TURBOREACTOR, turboreactoare, s. n. Reactor echipat cu un compresor care comprima (cu ajutorul unei turbine) aerul atmosferic si il trimite sub presiune in camera de ardere, folosit la propulsia unui avion de mare viteza. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. turboreacteur.

roi (-iuri), s. n. – Grup, familie de albine. – Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich, Slaw. elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), cf. bg., sb., slov. roj. – Der. roi, vb. (a pleca in roi; a misuna; a furnica; a disparea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruies, ruiri, cf. bg. roja; roinic, adj. (mobil, care se misca de colo colo, care roieste); roinita, s. f. (stup mic in care se prinde roiul; melisa, Melissa officinalis), pe care Conev 46 il trimite inutil la un bg. *roinica; roiste, s. f. (roire; melisa); roit, s. n. (roire).

vad (-duri), s. n. – 1. Loc de trecere pe cursul unui riu. – 2. (Inv.) Port, ambarcader. – 3. Pasaj, loc pe unde se trece. – 4. Loc cu mori, loc bun pentru a amplasa o moara de apa. – 5. Loc bun pentru negot, unde exista multa concurenta. Lat. vadum (Puscariu 1849; REW 9120a), cf. it., sp. vado, prov. guat, fr. gue, cat. guau, port. vao. – Der. vadui, vb. (a trece prin vad); vadarit, s. n. (taxa de trecere); vadar, s. m. (incasator de vadarit); vados, adj. (care are vad), pe care REW 9120 il trimite la lat. vadōsus.

Danae, fiica lui Acrisius, regele din Argos, si a Eurydicei. Temindu-se de implinirea unui oracol care-i prezisese ca va muri de mina fiului lui Danae, Acrisius isi inchide fata intr-un turn inalt. Nici un muritor nu poate ajunge pina acolo. Transformat in ploaie de aur, Zeus reuseste insa sa se strecoare pina-n iatacul fetei. Din dragostea lui cu Danae se naste Perseus. Ca s-o piarda pe ea si pe fiul ei, Acrisius ii inchide intr-un cufar si-i abandoneaza pe apa, prada valurilor. Danae, ocrotita de Zeus, reuseste insa sa scape cu viata si sa ajunga in insula Seriphus. Acolo e primita la curtea regelui Polydectes, care se indragosteste de ea. Dupa trecerea anilor regele vede insa in fiu o piedica in cucerirea inimii mamei. De aceea el il trimite pe Perseus departe, cu gindul ascuns ca-si va gasi moartea in lupta cu Meduza. Perseus se inapoiaza insa victorios (v. si Perseus). Impreuna cu mama sa el se intoarce in Argos unde, fara voia lui – ca o implinire a oracolului – isi ucide bunicul (v. si Acrisius).

trimitERE, trimiteri, s. f. 1. Actiunea de a trimite si rezultatul ei; trimis¹. ◊ trimitere in judecata = intentare a unui proces. Casare (a unei hotarari judecatoresti) cu (sau fara) trimitere = casare cu (sau fara) inaintarea cauzei la alta instanta de judecata. 2. Scrisoare (la purtator) prin care un doctor, o sectie sau un spital recomanda un pacient pentru consult sau tratament unui alt doctor, altei sectii sau altui spital (de obicei specializate). 3. Nota in josul paginii unui text sau la sfarsitul lui, care indica o carte, o revista etc. pentru confruntare sau consultare. [Var.: trimetere s. f.] – V. trimite.

STRAMUTARE, stramutari, s. f. Actiunea de a (se) stramuta si rezultatul ei. ♦ trimitere a unui proces de la o instanta la alta de acelasi grad sau de la un organ de urmarire penala la altul. – V. stramuta.

DECLINATORIU, -ORIE, declinatorii, adj. Care respinge competenta unei instante sau contesta o jurisdictie. ♦ (Substantivat, n.; in sintagma) Declinatoriu de competenta = hotarare prin care o instanta constata necompetenta ei si trimite cauza la o instanta competenta. – Din fr. declinatoire.

PROFET, profeti, s. m. Predicator religios considerat drept trimis al lui Dumnezeu pe Pamant si capabil sa prezica viitorul; proroc. ♦ (Art.) Epitet dat de musulmani lui Mahomed. ♦ Persoana care intuieste aparitia sau desfasurarea unor evenimente in viitor. – Din fr. prophete.

EXPEDIERE, expedieri, s. f. Actiunea de a expedia si rezultatul ei; expeditie, trimitere. [Pr.: -di-e-] – V. expedia.

MANTUITOR² m. art. rel. Trimis al lui Dumnezeu; Isus Hristos. [Sil. -tu-i-] /a mantui + suf. ~tor

MESIANISM n. 1) Invatatura care propovaduieste „rolul deosebit” al unui popor in destinele omenirii. 2) Credinta in venirea lui Mesia-mantuitorul lumii si trimis al lui Dumnezeu. [Sil. -si-a-] /<fr. messianisme

DECLINATORIU, -IE adj. (Jur.) Care nu recunoaste competenta unei instante sau contesta o jurisdictie. ◊ (s.n.) Declinatoriu de competenta = hotarare prin care o instanta constata incompetenta ei si trimite cauza la o instanta competenta. [Pron. -riu. / cf. fr. declinatoire].

EXPEDIERE s.f. Actiunea de a expedia si rezultatul ei; expeditie, trimitere. [Pron. -di-e-. / < expedia].

BAHA’I, religie fundata de catre Baha’u’llah (in araba „Slava lui Dumnezeu”), considerat trimis al lui Dumnezeu pentru aceasta epoca. B. sustine existenta unui Dumnezeu unic, unitatea tuturor religiilor (emanatii provenind de la acelasi Dumnezeu) si unitatea intregii omeniri ca baza a pacii mondiale.

XANTOS (in mitologia greaca), unul din caii nemuritori ai lui Ahile. Trimis de Iunona spre a-l vesti pe acesta ca i se apropie sfarsitul.

Cilix, unul dintre fiii lui Agenor. A fost trimis si el impreuna cu fratii lui in cautarea Europei. Nereusind s-o gaseasca, Cilix s-a stabilit pe coasta Asiei Mici, intemeind acolo o tara care, de la el, a capatat numele de Cilicia.

Eurylochus, unul dintre insotitorii lui Odysseus. Trimis de catre erou in recunoastere, Eurylochus a fost cel care l-a vestit pe Odysseus ca tovarasii lui au fost transformati de Circe intr-o turma de porci. Eurylochus a cazut victima miniei lui Apollo, fiindca s-a infruptat, impreuna cu ceilalti greci, din turmele zeului.

sol (-li), s. m. – Trimis, mesager, ambasador. Sl. sulu, solu (Cihac, II, 353), Cf. slov. sol. – Der. soli, vb. (inv., a trimite, a comunica); solie, s. f. (trimitere, misiune; mesaj); solitor, s. m. (inv., parlamentar, trimis, delegat).

CHelTUIALA s. 1. v. cheltuire. 2. (astazi rar) speze (pl.). (L-a trimis la carte pe ~ lui.) 3. v. consum.

BEZEA¹ ~ele f. fam. Sarut trimis cuiva cu varful degetelor. [Art. bezeaua; G.-D. bezelei; Sil. be-zea] /<fr. baiser

Agenor 1. Fiul lui Poseidon si al nimfei Libya. S-a casatorit cu Telephassa, cu care a avut patru copii: Cadmus, Cilix, Phoenix si Europa. Cind aceasta din urma a fost rapita de catre Zeus, Agenor si-a trimis fiii in cautarea ei (v. si Cadmus). 2. Erou troian, fiul lui Antenor.

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta, astfel incat axa de rotatie a suprafetei supuse prelucrarii sa coincida cu axa de rotatie a sculei sau a axului principal al masinii. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Tranz. A aduce in pozitii corecte doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. 4. Intranz. si tranz. (La fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; spec. (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului in careul de la poarta. – Din fr. centrer.

DEGAJA, degajez, vb. I. Tranz. 1. A raspandi, a imprastia, a emana caldura, miros etc.; a exala. ♦ Refl. (Despre mirosuri, caldura etc.) A se desprinde. ♦ A elimina, a scoate un gaz dintr-o combinatie chimica. 2. A elibera, a scapa pe cineva de o sarcina, de o indatorire; a elibera ceva de un obstacol. 3. A indeparta surplusul de material de pe o piesa pentru a inlesni o operatie ulterioara sau pentru a obtine o suprafata curata; a elibera un teren de diverse lucruri care stanjenesc utilizarea lui. 4. (La fotbal, hochei etc.) A trimite mingea departe de propria poarta pentru a evita o actiune periculoasa a adversarului. ♦ (La scrima) A-si desprinde floreta de floreta adversarului. [Prez. ind. pers. 3 si: degaja] – Din fr. degager.

ANA (ANNA), mare preot iudeu. Potrivit „Evangheliei”, Iisus Hristos a fost trimis la judecata, intii in fata lui, apoi in fata ginerelui sau Caiafa, care ii luase locul. De aici expresia: „A purta pe cineva de la Ana la Caiafa”.

PACHET¹ s. n. 1. reunire de obiecte legate sau invelite laolalta in hartie, in carton etc. ♦ (fam.) a trimite pe cineva ~ = a expedia fara voia lui. 2. forma intermediara a semifabricatului la producerea tablei subtiri prin laminare periodica. 3. grup de doua-patru trenuri care circula in acelasi sens intre doua statii. 4. (sport) pack (2). 5. set, multime de probleme, legi, masuri etc. ♦ ~ de nervi = persoana nervoasa, care se agita continuu. (< fr. paquet, germ. Packet)

CENTRA vb. I. tr. 1. a aseza, a fixa in/pe centru sau intr-o pozitie corecta (o piesa). 2. (fig.) a indrepta catre un anumit scop, a grupa. 3. a regla doua sau mai multe masini care functioneaza cuplate. II. intr., tr. (sport) a trimite mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui, (la fotbal) in careul de la poarta. (< fr. centrer)

timir (-ruri), s. n. – Blazon, emblema. Mag. cimer (Tiktin; Galdi, Dict., 166), din germ. Zimier, fr. cimier. In Trans., inv. – Der. timiras, s. m. (trimis, mesager), inv., numiti astfel din cauza blazonului lor.

Argus 1. Monstru fabulos, nascut din Agenor (sau Arestor). Avea o suta de ochi, din care, atunci cind dormea, se inchideau doar o parte, ceilalti raminind deschisi. A fost pus de Hera s-o pazeasca pe Io (v. si Io), care fusese metamorfozata in vaca. Ca sa-si scape iubita, Zeus l-a trimis pe Hermes sa-l ucida pe temutul ei paznic. Dupa o legenda, Argus ar fi fost omorit de o piatra aruncata de la distanta de Hermes; dupa alta, i s-ar fi taiat capul, dupa ce zeul l-a adormit mai inainte cintindu-i cu fluierul lui Pan. Dupa moarte, se spunea ca Hera a semanat cei o suta de ochi ai lui Argus pe coada paunului, pasare care ii era dedicata. 2. Fiul lui Phrixus. A construit, cu ajutorul Athenei, corabia Argo (v. si Argo).

PACHET, pachete, s. n. 1. Obiect sau grup de obiecte stranse la un loc sau infasurate intr-o invelitoare de protectie (si legate) pentru a se putea pastra sau transporta mai usor; legatura. ◊ Expr. (Adverbial) A trimite pe cineva pachet = a trimite, a expedia pe cineva rapid si fara voia lui undeva. 2. Ansamblu de piese identice, suprapuse sau alaturate si legate intre ele pentru a forma o singura piesa folosita intr-un sistem tehnic. – Din fr. paquet, germ. Paket.

CUPIDON sau AMOR (in mitologia romana), zeul iubirii, fiul lui Iupiter si al lui Venus sau, dupa alta versiune, al lui Marte si Venus. Inzestrat cu puterea de a inspira iubirea in sufletele oamenilor si ale zeilor, cu ajutorul sagetilor trimise cu arcul de care nu se desparte. Corespondentul lui Eros in mitologia greaca.

DEMARCAJ s.n. Demarcare. ♦ (Sport) Plasamentul unui jucator in teren astfel incat sa i se poata trimite mingea. ♦ Luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune in alta. [< fr. demarquage].

DEMARCAJ s. n. demarcare. ◊ (sport) plasament al unui jucator in teren astfel incat sa i se poata trimite mingea. ◊ luarea unor pasaje dintr-o carte spre a le transpune in alta. (< fr. demarquage)

apostol (-li), s. m. – 1. Nume dat fiecaruia dintre cei 12 discipoli ai lui Cristos. – 2. Carte de cult ortodox cuprinzind faptele atribuite apostolilor. Gr. ἀπόστολος „trimis”, in parte prin intermediul sl. apostolu (Murnu 6). – Der. apostolat, s. n., din fr.; apostolesc, adj. (apostolic); apostolic, adj. (care apartine apostolilor); apostol(ic)este, adv. (in chip apostolic; ca saracii; mergind pe jos); apostolie, s. f. (apostolat).

Acamas 1. Fiul lui Theseus si al Phaedrei. A participat la razboiul troian, fiind trimis in solie impreuna cu Diomedes s-o ceara pe Helena de la troieni. Ulterior, ascuns in pintecele calului de lemn, pe care-l nascocise Odysseus, Acamas a luat parte la cucerirea cetatii. 2. Fiul lui Antenor si unul dintre cei mai viteji troieni, doborit in lupta de catre Meriones. 3. Erou trac, ucis in razboiul troian de catre Aiax, fiul lui Telamon.

Deianira, fiica regelui Oeneus si sora lui Meleager. Intors din Infern, unde umbra lui Meleager il rugase s-o ia in casatorie pe Deianira, ramasa pe pamint fara nici un sprijin, Heracles ii cere acesteia la intoarcere mina. Dupa ce il invinge in lupta pe zeul apei, Achelous (v. si Achelous), se casatoreste cu ea si au un fiu, pe Hyllus. O data, pe drum, in timp ce paraseau Calydonul, ei se intilnesc cu centaurul Nessus, indragostit si el de Deianira (v. si Nessus). Centaurul incearca s-o violeze, fapt pentru care intre cei doi se incinge o lupta. Ranit mortal de Heracles, Nessus ii daruieste inainte de a muri Deianirei un filtru miraculos cu care – dupa spusele lui – sa-l poata face pe sotul ei s-o iubeasca vesnic. Curind dupa aceea, aflind de o infidelitate a lui Heracles, care se indragostise de Iole, Deianira, ramasa acasa, ii trimite o camasa imbibata in filtrul miraculos. Cum o imbraca, eroul e cuprins de flacari mistuitoare si moare in chinuri cumplite (v. si Heracles). Auzind de sfirsitul tragic al sotului ei si dindu-si seama de inselatoria si totodata de razbunarea centaurului, Deianira se sinucide la rindu-i.

CENZURA s. f. 1. demnitatea si functia de cenzor (1). 2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicatiilor, spectacolelor, emisiunilor si, in timp de razboi, asupra corespondentei trimise prin posta; organ care exercita acest control. 3. functie psihologica care, in teoria lui Freud, refuleaza in inconstient dorintele neconforme cu conventiile sociale. 4. critica, blam public. (< fr. censure, lat. censura)

JURATORI (‹ jur) subst. (La pl.) (In Evul Mediu in Tara Romaneasca si Moldova) institutie juridica, derivata din obste, in care 6, 12, 24 sau 48 oameni alesi sau numiti, cerceteaza litigiul (civil sau penal) si expun domnului hotararea lor, depunand juramant; in caz ca domnul nu era de acord cu hotararea luata, trimitea alti j., de obicei in numar dublu.

selam s.n. (inv.) 1. salut. 2. (in sintagme) selam-aga = reprezentant al sultanului sau al vizirului insarcinat sa raspunda la salutul trimis acestora de catre domnitorul unui stat; seleam-agasi; selam-ceaus = reprezentant al domnului, pe care il preceda, ii anunta sosirea si raspundea, in numele publicului, la salutul adresat de domn; sef al garzii domnesti. 3. (inv.; ir.) parte a casei (la turci) rezervata barbatilor si musafirilor; selamlac.

DECLINARE, declinari, s. f. Actiunea de a declina si rezultatul ei. 1. Totalitatea modificarilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular si la plural. ♦ Clasa sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleasi mijloace in realizarea flexiunii. 2. (In sintagma) Declinare de competenta = trimitere a unei pricini spre solutionare la organul de jurisdictie competent de catre organul sesizat cu solutionarea ei, care constata incompetenta sa. – V. declina.

Andromeda (sau Andromede, fiica lui Cepheus, regele Aethiopiei. Fiindca mama ei, pe nume Cassiopea, isi atrasese minia zeilor pretinzind ca e mai frumoasa decit nereidele, Poseidon a trimis un monstru marin ca sa pustiasca tara. Oracolul a prezis ca pacatul Cassiopeei poate fi ispasit numai de catre Andromeda. Silit de etiopieni, Cepheus si-a sacrificat fiica: el a inlantuit-o de o stinca, lasind-o acolo prada monstrului. Andromeda e salvata insa de Perseus, la intoarcerea acestuia dupa izbinda repurtata asupra Meduzei. Cucerit de frumusetea fetei, Perseus impietreste monstrul aratindu-i chipul Meduzei, dupa care o ia cu el pe Andromeda si o duce in Argos (v. si Perseus).

Archemorus (sau Opheltes), fiul lui Lycurgus, regele Nemeei. Cind cei sapte eroi porniti impotriva cetatii Thebae au trecut Nemea, ei au silit-o pe Hypsipyle, doica lui Archemorus, sa le arate drumul. Punind un moment copilul jos linga o fintina, pe iarba, ca sa-i poata indruma, Hypsipyle l-a gasit la intoarcere mort, muscat de un sarpe. Grecii au vazut in moartea copilului un semn funest trimis de zei. Cu toate acestea, dupa ce l-au plins pe Archemorus si au instituit in amintirea lui Jocurile Nemeiene, ei si-au continuat expeditia.

BEZEA s.f. 1. Sarut trimis cuiva apropiind si departand varful degetelor de buze. 2. Prajitura facuta din albus de ou batut cu mult zahar. [Pl. -ele. / < fr. baiser, cf. ngr. bezes].

bezea f., pl. ele (fr. baiser, sarutare). Un fel de prajitura din oua si lapte. Vulg. A face cuiva bezele, a-i trimete sarutari cu mina.

ARUNCAT, -A, aruncati, -te, adj. 1. Care a fost trimis la o distanta oarecare, prinrt-o miscare violenta. ♦ (Haltere; despre stil) Care consta in ridicarea halterei pana la piept, apoi in inaltarea ei prin intinderea bratelor in sus. ◊ (Substantivat, n.) S-a calificat la aruncat in finala. 2. Care a fost indepartat, lepadat ca nefolositor. – V. arunca.

pocinzel (-ei), s. m. – Insotitor al mirelui la nuntile taranesti, trebuie sa poarte darurile si sa ajute la mutarea miresei. – Var. pocinzeu, pochinzer. Mgr. ἀποϰρισιάριος „trimis”, cf. v. rus. poklisari „trimis”. Nu se foloseste in Mold.

Eriphyle, fiica lui Talaus, regele Argosului, si sora lui Adrastus. S-a casatorit cu Amphiaraus care, datorita ei, si-a gasit moartea in expeditia impotriva cetatii Thebae (v. Amphiaraus). Dorind sa obtina intii colierul, apoi vesmintul Harmoniei (v. Harmonia), Eriphyle si-a trimis si fiul, pe Alcmaeon, sa lupte in rindul epigonilor impotriva tebanilor. La intoarcere insa Alcmaeon isi ucide mama (v. si Alcmaeon), razbunind in felul acesta moartea tatalui sau.

RASCA, com. in jud. Suceava, situata in zona de contact a Subcarpatilor Neamtului cu prelungirile NE ale m-tilor Stanisoarei, pe cursul superior al raului Rasca; 5.245 loc. (2005). Expl. si prelucr. lemnului (cherestea). In satul R. se afla manastirea cu acelasi nume (de calugari), cu biserica Sf. Nicolae, ctitorie din 1540-1542 a domnului Petru Rares, cu fresce executate in 1551-1552 de pictorul grec Stamatello Cotronas. In interior se pastreaza un valoros tablou votiv infatisandu-l pe ctitor cu familia lui. Chiliile actuale dateaza din 1821-1842. iar pridvorul bisericii a fost adaugat in perioada 1611-1617. Ansamblul monahal a fost renovat in 1972 si 1991. In 1844, la aceasta manastire a fost trimis in surghiun de catre domnul Mihail Sturdza, timp de sase luni, Mihail Kogalniceanu. Biserica Sf. Gheorghe (1790, renovata in 1898 si 1925), in satul Buda.

Cassiope(a), sotia lui Cepheus, regele Aethiopiei si mama Andromedei. Indraznind sa se ia la intrecere cu nereidele in ceea ce priveste frumusetra, Cassiopea a fost pedepsita de catre Poseidon, care a trimis un monstru marin sa-i devasteze tara. Minia zeului n-a putut fi domolita decit prin sacrificiul Andromedei (v. si Andromeda). In cele din urma, Cassiopea a fost transformata intr-o constelatie.

Androgeos (sau Androgeus), fiul lui Minos si al Pasiphaei. Era un atlet celebru, despre care se spunea ca si-ar fi invins toti concurentii cu ocazia jocurilor date de Aegeus la Athenae. Din invidie, Aegeus l-a trimis sa lupte impotriva taurului de la Marathon, imprejurare in care Androgeos si-a gasit moartea. Pentru a-l razbuna, Minos a pornit razboi impotriva atenienilor. In cele din urma, prin pacea incheiata, s-a stabilit ca Aegeus sa-i dea anual lui Minos drept tribut cite sapte tineri si sapte tinere, care aveau sa serveasca drept hrana celebrului Minotaur, fiul monstruos al Pasiphaei.

de conj. – 1. Si (functie copulativa): abia au scapat putinei de au fugit (Neculce). – 2. Pentru (functie consecutiva): fu trimis de linisti tulburarile (Balcescu); se uscase de se facuse cirlig (Ispirescu). – 3. Daca (functie conditionala): de nu era barbatu-meu, puteai sa mori (Alecsandri). Este neindoios cuvint identic cu prep. de. Functia copulativa coincide cu uzul lui de relativ (15 si 16); iar functia consecutiva coicide cu uzul lui de 7 anterior. Totusi, se considera adesea ca este vorba de un cuvint diferit; dupa Cihac, II, 92, ar deriva de la conj. sl. de, rus. de „pentru ca”, slov. de „pentru ca”; iar Tiktin se gindeste la alb. the „si”.

JUDECATA, judecati, s. f. 1. Facultatea (1) de a gandi logic; ratiune, inteligenta, gandire. ◊ Loc. adj. si adv. Cu judecata = cu bun-simt, cu tact; serios, temeinic. ♦ Parere, idee, socoteala. 2. Forma logica fundamentala exprimata printr-o propozitie in care se afirma sau se neaga ceva. 3. Actiunea de a judeca (4); dezbatere judiciara; proces, judet (I, 3); solutie data intr-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecata = a judeca. ◊ Expr. A da (sau a trage, a chema, a trimite etc. in ori la) judecata = a intenta cuiva un proces, a chema in fata justitiei. (In unele religii) Judecata de apoi = judecata divina la care Dumnezeu va chema pe toti oamenii, la sfarsitul lumii, pentru a le hotari soarta (fericirea sau osanda vesnica). – Lat. judicata (pl. lui judicatum).

EMISAR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizatii politice sau al unui stat, cu o misiune (secreta); p. gener. persoana trimisa undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apa care colecteaza apele murdare provenite de la intreprinderi, asezari umane etc., varsandu-le apoi intr-o apa mai mare. 2. Curs de apa permanent care dreneaza surplusul de apa dintr-un bazin lacustru. – Din fr. emissaire.

EXECUTARE, executari, s. f. Actiunea de a (se) executa si rezultatul ei; indeplinire, executie. ◊ Executarea bugetului = adunarea veniturilor unui buget si folosirea acestora pentru acoperirea cheltuielilor aprobate in buget. ♦ Indeplinire a unei obligatii (lege, contract, hotarare etc.) a unui organ de jurisdictie. ◊ Executarea pedepsei = aducere la indeplinire a hotararii prin care cel trimis in judecata penala a suferit o condamnare. [Pr.: eg-ze-] – V. executa.

CENTRA, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesa de prelucrat intr-o masina-unealta astfel incat axa ei de rotatie in masina sa coincida cu axa pe care trebuie sa o aiba piesa prelucrata. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate in jurul unui nucleu. 3. Intranz. (La fotbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre centru (in apropierea portii adversarului). – Fr. centrer.

INAPOI adv. 1. In directie contrara inaintarii; in spate, indarat. ◊ Loc. vb. A da inapoi = a) a se retrage; b) fig. a ceda (intr-o discutie) intr-o actiune; c) fig. a fi in declin, a regresa. ♦ (Inv.; cu trimitere la un pasaj anterior dintr-un text) Mai sus. 2. La locul de provenienta; in locul unde a fost mai inainte. ◊ Loc. vb. A da (ceva) inapoi = a restitui; a inapoia. ◊ Expr. A-si lua vorba inapoi = a-si retrage vorba, fagaduiala facuta; a reveni asupra celor spuse, rectificandu-le. 3. Cu o treapta indarat, intr-un loc inferior altora ca valoare. 4. Mai demult, la o data anterioara celei prezente. – In + apoi.

CARTE carti f. 1) Scriere tiparita, legata sau brosata in volum. ◊ ~ de capatai lucrare preferata de cineva, absolut indispensabila intr-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinte pe care le poseda cineva; invatatura; studii. ◊ A face ~ a insusi cunostinte. A sti ~ a fi om invatat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om invatat. A lega ~ea de gard a renunta la invatatura. 3) Document oficial, cu date personale care confirma drepturile unei persoane; carnet. ~ de munca. 4) Bucata de carton de dimensiuni mici, care contine diferite insemnari si serveste la anumite scopuri. ~ de vizita. ~ postala. ~ de joc. 5) inv. Comunicare in scris trimisa cuiva; scrisoare; ravas. A trimite ~. 6) inv. Caiet unde se fac diferite insemnari cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cartii] /<lat. charta

CORESPONDENT, -A, corespondenti, -te, s. m. si f., adj. I. S. m. si f. 1. Persoana care colaboreaza la un ziar sau la o publicatie periodica, trimitand spre publicare informatii din locul unde se afla. 2. Persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestuia fata de autoritatile scolare. 3. (Rar) Persoana cu care cineva este in corespondenta. II. Adj. (In sintagmele) Membru corespondent = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice avand aceleasi obligatii si drepturi ca si un membru activ, cu exceptia dreptului de a vota pe viitorii membrii, care este numai consultativ. Unghiuri corespondente = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri, egale intre ele, formate de aceeasi parte a unei secante care taie doua drepte paralele. – Din fr. correspondant.

VIZITA, vizite, s. f. 1. Faptul de a merge la cineva in scopul unei intrevederi cu caracter prietenesc, oficial sau de curtoazie. ◊ Carte de vizita = bucata mica de carton, dreptunghiulara, pe care este scris numele unei persoane, profesiunea si titlurile sale, adresa etc., si pe care titularul o inmaneaza sau o trimite unor cunoscuti, cu diverse prilejuri. ◊ Expr. A fi in vizita cu cineva = a avea relatii de prietenie cu cineva, a-si face vizite reciproc. 2. Oficiu prestat de medicul care se deplaseaza la domiciliul unui bolnav sau care primeste un pacient pentru consultatie. ♦ Deplasare zilnica facuta in saloanele unui spital, la patul bolnavilor, de catre medici, insotiti de personalul auxiliar. ◊ Vizita medicala = control medical (periodic) facut salariatilor, elevilor etc. 3. Deplasare la fata locului intr-o localitate, intr-o regiune, la un obiectiv, cu scopul de a le cunoaste, de a le controla etc. – Din fr. visite.

POARTA porti f. 1) Deschizatura intr-un gard sau zid care face posibila intrarea intr-un spatiu imprejmuit si iesirea din el. 2) Panou mobil (simplu sau dublu) care inchide aceasta deschizatura. ◊ Din ~ in ~ din casa in casa; la fiecare casa. ~-n ~ peste drum; vizavi. A se uita (sau a sta, a ramane) ca vitelul la ~ noua a ramane dezorientat, uluit in fata unei situatii neasteptate. A bate la toate portile a se adresa tuturor dupa ajutor. 3) Loc de intrare (special amenajat) intr-un oras sau intr-o cetate. 4) Cadru cuprins intre doua bare verticale unite in partea de sus printr-o orizontala si inchis printr-o plasa, in care se trimite mingea sau pucul la unele jocuri sportive. 5) inv. Curtea sultanului turcesc. ◊ ~a Otomana Imperiul Otoman. 6) Vale ingusta intre doua siruri de munti (prin care trece o apa curgatoare). [G.-D. portii] /<lat. porta

CORESPONDENT, -A I. s. m. f. 1. colaborator extern al unui ziar care trimite corespondenta cu caracter informativ din locul in care se afla. 2. persoana care, in lipsa parintilor unui elev, are raspunderea acestora fata de scoala. 3. cel care poarta corespondenta cu cineva. II. adj. care corespunde, corespunzator. ♦ membru ~ = membru al unei academii sau al altei institutii stiintifice, care are aceleasi obligatii si se bucura de aceleasi drepturi ca un membru activ, cu exceptia dreptului la vot; unghiuri e = fiecare dintre cele patru perechi de unghiuri nealaturate, formate de aceeasi parte a unei secante care intersecteaza doua drepte, un unghi fiind in interiorul dreptelor si altul in afara lor. ◊ (s. n.) echivalent, in cadrul frazei, al unei parti de propozitie. (< fr. correspondant)