MIRAJ, miraje, s. n. I. 1. Fenomen optic produs prin refractia treptata a luminii in straturi de aer cu densitati diferite, datorita caruia in unele regiuni apar la orizont imagini rasturnate si suplimentare ale unor parti din natura, ale unor lucruri indepartate etc., ca si cum s-ar reflecta intr-o apa; p. ext. fata morgana. 2. Fig. Imagine inselatoare; inchipuire, iluzie desarta. 3. Fig. Farmec, atractie irezistibila. II. (In sintagma) Mirajul oualor = operatie de examinare a oualor supuse incubatiei naturale sau artificiale.pentru a urmari starea si dezvoltarea embrionului. [Var.: (rar) miragiu s. n.] – Din fr. mirage.

MIRAJ¹ ~e n. 1) Iluzie optica, datorata refractiei luminii, in care imaginea unor lucruri departate apare apropiata si rasturnata. ~ de desert. 2) fig. Aparenta seducatoare si inselatoare; iluzie desarta. ~ul gloriei. 3) Ansamblu de calitati care trezesc admiratie; farmec; vraja; fascinatie. /<fr. mirage

CASTEL, castele, s. n. 1. Cladire mare, medievala, prevazuta cu turnuri si cu creneluri, inconjurata de ziduri si de santuri, care servea ca locuinta seniorilor feudali; (astazi) casa mare care imita arhitectura medievala. ◊ Expr. Castele in Spania = visuri irealizabile, planuri fantastice, iluzii desarte. 2. (In sintagma) Castel de apa = constructie speciala (in forma de turn) care serveste ca rezervor de apa. 3. Fiecare dintre constructiile situate deasupra puntii superioare a unei nave. – Din lat. castellum. Cf. pol. kasztel, it. castello.

VIS, visuri, s. n. 1. Faptul de a visa; inlantuire de imagini, de fenomene psihice si de idei care apar in constiinta omului in timpul somnului. ◊ Carte de vise = carte care cuprinde semnificatia profetica a visurilor. ◊ Loc. adj. De vis = propriu visului; fig. extrem de frumos, de necrezut, ireal. ◊ Loc. adv. Ca prin vis = vag, confuz. ♦ Fig. Atmosfera, imagine, frumusete ireala. 2. Reverie, meditatie, visare. 3. Fig. iluzie desarta; gand, idee, aspiratie irealizabila. ♦ Dorinta arzatoare. ◊ Expr. A-si vedea visul cu ochii = a-si (sau a i se) indeplini cea mai arzatoare dorinta, a-si (sau a i se) realiza tot ce si-a propus. [Pl. si: vise] – Lat. visum.

NALUCA, naluci, s. f. 1. Fiinta fantastica, imaginara; aratare, fantoma, vedenie, nalucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe langa verbe de miscare) Foarte repede. 2. Imagine fugara si inselatoare, inchipuire desarta; iluzie, himera, naluceala. ◊ Expr. (Reg.) A-si face naluca = a) a se speria, a se inspaimanta; b) a se amagi, a se insela; c) a i se parea ca vede sau ca aude ceva. 3. Imitatie de pestisor, facuta din lemn sau din metal sclipitor, pe care o folosesc pescarii drept nada artificiala pentru pestii rapitori; p. gener. momeala, nada. – Din naluci (derivat regresiv).

A SE LEGANA ma legan intranz. 1) A se misca usor dintr-o parte in alta; a se cumpani; a se agita; a se clatina; a se cutremura. 2) (despre persoane) A se misca ritmic, plecandu-se putin (in timpul mersului sau al dansului). 3) A se da in leagan. 4) fig. (despre persoane) A-si face iluzii; a fi prada unor vise sau unor promisiuni desarte; a se iluziona. /<lat. liginare