ASCULTA, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-si incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se stradui sa auda. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. si intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (intr-un proces) 3. Tranz. A acorda importanta celor spuse de cineva, a lua in consideratie; a implini o dorinta, o rugaminte. ♦ Tranz. si intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).

ASCULTA, ascult, vb. I. 1. Tranz. A-si incorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se stradui sa auda. ♦ A auzi. 2. Tranz. si intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se canta. ♦ Tranz. A examina oral pe un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (intr-un proces). ♦ Tranz. (Med.) A ausculta. 3. Tranz. A acorda importanta celor spuse, a lua in consideratie; a implini o dorinta, o rugaminte. ♦ Tranz. si intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face intocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare).

PREVENI, previn, vb. IV. Tranz. 1. A atrage cuiva atentia asupra consecintelor (negative ale) unor actiuni; a informa in prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua masuri de precautie pentru a inlatura ceva (neplacut); a preintampina. 3. (Rar) A implini dinainte dorintele cuiva. – Din fr. prevenir, lat. praevenire.

PREVENI vb. IV. tr. 1. A instiinta dinainte; a avertiza. 2. A preintampina, a inlatura. 3. (Rar) A implini dinainte dorintele cuiva. [P.i. previn, conj. -vina. / cf. fr. prevenir, lat. praevenire].

SATISFACE vb. III. tr. A implini (o dorinta, o cerere etc.). ♦ A multumi; a da satisfactie. [P.i. satisfac. / cf. lat. satisfacere < satis – destul, facere – a face, fr. satisfaire].

PREVENI vb. tr. 1. a instiinta dinainte; a avertiza. 2. a preintampina. 3. a implini dinainte dorintele cuiva. (< fr. prevenir, lat. praevenire)

pacienta (paciente), s. f. – Rabdare. Lat. patientia (sec. XIX). Este dubletul lui pasenta (var. pasienta, pasiant, inv. pasians), s. f. (combinare a cartilor de joc pentru a vedea daca se implineste o dorinta a jucatorului sau a altei persoane). – Der. (din fr.) pacient, s. m.; impacient, adj.; impacienta, s. f.; impacienta, vb. refl. (a se nelinisti).

Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).

REALIZA vb. 1. v. executa. 2. a efectua, a executa, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 3. a infaptui, (pop.) a ispravi. (Ce ai ~?) 4. a efectua, a executa, a face, a fauri, a infaptui, a savarsi. (A ~ o lucrare durabila.) 5. v. crea. 6. v. desavarsi. 7. a se desavarsi. (S-a ~ ca poet.) 8. v. alcatui. 9. v. concretiza. 10. v. turna. 11. v. obtine. 12. v. aduce. 13. v. inventa. 14. v. ajunge. 15. v. infaptui. 16. v. fauri. 17. a se infaptui, a se produce. (Cand s-a ~ Unirea?) 18. v. repurta. 19. v. stabili. 20. a obtine, (pop.) a cunoaste, a vedea. (Au ~ unele progrese.) 21. a implini, a indeplini, a satisface, (inv.) a plini, (rar fig.) a satura. (I-a ~ dorinta.) 22. a se implini, a se indeplini, a se infaptui, (pop.) a se intampla, (inv. si reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 23. v. adeveri.

SATISFACTIE s.f. Sentiment de multumire, de placere. ♦ implinire a unei dorinte, a unei aspiratii. ♦ a cere (sau a da) satisfactie = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, castig de cauza; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Gen. -iei, var. satisfactiune s.f. / cf. fr. satisfaction, lat. satisfactio].

SATISFACTIE s. f. sentiment de multumire, de placere. ◊ implinire a unei dorinte, aspiratii. ♦ a cere (sau a da ~ = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, castig de cauza; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. (< fr. satisfaction, lat. satisfactio)

aud (est) si auz (vest), a auzi v. tr. (lat. audire, it. udire, vpv. auzir, fr. ouir, sp. oir, pg. ouvir). Prind (percep, primesc) cu simtu auzului, simt sunetu: a auzi o vorba, niste pasi, tunetu. Aflu: am auzit c´a murit, n´am auzit nimica despre asta. Ascult, cercetez: a auzi marturii [!]. Mai auzii una! exclamatiune ironica la auzu unei vesti ridicule. Sa te-auda Dumnezeu! exclamatiune pin [!] care dorim sa se implineasca urarea sau dorinta cuiva. Sa auzim de bine! formula de salutare la despartire. Ia´uzi! (din ia auzi), exclamatiune de atras atentiunea asupra unui zgomot, unui cintec sau unei vesti surprinzatoare. Aud? vorba pin care aratam ca asteptam ordinu sau ca n´am auzit bine ce s´a zis si dorim sa se repete vorba (mai intim sau mai obraznic „ce?”, mai politicos „poftim?”).

SATISFACE vb. tr. a implini, a indestula (o dorinta, o cerere etc.). ◊ a multumi; a da satisfactie. (< lat. satisfacere)

INDEPLINI vb. 1. v. executa. 2. v. ajunge. 3. a infaptui, a realiza, (inv. si reg.) a sfarsi, (inv.) a obarsi. (Si-a ~ misiunea.) 4. v. desavarsi. 5. a asculta, a implini, a satisface. (I-a ~ toate capriciile.) 6. a implini, a realiza, a satisface, (inv.) a plini, (rar fig.) a satura. (I-a ~ dorinta.) 7. v. realiza. 8. a se implini, a (se) infaptui, a se realiza, (pop.) a se intampla, (inv. si reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.) 9. v. respecta. 10. v. desfasura. 11. v. efectua. 12. a aplica, a executa. (A ~ o hotarare judiciara.)

INDEPLINIRE s. 1. v. executare. 2. implinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfactie. (~ dorintei cuiva.) 3. infaptuire, realizare, (inv.) realizatie. (~ misiunii primite.) 4. v. desfasurare. 5. v. efectuare. 6. aplicare, executare. (~ unei sentinte.)

TANTALIC ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre chinuri) Care este provocat de imposibilitatea satisfacerii unor necesitati vitale. 2) (despre dorinte, nevoi) Care nu poate fi implinit. /<fr. tantalique

VOIE f. 1) Capacitate de a-si concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vointa. ◊ Fara (de) ~ inconstient; fara intentie. Peste voia cuiva fara vrerea cuiva. De ~, de nevoie (sau cu ~, fara ~) vrand-nevrand. 2) Senzatie de satisfacere a gustului; vointa; placere; plac; pofta; chef. ◊ Dupa ~ la dorinta. In (sau la) ~ (sau in toata voia) fara a fi stingherit de ceva sau de cineva. A-i face cuiva pe ~ (sau a face pe voia cuiva) a face asa cum vrea cineva. A-i fi cuiva pe ~ (sau a fi pe voia cuiva) a-i fi cuiva pe plac. A implini voia (sau voile) cuiva a indeplini dorinta cuiva. A se lasa (sau a umbla, a merge) in voia cuiva (sau a ceva) a face dupa placul cuiva. A fi la voia cuiva a fi la dispozitia cuiva. A-si face (sau a face cuiva) ~ buna a se inveseli sau a inveseli pe cineva. 2) Aprobare de a realiza ceva; permisiune; incuviintare. A cere ~. A da ~. ◊ Cu voia cuiva cu consimtamantul cuiva. [G.-D. voii] /<sl. volja

PIUM DESIDERIUM (lat.) dorinta pioasa – dorinta sincera fara sorti de a se implini vreodata.

VOLUNTAR, -A adj. 1. Facut de bunavoie, nesilit de nimeni; liber consimtit. 2. Care cauta sa-si impuna mereu vointa; cu vointa (ferma); incapatanat, indaratnic. // s.m. Militar care participa la o campanie sau se inroleaza in armata din propria dorinta, de bunavoie, neobligat (inainte de a fi implinit varsta necesara). [< lat. voluntarius, cf. fr. volontaire, it. volontario].

VOLUNTAR, -A, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni si manifestarile lor) 1. Care actioneaza de bunavoie, din proprie initiativa, nesilit de nimeni, in mod constient; (despre actiuni) care se face de bunavoie, fara constrangere. ◊ Act voluntar = actiune savarsita de cineva in mod constient, voit. 2. Care exprima vointa. 3. Care isi impune vointa; autoritar. II. S. m. Persoana care intra in armata din proprie dorinta spre a face serviciul militar (inainte de a fi implinit varsta ceruta); p. ext. persoana care ia parte la o campanie militara din proprie initiativa sau care se ofera sa faca un serviciu de bunavoie si dezinteresat. [Var.: (II) (inv.) volintir, volontir s. m.] – Din fr. volontaire, lat. voluntarius, rus. volentir.