui Grigore Ureche, relatind evenimentele din istoria Moldovei dintre 1595-1661. A mai scris poemul filozofic „Viata lumii”, lucrarea „De neamul moldovenilor”, afirmind originea romana a poporului roman, precum si doua cronici in limba polona: „Cronica tarilor Moldovei si Munteniei” si „Istoria in versuri polone despre Moldova si Tara Romaneasca”. 2. Nicolae C. (c. 1660-1712), cronicar oficial al lui Nicolae Mavrocordat, compilator de cronici romanesti si straine. Fiul lui C. (1). A prelucrat in romaneste romanul episcopului spaniol Antonio D. Guevara „Ceasornicul domnilor”.

considerabil, -a adj. (fr. considerable). Puternic, influent: om considerabil. Foarte mare: cheluiala considerabila. Numeros: armata considerabila. important: opera considerabila. Adv. S´a marit considerabil.

PᾹLA, dinastie indiana (765-c. 1086), intemeiata de Gopāla, care a reunit sub dominatia sa principalele provincii gangetice: Biharul, Bengalul, Orissa si Assamul. A avut capitala statala la Mudgagiri (azi Monghyr). Cel mai important suveran a fost Dharmamapāla (c. 810-850). Mari propagatori ai budismului, au favorizat raspandirea acestuia.

OBOLENSKI, Sir Dimitri (1918-2001), istoric britanic de origine rusa. Stabilit (1937) in marea Britanie. Prof. univ. la Oxford. Contributii importante privind istoria Bizantului („Bogomilismul: un studiu despre neo-maniheism in Balcani”, „Commonwealth-ul bizantin”, „Bizantul si slavii”).

O’CONNOR, Roderic (1860-1940), pictor si gravor olandez. Stabilit la Paris (1883). Influentat de Van Gogh si Gaugain, a devenit unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai postimpresionismului („Stanci rosii si marea”, „Cupa cu trandafiri”).

AULA s.f. 1. (Ant.) Curte in fata locuintelor importante, in jurul careia se grupau dependintele. 2. Sala mare de festivitati (aflata mai ales in incinta unei institutii de invatamant). 3. (In oranduirea feudala) curte domneasca sau imparateasca. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula].

RAPID, -A adj. Care se petrece intr-un timp scurt; care se misca, care are loc repede. ♦ Foarte inclinat, pieptis. ♦ Tren rapid (si s.n.) = tren de mare viteza, care opreste numai in statiile foarte importante. // s.f. Canal care racordeaza doua tronsoane ale unui curs de apa situate la inaltimi diferite. ♦ Parte a unui curs de apa cu panta foarte accentuata. ♦ Povarnis, suprafata puternic inclinata, abrupta; repezis. [< fr. rapide].

PROTEINA s. f. substanta organica azotata, cu rol important in celula vie, alcatuita prin polimerizarea unui mare numar de aminoacizi. (< fr. proteine)

RAPID, -A I. adj. (si adv.) care se petrece, se executa cu repeziciune; repede. ◊ foarte inclinat, pieptis. ♦ tren ~ (si s. n.) = tren de mare viteza, care opreste numai in statiile foarte importante. II. s. n. 1. canal cu panta accentuata care racordeaza doua inaltimi diferite. ◊ sector al unui curs de apa cu panta foarte accentuata. 2. suprafata puternic inclinata, abrupta; povarnis. 3. (geol.) cataracta. (< fr. rapide, lat. rapidus)

BUTURUGA, buturugi, s. f. Bucata noduroasa sau scorburoasa dintr-un trunchi de copac avand radacinile infipte inca in pamant sau smulsa cu radacini cu tot; bucata groasa de lemn de foc. Buturuga mica rastoarna carul mare (= un lucru neinsemnat poate avea uneori o importanta deosebita). – Din butura + suf. -uga.

CORBEA, numele a doi carturari romani, originari din Scheii Brasovului. Au trait la curtea domnului Constantin Brincoveanu, unde au detinut importante dregatorii si pentru care au indeplinit diferite misiuni diplomatice. Fratii C. au militat pentru eliberarea Tarii Romanesti de sub dominatia otomana. 1. David C. (c. 1666-1707, n. Brasov), ceaus. Dupa 1704 a detinut un important rol in diplomatia tarului Petru I cel mare in centrul Europei. 2. Teodor C. (1670-c. 1724, n. Brasov), logofat. Autor al unui dictionar latino-roman si al unei „Insemnari” despre o solie a fratelui sau David in Polonia. Traducerea a unei „Psaltiri” in versuri. Dupa 1711, s-a refugiat in Rusia.

ROMAN, numele a doi domni ai Moldovei. Mai important: R. I (c. 1392-c. 1394). S-a intitulat „mare domn, singur stapanitor al tarii Moldovei de la munte pana la mare”. Vasal al regelui Poloniei, apropiat de Mircea cel Batran si in conflict cu Patriarhia din Constantinopol, pentru numirea lui Iosif ca mitropolit.

PAVLOHRAD, oras in E Ucrainei centrale, pe raul Samara, la c. 60 km E de Ekaterinoslav si al NV de bazinul Donetk; 119 mii loc. (2001). important nod feroviar. Centru de expl. a huilei. mare centru industrial (metalurgie, utilaj chimic, mobila, confectii, tesaturi de in, produse alimentare). Fundat in 1797, a purtat in U.R.S.S. denumirea de Pavlograd.

BALCI, balciuri, s. n. Targ mare tinut la anumite epoci ale anului, la sarbatorile importante si insotit de spectacole si de petreceri populare; iarmaroc. ♦ Fig. (Fam.) Galagie, harmalaie, zapaceala. – Din magh. bolcsu.

INALT adj., s. 1. adj. ridicat. (Un loc ~.) 2. s. inaltime. (In ~ cerului.) 3. adj. lung, mare. (Un om ~.) 4. adj. acut. 5. adj. ales. 6. adj. v. important. 7. adj. v. ridicat.

CAPITAL, -A adj. 1. Foarte important, fundamental, esential. 2. (Despre caractere tipografice) Cu dimensiuni mai mari decat litera obisnuita; majuscul, verzal. 3. De moarte; care priveste viata sau moartea. ◊ Pedeapsa capitala = pedeapsa cu moartea. [< fr. capital, cf. it. capitale, lat. capitalis < caput – cap].

EXPRES¹ s.n. Tren cu viteza mare pe parcurs si cu opriri numai in statiile importante. [Pl. -suri, -se. / < fr., engl. express].

EXPRES², -A adj. tren ~ (si s. n.) = tren cu viteza mare pe parcurs si cu opriri numai in statiile importante; scrisoare ~a = scrisoare care ajunge rapid la destinatie. (< fr., engl. express)

BAIA 1. Com. in jud. Suceava, pe riul Moldova; 6.460 loc. (1991). Incepind din sec. 13, aici a existat orasul B. (Civitas Moldaviae), care a functionat ca atare pina in sec. 18 (ultima mentiune in 1741). important centru economic si capitala a Moldovei in timpul lui Bogdan I. In dec. 1467, Stefan cel mare a invins aici pe Matei Corvin, regele Ungariei. importante vestigii istorice: ruinele bisericii catolice (1410), Biserica Alba (sec. 15-17) si biserica lui Petru Rares (1532). 2. Com. in jud. Tulcea; 5.016 loc. (1991). Expl. de gresii si conglomerate. Statie de c. f.

CALCUTTA (KALIKATA), oras in NE Indiei, pe riul Hooghly, port in delta Gangelui si Brahmaputrei (10,5 mil. t anual); centru ad-tiv al statului Bengalul de Vest; 11,66 mil. loc. (1990, cu suburbiile Howrah, South Dum Dum s.a.). mare nod de comunicatii. Aeroport international (Dum Dum). Metrou. Important centru al ind. iutei, constr. de mat. rulant, automobile, strunguri, produse electrotehnice, sticla, incalt., hirtie, produse chim. si alim. (prelucr. orezului). Bursa pentru ceai. Centru al ind. cinematografice. Trei universitati. Muzeul indian. Intemeiat ca factorie engleza (1690), capitala a coloniei britanice India (1773-1912), orasul a cunoscut o dezvoltare importanta de la sfirsitul sec. 19.

CANTITATE, cantitati, s. f. 1. Insusire a obiectelor a carei schimbare nu produce la inceput modificari radicale in calitatea lor, ci numai pregateste aceste modificari. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau o numarare. 3. Catime, numar, marime. ◊ (Mat.) Cantitate pozitiva (sau negativa) = cantitate precedata de semnul plus (sau minus). ◊ Expr. A produce in cantitati industriale = a produce in cantitati mari. (Fam.) Cantitate neglijabila = lucru (sau persoana) de mica importanta, de care nu trebuie sa se tina seama. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Fr. quantite (lat. lit. quantitas, -atis).

TOKUGAWA [tokugaua], familie nobiliara japoneza, ramura a clanului Minamoto. Membri ai acestei familii au fost shoguni intre 1603 si 1867, promovand o politica de mentinere a randuielilor feudale si de izolare a Japoniei. In acelasi timp, epoca T. a insemnat pentru Japonia o perioada de mare stabilitate politica, prosperitate economica si inflorire culturala. Mai importanti: Ieyasu (1603-1605/1616), fondatorul dinastiei; Iemistu (1623-1651); Ienobu (1709-1712); Yoshimune (1716-1745).

MAHAR, mahari, s. m. (Fam.) Personaj important, puternic, influent (in domeniul afacerilor, speculatiilor, relatiilor). ♦ (Arg.) Mai-mare, sef. – Din germ. Macher.

PRETUI, pretuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili pretul unui bun (destinat vanzarii), a-i determina valoarea in bani; a evalua, a pretalui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumita valoare materiala, a avea un anumit pret; a valora. ◊ Expr. A sti cat pretuieste (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-si face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaste importanta sau meritul cuiva sau a ceva, a lua in considerare, a pune mare pret pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanta (datorita calitatilor sale). – Pret + suf. -ui.

BOGAT ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival (mai ales despre persoane) Care poseda mijloace materiale multe si mari; cu avere mare; avut. Tara ~ta. 2) Care are aparenta de lucru scump; de mare valoare; somptuos; fastuos; luxos. Un covor ~. 3) (despre bunuri) Care este in cantitate mare; abundent; imbelsugat. Un aliment ~ in vitamine. 4) Care contine elemente importante din abundenta. O limba ~ta. Pamant ~. 5) (despre flori) Care are petale multe si dese; batut. /<sl. bogatu

A HIPERBOLIZA ~ez tranz. (dimensiunile, importanta unor lucruri) A prezenta intr-un mod hiperbolic; a mari intr-un mod exagerat. /hiperbola + suf. ~iza

SUPERIOR, -OARA I. adj. 1. asezat in partea de sus; deasupra. ◊ (despre cursuri de apa) spre izvor. 2. care are un loc inalt (intr-o ierarhie). 3. care se distinge prin calitati, prin merite deosebite. ◊ la un nivel mai inalt. ♦ matematici ~ oare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe; invatamant ~ = treapta a invatamantului care urmeaza dupa cel liceal; studii ~ oare = studii universitare. II. s. m. f. cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie, cel care are un grad mai mare decat altul. (< lat. superior, fr. superieur)

BALACEANU, familie de boieri din Tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Badea B., boier dregator; lunga si interesanta cariera politica; mare postelnic, mare sluger, mare clucer, mare vornic (1664-1687). 2. Constantin B. (?-1690), fiul precedentului si ginerele domnului Serban Cantacuzino; aga (1682-1688). 3. Constantin B., zis „Buclucasu” (?-1831), om politic, a detinut importante dregatorii. Adversar al regimului fanariot si adept al restaurarii domniilor pamantene. Sef al grupului de boieri constituit in „partidul patriei”, urmarind emanciparea Principatelor Romane de sub suzeranitatea turceasca si de sub protectoratul rusesc. 4. Ion (Iancu) B. (1828-1914, n. Bucuresti), om politic, diplomat. Participant la Revolutia de la 1848; luptator pentru unirea Principatelor Romane. Memorii. 5. Constantin B.-Stolnici (n. 1923, Bucuresti), medic roman. Cercetari si inventii in domeniul neurologiei, gerontologiei, ciberneticii („Elemente de neurocibernetica”, „Personalitatea umana – o interpretare de cibernetica”, „Neurogeriatrie”, in colab.).

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

CHILIA, oras in Delta Dunarii, pe malul stg. al bratului cu acelasi nume al Dunarii; 24,3 mii loc. (1980). Vestigiile cetatii medievale; Biserica Sf. Nicolae (1648), ctitorita de Vasile Lupu, cu o frumoasa pisanie sculptata in piatra cu stema Moldovei. Veche asezare, cu un important rol comercial, a fost transformata, in 1479, de Stefan cel mare intr-o ampla si puternica cetate: in 1484 a fost cucerita de turci. Prin Pacea de la Bucuresti, incheiata in urma Razboiului Ruso-Turc (1806-1812), C. impreuna cu Basarabia, a fost anexata de Rusia; intre 1918 si 1940, a facut parte din statul roman. In 1940, in urma notelor ultimative sovietice, a fost din nou anexat de U.R.S.S. Eliberat de armata romana (1941), orasul a fost din nou ocupat de trupele sovietice (1944) si reanexat de U.R.S.S.

OBELISC (‹ fr., lat.; {s} gr. obeliskos „obelisc”) s. n. Monument comemorativ din bazalt sau sienit, in forma de trunchi de piramida, foarte inalt (20-30 m) si ascutit la varf. Caracteristice artei egiptene, o. au fost considerate raze de soare pietrificate. Erau numeroase si plasate in pereche in fata pilonilor care strajuiau accesul intr-un templu, deseori acoperite cu inscriptii hieroglife (ex. o. ridicat de Sesostris I la Heliopolis; „Acele” Cleopatrei din Alexandria). Reluat de arta europeana, va mai avea importanta in urbanismul sec. 16. Astazi, numeroase o. se gasesc in marile capitale (Roma, Paris, Londra, Washington s.a.).

RAZBOIUL DE 100 DE ANI (1337-1453), conflict armat intre Anglia si Franta pentru terit. franceze stapanite de dinastia engleza si pentru Flandra. In prima parte, Anglia a obtinut victorii importante in bataliile de la Crecy (1346) si Poitiers (1356), ocupand o mare parte a terit. Frantei. In deceniul 8 al sec. 14, francezii au reusit sa recucereasca aproape toate terit., dar dupa batalia de la Azincourt (1415) au pierdut N Frantei si Parisul. Spre sfarsit, razboiul a capatat un caracter popular, prin intrarea in actiune a maselor sub conducerea Ioanei d’Arc si, ca urmare, Anglia a pierdut toate posesiunile de pe terit. Frantei, cu exceptia portului Calais, pe care l-a mai stapanit pana in 1558.

BORD, borduri, s. n. Marginea din stanga sau cea din dreapta a puntii unei ambarcatii (mari). ◊ Jurnal de bord = registru in care se inregistreaza toate evenimentele importante petrecute in cursul calatoriei unei ambarcatii sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = in ambarcatie; p. a**l. in avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunta la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

SUPRADIMENSIONAT, -A, supradimensionati, -te, adj. Care are dimensiuni mai mari decat este normal. ♦ Fig. Care a fost prezentat ca mai important, mai valoros decat este. [Pr.: -si-o-] – V. supradimensiona.

DEOSEBIT adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. distinct. 3. adj. aparte. 4. adj. aparte, individual, neobisnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. v. diferit. 6. adj. v. distinct. 7. adj. v. separat. 8. adv. aparte, separat, (pop.) deosebi, (fam.) basca. (~ de asta, i-a mai dat si ...) 9. adj. v. divergent. 10. adj. v. variat. 11. adj. ales, distins, rar, superior. (E un om ~.) 12. adj. v. eminent. 13. adj. v. important. 14. adj. v. admirabil. 15. adj. v. remarcabil. 16. adj. v. ales. 17. adj. mare. (I se face o ~ cinste.) 18. adv. v. foarte.

USOR¹ adv. 1) Fara intensitate. A lovi ~. 2) Cu vioiciune; vioi. A merge ~. 3) Fara efort. A razbate ~. ◊ A scapa ~ a se alege cu mici neplaceri; a iesi fara mari dificultati dintr-o incurcatura. 4) In mod neserios; fara a acorda importanta cuvenita. A privi ~ lucrurile. 5) In masura mica; un pic; putin. A sufla ~. /<lat. levis

importanta s. f. ceea ce face ca un lucru sa prezinte mare interes, valoare, insemnatate. ♦ a-si da ~ = a se ingamfa, a-si da aere de superioritate; plin de ~ = increzut. (< fr. importance)

REPETEK, rezervatie a biosferei (34.600 ha) situata in Turkmenistan, in marginea E a desertului Karakum, la 180-220 m alt. Este cea mai importanta rezervatie de desert din Asia Centrala, cu barcane mobile de mari dimensiuni alternand cu dune fixate de vegetatie si depresiuni interdune. Pe suprafete intinse se formeaza cruste de gips, cu cristale foarte mari (60-80 cm), cunoscute sub numele de gipsuri de R. In flora se remarca saxaulul alb si saxaulul negru si muschiul Tortula desertorum, iar in fauna diverse specii endemice de rozatoare, iepurele tolai, gazela cu gusa, rasul de desert, dihorul patat, vrabia de desert, broasca testoasa de Asia Centrala, varanul cenusiu, numerosi serpi. 75% din speciile de nevertebrate sunt endemice.

SERIOZITATE s. f. 1. Insusirea, calitatea de a fi serios; p. ext. comportare, tinuta care denota aceasta insusire; gravitate, importanta, insemnatate. ◊ Loc. adv. Cu seriozitate sau cu toata seriozitatea = a) cu mare atentie, cu constiinciozitate, temeinic; b) cu convingere, cu tarie, dinadins; c) (in constructie cu verbe ca „a zice”, „a spune” etc.) cu ton profund, cu gravitate, cu patrundere, convins. ♦ Expresie a figurii lipsita de veselie, de zburdalnicie. 2. Profunzime, intensitate; temeinicie, autenticitate. ♦ Calitate a ceea ce necesita o deosebita atentie, o deosebita grija; gravitate. Seriozitatea momentului. ♦ Calitatea a ceea ce este lucrat, executat cu constiinciozitate, cu atentie. [Pr.: -ri-o-] – Serios + suf. -itate.

CAPITAL², -A adj. 1. foarte important, fundamental, esential. 2. (despre caractere tipografice; si s. f.) cu dimensiuni mai mari decat litera obisnuita; majuscul, verzal. 3. pedeapsa ~a = pedeapsa cu moartea. (< fr. capital, lat. capitalis)

CIMPIA SIBERIEI DE VEST, mare cimpie de acumulare in Asia Occidentala (Federatia Rusa), intre M. Kara la N, M-tii Altai si Pod. Kazahstan la S, M-tii Ural la V si Pod. Siberiei Centrale la E. Supr.: c. 3 mil. km². Alt.: 50-300 m. Climat continental excesiv. Strabatuta. de c. 2.000 de riuri (Obi, Irtis, Enisei) si cu numeroase lacuri, unele sarate si mlastini. Vegetatie de tundra, silvotundra, taiga si stepa; zacaminte de petrol si cele mai mari rezerve de gaze naturale ale lumii. mare zona ind. (Novosibirsk, Omsk, Celeabinsk, Barnaul, Tomsk), iar la S o importanta reg. agricola cerealiera si de plante tehnice.

DEALU, Manastirea ~, manastire de maici, situata la 4 km de Targoviste, in satul Viforata, com. Aninoasa. Intemeiata (probabil) in timpul domniei lui Mircea cel Batran, este mentionata documentar, la 17 nov. 1431, intr-un act emis de domnul Alexandru Aldea. Biserica Manastirii D., cu hramul Sf. Nicolae, a fost construita in 1499-1501, din initiativa domnului Radu cel mare si terminata de fratele sau Vlad cel Tanar, in 1510-1512. Picturile murale interioare executate in 1514-1515 de o echipa de zugravi condusa de mesterul Dobromir din Targoviste si refacute in 1713. importanta necropola domneasca (aici se afla mormintele voievodale ale lui Radu cel mare 1508, Vlad Inecatul 1532, Patrascu cel Bun 1557, racla cu capul lui Mihai Viteazul). In sec. 16, aici a fost instalata o tiparnita, de sub teascurile careia au iesit Liturghierul (1508), Octoihul (1510) si Evangheliarul (1512). La Manastirea D. a functionat Liceul militar „Nicolae Filipescu” (1912-1940).

GREUTATE ~ati f. 1) Forta exercitata asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pamant. ◊ ~ specifica a) greutatea unitatii de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerica a unui corp aflat la cantarire. ~atea unei banderole. 3) Piesa de metal etalonata, care serveste drept unitate de masura la cantarit. 4) sport Obiect metalic, de forma sferica, folosit in probele atletice de aruncari. 5) sport Dispozitiv de atletica grea, constand dintr-o bara de metal prevazuta la capete cu discuri de diferite dimensiuni; haltera. 6) Ceea ce se incarca intr-un vehicul (pentru a fi transportat); incarcatura. 7) Factor care incurca la realizarea unui lucru; dificultate. ◊ Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzatie neplacuta apasatoare. A simti o ~ pe suflet. 9) fam. importanta recunoscuta intr-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere in ceva; grad de incredintare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutatii] /<lat. grevitas, ~atis

GRANDOMANIE s.f. Mania de a se crede foarte important, de a acorda o importanta deosebita propriei personalitati; (p. ext.) infumurare, ingamfare. [Gen. -iei. / cf. lat. grandis – mare, gr. mania – manie].

UNIVERSAL, casa americana de productie fondata, in 1912, de catre Carl Laemmle. Prima companie independenta care, in 1915, detine un studio important (Universal City). In existenta sa aproape centenara si-a cucerit popularitatea prin mari vedete, mari regizori si cultivarea unor genuri de succes: westernul, comedia si stiintifico-fantasticul.

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

MONOPOL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuarii unor operatii etc. 2. Intreprinderi foarte mari sau uniuni de intreprinderi care concentreaza in mainile lor o parte atat de importanta a productiei, incat aceasta permite limitarea concurentei si stabilirea la marfuri a unor preturi ridicate, de monopol (1), ceea ce asigura obtinerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde].

APA, com. in jud. Satu mare, in lunca Somesului; 3.257 loc. (1991). Expl. de balast. Statie de c. f. Biserica (sec. 15). importante vestigii arheologice din epoca bronzului.

BONDAR s. m. Insecta mare din familia apide, traind in colonii de 50-300 indivizi, cu c. 300 de specii, avind importanta in polenizare, in special al plantelor furajere; barzaun (1) (Bombus).

HALE [heil], Sir Matthew (1609-1676), jurist englez. Unul dintre marii istorici ai dreptului, cunoscut pentru impartialitatea sa judecatoreasca in timpul Revolutiei Engleze (1642-1649). Rol important in fundamentarea juridica a Restauratiei lui Carol II.

EPOPEE ~i f. 1) Poem epic de mari proportii, in care se relateaza fapte de eroism (legendare sau istorice) de o deosebita importanta pentru viata unui popor. 2) Sir de fapte eroice, glorioase. [Art. epopeea; G.-D. epopeii; Sil. e-po-pe-e] /<fr. epopee

consideratiune f. (lat. consideratio, -onis). Atentiune, luare in sama [!]: a lua pe cineva, a lua un lucru in consideratiune. Fig. Ratiune, motiv, punct de vedere: aceasta consideratiune m´a decis, am cedat acestei consideratiuni. Stima: am mare (multa) consideratiune p. el, il am in mare consideratiune. Pl. Reflexiuni, observatiuni. In consideratiunea unui om, unui lucru, din cauza stimei sau importantei lui. – Ob. -atie.

SALAS (‹ magh.) s. n. (Inv. si pop.) 1. Gazduire temporara acordata cuiva. 2. Constructie rudimentara, de obicei din barne, folosita ca locuinta temporara. Au un rol important in cazul satelor de la poalele muntilor, unde fanetele se afla adesea la departare mare de sat, iar accesul este destul de dificil. In acest caz sunt locuite vara, in timpul cositului, dar adesea si iarna, pentru adapostirea si hranirea vitelor. In trecut numarul lor era mult mai mare, membrii familiei deplasandu-se adesea de la s. la sat si invers; frecvent pe langa ele se afla cativa pomi fructiferi si o mica gradina. In functie de tinut, mai sunt numite odaie, conac, casoaie sau casa in camp. 3. Locuinta, casa, camin; p. ext. culcus. ♦ Grajd, staul. 4. Asezare omeneasca; catun, sat; locuitorii acestei asezari. ♦ Grup de familii de tigani (nomazi), condusi de un vataf.

CAPITAL², -A, capitali, -e, adj. 1. De prima importanta, de frunte; fundamental, esential. ◊ Reparatie capitala = refacere a partilor esentiale ale unei cladiri, ale unei masini etc. ◊ Expr. A (o) lua de capital = a acorda o importanta exagerata unui fapt, unei afirmatii etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decat litera obisnuita si cu o forma, de obicei, diferita; (despre litere) majuscul, verzal. 3. (In expr.) Pedeapsa capitala = pedeapsa cu moartea. – Din fr. capital.

CONSIDERABIL ~a (~i, ~e) 1) Care merita sa fie luat in seama; de importanta deosebita; remarcabil; notabil. Personalitate ~a. Pozitie ~a. 2) Care se impune prin cantitate sau prin numar mare; apreciabil. Depasire ~a. Suma ~a. Munca ~a. /<fr. con-siderable

ENCICLOPEDIE s.f. 1. Tip de lucrare lexicografica de mare intindere, care cuprinde cunostinte amanuntite dintr-un singur domeniu sau din toate domeniile. 2. (Fig.) Opera importanta care cuprinde cunostintele de baza dintr-un anumit domeniu. ♦ Ansamblul cunostintelor omenesti organizate metodic. ♦ Numele unui celebru dictionar publicat intre 1751 si 1772 de catre invatatii francezi Diderot si D'Alembert. [Gen. -iei. / < fr. encyclopedie, cf. gr. en – in, kyklos – cerc, paideia – educatie].

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, se afla inainte de unu si care se indica prin cifra 0. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus, pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Fig. Om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. – Fr. zero (< it.).

NOLI TURBARE CIRCULOS MEOS (lat.) nu-mi strica cercurile – Valerius Maximus, „Memorabilia”, 8, 7, 7. Astfel ar fi apostrofat Arhimede, absorbit cu totul in rezolvarea unor probleme de geometrie, pe un ostas din armata romana intrata in orasul Siracusa, care ii calcase figurile desenate pe nisip. Acesta, socotindu-se insultat si necunoscandu-l pe marele invatat, l-a ucis. Avertisment dat cuiva care incearca sa te distraga de la preocuparile importante.

PREPOZIT s. m. 1. reprezentant al puterii superioare, temporar in fruntea unei colectivitati sau a unui oficiu special din Imperiul Roman. ◊ mare maestru al palatului in Imperiul Bizantin. 2. cleric catolic de rang inalt care indeplineste o functie administrativa importanta. (< lat. praepositus, germ. Prapositus)

CAPITAL², -A, capitali, -e, adj. 1. De prima importanta, de frunte; fundamental, esential. ◊ Reparatie capitala = refacere a partilor importante ale unei cladiri, ale unei masini etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decat litera obisnuita si cu o forma de obicei diferita; (despre litere) majuscul. 3. (In expr.) Pedeapsa capitala = pedeapsa cu moartea. – Fr. capital.

SPANAC, (rar) spanace, s. n. Planta erbacee legumicola cultivata pentru frunzele sale mari, carnoase, comestibile, de un verde-inchis (Spinacia oleracea). ♦ (Fam.) (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanta, un fleac, un vax. ♦ Compuse: spanac-porcesc = planta erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-salbatic = planta erbacee cu frunze romboidale si cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = planta erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse in ghemulete (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanaki.

PAGINA, pagini, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua fete ale unei foi de hartie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., fata; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea fete; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ◊ Loc. vb. A pune in pagina = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de retinut, data importanta; episod insemnat din viata unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.

IRMINGER 1. marea ~, mare in extremitatea de N a Oc. Atlantic, intre Islanda (la E) si Groelanda (la V), comunicand cu M. Groelandei prin str. Danemarcii (Denmark Strait). 2. Curent cald de suprafata, ramura a Curentului Atlanticului de Nord, care curge de-a lungul tarmului de S al Islandei, ramificandu-se in doua curente la V de Islanda – unul spre N si NE, inconjurand Islanda, si altul spre V si SV, care se contopeste cu Curentul Groelandei de Est. Temp. apei curentului este de c. 5ºC iarna si de 10-10 ºC vara, iar viteza de curgere de 0,2-0,5 km/h. marea si Curentul I. poarta numele amiralului danez CarlL. Irminger, care a condus (1854) studiile hidrologice in aceasta zona. important domeniu de pescuit.

SUPERIOR, -OARA adj. 1. Asezat in partea de sus; deasupra, de sus. ♦ (Despre cursuri de apa) Care se afla spre izvor. 2. Care are un loc inalt (intr-o ordine, intr-o ierarhie). 3. Care se distinge, se deosebeste prin calitati, prin merite deosebite; care este la un nivel mai inalt. ♦ Matematici superioare = parte a matematicii care foloseste metode de cercetare foarte complexe. // s.m. si f. Cel care ocupa un loc mai important intr-o ierarhie fata de cei pe care ii are in subordine; cel care are un grad mai mare decat altul. [Pron. -ri-or. / cf. lat. superior, fr. superieur].

INALT, -A, inalti, -te, adj. 1. Care se ridica mult in sus; foarte ridicat. ◊ Frunte inalta = frunte mare, lata. ♦ (Substantivat, n.) Inaltime. ♦ (Despre fiinte) De statura mare. ♦ Care se gaseste la inaltime (mare). 2. (Despre sunete) Ascutit², subtire, acut. 3. (Despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) Care are valoare sau masura mare. ♦ (Despre frecventa) Cu un numar mare de perioade pe unitatea de timp. 4. Fig. Care este situat pe o treapta ridicata in scara valorilor sau a importantei; superior; deosebit, important; distins, maret. ◊ Inalta fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cat mai fidel semnalele sonore (inregistrate); hi.-fi. [Var.: nalt, -a adj.] – Lat. in altum.

OTTONIAN, Stilul ~, nume dat stilului definitoriu al artei (pictura, sculptura si alte arte vizuale) din Sfantul Imperiu German in sec. 10 si 11 (in timpul imparatilor Ottoni si a primilor lor succesori din Casa Saliana, 950-1050), caracterizat prin importanta acordata reprezentarii figurii umane si prin gesturile emfatice ale personajelor. Denumirea provine de la numele lui Otto I cel mare.

ZERO, zerouri, s. n. 1. Numar care, in numaratoare, reprezinta o cantitate vida si care se indica prin cifra 0; nula. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanta unui lucru, a face sa fie neglijabil. ♦ Cifra reprezentand numarul de mai sus pusa la dreapta altei cifre pentru a mari de zece ori valoarea unui numar; nula. 2. Epitet dat unui om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Punct care serveste ca origine a unei scari cu ajutorul careia se indica valorile unei marimi. ♦ Spec. Grad de temperatura fixat in unele sisteme de masura a temperaturii (Reaumur, Celsius) la punctul de inghetare a apei distilate la presiunea normala. ◊ Zero absolut = temperatura de minus 273 de grade Celsius, socotita ca cea mai joasa temperatura posibila. 4. (Lingv.) Desinenta (sau sufix) zero = absenta unui afix gramatical la o forma flexionara, care este marcata, fata de alte forme cu afixe exprimate, prin lipsa unei marci formale propriu-zise. – Din fr. zero.

ETAPA, etape, s. f. 1. Interval de timp, stadiu in dezvoltarea unui proces, caracterizat, de obicei, prin evenimente importante; faza. 2. Distanta strabatuta de o unitate in mars in curs de 24 de ore. 3. Portiune determinata dintr-o competitie sportiva de mare fond, care trebuie parcursa fara oprire. ♦ Interval de timp in ciclul anual de antrenament. ♦ Fiecare dintre partile unei competitii sportive care se disputa pe o durata mai mare de timp. – Din fr. etape.

important adj. 1. v. apreciabil. 2. insemnat, (inv. si reg.) vajnic. (Un caz deosebit de ~.) 3. v. memorabil. 4. insemnat, solemn, (inv.) solemnel. (Un moment ~.) 5. insemnat, mare. (O zi ~ din viata lui.) 6. v. prestigios. 7. v. esential. 8. deosebit, insemnat, mare, notabil, pretios, remarcabil, serios, substantial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contributie ~ la dezvoltarea ...) 9. v. evident. 10. inalt, insemnat, (inv.) insemnator. (Detine un post ~.) 11. v. marcant. 12. v. influent.

COJOCNA, com. in jud. Cluj; 4.988 loc. (1991). Statiune balneo-climaterica cu ape minerale clorurate, sodice, de mare concentratie, extrase din lacurile saline locale, indicate in tratamentul afectiunilor reumatismale, ginecologice, endocrine etc. Statie de c. f. In ev. med. important centru de exploatare a sarii.

KANISH [kaniʃ], oras antic din Capadocia (azi, Kultepe, Turcia). Locuit din milen. 4 i. Hr., orasul a cunoscut o mare inflorire in milen. 3-2 i. Hr. (perioada „coloniilor asiriene”). Activitatea sa comerciala a incetat o data cu constituirea Imperiului Hitit (sec. 18 i. Hr.). important sit arheologic cu valoroase descoperiri de ceramica si table cuneiforme.

LA CHAISE (sau LA CHAIZE [la ʃez]), Francois D’Aix de (zis le Pere de La Chaise) (1624-1709), iezuit francez. Confesor al lui Ludovic XIV, a avut un rol important in relatiile Bisericii franceze cu Papalitatea. A luat apararea hughenotilor dupa revocarea Edictului din Nantes (1685). Numele sau a fost dat celui mai mare cimitir din Paris.

CIUMESTI 1. Sat in com. Sanislau (jud. Satu mare), pe terit. caruia au fost descoperite numeroase urme de locuire din Paleolitic, Neolitic si epoca bronzului. A mai fost scoasa la suprafata o importanta asezare nefortificata si o necropola birituala, ambele apartinind celtilor (sec. 3-2 i. Hr.). Biserica gotica (sec. 15) si biserica baroca (sec. 18). 2. Cultura neolitica (sfirsitul mileniului 5 i. Hr. – inceputul milen. 4 i. Hr.), cu larga arie de raspindire in NV Romaniei.

LADA (‹ germ.) s. f. Cutie de dimensiuni mari, din lemn, carton, tabla etc., uneori cu capac, in care se pastreaza sau se transporta diferite obiecte, materiale etc. ◊ L. de zestre = piesa importanta din mobilierul rustic romanesc, cu capac plan sau bombat, lucrata de obicei din lemn de fag si impodobita cu crestaturi sau cu picturi, destinata pastrarii unor bunuri ale miresei (asternuturi, imbracaminte, covoare etc.). ◊ L. de Brasov (sau brasoveanca) este pictata mai ales cu elemente florale.

ALEXIOS, numele mai multor imparati bizantini. Mai importanti: 1. A. I Comnen (1081-1118), intemeietorul dinastiei Comnenilor. A luptat impotriva normanzilor, pecenegilor si selgiucizilor, consolidind autoritatea imperiala. 2. A III Anghelos (1195-1203), detronat de cruciati. 3. A IV mare Comnen (1204-1222), intemeietorul Imp. Bizantin din Trapezunt (apr. 1204).

CORABIA, oras in jud. Olt, port pe stg. Dunarii; 22.745 loc. (1991). Expl. de argile. Fabrici de incalt., de tricotaje si conf., combinat de fibre si fire chimice; prelucr. lemnului; produse alim. Cea mai mare tabacarie minerala din Romania. Vestigii care atesta o permanenta locuire incepand din milen. 3 i. Hr. Pe linga asezarea geto-dacica s-a dezvoltat o importanta cetate romano-bizantina cu numele de Sucidava, pe terit. fostului sat Celeiu. importanta economica a crescut dupa pacea de la Adrianopol (1829). Declarat oras in 1871.

MONUMENT s. n. 1. lucrare de arhitectura, de sculptura ridicata in amintirea unui eveniment, a unui personaj ilustru etc. 2. (fig.) document istoric de mare valoare; lucrare valoroasa care reprezinta ceva deosebit sau are o semnificatie deosebita pentru stiinta respectiva. ♦ ~ al naturii = planta, animal, obiect, teritoriu etc. care prezinta o importanta stiintifica deosebita. (< fr. monument, lat. monumentum)

INFERIOR¹ ~oara (~ori, ~oare) 1) (in opozitie cu superior) Care se afla in partea de jos; situat in partea de jos; de (din) jos. 2) (despre cursul unei ape curgatoare) Care este mai aproape de mare decat de izvor. 3) Care ocupa treapta cea mai joasa intr-o ierarhie. Situatie sociala ~oara. 4) Care este de calitate mai proasta; de valoare mai mica; mai putin important. [Sil. -ri-or] /<fr. inferieur, lat. inferior

CAROL, numele mai multor regi ai Frantei. Mai importanti: 1. C. III cel Simplu (898-923). A cedat, in 911, sefului normand Rollon, partea de NV a Frantei (ducatul Normandiei) si a alipit Lorena; detronat in urma unei rascoale a marilor feudali. 2. C V cel Intelept (1364-1380). In timpul regentei sale (1365-1364) a avut loc rascoala oraseneasca condusa de Etienne Marcel si Jacqueria (1358) si s-a semnat armistitiul anglo-francez de la Bretigny (1360); incepind din 1369, armata franceza, sub conducerea lui Du Guesclin, a recucerit de la englezi aproape intregul teritoriu ocupat. 3. C. VII (1422-1461). A infaptuit o serie de reforme (constituirea armatei permanente, organizarea finantelor) si a incheiat victorios, cu sprijinul Ioanei d’Arc, Razboiul de 100 de Ani. 4. C X (1824-1830), exponent al reactiunii feudale din timpul Restauratiei. Detronat de Revolutia din 1830.

HASMAS 1. Masiv muntos in Carpatii Orientali, intre M-tii Giurgeu (la N), Tarcau (la E) si Cius (la S) si depr. Giurgeu-Ciuc (la V); important nod orohidrografic (de aici izvorasc Oltul, Muresul, Bicazul, Trotusul). Alcatuit din roci cristaline si calcare jurasice. Frecvente forme carstice (doline, lapiezuri, chei). Alt. max.: 1.729 m (vf. Hasmasu mare). Versantii sunt acoperiti de paduri de molid. Cunoscut si sub numele de M-tii Curmaturii sau Haghimas. 2. Com. in jud. Arad, in depr. Zarand; 1.387 loc. (1998). Pomicultura. Biserica de lemn (sec. 18), in satul Agrisu Mic.

CANTERBURY [kæntəbəri], oras in SE Marii Britanii (Anglia); 115,6 mii loc. (1981, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Resed. arhiepiscopului primat al bisericii anglicane. Catedrala celebra (inceputa inainte de 1060, terminata in 1503), in care se pastreaza cea mai importanta serie de vitralii medievale engleze (sec. 12-13). Universitate (1964). Muzeu regal. Centru turistic.

GRINDA ~zi f. Element de constructie (din lemn, beton armat, otel), avand lungimea mai mare in raport cu celelalte dimensiuni, care, pus la o constructie, serveste drept piesa de rezistenta. ◊ A insemna (sau a incresta) in ~ (ceva) a insemna pentru a nu uita ceva (important). [G.-D. grinzii] /<sl. grenda

MONUMENT s.n. 1. Lucrare de arhitectura sau de sculptura ridicata in amintirea unui eveniment, a unui personaj ilustru etc. ; (p. ext.) constructie mare cu felurite elemente arhitectonice sau ornamentale. 2. (Fig.) Document istoric de mare valoare; lucrare valoroasa care reprezinta ceva deosebit sau care are o semnificatie deosebita pentru stiinta respectiva. ◊ Monument al naturii = planta, animal, obiect sau fenomen din natura care are o importanta deosebita sau o semnificatie speciala. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. monument, lat. monumentum].

BUZESCU, familie de boieri olteni, cu rol important in timpul domniilor lui Mihai Viteazul si Radu Serban. Mai importanti: 1. Radu B., clucer (1595-1610). 2. Preda B., postelnic si ban (1594-1608). 3. Stroe B., stolnic (intre 1594 si 1602), ranit mortal in lupta de la Ogretin cu tatarii; toti trei fii ai lui Radu Buzea, mare armas.

SCAMOZZI, Vincenzo (1552-1616), arhitect italian. Dupa Palladio si Sansovino – a caror opera a continuat-o – unul dintre marii constructori din vremea Renasterii. Autor al planurilor bisericii San Gaetano din Padova, ale Palatului Contarini din Venetia, ale cladirilor ce inchid Piata San Marco la Venetia. A scris un important tratat, „Idea dell’architettura universale”, foarte influent in epoca.

BRINCOVEANU, familie de boieri olteni, inrudita cu Craiovestii, cu rol important in istoria Tarii Romanesti in sec. 17-19. Mai importanti: 1. Matei, aga din Brincoveni, devenit domn sub numele de Matei Basarab (1632-1654). 2. Preda B. (?-1658), spatar, clucer, vornic (1636-1655, 1658), considerat cel mai bogat boier din vremea sa. Ucis de Mihnea III. 3. Constantin B., mare boier dregator (intre 1688-1714) a efectuat o reforma fiscala (1701), prin care darile au fost impartite in patru sferturi. Timp de un sfert de veac, B. apreciind realist raporturile de forta, a desfasurat pe plan extern o politica de echilibru si a reusit astfel sa mentina pozitia autonoma a Tarii Romanesti intre Imperiul Otoman, Rusia si Imperiul Habsburgic, concurente in sud-estul Europei. Ucis de turci impreuna cu cei patru fii ai sai (1714). Domnia sa se caracterizeaza printr-o inflorire a culturii si artei; in timpul sau se creeaza si se dezvolta stilul brincovenesc. 4. Grigore B. (1771-1832), unul dintre cei mai de seama boieri de la inceputul sec. 19. Ultimul descendent pe linie masculina dintre B. Sprijinitor al miscarii lui Tudor Vladimirescu.

MIC mica (mici) 1) Care are dimensiuni mai reduse decat cele considerate normale; care este de marime sub norma obisnuita. Masa ~a. ◊ Degetul ~ deget aflat la extremitatea mainii sau a piciorului. In ~ pe scurt; in sumar; in proportii reduse. 2) A carui intensitate este sub nivelul mediu; slab. Lumina ~a. 3) Care este redus numeric, cantitativ. 4) Care dureaza mai putin ca de obicei; de scurta durata. 5) Care este de importanta redusa; neinsemnat. Un ~ functionar. ◊ Socru mic tatal miresei. Soacra mica mama miresei. 6) (despre persoane) Care este de varsta copilariei. 7) si substantival Care s-a nascut ultimul in familie; mezin. ◊ Cu ~ cu mare (sau ~ si mare) cu totii impreuna. /<lat. miccus

ANTIOH, numele a 13 regi elenistici ai Siriei, din dinastia Seleucizilor. Mai importanti: 1. A. I Soter (281-261 i. Hr.), fiul lui Seleucos Nicator. A respins o invazie celtica in Asia Mica. 2. A. II Theos (261-246 i. Hr.) A purtat razboaie victorioase impotriva Egiptului elenistic. 3. A. III cel mare (223-187 i. Hr.) A initiat o campanie victorioasa in Asia Centrala pina la Indus (212-205 i. Hr.; infrint la Magnesia (190 i. Hr.) de romani, care au cucerit o mare parte din regat.

KAROLYI [ka:roji], familie nobiliara maghiara. Mai importanti: 1. Sandor K, conte (1668-1743), general. In 1703, a luptat impotriva lui Francisc Rakoczi II, dar in acelasi an a trecut de partea lui. In 1711 a depus armele si a incheiat Pacea de la Satu mare cu Habsburgii. 2. Mihaly K., conte Nagykaroly (1875-1955), om politic. Lider al aripii de stanga a Partidului Independentei. A luptat pentru desprinderea Ungariei din Imperiul Austro-Ungar. Prim-min. (1918-1919) si presedinte al Republicii Ungare (ian.-mart. 1919); a predat puterea lui Bela Kun. Aflat in exil (1919-1946 si din 1949).

CRACOVIA (KRAKOW) [cra:co], oras in S Poloniei, port pe Vistula; 828 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Ind. siderurgica, constr. de masini, chimica, mat. de constr., textila, alim. Universitate (1364), institut politehnic, Academie de stiinte. Piata Rynek Glowny cu numeroase monumente, istorice, catedrala gotica din sec. 13-14. Castelul regal Wawel, inceput in sec. 12, restaurat in sec. 20. Numeroase biserici. Biblioteca lagełłona. Observator astronomic (1792). In ev. med. important centru comercial. Capitala a statului unit polon (1320-1609). Aici a izbucnit in 1794 rascoala de eliberare nationala condusa de Tadeusz Kościuszko, precum si rascoala din 1846. Stapinit de Habsburgi (1795-1809 si 1846-1918). Intre 1809 si 1815, in componenta marelui Ducat al Varsoviei, apoi centru al Republicii C. (1815-1846); ocupat de armata germana (1939-1945).

ARC¹ ~uri n. 1) Arma primitiva folosita la aruncarea sagetilor, formata dintr-o vergea flexibila, ale carei capete curbate sunt tinute de o coarda. A trage cu ~ul. 2) Element de rezistenta al unei constructii. ◊ ~ de triumf constructie in forma de portic, inaltata in amintirea unui eveniment important. 3) Piesa elastica de otel fixata intre corpul unui vehicul si osiile rotilor acestuia, care serveste pentru amortizarea socurilor; resort. ~ de automobil. 4) ~ electric descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferinta cercului. ~ul sprancenei. /<lat. arcus

LALEA (‹ tc.) s. f. Planta decorativa erbacee, vivace, din familia liliaceelor, originara din Europa, Africa de Nord, Asia Centrala si de Est (avand c. 100 de specii si cateva mii de hibrizi), cu tulpina inalta de 30-40 cm, frunze lanceolate, groase si flori mari, simple sau invoalte, campanulate etc., avand o gama foarte mare de culori (Tulipa). Se inmulteste de obicei prin bulbi, dar si prin seminte (mai ales in scopul obtinerii de noi soiuri). Infloreste primavara devreme. In Europa este cultivata de c. 500 ani, cea mai importanta cultivatoare fiind Olanda, unde s-au obtinut si un insemnat numar de noi soiuri.

FORTAREATA, fortarete, s. f. Loc important din punct de vedere militar, puternic intarit, pregatit pentru aparare de lunga durata in caz de asediu. ◊ Fortareata zburatoare = denumire data in timpul celui de al doilea razboi mondial unor avioane de bombardament foarte mari. – Dupa fr. forteresse.

STAT¹, state, s. n. 1. Teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat¹; b) care e condus si controlat de stat¹, care apartine statului¹; c) care angajeaza statul¹, care se refera la stat¹. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana care are un rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. 3. (Mil.; in sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiteri, care functioneaza pe langa comandamentele marilor unitati militare sau la nivelul intregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri dupa fr. etat).

PARALEU, paralei, s. m. (Mai ales in corelatie cu leu) Leu foarte mare si puternic; fig. fiinta puternica, viteaza. ◊ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) infuria peste masura. ♦ (Depr.) Barbat care se considera inzestrat cu calitati exceptionale, care vrea sa para important, remarcabil. – Para¹- + leu.

BONAPARTE, familie franceza, de origine italiana cu o ramura stabilita in Corsica in sec. 17. Mai importanti: Charles Marie B. (1746-1785) casatorit cu Maria Letizia Ramolino (1750-1836); au avut 8 copii: Joseph (1768-1844), rege al Neapolelui (1806-1808) si al Spaniei (1808-1813); Napoleon B. v. Napoleon I; Lucien (1775-1840), print de Canino; Maria-Anna, zisa Elisa (1777-1820), printesa de Lucca si Piombino, mare ducesa de Toscana; Louis (1778-1846), rege al Olandei (1806-1810); Marie-Paulette, zisa Pauline (1780-1825); Marie-Annonciade, zisa Caroline (1782-1839), mare ducesa de Cleves si Berg, regina a Neapolelui; Jerome (1784-1860), rege al Westfaliei; Napoleon Francois Charles Joseph (Napoleon II) (1811-1832), fiul lui Napoleon I, rege al Romei; Charles Louis Napoleon v. Napoleon III.

RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa Las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.

MANUFACTURA, manufacturi, s. f. 1. Forma de productie premergatoare marii industrii, caracterizata prin predominarea muncii manuale, prin diviziunea amanuntita a muncii in cadrul atelierului si prin reunirea muncitorilor si a mesterilor in ateliere sub conducerea patronului. 2. Intreprindere industriala in care predomina munca manuala, in care un rol important il au abilitatea si talentul lucratorului si care este destinata in special producerii unor bunuri de larg consum. Manufacturi de portelan. 3. Produse ale industriei textile; tesaturi. Magazin de manufactura. – Din fr. manufacture. Cf. germ. Manufaktur.

REGIUNE, regiuni, s. f. 1. Intindere mare de pamant mai mult sau mai putin omogena, dintr-o tara sau de pe glob, care prezinta caractere comune; tinut, zona. 2. Unitate administrativa si teritoriala in Romania (intre 1950 si 1968) alcatuita din raioane si din unul sau mai multe orase importante. 3. Portiune determinata a unei fiinte sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. region, lat. regio, -onis.

CHEMNITZ, oras in E Germaniei, la poalele M-tilor Erzgebirge; 400 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport. important centru al ind. constr. de masini (automobile, utilaj textil si chimic, aparataj electronic si de precizie, biciclete si motociclete), chim., incalt., mobila, textile. Intemeiat in sec. 12. Monumente: Schossbergmuseum (manastire din sec. 12, transformata in castel in sec. 16, azi muzeu). A suferit mari distrugeri in urma bombardamentelor din timpul celui de-al doilea razboi mondial. In perioada 1953-1990 s-a numit Karl Marx-Stadt.

BAIA SPRIE, oras in jud. maramures, la poalele M-tilor Gutii, la 10 km E de Baia mare; 16.993 loc. (1991). Expl. de min. neferoase si statie de flotatie pentru prelucr. partiala a acestora; utilaj minier. Morarit si panificatie; mat. de constr., conf., piel., prelucr. lemnului (cherestea, placaje, aglomerate din lemn). Centru pomicol. Casa iezuitilor (sec. 16-17), biserica ortodoxa (sec. 18). Atestat documentar in 1329; important centru minier. Zona turistica (pirtie de schi lunga de 2.100 m). Teleferic.

CAROL, numele mai multor regi ai Suediei. Mai importanti: C. XII (1697-1718). Fiul lui Carol XI. A continuat politica absolutista a tatalui sau, a luptat in Razboiul Nordic (1700-1721) impotriva Rusiei, Poloniei si Danemarcei, in care a obtinut victoria de la Narva (1700) asupra rusilor, dar a fost infrint la Poltava (1709) de Petru cel mare. A murit la asediul cetatii Fredrikshald (1718).

CREIER, creieri, s. m. 1. Partea cea mai importanta a sistemului nervos central la animale, organ al gandirii si al constiintei la om, situat in cutia craniana si compus din trunchiul cerebral, creierul mic si emisferele cerebrale. ◊ Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara si superioara a craniului. 2. Fig. Minte, inteligenta, judecata. ♦ Element care organizeaza si conduce o actiune. 3. (In expr.) Creierii (sau creierul) muntilor = locurile cele mai inalte si mai greu accesibile ale muntilor. [Var.: (inv.) crier s. m.] – Lat. c(e)rebellum.

BASARABI 1. Oras in jud. Constanta, situat in Pod. Dobrogei de Sud, la 20 km V de Constanta; 10.927 loc. (1991). Port pe canalul Dunare-marea Neagra. Expl. de calcare si creta. Constr. si reparatii navale; intrepr. de utilaj greu pt. constr.; prefabricate din beton. Complex de crestere a taurinelor. Statiune de cercetari viticole. Podgoria Murfatlar. Centru pomicol (piersici). Rezervatie naturala complexa „Fintinita Murfatlar” (20 ha). Declarat oras in 1989. Pina in 1975, s-a numit Murfatlar. 2. important ansamblu de monumente rupestre crestine (sec. 10-11), descoperit pe terit. com. Murfatlar (azi Basarabi), compus din sase bisericute, galerii, incaperi pentru locuit, cavouri si morminte. Peretii acestora sint acoperiti cu figuri incizate, inscriptii runice, slavone (922) si in limba greaca (992).

HALIFAX [hælifæks] 1. Oras in centrul Marii Britanii (Anglia), la 35 km NE de Manchester; 87,5 mii loc. (1981). Nod de comunicatii. Aeroport. Otelarie. Constr. de strunguri. Filaturi si tesatorii de lana (covoare) si bumbac; conf., produse alim. Biserica Saint John (sec. 15, restaurata in sec. 19). Primarie (1863). Muzeu. 2. Oras in SE Canadei, centrul ad-tiv la prov. Nova Scotia, important port la Oc. Atlantic (peste 11 mil. t trafic); punct terminus al c. f. transcanadiene; 114,5 mii loc. (1991). Aeroport. Metalurgie. Constr. navale, de automobile si aeronautice; rafinarie de petrol; incalt., tesaturi, produse alim. (bere, conserve de peste). Sase universitati (cea mai veche din 1789). Biserica Saint Paul (1750), citadela (1749), cladiri din sec. 19. Muzeu maritim.

SALADO, Rio ~, denumirea mai multor cursuri de apa din Argentina. Mai importante: 1. Rau in N Argentinei, afl. dr. al fl. Parana, in aval de Santa Fe; 1.802 km. Izv. din Anzii Centrali si strabate Gran Chaco. In cursul superior poarta denumirea de Rio del Juramento. 2. Rau in partea centrala a Argentinei, afl. stg. al fl. Rio Colorado in pampas (la ape mari); 1.368 km. Izv. din Anzi sub numele de Rio Desaguadero, iar in cursul inferior se numeste Rio Chadileo. La ape mici (mai-sept.) se pierde in pampas, transformandu-se intr-un sistem de lacuri sarate si mlastini.

TATA tati m. 1) (si cuvant de adresare) Barbat considerat in raport cu copiii sai. ◊ ~ bun tata adevarat. ~-socru tatal sotului sau al sotiei, privit in raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-mosu bunic. Din ~ in fiu din generatie in generatie. 2) Barbat de varsta aproximativ egala cu a unui parinte. 3) (si ca termen de adresare a unui tanar catre un om mai in varsta) Barbat respectat si apropiat cuiva. 4) pop. Persoana care a initiat un domeniu de activitate sau o realizare importanta. 5) Persoana care protejeaza pe cineva sau ii acorda un sprijin. 6) (in religia crestina) Creator a tot ce exista; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugaciuni la crestini. (A sti) ca (pe) „~l nostru” a sti (ceva) foarte bine; a sti pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata

HAARLEM [ha:rlem], oras in V Olandei, la 7 km E de tarmul Marii Nordului, la 19 km V de Amsterdam; 150,2 mii loc. (1994). Nod de comunicatii. Renumit centru floricol (lalele) inca din prima jumatate a sec. 17. Metalurgie, constr. navale; echipament electronic; masini de transport. Ind. chimica (cauciuc sintetic), textila si alim. Parfumuri. Grote Kerk (fosta biserica St. Bavo, sec. 14-15), primarie (sec. 13, cu adaugiri din sec. 17). important centru al picturii flamande. Muzeul „Frans Hals”. Mentionat documentar in sec. 10, a devenit resedinta contilor de Holland (sec. 12).

URBAN, numele a opt papi. Mai importanti: I. U. II (Oddo de Chatillon) (1088-1099). A continuat politica antiimperiala promovata de papa Grigore VII, a fost initiatorul primei cruciade, predicate in Conciliul de la Clermont (1095) si a sustinut eforturile crestinilor de a recuceri de la mauri terit. in Pen. Iberica. 2. U VI (Bartolomeo Prignano) (1378-1389). Alegerea sa a marcat inceputul Marii Schisme din Biserica Catolica. 3. U VIII (Maffeo Barberini) (1623-1644). A sustinut, in cadrul Razboiului de 30 de Ani, politica antihabsburgica a Frantei. Fondatorul Colegiului „De Propaganda Fide” (1627). A condamnat jansenismul. Initiator al construirii palatului Barberini din Florenta.

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

KARKEMIS, oras-stat in Siria antica, intemeiat in milen. 2 i. Hr. importanta asezare comerciala a Orientului Apropiat. Centru al unui principat dependent de Regatul Hitit (se.c. 17 i. Hr.), ulterior stapanit de statul Mitanni (sec. 16-15 i. Hr.), de hititi (sec. 14-13 i. Hr.) si de asirieni (sec. 9 i. Hr.). Inclus in 717 i. Hr. in Imp. Asirian. Aici a avut loc, in 605 i. Hr., o mare batalie, in care Nabucodonosor II, regele Babilonului, a infrant ostile asiriene si egiptene conduse de faraonul Nechao II, punand capat existentei statului asirian. Azi, Jerablus.

ALEXANDRIA (EL ISKANDARIYAH), oras in Egipt, port la marea Mediterana, prin care trece 3/4 din exportul tarii (34 mil. t/an); 3,35 mil. loc. (1986, cu suburbiile). Aeroport international. Termocentrala. Santiere navale. Ind. de rafinare a petrolului, de egrenare a bumbacului, ind. cimentului, hirtiei, metalurgica. Montaj de automobile. Produse alim. Ingrasaminte chimice. Renumita statiune balneara maritima. Universitate (1942). Muzee. Intemeiat de Alexandru Macedon in 332-331 i. Hr., orasul a devenit cap. regatului Ptolemeilor (305-30 i. Hr.); important centru economic si cultural al lumii elenistice si romane. Aici a fost construit in sec. 3 i. Hr. Farul, una din cele sapte minuni ale lumii antice. Celebra biblioteca, continind c. 700.000 de volume (arsa in mai multe rinduri).

ARBORE, com. in jud. Suceava, pe riul Solca; 6.903 loc. (1991). Aici se afla biserica „Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul”, construita in 1503, ca paraclis al curtii boieresti a portarului de Suceava, Luca Arbore. Biserica, reprezentativa pentru arhitectura epocii lui Stefan cel mare, are o structura planimetrica ce face trecerea de la planul longitudinal la cel triconc. Ca element special al constructiei: nisa exterioara de pe peretele vestic, menita sa adaposteasca masa pomenilor. La interior si la exterior se pastreaza parti dintr-un ansamblul pictural executat in 1541 de o echipa de zugravi condusa de Dragos Coman din Iasi. Mormintul ctitorului, aflat in pronaos, este cel mai important monument funerar in stil gotic din Modova. Monument UNESCO. Muzeu satesc.

HAAKON [ha:ko:n] (HAKON, HAKAN), numele a sapte regi norvegieni. Mai importanti: 1. H. I cel Bun (935-961). A incercat sa crestineze supusii. 2. H. IV Haakonsson cel Batran (1217-1263). A cucerit Groelanda (1261) si Islanda (1262), alipindu-le Norvegiei. 3. H. V Magnusson (1299-1319). A stabilit capitala la Oslo. 4. H. VI Magnusson (1355-1380). Prin casatoria cu Margareta, fiica regelui danez Valdemar IV, a realizat uniunea perosnala a Suediei, Norvegiei si Danemarcii (1363). 5. H. VII (1905-1957). Dupa invadarea tarii de catre trupele germane, s-a refugiat in marea Britanie (1940-1945), de unde a organizat rezistenta norvegiana impotriva ocupatiei.

NECHAO, numele a doi faraoni egipteni. Mai important: N. II (609-594 i. Hr.), din dinastia XXVI, fiul si succesorul lui Psametic I. Initiatorul unei politici de expansiune in Palestina si Siria. L-a infrant in batalia de la Megiddo (600 i. Hr.) pe regele Iosia al Iudeii, dar a fost invins in batalia de la Kardemis (605 i. Hr.) de Nabucodonosor II, fiind obligat sa renunte la cuceririle sale. A inceput constructia unui canal intre Nil si marea Rosie. Potrivit relatarilor lui Herodot, fenicienii ar fi facut, din ordinul lui, o calatorie in jurul Africii.

CAROL CEL mare (CHARLEGMAGNE) [sarləman], rege al francilor (768-814) si imparat al Occidentului (800-814). Cel mai de seama reprezentant al dinastiei Carolingilor. A purtat razboaie cu saxonii, bavarezii, longobarzii, arabii, avarii, slavii s.a., largind considerabil hotarele statutului sau, pentru apararea caruia a infiintat marci de granita (Altmark, Ostmark, marca spaniola s.a.); a reformat administratia, justitia, armata si a sprijinit cultura si biserica. Domnia lui C. a marcat o etapa importanta in cristalizarea relatiilor feudale in Europa apuseana.

ATHOS (HAGION OROS) 1. Masiv muntos si pen. in Grecia de NE, in Pen. Calcidica. Alt. max.: 2.033 m. 2. Republica monastica, cu regim de departament ad-tiv autonom in cadrul Greciei; 336 km²; 1,5 mii loc. (1981); resed.: Karyai. Clima mediteraneana. Numeroase manastiri ortodoxe („marea Lavra”, „Vatopedi” s.a.), intemeiate cu incepere din sec. 9, in care se gasesc valoroase fresce, mozaicuri, sculpturi in lemn, manuscrise rare. Inca din sec. 14 numerosi domni romani au reparat, refacut si inzestrat manastiri de la A. La sfirsitul sec. 16 au inceput „inchinarile” de manastiri si mosii din Tarile Romane comunitatilor grecesti de la A., situatie curmata de legea secularizarii averilor manastiresti adoptata in 1863 de domnitorul Al.I. Cuza. importanta religioasa si turistica.

CONSTANTIN, numele mai multor imparati bizantini. Mai importanti: 1. C. V Copronimul (741-775). A purtat lupte victorioase impotriva arabilor (746, 751-752), slavilor (758) si bulgarilor (759, 762-763); in 754 a convocat un sinod, la care s-a hotarit condamnarea si distrugerea icoanelor. 2. C VII Porfirogenetul (913-959; domnie efectiva: 945-959). Autor al unor scrieri privind politica si ceremonialul curtii imperiale („De ceremoniis aulae byzantinae”, „De thematibus”, „De administrando imperio”), cu unele referiri la istoria Romaniei. 3. C IX Monomahul (1042-1055). A suferit infringeri din partea turcilor selgiucizi si a normanzilor. In timpul domniei sale s-a produs „marea schisma” a Bisericii crestine (iul. 1054). 4. C XI (sauXII) Paleolog (zis si Dragases), ultimul imparat bizantin (1449-1453). A murit luptind, in timpul cuceririi Constantinopolului de catre turci.

HANSA, uniune comerciala si politica a oraselor de pe litoralul marilor Baltica si Nordului. Initial, h. a fost o asociatie a negustorilor germani, care s-a nascut prin fundarea, la Lubeck (1158), a „Comunitatii negustorilor germani sezonieri din Gotland”. In sec. 13, h. din Londra si Hamburg, care obtinusera in 1267, din partea regelui Hneric III al Angliei, dreptul de a se constitui in asociatii, au fuzionat cu h. din Colonia (Koln) (1281), formand h. teutona. Treptat, au fost atrase si alte orase-porturi, devenind (1350) o uniune, care, din 1356, avea o dieta. In sec. 15, cuprindea c. 160 de orase si avea antrepozite comerciale la Londra, Bruges, Bergen, Novgorod s.a. Ca urmare a deplasarii cailor comerciale maritime ale lumii din M. Baltica spre M. Mediterana si Oc. Atlantic, h. si-a pierdut importanta si s-a destramat.