INFORMATIE, informatii, s. f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 4. (Biol.; in sintagma) Informatie genetica = totalitate a materialului genetic dintr-o celula capabila sa creeze secvente de aminoacizi care, la randul lor, formeaza proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

PLASTICIZA, plasticizez, vb. I. I. Tranz. 1. A face ca un material sa devina plastic, sa poata fi modelat; a aduce un material in stare plastica. 2. A exprima ceva prin imagini plastice, expresive, evocatoare; a reda realitatea in mod sugestiv. – Plastic + suf. -iza.

A PLASTICIZA ~ez tranz. 1) (materiale) A face sa devina plastic; a aduce intr-o stare buna pentru modelare. 2) A reda prin imagini plastice; a zugravi sugestiv. /plastic + suf. ~iza

PLASTICIZA vb. tr. 1. a face un material sa devina plastic. 2. a exprima (ceva) prin imagini plastice, expresive, evocatoare. (< plastic + -iza)

GOBLEN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau tesatura artistica facuta din fire colorate, reprezentand o imagine plastica. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.).

GOBLEN ~uri n. Tesatura sau materie decorativa, executata din fire si reprezentand o imagine plastica. /<fr. Gobelins n. pr.

SCULPTURA ~i f. 1) Arta de a reda plastic imagini prin cioplirea sau modelarea unor materiale dure sau maleabile; arta a sculptarii. 2) Creatie artistica sculptata; opera realizata de un sculptor. 3) Ansamblu specific de opere sculptate. [G.-D. sculpturii] /<fr. sculpture, lat. sculptura

FIGURA s.f. 1. Chip, fata, obraz. 2. Forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imaginea plastica (desenata, pictata, sculptata) a unui corp. ◊ Figura geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje (valet, dama etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de sah (cu o forma caracteristica). 3. Persoana; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolica sau alegorica. ◊ Figura de stil (sau poetica) = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant in vers sau in proza. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de pozitia termenului mediu in premise. 6. Pozitie, miscare (la dans, la scrima etc.). [< it., lat. figura].

figura (figuri), s. f. – 1. Chip, fata, obraz. – 2. imagine plastica. – 3. Persoana, tip. – Mr. figura. Fr. figure, in mr. din it. figura, cf. ngr. φιγούρα, alb. figure. – Der. figura, vb. (a fi prezent, a lua parte); figurant, s. m. (persoana care participa la o piesa de teatru fara a rosti replici); figurat, adj. (metaforic); figurina, s. f. (statueta); configura, vb. (a lua o anumita forma); configuratie, s. f. (infatisare); desfigura, vb. (a strica forma); prefigura, vb. (a reprezenta dinainte); prefiguratie, s. f. (actiunea de a prefigura).

FIGURA s. f. 1. chip, fata, obraz. ♦ (fam.) a-i face a (cuiva) = a pacali, a face cuiva o farsa. 2. forma exterioara a unui corp, a unei fiinte; imagine plastica a unui corp. ♦ (mat.) ~ geometrica = ansamblu de puncte, linii si suprafete. ◊ carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne si personaje. ◊ (sah) fiecare dintre piesele de joc. 3. persoana; personalitate. 4. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. reprezentare, imagine simbolica sau alegorica a unei persoane, a unui animal sau obiect. ♦ ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimba sensul propriu al unui cuvant, imbogatindu-i-se semnificatia. ♦ ĩ silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul in functie de pozitia termenilor in premise. 6. pozitie, miscare (la dans, la scrima, patinaj etc.). (< fr. figure, lat. figura)

GOBLEN s. n. tapiserie, broderie, tesatura artistica din fire colorate reprezentand o imagine plastica. (< fr. gobelin)

ICONOGRAFIE f. 1) Stiinta care se ocupa cu studiul operelor din domeniul artelor plastice. 2) Ansamblul imaginilor legate de un anumit subiect sau epoca. [G.-D. iconografiei; Sil. -no-gra-] /<fr. iconographie

FIGURA vb. I. 1. intr. A fi prezent fizic, a fi de fata undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o lista. 2. intr. A face figuratie in teatru. 3. tr. A ilustra, a reprezenta ceva (in artele plastice); a imagina, a inchipui. [< fr. figurer, it., lat. figurare].

FIGURA vb. I. intr. 1. a fi prezent undeva, a lua parte la ceva; a fi pe o lista. 2. a face figuratie in teatru. II. tr. a ilustra, a reprezenta ceva (in artele plastice); a imagina. (< fr. figurer, lat. figurare)

PITORESC, -EASCA, pitoresti, adj. Care, prin asezare, aspect, forma, colorit, este potrivit pentru a deveni subiectul unei picturi; p. ext. care atrage atentia, care impresioneaza prin bogatia coloritului, varietatea formelor, prin originalitate etc.; plin de farmec, impresionant. ♦ (Despre stil si limba) plastic, bogat in imagini, colorat, viu, expresiv. – Din it. pittoresco, fr. pittoresque.

ICONOGRAFIE s. f. 1. disciplina care studiaza operele realizate in diverse arte plastice. 2. ansamblu de imagini referitoare la o anumita tema, epoca, problema etc. ◊ totalitatea reproducerilor de portrete care ilustreaza o carte. (< fr. iconographie)

PICTURA, (2) picturi, s. f. 1. Ramura a artelor plastice care interpreteaza realitatea in imagini vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfasurate pe o suprafata plana. 2. Lucrare artistica executata de un pictor: tablou, panza. ♦ Ansamblul creatiilor plastice care definesc personalitatea unui pictor. ♦ Ansamblul operelor, stilurilor si procedeelor specifice pictorilor dintr-o tara, dintr-o epoca, dintr-o scoala etc. 3. Fig. Descriere sugestiva (intr-o opera beletristica) a fizicului si a caracterului personajelor, a unor scene din viata reala si din natura etc. – Din lat. pictura.

PICTURA ~i f. 1) Ramura a artelor plastice care reprezinta realitatea in imagini artistice bidimensionale, create cu ajutorul culorilor aplicate pe o suprafata plata (panza, hartie, lemn, sticla etc.). 2) Creatie artistica pictata; tablou; panza. 3) Ansamblu de opere pictate. [G.-D. picturii] /<lat. pictura

ACETOFAN s. n. folie transparenta din material plastic, pentru conturarea si colorarea imaginilor filmului de animatie. (< fr. acetophane)

SCULPTURA, sculpturi, s. f. 1. Ramura a artelor plastice care isi propune sa creeze imagini artistice in trei dimensiuni, prin cioplirea sau modelarea unui material. ♦ Fel de a sculpta caracteristic unei scoli, unei epoci, unui popor sau unui sculptor. 2. Opera artistica din domeniul sculpturii (1), lucrare a unui sculptor; ornament sculptat. – Din fr. sculpture, lat. sculptura.

SCULPTA vb. I. tr. A reproduce plastic in relief o figura, o imagine artistica etc., cioplind un material dur sau modeland o substanta plastica. [< fr. sculpter, cf. it. scolpire, lat. sculpere].

HIPERBOLA s. f. 1. figura de stil, constand in folosirea unor expresii si imagini exagerate, pentru a reda mai plastic ideea si a impresiona mai puternic. 2. curba loc geometric al punctelor dintr-un plan, a caror diferenta a distantelor la doua puncte fixe (focare) este constanta. (< fr. hyperbole)

JETON s. n. 1. fisa. ♦ ~ de prezenta = a) fisa cu care se marcheaza prezenta la un consiliu de administratie al unei societati si pe baza careia se incaseaza o suma ca remuneratie; (p. ext.) suma incasata; b) fisa, placa de metal care se asaza la tabloul de pontaj de la poarta intreprinderii. 2. piesa mica de carton, lemn sau plastic, patrata, pe care sunt desenate imagini diferite, in jocurile didactice de cunoastere a mediului inconjurator. (< fr. jeton)

OP-ART loc. s. tendinta in arta plastica contemporana care urmareste imbogatirea expresivitatii imaginii abstracte prin obtinerea unor efecte optice ale obiectelor in functie de miscarea privitorului fata de ele, ca si prin folosirea de linii, forme geometrice. (< fr., engl. op-art)

SCULPTA vb. tr. a reproduce plastic in relief o figura, o imagine artistica etc., cioplind un material dur sau modeland o substanta plastica. (< fr. sculpter)

SCULPTA, sculptez, vb. I. Tranz. A reprezenta plastic, in trei dimensiuni, o figura, o imagine, o idee, un sentiment, cioplind o materie dura sau modeland o substanta plastica. – Din fr. sculpter.

ICONOGRAFIE s.f. Disciplina care se ocupa cu descrierea si studiul operelor realizate in diverse arte plastice; studiu al operelor de arta plastica cu o anumita tematica. ♦ Colectie de imagini, de reprezentari referitoare la un anumit subiect (o personalitate, o epoca, o tema etc.). ♦ Totalitatea reproducerilor de portrete care ilustreaza o lucrare (stiintifica). [Gen. -iei. / < fr. iconographie, cf. lat. iconographia < gr. eikon – imagine, graphia – scriere].

STAMPA, stampez, vb. I. Tranz. A imprima o imagine pe o piesa de metal, prin deformare plastica, cu ajutorul unui poanson si al unor matrite speciale. – Din it. stampare.

AMPRENTA, amprente, s. f. imagine, urma intiparita prin presare pe o suprafata (plastica). ♦ Fig. Urma lasata de o idee, de o stare psihica etc. – Fr. empreinte.

EXPRESIV ~a (~i, ~e) 1) Care exprima ceva in mod clar, adecvat. Un gest ~. O liniste ~a. 2) Care evoca ceva in mod viu si plastic. 3) si adverbial (despre stil, opere artistice) Care evoca imagini vii. A citi ~. /<fr. expressif

PLASTIC² ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se preteaza modelarii. ◊ Materiale (sau mase) ~ce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operatie ~ca plastie. Chirurgie ~ca ramura a medicinei care se ocupa cu operatiile plastice. 2) Care tine de artele ce reflecta realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflecta realitatea prin imagini vizuale. ◊ Arte ~ce ansamblu de arte (pictura, sculptura, desen, arhitectura) care reflecta realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprima ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique

EXPRESIV, -A adj. Care exprima ceva plastic, viu; sugestiv, elocvent. ♦ (Despre opere artistice) Care evoca imagini vii. ♦ (Despre ochi, fata etc.) Care reflecta puternic stari sufletesti interioare. [Cf. fr. expressif].

AMPRENTA, amprente, s. f. imagine a unui obiect intiparita prin presare pe o suprafata (plastica). ◊ Amprente digitale = urme lasate de degete pe o suprafata si care servesc la identificarea autorului unei infractiuni. Amprenta vocala = ansamblu al particularitatilor vocale specifice unui individ. ♦ Fig. Urma lasata de o idee, de o stare psihica etc. – Din fr. empreinte.

EXPRESIV, -A adj. 1. care exprima ceva in mod viu, plastic; sugestiv, elocvent. ◊ (despre opere literare, artistice) care evoca in imagini vii. 2. (despre ochi, fata) care reflecta puternic stari interioare. (< fr. expressif)

EXPRESIV, -A, expresivi, -e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arata ceva in mod viu, plastic, elocvent, graitor, sugestiv. ♦ (Despre opere de arta) Care evoca in imagini vii. ♦ (Despre ochi, fata etc.) Care reflecta in mod pregnant, cu putere stari interioare. – Din fr. expressif.

FIGURA, figurez, vb. I. 1. Intranz. A fi prezent undeva, a lua parte la ceva. ♦ A se afla inregistrat, inscris undeva. 2. Tranz. (Rar) A infatisa ceva (in artele plastice). 3. Tranz. (Frantuzism inv.; construit cu dativul) A-si inchipui, a-si imagina. – Din fr. figurer.

PLASTIC, -A adj. 1. Care prezinta plasticitate, care poate fi modelat, fasonat. ♦ Care formeaza sau are proprietatea de a lua diferite forme. ♦ Masa plastica (sau produs) plastic = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse, pastrandu-si forma ce i-a fost data; arte plastice = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. ♦ (Despre idei, imagini etc.) Expresiv, viu; evocator, care arata cu multa putere ceva. 2. Chirurgie plastica = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. // s.n. 1. Amestec de cauciuc nevulcanizat, folosit la repararea anvelopelor etc. 3. Varietate de exploziv. [Cf. fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos].

ICONOGRAFIE, iconografii, s. f. 1. Disciplina care se ocupa cu studiul operelor realizate in diverse arte plastice; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epoca, la o problema, la o localitate etc. ♦ Colectie de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie.

A REPREZENTA reprezint tranz. 1) A reda intr-o forma concreta; a infatisa. 2) (lucruri absente sau abstracte) A face sa apara in forma concreta (prin intermediul unui alt obiect care ii corespunde). 3) (persoane sau colectivitati) A actiona ca exponent, ca imputernicit, ca delegat; a infatisa. ~ tara. 4) (realitatea in arta) A reda prin mijloace artistice; a infatisa; a oglindi; a reflecta. 5) A evoca prin mijloace plastice. Tabloul reprezinta niste ruine. 6) A insemna prin sine; a constitui; a marca. 7) (imagini percepute anterior) A reproduce in memorie. 8) (piese de teatru) A prezenta publicului prin mijloace scenice; a juca. /<fr. representer, lat. repraesentare

ABSTRACTIONISM s.n. 1. Folosirea excesiva a abstractiilor. 2. Curent in artele plastice care se foloseste de pete colorate sau de constructii geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. ♦ Directie generala in arta contemporana, caracterizata prin intelectualizarea, reductia abstracta si incifrarea imaginii. 3. (Fil.) Tendinta de a da abstractiilor o valoare egala aceleia a realitatilor concrete. [ Pron. -ti-o-. / < fr. abstractionnisme].

abstract, -a I. adj. gandit in mod separat de ansamblul concret, real. ◊ in ~ = pe baza de deductii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gandire) greu de inteles; (mat.) numar ~ = numar caruia nu i se alatura obiectul numarat; arta ~a = curent aparut in artele plastice europene la inceputul sec. XX, care se caracterizeaza prin intelectualizarea, reductia abstracta si incifrarea imaginii; abstractionism. II. s. n. 1. parte de vorbire provenita prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o alta parte de vorbire, avand un sens abstract. ◊ ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind actiunea acestuia. 2. categorie filozofica desemnand cunoasterea proprietatilor esentiale si generale. (< germ. abstrakt, lat. abstractus)

imagine ~i f. 1) Reflectare a unui obiect din realitatea obiectiva in constiinta omului in forma senzoriala sau logico-abstracta. 2) Reprezentare plastica a unui obiect sau a unui tablou din realitate prin mijloace artistice. [G.-D. imaginii] /<lat. imago, ~inis, fr. image

TIMBRU s. n. I. 1. imprimat de dimensiuni mici care se lipeste pe anumite acte oficiale, dovada pentru plata unor impozite, taxe sau cotizatii; imprimat aplicat pe scrisori reprezentand taxa de transport. ◊ stampila care se aplica pe scrisori purtand locul si data plecarii sau sosirii acestora. ♦ ~ sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unei stampile de metal. 2. (med.) bucatica de hartie, plastic etc. care se lipeste pe piele, suport pentru o substanta cu rol terapeutic. 3. taxa reprezentand valoarea unui timbru (I, 1) platita in numerar unei administratii publice. II. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebeste de un alt sunet produs in conditii de durata, inaltime si intensitate identice. III. coiful heraldic cu cimierul si lambrechinii sai. (< fr. timbre, it. timbro)

REPREZENTARE, reprezentari, s. f. Actiunea de a reprezenta si rezultatul ei. 1. Infatisare, redare, reproducere a unui lucru (prin mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografica = inscriere pe un plan, pe o harta etc. a detaliilor de pe teren cu ajutorul semnelor topografice. 2. imagine senzoriala a obiectelor si fenomenelor realitatii, evocata mintal, in absenta acestora, pe baza perceptiilor anterioare. 3. Interpretare pe scena a unei lucrari dramatice; reprezentatie (1). 4. (In sintagma) Cheltuieli de reprezentare = sume prevazute intr-un buget cu scopul de a acoperi cheltuielile rezultate din indeplinirea functiilor oficiale pe care le detine o persoana. – V. reprezenta.

imagine, imagini, s. f. 1. Reflectare de tip senzorial a unui obiect in mintea omeneasca sub forma unor senzatii, perceptii sau reprezentari; spec. reprezentare vizuala sau auditiva; (concr.) obiect perceput prin simturi. 2. Reproducere a unui obiect obtinuta cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastica a infatisarii unei fiinte, a unui lucru, a unei scene din viata, a unui tablou din natura etc., obtinuta prin desen, pictura, sculptura etc. ♦ Reflectare artistica a realitatii prin sunete, cuvinte, culori etc., in muzica, in literatura, in arte plastice etc. 3. (Fiz.) Figura obtinuta prin unirea punctelor in care se intalnesc razele de lumina sau prelungirile lor reflectate sau refractate. [Var.: (rar) imagina, -i s. f.] – Din lat. imago, -inis (cu sensuri dupa fr. image).

ICONOLOGIE s.f. 1. Stiinta care studiaza atributele ce caracterizeaza zeitatile unei mitologii, necesare artistilor pentru a reprezenta personajele respective. ♦ (Arte) Disciplina care studiaza si interpreteaza reprezentarile folosite in artele plastice. 2. Ramura a paleontologiei care se ocupa cu studiul urmelor de locomotie lasate de vertebrate pe unele sedimente. [< fr. iconologie, cf. gr. eikon – imagine, logos – studiu].

REPREZENTARE s. f. 1. actiunea de a reprezenta. 2. infatisare, redare (cu mijloace plastice), reproducere. ♦ cheltuieli de ~ = sume prevazute intr-un buget pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din indeplinirea functiilor oficiale pe care le detine o persoana. 3. reprezentatie. 4. imagine senzoriala a obiectelor sau fenomenelor lumii exterioare, evocata in constiinta in absenta acestora; proces psihic care realizeaza aceasta evocare. (< reprezenta)

ARTA ~e f. 1) Forma a activitatii umane care oglindeste realitatea prin imagini expresive. ~ populara. ~ poetica. 2) Totalitate a operelor dintr-o epoca, dintr-o tara, care apartin acestei activitati. 3) Fiecare dintre modalitatile de exprimare a frumosului, a esteticului. ~ cinematografica. ~ teatrala. ~e plastice. 4) Totalitate de cunostinte si de priceperi, necesare pentru activitatea intr-un anumit domeniu. ~ oratorica. ◊ ~ militara ramura a stiintei militare care se ocupa cu teoria si tactica actiunilor de lupta. [G.-D. artei] /<fr. art, lat. ars, artis

imagine s.f. 1. Forma de reprezentare in constiinta a realitatii inconjuratoare pe baza senzatiilor dobandite cu ajutorul simturilor. 2. Reprezentare a unui obiect obtinuta din reunirea razelor luminioase emanate de la un corp si reflectate de altul. 3. Reprezentare plastica a unei fiinte, a unui obiect etc. facuta prin fotografiere, prin desen etc. ♦ Reflectare artistica a unui obiect, a unui peisaj etc. facuta prin sunete, prin cuvinte, prin culori etc. 4. (Mat.) Simbol. [Pl. -ni, -ne, gen. -nii, var. imagina s.f. / < lat. imago, cf. it. immagine].

PLASTIC², -A I. adj. 1. (despre materiale) care are proprietatea de a-si pastra deformatiile produse de fortele exterioare dupa incetarea actiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat. ♦ masa ~a (sau material) ~ = material sintetic de natura organica, anorganica sau mixta, care poate fi modelat in procesul fabricarii unor produse. 2. referitor la pictura sau sculptura. ♦ arte e = arte care au ca scop sa reproduca formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc. 3. (despre idei, imagini etc.) cu multa putere de evocare, expresiv, viu; evocator. 4. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o forma. ♦ chirurgie ~a = chirurgie care se ocupa cu indreptarea unor malformatii ale corpului. II. s. f. tehnica executarii obiectelor de arta prin fasonarea, modelarea unei substante plastice; domeniul artelor plastice. ◊ parte din studiul unei opere de arta care se ocupa cu raportul armonios al volumelor si al reliefului. (< fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)

PICTA, pictez, vb. I. Tranz. 1. A reprezenta o imagine, un model etc. pe panza, pe carton, pe sticla etc. cu ajutorul pensulei si a culorilor; a zugravi. ♦ Absol. A se ocupa cu pictura (1), a practica pictura. ♦ A acoperi sau a impodobi cu picturi (2) un obiect, un material. ♦ Refl. (Fam. si depr.; despre femei) A se farda (exagerat). 2. Fig. A caracteriza (sugestiv), a infatisa (plastic) prin cuvinte, intr-o opera literara, fiinte, situatii, intamplari; a descrie, a zugravi. – Din pictor si pictura (derivat regresiv).

REPREZENTARE s.f. 1. Actiunea de a reprezenta si rezultatul ei. ♦ Reproducere, infatisare a unui lucru (cu mijloace plastice). ♦ Reprezentare topografica = inscrierea pe un plan, pe o harta a detaliilor de planimetrie si de nivelment; cheltuieli de reprezentare = sume prevazute intr-un buget pentru acoperirea cheltuielilor rezultate din indeplinirea functiilor oficiale pe care le detine o persoana. 2. Prezentare pe scena a unei piese de teatru; reprezentatie. 3. Reproducere in constiinta omului a obiectelor si a fenomenelor care au actionat anterior asupra simturilor sale; imagine senzoriala concreta a fenomenelor lumii exterioare. [< reprezenta, cf. fr. representation].

REPREZENTA, reprezint, vb. I. Tranz. 1. A avea forma sau infatisarea unui anumit obiect; a realiza (in miniatura) un obiect. ♦ A infatisa, a evoca ceva prin procedee plastice, grafice sau prin limbaj. 2. A interpreta pe scena o lucrare dramatica in fata publicului. 3. A actiona in numele unei persoane, al unei colectivitati, al unui stat in temeiul imputernicirii primite de la acestea sau de la lege; a avea un imputernicit sau un mandatar. ♦ A fi exponentul unui curent, al unei scoli etc., infatisand, intruchipand aspectele lor caracteristice, esentiale. 4. A constitui, a fi, a insemna. 5. A-si readuce in constiinta imaginea obiectelor sau a fenomenelor percepute anterior; p. ext. a-si imagina, a-si inchipui. 6. A exprima o legatura intre mai multe marimi printr-o relatie matematica. – Din fr. representer, lat. repraesentare.

FIGURA ~i f. 1) Ansamblu de trasaturi specifice ale fetei; chip; fizionomie. 2) imagine a unui obiect sau a unei fiinte, reprezentata printr-un desen, pictura sau sculptura. 3) fam. Om cu merite in viata publica. 4) Carte de joc care reprezinta persoane (valet, dama etc.). 5) Piesa cu semnificatie deosebita in sah (rege, nebun, cal etc.). 6) Pozitie (sau ansamblu de pozitii) pe care o ia cineva in timpul unor miscari special orientate (la dans, in sport, in pilotaj etc.). ◊ ~ de stil procedeu prin care sensul propriu al cuvantului se modifica pentru a reda plastic continutul de idei; trop. [G.-D. figurii] /<fr. figure, lat. figura